Pe acest fond al unei confruntări deosebite din lumea spionajului ar trebui să fim, cu siguranţă, alarmaţi că în România, stat UE şi NATO, după decembrie ’89, nu s-au găsit spioni ai Moscovei şi nicio afacere de spionaj pro-rusă de amploare nu a ieşit la suprafaţă.
Ne apropiem de un sfârșit al Europei, în forma pe care o știm noi de odată; ea tinde acum către un guvern unic, ce va stăpâni toată lumea, în mod autoritar, ce va conduce toată politica și viața noastră economică. Dar acesta va fi sfârșitul libertății noastre, pentru că această guvernare va fi fără Dumnezeu.
La 23 august 1944 cel puţin 30 de persoane şi personalităţi au fost angrenate, complotişti şi victimele lor, în declanşarea loviturii de stat. Să-i reamintim, mai întâi, pe cei aflaţi, la 23 august şi în noaptea de 23/24 august 1944, chiar în zona epicentrului evenimentelor: Bucureşti – Palatul Regal din Calea Victoriei.
Relatarea lui Ion Antonescu, surprinzând episodul decisiv al loviturii de stat, declanşarea şi arestarea celor doi actori principali, liderii regimului doborât, excela – funcţionând primatul incontestabil al poziţiei şi calităţii „sursei”! – la capitolul probitate. Valoarea remarcabilă a „sursei”, în mod sigur, va înfrunta cu succes scurgerea nemiloasă a timpului …
„A spune că omul politic este imoral nu-i exact. El e amoral și duplice. Se teme de imoralitate, fiindcă acuza îi atârnă ca ghiuleaua de picior în fața opiniei publice și poate fi demascat…. În inima omului politic sălășluiește o peșteră de tâlhari, iar mintea lui e cuibar de vipere și fagure de viespi.”
Noua situatie ivita la Bucuresti, declansata, asadar, intr-o tara de granita a NATO si Uniunii Europene si in care exista baze americane si elemente ale scutului antiracheta al SUA contra prezumtivelor amenintari iraniene, a provocat, ca un facut, o problema celor doua organizatii.
Decizia FUNDAMENTAL CORECTĂ luată de Curtea Constituţională demonstrează că, dincolo de calcule despre cine a numit pe cutare judecător, membrii CCR n-au vrut să se păteze cu o hotărâre luată pe baza unor liste electorale depăşite.
Trăim vremuri interesante, iar cu nebunia ultimelor zile, nebunie care încă nu s-a încheiat odată cu închiderea urnelor, noi am pierdut din vedere unele aspecte mai importante pe mapamond.
Prin anii 1970, un redactor şef adjunct de la “România liberă” mi se lăuda: “Pe mine mă cunoaşte şi mă apreciază şi tovarăşul Voitec. Odată, la o adunare populară, m-am aşezat pe bancă lângă el şi mi-a zis enervat: Bă boule, nu vezi că te-ai aşezat pe pălăria mea?”
Ajunși la o bătrânețe urâtă, Liiceanu și Pleșu critică tot poporul, cu tărie și talent. Nu-l bagă-n seamă nici măcar pe Darwin care le-a făcut arborele genealogic. Pe lângă Cel Mare sunt pisicuțe care au curata labă, vorba lui Eminescu.