Manuela Hărăbor: “Avem un Ziditor care a creat viața într-o rânduială perfectă. Cei care vor să o schimbe s-au lepădat demult de El. Eu nu mă lepăd de Hristos, oricare ar fi consecințele.”
Sf. Nicolae Velimirovici spune că ceea ce Domnul-Dumnezeul nostru nu primeşte sau chiar respinge, nu dăinuie. Am putea extinde şi la istorie şi vedem cum aşa-zisa societate comunistă…”viitorul de aur al omenirii” s-a prăbuşit ca celebrul turn.
Aici în familii se hotărăşte totul petru viitorul copilului, adică esenţialul şi aceasta este iubirea în casa părintească, ia naştere ceea ce este vital pentru fiinţă, această bucurie de a fi, iubirea.
Adică – repetem, ca să înțeleagă toată lumea isteria tuturor agenților anti-România față de Referendum – dacă Articolul 48 rămânea în forma sa actuală, nu numai că era permisă căsătoria homosexualilor dar, automat, era permisă – ca drept! – și adopția de copii de către soții homosexuali pentru a le “asigura creșterea, educația și instruirea”.
Semnul Crucii este de nedespărţit pentru un creştin reprezentând adevărata sa identitate cum o recunoaştem: „Crucii Tale ne închinăm Hristoase Dumnezeule şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim”.
“Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin REFERENDUM” – Constituția României – Art 2, aliniatul 1
Cu dorinţa ca „tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa Adevărului să vină”, Hristos a vorbit cu iubire înţelegătoare fiecăruia dintre cei pe care Îi întâlnea, Îl ascultau sau puneau întrebări dornici să înţeleagă.
Crăiasă alegându-te/ Îngenunchem rugându-ne,/ Înalţă-ne, ne mântuie/ Din valul ce ne bântuie;/ Fii scut de întărire/ Şi zid de mântuire/ Privirea-ţi adorată/ Asupra-ne coboară/ O Maică Preacurată şi pururea Fecioară, Marie/
Păşind în ritm tainic de rugăciune să ţinem în inimă spre neuitare îndemnul Apostolului neamurilor: „Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii”.
„Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor” striga în pustie Sf. Ioan Botezătorul şi glasul lui răsuna în deşert, cum ecoul acestor cuvinte l-am putea auzi şi astăzi de ne-am apleca urechea spre propriul suflet şi nu spre amăgirile atâtor „sirene” ce ne vor atraşi în oceanul amăgitoarelor plăceri.