Obiectivele de Politica Externa ale Presedintiei Romaniei 2011 - 2012. DOCUMENT - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Obiectivele de Politica Externa ale Presedintiei Romaniei 2011 – 2012. DOCUMENT

Participarea preşedintelui României, Traian Băsescu, la Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române

DOCUMENTARE. Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat joi, 01 septembrie a.c, la Palatul Cotroceni, la Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române. Vă prezentăm discursul susţinut de şeful statului cu această ocazie:

„Bună ziua. Parcă suntem mai mulţi anul acesta, sunt şi reprezentanţi ai Institutului Cultural, ceea ce este foarte bine. Să ştiţi că am două variante – una prin care să vă terorizez, citindu-vă un discurs pregătit; este aici, dacă nu sunteţi cuminţi, vi-l citesc. Şi am şi un punctaj; cred că o să mergem pe varianta asta mai simplă şi pe urmă discursul o să-l punem ca document de politică externă pe site. Cum este? Diplomaţia este şi ea în criză economică? Anul acesta ne desfăşurăm întâlnirea într-un context aparte, în primul rând pe contextul global al crizei economice şi al incertitudinilor în evoluţiile viitoare din punct de vedere economic, dar şi cu un element extrem de spectaculos şi neprevăzut, primăvara arabă. Sigur, dacă din punct de vedere al evoluţiilor legate de criza economică lucrurile în diplomaţie sunt aşezate oarecum pe un canal, pentru că nu a început ieri criza, deci cam ştim ce avem de făcut din punct de vedere al diplomaţiei, în mod categoric situaţia din ţările arabe impune crearea unei strategii, unei noi strategii pentru ţările arabe. Ar fi o pierdere enormă ca urmare a schimbărilor care au loc în lumea arabă să nu reacţionăm la timp în aşa fel încât relaţia noastră tradiţională cu aceste ţări să se menţină. Deci, cred că o prioritate majoră, chiar dacă nu avem acum toate elementele evoluţiilor viitoare atât în nordul Africii, cât şi în Orientul Mijlociu, deci chiar dacă nu avem toate elementele să fim pregătiţi pentru o nouă strategie legată de ţările arabe, în aşa fel încât România să-şi menţină tradiţionalele relaţii politice şi economice cu aceste ţări. Obiectivele noastre prioritare nu se schimbă pe fond faţă de anul trecut şi faţă de anii anteriori, ele rămân aceleaşi – consolidarea poziţiei noastre în interiorul Uniunii Europene şi în interiorul NATO. Trebuie să spunem că până acum am reuşit mai bine în consolidarea poziţiei noastre în NATO decât în Uniunea Europeană. Va trebui să facem un efort şi pentru o consolidare credibilă şi în interiorul Uniunii Europene.

Dacă discutăm despre obiectivele noastre în interiorul Uniunii Europene, cu siguranţă unul din obiectivele politice majore ale următoarelor 12 luni este aderarea integrală la Spaţiul Schengen. Sper ca la următoarea întâlnire, în septembrie 2012, să nu mai treceţi prin control de frontieră când veniţi acasă şi din acest punct de vedere şi dumneavoastră aveţi o misiune importantă. Oricum, România va deveni stat membru Schengen în acest an. Problema este cât de largă va fi deschiderea şi acest lucru trebuie să ne mobilizeze în a obţine în luna septembrie la JAI un calendar. Ce se întâmplă la 1 octombrie? Ce se întâmplă în primele luni ale anului viitor? Deci, cred că este o prioritate pentru diplomaţia noastră ca JAI din luna septembrie să dea un calendar precis procesului de aderare. Sigur, aici, din punct de vedere diplomatic, sunt mai puţine lucruri de făcut, dar obiectivul absorbţiei fondurilor europene trebuie să stea în atenţia diplomaţilor care acţionează în spaţiul Uniunii Europene. Şi aici, ca şi în problematica legată de ţările arabe, deci şi aici, în interiorul Uniunii Europene, au apărut unele dezechilibre legate de solidaritate. Este evident că au existat şi încă există tendinţe centrifuge ale unor state, iar poziţia noastră nu poate fi decât aceea legată de o Uniune Europeană solidă care se îndreaptă către ţintele ei şi nu o Uniune Europeană care îşi abandonează din obiective. Acesta este interesul nostru şi noi credem că acesta este şi interesul tuturor cetăţenilor Uniunii Europene, o Uniune Europeană solidă şi tot mai eficientă – eficienţă care, sperăm, se va obţine prin implementarea integrală a Tratatului de la Lisabona.

Nu vreau să dau exemple de tendinţe centrifuge, de abordări uneori ieşite din spiritul Uniunii Europene, chiar aderarea noastră la Schengen este un exemplu-şcoală, dacă vreţi, legat de tentaţia unor state ca din motive interne să împingă facturi către alte state membre, însă ne confruntăm cu această realitate şi va trebui să îi facem faţă. Ceea ce vă pot spune şi celor care nu sunt la curent, România şi-a îndeplinit toate, absolut toate obligaţiile legate de accesul în Spaţiul Schengen, ceea ce nu înseamnă că nu ne recunoaştem deficienţele pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare, dar sunt două probleme diferite; aşa le tratează chiar tratatul nostru de aderare. Tot în interiorul Uniunii Europene va trebui să fim extrem de activi în ceea ce înseamnă finalizarea definirii noii politici agricole comune. Aici suntem într-un grup de state care susţin o politică agricolă comună solidă, continuarea subvenţionării agriculturii, a producţiei şi nu avem motive să nu reuşim cu atât mai mult cu cât putem vorbi chiar în limba noastră cu comisarul pentru agricultură. De asemenea, în ceea ce priveşte obiectivele în interiorul Uniunii Europene trebuie să ţinem cont că partea a doua a acestui an şi prima parte a anului 2012 sunt decisive pentru prefigurarea bugetului 2014-2020 şi nu va fi doar un efort tehnic, este şi un efort diplomatic ca România cel puţin să-şi menţină alocările de până acum pe programele de dezvoltare regională, să-şi crească resursele pe care le primeşte de la Uniune pentru agricultură. Nu în ultimul rând, legat de Uniunea Europeană trebuie să ne continuăm politica de susţinere a procesului de extindere a Uniunii cu statele din Balcanii de Vest şi cu un efort major pentru a convinge partenerii europeni că Republica Moldova poate fi luată în consideraţie într-un proces de aderare care vizează datele statelor din Balcanii de Vest. Sigur, dacă ne va cere Chişinăul să încetăm această susţinere, o vom face. Dar sperăm că îşi menţin obiectivul de a deveni mai devreme sau mai târziu stat membru al Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte Republica Moldova, toţi diplomaţii care au posibilitatea să influenţeze avansul Republicii Moldova către Uniune ar trebui să-şi focuseze efortul pe susţinerea accelerării negocierii Acordului de asociere, pe începerea negocierilor legate de liberalizarea vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova şi pentru începerea negocierii Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană şi Republica Moldova. Sunt cele trei elemente care cred eu, odată finalizate, aşază Republica Moldova pe un drum al integrării. Cam asta, în linii mari, despre priorităţile noastre în interiorul Uniunii Europene. Cu siguranţă, nu eu sunt cel care să intre în detalii şi am convingerea că în discuţiile de la Ministerul de Externe cu alte ministere puteţi dezvolta şi alte priorităţi. Cele ce eu v-am prezentat sunt priorităţile Preşedinţiei, dacă vreţi, şi vă invit să-mi fiţi parteneri în a le atinge ca obiective. Rămânând în zona apropiată nouă, trebuie să remarcăm că este posibil să se producă o solicitare de recunoştere a Palestinei. România a recunoscut statul palestinian în relaţia bilaterală. Ca dovadă, avem relaţii diplomatice, avem diplomaţi acreditaţi. Ce credem însă? Credem că nu se poate ajunge la o soluţie dacă între Palestina şi Israel nu se ajunge la un acord, şi recomandarea noastră, poziţia noastră legată de o eventuală solicitare de recunoaştere a Palestinei este ca cele două părţi să se aşeze la masa negocierilor, să ajungă la o soluţie acceptată de ambele părţi, pentru că este singura soluţie viabilă să se meargă la Organizaţia Naţiunilor Unite cu o înţelegere rezultată din negocierea dintre Israel şi Palestina. Deci aceasta este poziţia noastră oficială. Aşa cum v-am spus şi anul trecut, şi aici s-au făcut progrese consistente.

În politica de vecinătate, o prioritate a noastră, dincolo de Republica Moldova şi Balcanii de Vest, consolidarea relaţiilor cu ţările din zona caspică este un element esenţial al politicii noastre externe şi remarc cu plăcere că relaţiile cu Azerbaidjanul, cu Turkmenistanul, cu Kazahstanul se consolidează continuu, inclusiv cu Georgia, şi acest drum trebuie menţinut. El răspunde şi unor comandamente politice şi economice, chiar ale acestor ţări. Şi Azerbaidjanul, şi Kazahstanul, şi Turkmenistanul privesc la piaţa Uniunii Europene şi la o punte către piaţa Uniunii Europene, care este o piaţă de cea mai bună calitate, adică o piaţă cu potenţial de plată. Şi România şi-a asumat acest parteneriat cu statele din zona caspică, facem toate eforturile pentru ca parteneriatul să se consolideze, pentru că este şi în avantajul nostru – dincolo de avantajul economic, în mod indiscutabil, avantajul politic este o contribuţie consistentă la politica de vecinătate sau la politica pentru zona caspică sau la politica energetică a Uniunii Europene, iar România trebuie să joace în continuare acest rol.

Pentru că ne aflăm în zona caspică, rămâne prioritară, din punct de vedere diplomatic, susţinerea proiectelor Nabucco, AGRI, PEOP. În politica de vecinătate constanta noastră rămâne suportul pentru statele din Balcanii de Vest care doresc să adere la Uniunea Europeană şi, în acelaşi timp, politica de vecinătate a României trebuie să vizeze, aşa cum o face în ultimii ani, problematica minorităţilor, deci suportul nostru fără rezerve pentru procesul de integrare a statelor din jurul României este asigurat şi printr-o corectă politică faţă de minoritatea românească din statele din vecinătatea noastră. În acelaşi timp, pentru că a venit vorba de minorităţi, din jurul frontierelor nu trebuie să ne scadă vigilenţa legată de problema românilor care muncesc în străinătate, în mod desosebit în Italia, Spania, Franţa, dar nu numai. Ştim foarte bine că am început să avem probleme şi prin ţările scandinave cu legalitatea, cu cerşitul, deci nu numai problemele consulare, şi suportul pentru cetăţenii români trebuie să existe, dar trebuie să avem un nivel de vigilenţă ridicat şi cu privire la inconvenientele pe care cetăţenii români le generează în state membre ale UE, şi mi-aş dori foarte mult ca primul semnal să vină de la diplomaţii noştri atunci când se prefigurează probleme şi nu de la guvernele statelor unde apar problemele; deci vă rog să subliniaţi acest punct de vedere. Aş vrea ca semnalele de alarmă cu privire la cetăţeni români care se fixează temporar într-o ţară sau alta să vină în primul rând de la diplomaţii români şi nu de la guverne. Când vin de la guverne deja este târziu, problema este creată. Aş spune, în continuare rămâne un element central al diplomaţiei româneşti relaţia cu românii din afara frontierelor, indiferent că sunt vechi minorităţi sau minorităţi mai noi în statele pe teritoriul cărora se află.

În ceea ce priveşte relaţia transatlantică, parteneriatul nostru cu Statele Unite funcţionează normal, e în parametri normali, în parametri care satisfac şi partea română, sper eu că şi partea americană. S-a finalizat negocierea Acordului legat de amplasarea elementelor de scut antirachetă pe teritoriul României, probabil parafarea s-a produs, probabil într-un timp relativ scurt se va produce şi semnarea Acordului între România şi Statele Unite, urmând apoi ratificarea în Parlament. Pentru relaţia transatlatică mi se pare extrem de important să vă atenţionez de pe acum asupra obiectivelor noastre legate de summit-ul NATO de la Chicago de anul viitor. Toată diplomaţia din statele membre NATO trebuie să înceapă demersurile pentru ca acest summit să se finalizeze din punctul nostru de vedere cu adoptarea noului concept de apărare şi descurajare şi, un al doilea obiectiv, realizarea de progrese în realizarea şi implementarea sistemului antirachetă NATO. Deci, noi vom putea spune că summit-ul de la Chicago a fost un summit reuşit din punct de vedere al României, dacă aceste două obiective se ating. De aceea este o atenţionare pentru toţi diplomaţii din statele membre NATO, faceţi de pe acum cunoscută poziţia României, încercaţi să găsiţi cât mai mulţi aliaţi în susţinerea ei şi să încercăm ca aceste două obiective să ni le realizăm cu ocazia summit-ului NATO de la Chicago. Ele sunt extrem de importante pentru consolidarea securităţii naţionale a României şi, desigur, pentru toate statele membre NATO.

În ceea ce priveşte Afganistanul, el urmează după ce ne-am îndeplinit misiunea în Irak, am fost penultimul stat care a părăsit Irakul cu misiunea îndeplinită. În ceea ce priveşte Afganistanul, vă este cunoscut faptul că a început perioada de tranziţie, de transfer de responsabilitate şi de misiuni către forţele afgane. Şi România are în vedere un proces de reducere a forţelor dislocate în Afganistan. Acest lucru ţine mai puţin de stabilirea arbitrară a unui calendar. Noi avem acolo o misiune. Atunci când generalii români vor spune că nu ne mai trebuie 2000 de militari pentru a ne îndeplini misiunea, ci ne trebuie 1500, vor rămâne 1500! Atunci când generalii români vor spune: Nu mai avem nevoie de 1500 de militari, ne ajung 800!, pentru ca şi militarii să fie în siguranţă şi misiunea să fie îndeplinită, vom rămâne cu 800! Şi când ne vor spune că nu mai trebuie niciun militar, îi vom aduce pe toţi acasă. Deci, a stabili arbitrar calendare de retragere a trupelor din Afganistan ţine doar de dorinţa de a da ceva de “ronţăit” presei sau populaţiei, să îi spui: Ne retragem!, dar ceea ce eu am stabilit cu Ministerul Apărării, cu şefii de arme, cu şeful Statului Major General, că vom menţine în Afganistan atâţia militari câţi ne trebuie pentru a ne îndeplini misiunea, în condiţiile în care şi în zona de acţiune a trupelor române există deja constituite unităţi afgane care se apropie de stadiul de a putea prelua din misiunile pe care le execută militarii români. Deci, acesta este răspunsul corect din punctul nostru de vedere. Nu putem face afirmaţii de genul: Ne retragem şi noi de acolo, să aducem 500 de militari acasă, să lăsăm descoperiţi chiar militarii noştri, fără capacitatea de a riposta sau de a se apăra în interiorul misiunii pe care o au în teritoriul pe care îl au în responsabilitate. Deci, pe măsură ce va fi posibil, transferul către forţele afgane se va face şi se va diminua prezenţa noastră în Afganistan.

Aici nu am o soluţie la EULEX Kosovo. Suntem un stat care nu recunoaşte Kosovo şi am rămas cu o contribuţie mare de forţe în nordul Kosovo, exact în zona cea mai fierbinte. Aici va trebui să stabilim cu partenerii noştri europeni care sunt previziunile lor de contribuţii, în condiţiile în care România ar dori să-şi diminueze prezenţa în nordul Kosovo. Şi, pentru că veni vorba despre Kosovo, aici avem o poziţie neschimbată şi ea se înscrie în acelaşi mod de gândire legat de conflictul din Orientul Mijlociu. România nu va recunoaşte Kosovo până când nu se ajunge la o înţelegere între Belgrad şi Pristina. Nu avem niciun motiv să lucrăm cu altă măsură în disputa din Balcani faţă de situaţia din Orientul Mijlociu. Deci, tentaţia, intenţia noastră este să facem apel la statele membre ale Uniunii Europene, să rebalansăm prezenţa în Kosovo şi cu o oarecare distribuţie mai echilibrată a participării la EULEX. România a participat la EULEX cu condiţia ca participarea să nu fie interpretată ca sprijin pentru construcţia instituţională din Kosovo – şi este în şedinţa de consiliu, când am hotărât generarea de forţe, este această precizare a României. De altfel, nu ne-am implicat în niciun fel în construcţia instituţională, responsabilităţile noastre sunt legate strict de securitatea cetăţenilor în zona Mitrovica.

Pentru că suntem în zona participărilor militare, foarte curând vom schimba una din misiunile pe care le aveam cu forţele navale, vom disloca în cursul acestui an, la momentul la care se va stabili, una din fregate în Cornul Africii, renunţând la participarea la Active Endeavour în Marea Mediterană. Deci, sigur, este o misiune mult mai dură, pentru că se înscrie în efortul statelor Uniunii Europene de a pune în siguranţă liniile de navigaţie din Oceanul Indian, din Golful Aden, şi considerăm că, cu informarea partenerilor din NATO, vom redisloca, vom redistribui capabilităţile noastre din Mediterană în Oceanul Indian. N-aş putea să închei fără să spun două cuvinte despre relaţia cu Federaţia Rusă. Contrar tuturor aparenţelor, relaţia economică se consolidează şi se observă o creştere a interesului investitorilor ruşi pentru obiective economice din România. Sper să se şi finalizeze, să se materializeze intenţiile care există acum. Relaţia, exact cum spune şi Moscova, ne-o dorim pragmatică şi eficientă, cu rezultate economice, şi când se va putea să aibă şi rezultate politice, oricând cu plăcere.

Cred că în linii mari am parcurs ceea ce îmi propusesem să vă transmit ca mesaj. Aş încheia atenţionându-vă încă o dată cu privire la faptul că România are o politică pentru minorităţi pe care trebuie să o consolidăm pentru minoritatea românilor din afara frontierelor, deci avem o astfel de politică. Ea este, spre deosebire de perioadele din trecut, acoperită chiar şi de, n-aş spune de un nivel satisfăcător de finanţare, dar s-au atins destule obiective pentru minoritarii în mod deosebit din jurul frontierelor, ce-i drept, şi vom continua această politică. fie că au nevoie de susţinere, să-şi menţină un ziar, fie că au nevoie de susţinere să-şi achiziţioneze un teren, să repare o şcoală, să dezvolte activităţi culturale păstrătoare de cultură tradiţională românească. Deci, lucrurile se mişcă într-o direcţie bună şi, ce este îmbucurător: nu am mai auzit în ultimele 12 luni acuzaţii de la organizaţiile românilor din afara frontierelor că nu li se răspunde, că e dezinteres la ambasade, că e dezinteres la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Nu, aceste mesaje nu le-am mai auzit în ultimele 12 luni şi vă felicit pentru asta, mulţumindu-i şi domnului secretar de stat Tomac pentru pragmatismul pe care îl are în dezvoltarea activităţilor departamentului. Deci, consolidare pentru politica legată de românii din afara frontierelor – şi aici ţin să remarc aportul extrem de bun pe care l-a avut Institutul Cultural Român, prin promovarea unor acte culturale care consolidează prezenţa românească în afara frontierelor. Dincolo de această politică, nevoia ne obligă – şi nu numai nevoia, dar şi văzând ce fac alţii la Bucureşti – deci nevoia şi realităţile pe care le generează alte state ne obligă să începem să dezvoltăm o diplomaţie economică.

N-aş vrea să plecaţi înapoi la post, spre exemplu, fără să fiţi înarmaţi măcar cu o informare despre principalele obiective de investiţii disponibile pe piaţa românească, în care să încercaţi să atrageţi investitori, prezentându-le oportunităţile de investiţii. N-aş vrea ca, în continuare, să existe ruptura între cei delegaţi de Ministerul Economiei şi factorul politic al ambasadei. Deci, acest lucru trebuie rezolvat, şi Ministerul Economiei trebuie să înţeleagă, şi dacă nu, o reglementăm săptămâna viitoare printr-un act normativ, că reprezentanţii săi sunt subordonaţi ambasadorului. La prea multe ambasade, când ajung, aflu că reprezentanţii Ministerului Economiei sunt un soi de freelanceri, aşa, care nu raportează, nu au nicio treabă cu ambasadorul. Acest lucru trebuie să înceteze imediat, iar ambasadorul să devină responsabil, inclusiv pentru activitatea acestor delegaţi, altfel plătiţi ca personal diplomatic şi cu toate drepturile de diplomaţi, dar cam freelanceri, aşa, se ocupă nu ştiu exact de ce. Deci, acest lucru trebuie tratat în prima şedinţă de Guvern prin hotărâre a Cabinetului legată de subordonarea acestor reprezentanţi ai Ministerului Economiei în ambasade. Deci, va trebui să dezvoltăm şi o diplomaţie economică, dar, sigur, punând laolaltă abilitatea diplomatică, care trebuie să vă caracterizeze şi cunoaşterea obiectivelor de investiţii.

Mă bucur că Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului am înţeles că organizează o licitaţie, să aveţi pliante legate de turismul din ce se poate face în România. Ştiu că nu aveţi niciun fel de documentaţie în ambasade şi este foarte rău, dar sper că, măcar acest lucru se va rezolva relativ rapid, oricât s-ar supăra şi ar critica unii ziarişti că se cheltuiesc banii pe pliante de promovare. Cam asta. Aş rezerva 20 de minute pentru întrebări, pentru că eu ştiu că n-am atins toate problemele. Dacă este cineva care are întrebări, le putem clarifica acum. (…) În orice caz, în ceea ce priveşte Libia, România recunoaşte ca singur partener CNT-ul până când o veni o structură mai bună. Deocamdată, singurul partener nu poate fi decât CNT-ul. Domnilor ambasadori, domnilor consuli, înţelegând că nu aveţi întrebări, sunt tentat să vă mulţumesc. Eventual, dacă sunt probleme care trebuie clarificate, vă rog s-o faceţi la Ministerul de Externe. Repet: nu am intrat decât în obiective care sunt obiectivele Preşedinţiei. Guvernul, cu siguranţă, are mult mai multe şi de la MAE veţi lua restul de informaţie şi poziţie. Eu vă mulţumesc mult. Îmi pare rău că a intervenit această chemare intempestivă la Paris. Nu-mi pare rău că mă duc până la Paris, să nu înţelegeţi asta. Îmi pare rău că nu putem să ne continuăm programul aşa cum el a fost prevăzut înainte de invitaţia primită ieri de a participa la summit-ul pe Libia. Vă mulţumesc mult! Vă doresc succes în misiunea dumneavoastră şi să ştiţi că cel puţin eu mă bazez pe dumneavoastră.”

Departamentul de Comunicare Publică

01 Septembrie 2011

Presedintele Romaniei

Foto: Alex Micsik

Dacă discutăm despre obiectivele noastre în interiorul Uniunii Europene, cu siguranţă unul din obiectivele politice majore ale următoarelor 12 luni este aderarea integrală la Spaţiul Schengen. Sper ca la următoarea întâlnire, în septembrie 2012, să nu mai treceţi prin control de frontieră când veniţi acasă şi din acest punct de vedere şi dumneavoastră aveţi o misiune importantă. Oricum, România va deveni stat membru Schengen în acest an.

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.