Pana la venirea Albei ca Zapada au aparut piticii rosii ai lui Tismaneanu. Manifestul „Noua Republică” inspirat din teoria celor „o sută de flori” a lui Mao - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Pana la venirea Albei ca Zapada au aparut piticii rosii ai lui Tismaneanu. Manifestul „Noua Republică” inspirat din teoria celor „o sută de flori” a lui Mao

de Mircea Canţăr

Jean Francois Revel, altminteri liberal incurabil, personalitate a politologiei europene, editorialist de ţinută, fost redactor-şef la „L’Express”, autor al mai multor titluri de succes, reia, în cartea sa „Marea paradă” (Ed. Humanitas, 2002), un articol publicat la 28 august 1968, „Micul scriitor roşu”, în revista pe care o conducea, după Jean Servan Schreiber. Este un comentariu la „cărticica roşie” a lui Mao Zedong, devenită un best-seller în Franţa, după traducerea ei. În discursul în care vorbeşte de cele o sută de flori, oricât de înflorită ar fi formularea, tema este „Despre justa rezolvare a contradicţiilor în sânul poporului”, raţionamentul fiind mereu acelaşi: discuţia e liberă în sânul poporului, dar în practică obiecţiile împotriva partidului au două izvoare – adversarii revoluţiei, care nu trebuie să aibă dreptul la exprimare, şi partizanii sinceri ai revoluţiei, care nu sunt niciodată, de fapt, în dezacord cu partidul. Mutatis-mutandis, manifestul „Noua Republică”, mişcare politică iniţiată de teologul Mihai Neamţu, director ştiinţific, până acum câteva zile, la IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc), de unde şi-a dat demisia, cu unele bune referinţe în rândurile elitei intelectuale din Bucureşti, e o colecţie de elucubraţii, în cheia textelor din „Scânteia” anilor ’50. Apropiat al ministrului de Externe Teodor Baconschi şi al fostului ministru al Muncii, Sebastian Lăzăroiu (dar mai ales sub-apropiat al lui Tismaneanu – n.n.), Mihai Neamţu se adresează „cetăţenilor de dreapta”, omiţând că avem o guvernare de dreapta de vreo şapte ani. În scrierile lui, traduse în vreo trei volume, fiecare a câte 180 de pagini, Mao se întreba dacă se poate critica marxismul. Şi răspundea: bineînţeles, căci marxismul „nu se teme de critică”, „dacă ar putea fi învins de critică n-ar fi deloc bine”. Aşadar, era discutat degeaba, de vreme ce era invulnerabil. Aidoma celor o sută de flori, care puteau să înflorească din punct de vedere intelectual, important fiind ca „ierburile veninoase” să nu fie lăsate să se amestece „cu florile înmiresmate”, ceea ce perorează Mihai Neamţu, deşi, mai degrabă, aiurează, are un iz maoist updatat. „Prin iresponsabilitatea funciară a lui Victor Ponta, Dan Voiculescu şi Crin Antonescu, România riscă derapajul rapid, pe o pantă a falimentului economic şi a dezastrului social. Aşa cum liberalii lui Tăriceanu&Vosganian au golit visteria ţării înaintea furtunii, Ponta&Antonescu vor amaneta viitorul copiilor noştri”; „Socialismul (fie şi deghizat în socialism liberal) instigă la invidie şi ură de clasă. Capitalismul crează locuri de muncă şi stabilitate. Guvernarea de dreapta garantează o imagine pozitivă a României în ochii pieţei libere. Stânga ne lasă la cheremul cămătarilor şi a statelor cu trecut şi prezent comunist”. „Nu uita niciodată că mass-media controlată de USL oferă informaţii selective, tendenţioase şi false unui electorat confuz”. „Îţi recomandăm să urmăreşti comentariile posturilor de televiziune TVR Info, TVR, B1 Tv, 10 TV, precum şi intervenţiile unor ziarişti credibili de la revista 22, Kamikaze, România Liberă şi Evenimentul Zilei”.

via Cuvantul Libertatii

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.