RAPORT: Crimele din Sibiu in timpul evenimentelor din decembrie 1989. Ce ascundea Sergiu Nicolaescu sub presul “revolutiei” (VI) - Ziaristi OnlineZiaristi Online

RAPORT: Crimele din Sibiu in timpul evenimentelor din decembrie 1989. Ce ascundea Sergiu Nicolaescu sub presul “revolutiei” (VI)

sibiu_masini-incendiate-la-sediul-militiei-revolutie-1989

Prof. univ. dr. ing. Marian Rizea, ofiter de informatii cu gradul de colonel (r), a oferit portalului Ziaristi Online, sub forma unei lucrari intitulata “Schimbarea”, Raportul Comisiei Senatoriale  privind evenimentele din decembrie 1989, comisie condusa in prima faza de Sergiu Nicolaescu si apoi de Valentin Gabrielescu. Cartea de mai jos, pe care o publicam integral, pe capitole, a fost oprita de la publicare. Motivele le veti afla chiar de la editorul ei, aici. Veti descoperi in documentele Comisie fapte zguduitoare si amanunte tinute secret despre “misterele revolutiei”. Pana acum. Portalul independent Ziaristi Online face cuvenita indreptare istorica, prezentand adevarul asa cum a fost el cautat si consemnat:

 Cititi si: Ce ascundea Sergiu Nicolaescu sub presul “revolutiei”. Un ofiter de informatii rupe tacerea. RAPORT PRIVIND ACŢIUNILE DESFĂŞURATE ÎN REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989 (I) »

Ce ascundea Sergiu Nicolaescu sub presul “revolutiei” (II). ROLUL ŞI INFLUENŢA MASS-MEDIEI INTERNAŢIONALE ÎN DECLANŞAREA ŞI DESFĂŞURAREA EVENIMENTELOR DIN 1989 »

RAPORT: TOKES SI TIMIŞOARA – ORAŞUL DECLANŞĂRII EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989. Ce ascundea Sergiu Nicolaescu sub presul “revolutiei” (III). »

RAPORT: Dezastrul, diversiunea, teroristii si crimele din Bucuresti in timpul evenimentelor din decembrie 1989. Ce ascundea Sergiu Nicolaescu sub presul “revolutiei” (IV) »

RAPORT SRI, MAI, SENAT: Crimele din Cluj Napoca in timpul evenimentelor din decembrie 1989. Ce ascundea Sergiu Nicolaescu sub presul “revolutiei” (V) FOTO/DOC

Foto: Garnizoana Sibiu

Ofiteri de Securitate arestati in Sibiu - Revolutie 1989

VI. EVENIMENTELE DESFĂŞURATE IN PERIOADA 16-31.12.1989 ÎN MUNICIPIUL ŞI JUDEŢUL SIBIU

 

1. Consideraţii generale privind situaţia istorică, economică, politică şi socială a municipiului şi judeţului Sibiu premergătoare revoluţiei din Decembrie 1989

Situat în centrul României, în sudul Transilvaniei, la 20 de km de la vărsarea râului Cibin în Olt, la poalele muntelui Cindrel, se înalţă municipiul Sibiu, capitala judeţului cu acelaşi nume.

Aşezat în zona depresionară a Carpaţilor Meridionali, oraşul beneficiază de căi de acces lesnicioase ce converg aici din toate părţile ţării.

În anul 1989, judeţul Sibiu îngloba o suprafaţă de 5.422 km2, cu o populaţie de 508.647 locuitori, dispuşi în 9 oraşe, 2 municipii şi 53 de comune.

Municipiul Sibiu, are o populaţie de 184.036 locuitori, din care 107.400 lucrează în industrie în cele 65 de întreprinderi din care 48 de importanţă republicană.

Venitul total al judeţului era în 1989 de 635,7 mii lei. În judeţul şi municipiul Sibiu funcţionează 1 facultate, 155 case de cultură, 337 biblioteci; asistenţă medicală era asigurată în 1989 de 964 medici. La sfârşitul aceluiaşi an producţia globală agricolă era de 3.908 mii lei, din care vegetală 1.989 mii lei şi animală 1.919 mii lei.

În anul 1989, populaţia judeţului era de 452.873, din care români 397.195, germani 17,104, maghiari 19290, ţigani 18730, alte etnii 554, iar a municipiului era de 169.656, din care români 158.903, germani 5601, maghiari 4159, ţigani 688, alte etnii 305.

În contextul vieţii social-politice şi economice din România, la finele anului 1989, putem aprecia că judeţul şi municipiul Sibiu, nu constituiau o excepţie de la nenumăratele probleme sociale şi economice specifice, determinate de criza generală prin care trecea ţara. În prima jumătate a lunii decembrie 1989, în municipiul şi judeţul Sibiu nu au fost semnalate acţiuni deosebite care să depăşească sfera vieţii cotidiene, astfel că, în această perioadă activitatea economică şi socială s-a desfăşurat aproximativ normal, fără a se evidenţia acţiuni vădit îndreptate împotriva regimului. Dar şi în municipiul Sibiu, ca şi în întreaga ţară, nemulţumirile datorate lipsurilor de tot felul, generau o stare prerevoluţionară, ce va atinge culmea în zilele de 21-22 decembrie 1989. În etapele sale de evoluţie politică ca moştenitor al tatălui sau, Nicu Ceauşescu fusese numit prim secretar al judeţului.

Prezentul material are la bază raportul întocmit în prima legislatură completat de cercetările efectuate la faţa locului de un grup de senatori şi de audierile realizate în legislatura a II-a a existenţei „Comisiei pentru cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989”.

 

2. Desfăşurarea evenimentelor în municipiul şi judeţul Sibiu, în perioada 16 -31 decembrie 1989

După teleconferinţa din 17 decembrie 1989 Nicu Ceauşescu uzând de atribuţiunile ce-i reveneau în calitate de prim-secretar P.C.R. al Comitetului Judeţean Sibiu şi preşedinte al Consiliului Judeţean de Apărare a anunţat membrii biroului judeţean de partid şi pe ceilalţi factori de conducere din judeţ că se găsesc în alarma şi că „din acest moment se află în stare de război”. Totodată, a cerut comandantului garnizoanei Sibiu, lt.col. Dragomir Aurel, şefului de stat major al G.P. – col. Radu Vasile Dumitru şi inspectorului şef al Inspectoratului Judeţean M.I. – col. Rotariu Iulian să ordone unităţilor subordonate intrarea în sistem de luptă şi să tragă fără somaţie. Această indicaţie i-a fost dată comandantului garnizoanei şi mai târziu, prin telefon – să tragă „…pentru că este stare de război” (din ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a lui Nicu Ceauşescu). În ziua de 19 decembrie 1989 Nicu Ceauşescu a mai afirmat, de faţă fiind şeful secţiei gospodărie de partid – Boşoteanu Constantin, secretarul cu probleme organizatorice – Pescar Eugen, comandantul Şcolii de Creştere şi Dresaj câini – lt.col. -Stroie Camil că:”… în situaţia în care vor avea loc manifestaţii şi-n judeţul Sibiu, vom trage şi nu-i vom lasă să-şi facă de cap, că nu ne înving ei pe noi, vom rade tot… „

În aceste zile, în municipiul Sibiu au fost difuzate înscrisuri cu conţinut anticeauşist unele dintre acestea fiind introduse în cutiile poştale ale locatarilor, iar altele răspândite prin întreprinderi şi pieţe. Aceste înscrisuri chemau populaţia la manifestări stradale împotriva dictaturii, iar unele conţineau succint: „… F.D.R. joi la 9.00 în Piaţa Republicii”.

Zilele de 16-19 decembrie 1989 au debutat normal, fără evenimente care să atragă atenţia în mod deosebit. Cu toate acestea, din relatările unor localnici, aflam că liniştea era ciudată, ca şi calmul dinaintea unei furtuni. Explicaţia rezida în faptul că, unii cetăţeni reîntorşi din Timişoara, au făcut cunoscute şi altora cele văzute acolo, iar alţii au fost informaţi de posturile de radio Europa Liberă sau Vocea Americii, care furnizau numeroase ştiri cu privire la acţiunile de la Timişoara.

Sigur, la nivel central, unde erau cunoscute unele detalii cu referire la situaţia din Timişoara, pe linie de partid şi a M.I., s-au transmis în teritoriu, deci şi în municipiul Sibiu, indicaţii şi ordine, vizând sporirea vigilenţei. Aceste măsuri, urmau să depăşească pe cele luate cu ocazia desfăşurării lucrărilor Congresului al XIV-lea.

Ziua de 20 decembrie 1989 prezintă un deosebit interes deoarece în acea zi mama lui Nicu Ceauşescu îngrijorată de soarta fiului ei, a luat măsura trimiterii cu o cursa Tarom, folosind o aeronavă ROMBAC-111 a unui număr de luptători USLA, capabili să asigure protecţia acestuia. (Din declaraţia col. I. Ardeleanu, comandant USLA, făcută de faţă cu gl. Stănculescu, I. Hortopan, N. Eftimescu, col. N. Popescu şi alţii, pe 23 decembrie la M.Ap.N). Fără a nega existenţa unor posibile probe materiale la alte instituţii, comisia nu posedă documente care să ateste această declaraţie, urmând a se continua cercetări pe această linie.

Manifestările demonstrative au fost pregătite după cum se pare de unele grupuri de iniţiativă ce acţionau independent, dar care probabil încurajate de evenimentele ce s-au derulat la Timişoara au acţionat şi la Sibiu. Astfel că, în noaptea de 19 spre 20 decembrie 1989 în principalele oraşe ale Transilvaniei (Sibiu, Alba Iulia. Sebeş Alba, Deva, Târgu Mureş, Braşov) a fost lansat un manifest cu următorul conţinut: „fraţi români, a sosit clipa când uniţi sub acelaşi drapel tricolor al eroilor neamului, căzuţi întotdeauna pentru eliberare să scuturăm apăsătorul jug Ceauşist, jugul celor 24 de ani de iobăgie şi ocupaţie, având exemplul miilor de victime – eroi din Timişoara, Arad, Galaţi – să punem umărul şi noi restul ardelenilor pentru eliberare, de aceea joi 21 decembrie 1989, începând de la ora 900 să declanşăm greva  generală urmând să demonstrăm paşnic cu lumânări aprinse, cerând predarea puterii aleşilor noştri, adunarea urmând să aibă loc în ziua … jos Ceauşescu! Comitetul Naţional de Eliberare –SLOMR”. Nu avem suficiente date cu referire la originea şi compunerea acestui comitet… Această acţiune nu este revendicată de nimeni ceea ce ne permite să credem că ar putea face parte dintr-un plan de manipulare făcut din exterior.

Manifestările de stradă s-au declanşat efectiv în ziua de 21 decembrie 1989 în jurul orelor 900, când un grup de aproximativ 20 – 30 de persoane sub conducerea a doi lideri – Nicolae Fesan şi Ion Oană de la Întreprinderea Balanţa, grup ce se afla în faţa magazinului Dumbrava şi care la un moment dat au început să cânte „Deşteaptă-te române!”, se scandau lozinci anticeauşiste şi de solidaritate cu manifestările revoluţionare de la Timişoara. Treptat manifestarea a luat amploare, astfel că în jurul orelor 1000 numărul celor aflaţi în piaţă ajunsese aproape la 2000.

La ora declanşării manifestaţiei în zonă nu se găseau forţe de represiune în afara unor miliţieni izolaţi ce se ocupau de dirijarea circulaţiei sau paza unor obiective.

Nicu Ceauşescu a luat imediat cunoştinţă de manifestaţia declanşată în oraş şi ca urmare, s-a deplasat la sediul miliţiei şi a dispus trimiterea imediată în piaţa Republicii a plutonului de intervenţie „Scutul” (aproximativ 20 de cadre) pentru împrăştierea demonstranţilor. Ordinul a fost recepţionat de maiorul Nicu Silvestru – şeful miliţiei judeţene şi de col. Iulian Rotariu – inspector şef, care au trecut imediat la executarea dispoziţiei primului secretar de judeţ.

Prezenţa lucrătorilor de miliţie în loc să liniştească spiritele mai rău le-au agitat, manifestarea luând o întorsătură violentă. Au fost întâmpinaţi cu fluierături şi huiduieli.

În acest sens Nicolae Fesan declară: „... la apariţia autoturismului (miliţiei – n.n.) se auzea printr-o staţie de amplificare voci, îndemnul să circulam pe trotuare şi să eliberam Piaţa. Când a oprit maşina circulaţiei … mai mulţi tineri care nu făceau parte din grupul meu au început să lovească cu pumnii în autoturism şi întrucât deveniseră violenţi conducătorul auto a demarat în viteza şi a plecat din zonă. Miliţienii care se aflau în  autoturismul Aro … au reţinut trei persoane din rândul demonstranţilor pe care le-au introdus în maşină. În această situaţie o parte din tinerii aflaţi pe trotuar şi în piaţă au înconjurat maşina au coborât pe cei reţinuţi, miliţienii au fugit, iar maşina a fost răsturnată. Reţin că şoferul maşinii..  a fost lovit …, l-am apărat şi l-am adăpostit într-o locuinţă din vecinătate…am observat cum o tânăra de 20 – 22 ani a mers la autoturismul răsturnat şi a aruncat o eşarfă aprinsă în interiorul acestuia, maşina luând foc şi arzând complet …” Declaraţii similare au mai fost date şi de alte persoane existente în zonă.

Intervenţia plutonului „Scutul” a reuşit totuşi să reţină aproximativ 25 de persoane ce au fost conduse la sediul miliţiei pentru cercetări. Ulterior, în jurul orelor 1200 aceste persoane au fost puse în libertate.

Pe baza solicitării lui Nicu Ceauşescu, cu aprobarea M.Ap.N. au fost scoase efective de militari pentru asigurarea protecţiei celor mai importante obiective din oraş. Aceste efective au ajuns în locurile indicate între orele 1030 şi 1200. Cam la aceleaşi ore au sosit în Piaţa Republicii şi subunităţi din trupe de securitate, efective de la Centru de dresaj câini, precum şi două autospeciale de stins incendii.

Intervenţia unităţilor militare, respectiv a elevilor şcolii militare de ofiţeri activi a fost primită de către cetăţenii din zonă cu huiduieli, încercându-se intimidarea acestora şi chiar dezarmarea lor. Dar printre militari existau şi alte persoane, unele echipate chiar în ţinută militară, care acţionau cu duritate împotriva manifestanţilor. Pentru a înţelege mai bine fenomenul exemplificăm prin extrase din declaraţiile unor martori participanţi la evenimente.

Nicolae Fesan declară printre altele: „… Precizez că alături de cel aproximativ 90 de militari comandaţi de col. Irimescu se mai aflau 15-20 de ostaşi în uniforma de M.Ap.N. fără grade, dar mai în vârsta decât militarii în termen …” Fiind acuzat de omor un ostaş a răspuns revoluţionarului …” Că nu el a tras indicând în schimb un militar din cei 15 – 20 în vârstă…

Iată ce declară câţiva din revoluţionarii aflaţi în Piaţa Revoluţiei şi care au fost răniţi.

Csant Csaba: „… La 21 decembrie 1989 am participat la demonstraţie. În jurul orei 1000 -1030 eu mă aflam la circa 25 – 30 m de statuie, orientat … cu faţa spre restaurantul Dunărea  în faţă … la distanţă de circa 10 m aproximativ în dreptul statuii se aflau militari dispuşi pe mai multe rânduri. Eu mă aflam în flancul stâng al grupului de manifestanţi. existând numeroşi alţii, atât în faţă cât şi în spatele meu. La un moment dat militarii au  îndreptat armele în sus şi-au tras o rafală de avertisment. În acel moment în faţa mea la circa 3m  un  manifestant a căzut la pământ, cu faţa în jos spre militari. Imediat am simţit o lovitură în spate în umărul  stâng…M-am prăbuşit glonţul m-a lovit venind dinspre spate şi a deviat ieşind deasupra umărului…am fost împuşcat de cineva  care se afla în spatele meu la nivelul solului în picioare

Botocan Ovidiu referindu-se la acelaşi eveniment declară: „… Ne aflam lângă statuia lui Gh. Lazăr, în partea dreaptă … eram cu faţa  spre cordonul de militari…din cauza faptului că demonstranţii se manifestau cu putere, militarii au început să tragă focuri de avertisment în sus. În acest moment am simţit o căldură în umărul drept şi mi-am data seama că am fost împuşcat din spate din direcţia C.E.C.-ului sau a muzeului.

Timoriu Sorin declară: „…la data de 21 decembrie 1989 … eram întors înspre restaurantul Dunărea, având partea dreaptă a corpului expusă către magazinele ce se aflau vis-a-vis de monument. La un moment, dat am simţit o lovitură de glonţ… lovindu-mă în lateralul umărului drept şi ieşind prin spate afară…În această poziţie am fost împuşcat din lateral dinspre strada unde se afla magazinul Macul Roşu.

Holerga Aurel: „… în jurul orelor 1100 … privind pe geam am văzut că soldaţii  trăgeau focuri de armă mai multe …Arăt că nu am văzut nici un soldat …să ţină arma îndreptă spre demonstranţi, sau paralel cu  pământul. Ei ţineau armele la piept însă cu ţeava îndreptată în sus…

Iată şi alte declaraţii care atestă prezenţa unor persoane prin poduri şi acoperişuri ce acţionau împotriva manifestanţilor.

Sisterli Ioan (str. N.Bălcescu): „La data de 21 decembrie 1989 … fiind acasă cu soţia în jurul orelor 1000 a început să se tragă cu foc de armă sau mitralieră din podul casei unde locuiesc eu … Menţionez că în toată perioada cât s-a tras am auzit zgomot în pod …Arăt că şi în noaptea de 21 spre 22  şi 23 spre decembrie 1989 m-am dus cu fiul meu în pod… uşa fiind închisă…Am intrat …. În pod erau trei guri de aerisire deschise …una orientată spre piaţa Republicii, iar alte două spre  strada N. Bălcescu …Din cele trei orificii mi-am dat seama că s-a tras…Praful de pe grindă era şters … Am găsit banda de la cartuşele de mitralieră, cât şi aproape 200 tuburi de cartuşe goale …”

Cine au fost trăgătorii? Din ordinul cui erau acolo? Cine a dat ordinul de a se trage? Un singur lucru este sigur – tragerea s-a efectuat asupra demonstranţilor. Aşa se explică că în ziua de 21 în municipiul Sibiu au fost ucise 4 persoane, iar în oraşul Cisnădie 2 persoane, iar pe 22 decembrie 1989 în municipiul Sibiu au fost ucise 16 persoane şi rănite 57, iar ulterior au fost ucise încă 65 de persoane şi rănite 139.

Din declaraţiile participantului Bleanu Dumitru, a rezultat că după ce au manifestat cu un grup numeros de cetăţeni în Piaţa Republicii s-a format o coloană care s-a deplasat mai întâi la C.J.P. „… cerând să vină Nicu Ceauşescu la dialog, însă nu a ieşit din clădire, deşi s-a uitat pe geam, după care am continuat deplasarea la sediul miliţiei”.

În după amiaza zile de 21 decembrie 1989, demonstraţia s-a extins şi-n alte zone ale oraşului, în jurul orei 1800 a fost atacat sediul judeţean al M.I.

Demonstraţiile şi manifestaţiile de stradă din ziua de 21 decembrie 1989 au încetat către orele 2100, noaptea.

Tot în jurul orelor 1800, manifestaţia ce se desfăşura şi în oraşul Cisnădie, datorită ostilităţii primăriei, a denaturat în acte de violenţă ce a dus la incendierea acesteia, precum şi a locuinţelor primarului şi a directorului fabricii de conserve. Ulterior, manifestanţii s-au deplasat la sediul miliţiei pe care l-au atacat. Ripostând cu foc pentru proiecţia sediului, acţiunea s-a soldat cu moartea a două  persoane dintre manifestanţi. Considerându-se că s-a acţionat în legitimă apărare cei doi miliţieni arestaţi iniţial au fost puşi în libertate (raportul procuraturii – pag. 62).

În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 a reînceput gruparea cetăţenilor în centrul oraşului. Către orele 900 în faţa sediului Inspectoratului judeţean M.I, cetăţenii au solicitat eliberarea deţinuţilor. În jurul orelor 1200 din sediul Securităţii şi din clădirile din jur s-a deschis din nou foc.

La orele 1210-1215 s-a petrecut un grav incident la Inspectoratul judeţean M.I. şi al miliţiei şi cei din incinta Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”. Dar această acţiune o vom descrie detaliat ulterior.

În toată această perioadă sunt aduse şi predate la şcoală numeroase persoane reţinute de patrulele ce circulau pe străzile oraşului sau de luptătorii G.P. Asupra multora dintre aceştia au fost găsite arme albe şi de foc cu muniţia aferentă, precum şi o hartă ce indica un sat – Sadinca, dezafectat de pe vremea lui Ceauşescu şi care probabil indica un loc de adunare a unor elemente necunoscute din oraş după îndeplinirea misiunii. Până la colectivizare (1962), acest sat număra 52 de familii, după colectivizare populaţia a părăsit acest sat, astfel că în decembrie 1989 mai rămăseseră doar 7 familii.

În ziua de 24 decembrie 1989, la un filtru, a fost reţinut autoturismul Dacia 1300 cu nr. de circulaţie 3-SB-1414. În această maşina ocupată de 4 cetăţeni înarmaţi cu muniţie asupra lor, dar şi harta de care am amintit anterior şi pe care erau însemne cu referire la unităţile militare din localitate. La o primă cercetare au negat totul. Ulterior cetăţeanul Albu Mihai a recunoscut că harta este a lui, dar nu a dat alte detalii. De remarcat însă atitudinea acestuia, care şi-a pus capul în mâini şi a început să plângă. În maşină s-a mai găsit şi o armă cu lunetă cu care se trăsese, 4 pistoale cu muniţia necesară, iar persoanele deţineau şi numere de telefon suspecte. Deşi se impunea cercetarea atentă cu profesionalism a acestora, toţi reţinuţii peste 500, inclusiv cei 4 au fost eliberaţi.

Un alt caz, ce considerăm necesar a-l remarca se referă la reţinerea de către populaţie a unei maşini Aro în care erau 4 cetăţeni, inclusiv col. Camil Stroia, om din anturajul lui Nicu Ceauşescu şi şef al Centrului de dresaj câini. Toţi erau echipaţi în civil şi aveau armament asupra lor, iar autoturismul era dotat cu staţie de radio emisie-recepţie.

Revenim la ziua de 17 decembrie 1989, orele 1645, când comandantul Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „Nicolac Bălcescu” şi comandant al garnizoanei Sibiu, lt.col. Dragomir Aurel a fost chemat la Comitetul Judeţean P.C.R., pentru a participa la teleconferinţa transmisă de la CC. al P.C.R. La această activitate a participat şi col. Rotariu Iulian – şeful Inspectoratului Judeţean al M.I. Înaintea începerii teleconferinţei, primul secretar al Comitetului Judeţean de Partid Sibiu – Nicu Ceauşescu – i-a solicitat comandantului Şcolii Militare de Ofiţeri substanţe chimice lacrimogene şi 1 elicopter pentru transportul acestora la Timişoara. Cu privire la substanţele chimice, comandantul garnizoanei Sibiu a raportat că le are, deşi aceste substanţe fuseseră retrase din unităţi într-un depozit militar de materiale încă din perioada premergătoare desfăşurării Congresului al XIV-lea al P.C.R. În problema elicopterului, ofiţerul a raportat că nu intră în competenţa sa o asemenea decizie, ci a comandantului Aviaţici Militare.

În jurul orelor 1700, a început teleconferinţa condusă de Nicolae Ceauşescu, în cadrul căreia s-au făcut aprecieri asupra situaţiei de la Timişoara şi au fost stabilite măsurile urgente ce trebuiau luate în cazul „stării de necesitate” instituită în judeţul Timiş.

Potrivit stenogramei şi a declaraţiei lt.col. Dragomir Aurel participant la această activitate, după teleconferinţă, a luat cuvântul Nicu Ceauşescu prim secretar al C.J.P. Sibiu, care printre altele a precizat: „…Este alarmă. Tragem fără somaţie! Este stare de război nu de necesitate!…”.

La orele 1815, lt.col. Dragomir Aurel – şi el un apropiat al lui Nicu Ceauşescu şi fost ofiţer de securitate – a revenit în unitate, unde a fost informat, telefonic, de la C.J.P. Sibiu, că pe aeroport se găseşte deja un avion militar gata de plecare şi trebuie să trimită urgent  substanţele chimice la Timişoara. Avionul respectiv a fost programat de comandantul Aviaţiei Militare, în urma aprobării ministrului apărării naţionale, aprobare dată la solicitarea directă a lui Nicu Ceauşescu. În această situaţie, lt.col. Dragomir, a hotărât să trimită la Timişoara unicul complet de substanţe chimice (C.L.A.T. 1-2), ce se utiliza în procesul de învăţământ nominalizând ca însoţitor pe lt.col. Suciu Mircea. Substanţele chimice din acest complet au efect neuroparalizant de scurtă durată, dar numai în spaţii închise şi asupra unui număr restrâns de persoane, în aer liber, efectul substanţelor respective este practic, nul.

La orele 1855, la Scoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, s-a primit, de la comandantul C.I.Tc., gl.col. Hortopan Ion, indicativul „Radu cel Frumos”.

Comandantul garnizoanei a ordonat retransmiterea acestui indicativ pentru toate unităţile din garnizoană. Concomitent, aceste unităţi au primit acelaşi indicativ şi de la comandamentele de armă, cărora le erau subordonate. Astfel, că toate unităţile militare din garnizoana Sibiu, au trecut la aplicarea planului de măsuri corespunzător acestui indicativ.

La orele 1940, de pe Aeroportul Sibiu, a decolat o aeronavă militară cu destinaţia Timişoara, având la bord pe ofiţerul desemnat şi completul cu substanţe chimice. Misiunea s-a executat în baza aprobării gl.col. Hortopan Ion.

La orele 2255, la Scoală Militară de Ofiteri Activi „Nicolae Bălcescu” din ordinul  lt.col. Dragomir Aurel, au fost convocaţi şefii de arme şi servicii, comandanţii de batalioane precum şi alte cadre cu funcţii de răspundere  din ambele localuri ale şcolii (localul nr. 1 – str. Armata Roşie şi localul nr. 2 – Calea Dumbrăvii). Cu acest prilej, lt.col. Dragomir, a făcut precizări în detaliu referitoare la aplicarea măsurilor pentru executarea indicativului „Radu cel Frumos”, subliniind că militarii aflaţi în misiuni de pază la obiective, vor putea face uz de armă la nevoie, când sunt atacaţi şi numai după executarea somaţiilor regulamentare conform prevederilor Decretului 367/1971.

Până la orele 2400, deşi în garnizoană şi în judeţul Sibiu nu se înregistraseră fapte sau evenimente deosebite, Nicu Ceauşescu i-a solicitat şi precizat în repetate rânduri, telefonic,comandantului garnizoanei: „…Să introducem cartuş pe ţeavă!…” şi „…se trage, că este război!” (Raport-sinteză  M.Ap.N., nr.S/2146/R – Com.325, 14.09.1993). Lt.col. Dragomir Aurel a raportat despre aceasta gl.col. Hortopan Ion, care i-a ordonat: „…Orice intervenţie în afara unităţilor va avea loc numai cu aprobarea ministrului apărării naţionale, la cererea expresă a primului secretar, şi numai după ce s-a făcut verificarea unei asemenea aprobări (Raport-sinteză M.Ap.N., nr.S/2146/R – Com. 325, 14.09.1993).

În ziua de 18 decembrie 1989, la orele 0410, comandantul garnizoanei Sibiu a fost chemat la sediul din Timişoara, de către gl.lt. Stănculescu Victor, care la informat ca a sosit lt.col. Radu Mircea, cu completul de substanţe chimice şi că în municipiu este linişte, spunându-i să nu fie îngrijorat.

La orele 1945, gl.col. Hortopan Ion, a ordonat lt.col. Dragomir: „…nu  se iese la vedere în afara celor două cazărmi ale şcolii; activităţile să se desfăşoare în incinta unităţii”(Raport-sinteză M.Ap.N., nr.S/2146/R – Corn. 325, 14.09,1993).

În ziua de 19 decembrie 1989, la orele 1000, la Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, s-a primit de la C.I.Tc. indicativul „Vigilenţa”. Acest indicativ a fost retransmis tuturor unităţilor, atât pe linie de garnizoană cât şi prin comandamentele de armă.

În dimineaţa aceleiaşi zile, în unităţi s-au desfăşurat adunări cu cadrele, elevii şi militarii în termen, în cadrul cărora au fost prezentate datele oficiale cu privire la evenimentele din ţară şi îndeosebi din Timişoara. De fapt era o îndoctrinare a acestora pentru a-i pregăti în acţiuni antipopulare.

În această perioadă, ministrul apărării naţionale, gl.col. Milea Vasile, a purtat convorbiri telefonice cu lt.col. Dragomir Aurel, prilej cu care i-a atras atenţia asupra măsurilor de pază şi apărare la depozitele de armament, muniţie şi carburanţi din unităţi şi din garnizoane. Ministrul apărării naţionale, având rezerve faţă de informaţiile liniştitoare privind situaţia reală din Sibiu, a ordonat lt.col. Dragomir să ia legătura cu cei de la M.I. pentru a obţine informaţii suplimentare.

După convorbirea avută cu lt.col. Petrişor, şeful Securităţii Sibiu, lt.col. Dragomir Aurel a raportat telefonic gl.col. Milea Vasile că: „…în Sibiu nu sunt probleme deosebite…este linişte…”. Gl.col. Milea i-a ordonat totuşi să verifice încă o dată sistemele de pază şi apărare la sistemele militare. În acelaşi timp, ministrul apărării naţionale s-a interesat de stadiul îndeplinirii ordinului dat, cu privire la strângerea şi introducerea armamentului şi muniţiei de la Gărzile Patriotice în depozitele armatei. Lt.col. Dragomir a raportat că ordinul se execută întocmai. (Raport-sinteza M.Ap.N., nr.S/2146/R – Com. 325, 14.09.1993).

În ziua de 20 decembrie 1989, în garnizoana Sibiu nu s-au semnalat probleme deosebite.

În ziua de 21 decembrie 1989, au început şi în municipiul Sibiu primele manifestări de revoltă ale populaţiei, sub influenţa cuvântării lui Ceauşescu din seara de 20 decembrie 1989 la Televiziune şi bineînţeles a evenimentelor din Timişoara.

La orele 0945, în Piaţa Republicii şi în faţa sediului C.J.P. Sibiu s-au adunat primele grupuri ale manifestanţilor, strigând lozinci anticeauşiste şi antidictatoriale.

Primul secretar al C.J.P, Sibiu. Nicu Ceauşescu, a solicitat comandantului garnizoanei scoaterea unor efective militare în principalele puncte de adunare ale manifestanţilor din municipiu. Despre acest lucru, comandantul garnizoanei, lt.col. Dragomir Aurel, a raportat ministrului apărării naţionale, care şi-a dat acordul, spunând: „…Bine, ieşi acolo undeţi cere primul secretar. Aperi obiectivele din oraş, dar nu tragi în oameni!”. În baza acestei aprobări, lt.col. Dragomir a efectuat o repartiţie a efectivelor militare pe obiectivele mai importante din municipiu.

Între orele 1030-1200, subunităţile au ajuns în punctele şi la obiectivele militare şi social-economice stabilite, unde au trecut la executarea misiunilor de pază, apărare şi menţinere a ordinii. Totodată, militarii din Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Şcoala Militară de Ofiţeri de Transmisiuni au executat misiuni de patrulare în garnizoană.

În jurul orelor 1130, a ajuns în Piaţa Republicii un detaşament de elevi comandat de cpt. Teodorescu Cristian, care a fost întâmpinai cu huiduieli şi fluierături şi asupra cărora s-a aruncat cu diferite obiecte.

În această situaţie deosebit de încordată, cpt. Teodorescu a ordonat adunarea subunităţii în linie, luarea poziţiei pentru luptă în picioare şi executarea unei salve de avertisment în plan vertical. În condiţii rămase neclarificate s-au înregistrat primii morţi, respectiv Mitilelu Ioan şi Gurău Liviu Nicolae. A urmat un moment de linişte, în care cpt. Teodorescu a strigat: „Nu vă atingeţi de noi, că nu tragem în voi!”. .Spontan, o parte a demonstranţilor a strigat „Armatae cu noi!”

Aproximativ în acelaşi timp cu executarea focului de avertisment, la circa 60-70 m. de subunitate şi dincolo de centrul pieţii, unde se aflau masaţi mii de demonstranţi, au fost răniţi în umăr tinerii Ovidiu Botocan şi Dorin Timariu, aflaţi unul lângă celalalt. Din depoziţiile acestor tineri, depuse ca mărturii în procesul lui Nicu Ceauşescu, a rezultat că gloanţele care i-au lovit au fost trase de undeva din spate şi puţin lateral, cel mai probabil din podul clădirii în care se afla cofetăria „Perla”, în timp ce ei se aflau cu faţa spre centrul pieţii şi în partea opusă subunităţii care a executat focul de avertisment.

Şi aici se pare că se repetă acelaşi scenariu, respectiv rafale de foc de avertisment trase în aer (aşa pretinde armata) şi focuri ucigaşe provenite din alte direcţii. Aceste trageri ar fi putut fi făcute de diversionişti străini sau din cei autohtoni. Lipsa unei cercetări riguroase făcute de specialişti ne obligă a păstra rezerva faţă de unele explicaţii date de martori.

Cpt. Cristian Teodorescu declară: “… Nişte elevi au venit la mine şi mi-au raportat că un lt.maj. de miliţie şi un alt individ îmbrăcat în scurtă kaki s-au infiltrat în flancul drept al formaţiei şi au tras spre statuie în manifestanţi cu pistolul … Elevii spunând că cei doi au fugit după tragere. Este exclus ca elevii să fi tras asupra manifestanţilor având pistoale mitralieră şi trăgând … câte o rafală, dacă se trăgea asupra mulţimii mureau sute de persoane … Am văzut când un ABI şi două maşini de pompieri au făcut turul pieţii împrăştiind apă asupra mulţimii din ABI-uri şi grenade lacrimogene …”.

La puţin timp după realizarea dispozitivului de către subunitatea de elevi, în Piaţa Republicii, au sosit, sub comanda mr.(sec) Laurenţiu Catană, comandant al Batalionului de Securitate din Sibiu, 1 A.B.I., 1 camion de militari cu câini, 1 camion cu militari de la Batalionul de Securitate, 2 autotunuri pentru stins incendii, sub comanda lt.col. Sergiu Dragomir şi 1 microbuz TV cu circa 10 persoane îmbrăcate în combinezoane, având în dotare căşti, scuturi şi bastoane. Mr. Catana a solicitat cpt. Teodorescu să sprijine acţiunea de împrăştiere a demonstranţilor cu forţele sale, lucru refuzat de către acesta.

La aceeaşi oră, pe str. Armata Roşie, în faţa sediilor M.I. s-au perindat mai multe grupuri de cetăţeni care au scandat lozinci: „Să arestăm Miliţia!”, „Armata e cu noi!”, „Vrem libertate, nu Securitate!”. Nu s-au înregistrat victime.

În jurul orelor 1800, pe str. Armata Roşie, o parte dintre manifestanţi au atacat cu sticle incendiare şi alte obiecte contondente sediul Inspectoratului Judeţean al M.I.. În jurul orelor 2000, au fost incendiate mai multe autoturisme ale personalului acestuia, parcate în apropierea sediului.

La această oră şi în acest loc, Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” situată vis-a-vis de sediul M.I. nu a fost atacată şi nu a intervenit cu forţe şi mijloace împotriva demonstranţilor aflaţi în faţa Inspectoratului. Nu au fost provocări şi nu s-au produs incidente nici în jurul celorlalte unităţi militare din garnizoana Sibiu. La cererea insistenta a fostului inspector şef al Inspectoratului Judeţean M.I., col. Rotariu Iulian, U.M. 01512, a scos în stradă 2 T.A.B.-uri care s-au deplasat încet printre demonstranţi. Pe unul din ele se afla lt.col. Dragomir care a făcut apel la calm şi la demonstraţie paşnică.

Către orele 2100, manifestaţiile din municipiul Sibiu au încetat, iar demonstranţii au ameninţat personalul M.I., că vor reveni la orele 0900.

In condiţiile în care o parte dintre manifestanţi îşi declaraseră intenţiile ostile faţă de organele de opresiune, sub presiunea evenimentelor, şeful Inspectoratului Judeţean al M.I. a solicitat comandantului Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, un spaţiu în incinta cazărmii din str. Armata Roşie, pentru a se muta acolo, sub protecţia armatei, împreună cu şefii Securităţii şi Miliţiei.

Lt.col. Dragomir Aurel l-a informat despre această cerere pe primul secretar şi pe gl.col. Hortopan Ion, de la care a şi primit aprobarea necesară. În baza acestei aprobări, s-a stabilit că ofiţerii M.I. să lucreze în biroul şefului de stat major.

Către orele 2400, o echipa de specialişti din Inspectorat, condusă de cpt.(M.I.) Dudoiu, a terminat instalarea în biroul respectiv a telefoanelor din sistemul de transmisiuni al M.I.

După orele 2400, inspectorul şef împreună cu şeful Securităţii şi Miliţiei au executat conducerea acţiunilor forţelor M.I. subordonate, din incinta şcolii militare.

În cursul aceleiaşi seri, lt.col. Dragomir a fost contactat telefonic de gl.lt. Ilie Ceauşescu, care i-a cerut detalii asupra efectivelor şcolii. Raportând că elevii din anul II sunt plecaţi în stagiu la unităţi a precizat că va primi ca întăriri efective din cadrul unor unităţi militare din Râmnicu-Vâlcea. Aceste forţe au sosit în Sibiu în ziua de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 0330 (geniştii), care au fost luaţi în subordine de Şcoală Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” şi în jurul orelor 0630 vânătorii de munte, luaţi în subordine de Şcoală Militară de Ofiţeri Activi de Transmisiuni. Efectivele au fost cazate în localurile şcolilor respective şi începând cu ziua de 22 decembrie 1989, au fost  folosite pentru înlocuirea unor subunităţi de elevi în cadrul acţiunilor importante din municipiu.

În ziua de 22 decembrie 1989, între orele 0600-0700, au fost înlocuite subunităţile care asigurau paza obiectivelor politico-sociale şi economice din garnizoană cu alte efective, păstrându-se dispozitivele din ziua precedentă.

După orele 0700, au început să se adune grupuri mari de cetăţeni în zona centrală a Municipiului.

În jurul orelor 0900-0930, au reînceput demonstraţiile în faţa Inspectoratului Judeţean M.I. Pentru protecţia sediilor acestuia, la solicitarea şefului Inspectoratului Judeţean M.I. şi îndeosebi a şefului Miliţiei Judeţene, lt.col. Dragomir Aurel a ordonat realizarea unui cordon de protecţie, compus din 3 ofiţeri, 40 elevi militari şi 4 T.A.B.-uri de la Scoală Militară de Ofiţeri activi „Nicolae Bălecscu” şi 1 ofiţer cu 35 elevi militari de la Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Transmisiuni.

Aceste forţe au fost dispuse pe trotuarul din faţa sediilor M.I. în formaţia „în lanţ”, cu frontul spre stradă, la flancul drept elevii de la transmisiuni şi în continuare cei de N. Bălcescu, având la flancuri câte 2 T.A.B.-uri

De la ofiţerii aflaţi în Piaţa Republicii, s-au primit informaţii că pe acoperişul clădirilor din jurul acesteia au apărut persoane suspecte. De asemenea, s-a raportat că pe clădirea Miliţiei Judeţene, au  fost văzute 3-4 persoane înarmate şi în salopete. Cei 3 şefi din Inspectoratul Judeţean M.I. au fost întrebaţi dacă au cunoştinţă despre existenţa unor forţe şi dispozitive necunoscute comandantului garnizoanei, la care aceştia au răspuns negativ.

Între orele 0930-1045, a crescut în intensitate agitaţia din  faţa sediilor M.I. Demonstranţii au cerut cu insistenţă eliberarea persoanelor reţinute în arestul Miliţiei şi verificarea acestor sedii, pentru a se convinge dacă mai sunt sau nu arestaţi. Comandantul garnizoanei a informat despre această situaţie pe primul secretar şi pe gl.lt. Ceauşescu Ilie care a fost de acord cu  satisfacerea cererii manifestanţilor. Este inexplicabil de ce comandantul garnizoanei s-a adresat lui Ilie Ceauşescu.

În jurul orelor 1045, o comisie mixtă, alcătuită din 3-4 cetăţeni civili şi 3 ofiţeri din Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” (lt.col. Buzaş Ştefan, mr. Dedu Aurel, mr. Zamfir Florea) au pătruns în incinta Inspectoratului Judeţean M.I., fiind însoţiţi de mr. (M.I.) Moldovan, şeful Serviciului Personal  din Inspectorat, pentru a vizita toate încăperile, arestul, inclusiv garajul. S-a constatat că în incintă nu existau persoane reţinute sau arestate, lucru ce a fost adus la cunoştinţa cetăţenilor adunaţi în stradă. Informaţia nu a fost primită cu prea multă încredere şi nu a dus la calmarea spiritelor. Manifestanţii au continuat să forţeze pătrunderea în curte, trecând prin lanţul de elevi şi spre sediile Inspectoratului M.I, în timp ce din clădirile respective s-a aruncat cu grenade lacrimogene, ceea ce a creat enervare, atât în rândul civililor cât şi a elevilor militari din dispozitivul de protecţie. Demonstranţii, dar şi o parte din elevi, au încercat să se refugieze spre gardul şcolii.

Aproximativ la orele 1200, din sediul Securităţii, al Policlinicii cu Plată şi de la etajul 4 al blocului aflat în spatele acestei instituţii, s-a deschis foc asupra celor masaţi în faţa Securităţii.

Demonstranţii şi militarii s-au retras în panică şi dezordine spre intersecţia str. Armata Roşie cu str. Ştefan cel Mare. În aceste împrejurări a căzut împuşcat mortal elevul Mititi Dan Ionel, lt.maj. Judeţu Alexandru a fost rănit, fiind călcat în picioare de către mulţimea speriată, iar elevului Boian Constantin Eduard i s-au produs arsuri pe faţă în urma lovirii cu un cartuş cu gaze lacrimogene lansat din sediul Inspectoratului M.I.. Au rezultat de asemenea morţi şi răniţi în rândul civililor.

După câteva minute, în jurul orelor 1210-1215, din cele două clădiri ale Inspectoratului Judeţean M.I. au ieşit în stradă circa 25-30 bărbaţi, echipaţi diversificat (ţinuta civilă, treninguri, uniforme kaki de militari în termen, combinezoane tip U.S.L.A. etc.), care au executat foc în aer cu armament individual (pistoale şi pistoale mitralieră).

Cei ieşiţi din clădirea Miliţiei, motivând că se trăgea asupra lor din spatele clădirii inspectoratului, organizaţi pe 3 grupe, s-au îndreptat spre gardul Şcolii Militare „Nicolae Bălcescu”, pe care au început să-1 escaladeze pe porţiunea din faţa comandamentului unităţii.

În această situaţie, forţele din dispozitivul de apărare al şcolii militare, surprinse de mişcarea executată înspre unitate au deschis focul în plin.

Unele cadre M.I. care au sărit gardul, deci au reuşit să pătrundă în incinta şcolii, sub ploaia de gloanţe, s-au îndreptat, o parte spre intrarea principală a clădirii comandamentului, iar altă parte s-a deplasat pe lângă centrala telefonică.

Mr.(M.I) Bunda Gheorghe, deplasându-se dinspre poarta unităţii pe o altă latură a comandamentului, a executat foc asupra unui grup de ofiţeri din şcoală, rănind în picior pe lt.maj. Rusanda Ion. Trei cadre M.I., încercând să se ascundă de gloanţe, au fost împuşcate mortal de către santinele de la drapel şi un alt elev venit în ajutorul acestora.

Celălalt grup de cadre M.I., de asemenea, a fost primit cu foc de către militarii aflaţi în dispozitivul de pază. Trei persoane identificate ca fiind subofiţeri M.I., care reuşiseră să ajungă până pe platoul central al şcolii, au fost reţinute de către col. Moşteanu Eugen şi mr. Balint Horea. Cei 3 erau echipaţi în treninguri, iar pe sub acestea purtau uniforma de subofiţer de miliţie, fiecare posedând câte 2 arme (pistol şi pistol mitralieră şi muniţia aferentă).

Schimbul de focuri a continuat până către orele 2400.

Rezultatul catastrofal al acestor acţiuni a fost 23 de miliţieni şi securişti – morţi sau răniţi.

Este greu de imaginat cum s-a putut crede că un grup chiar de 25-30 de cadre M.I. ce au fugit din clădirile instituţiilor lor, datorită presiunii mulţimii, ar fi fost în măsură să atace şi respectiv să cucerească clădirile şcolii militare în care exista un dispozitiv de apărare „beton”, realizat din sute de elevi şi cadre militare cu oarecare pregătire şi experienţa în acţiuni militare.

În afara absurdităţi acţiunii comandate de lt.col. Dragomir Aurel, ca principal vinovat în desfăşurarea evenimentului, se fac desigur vinovaţi şi comandanţii securităţii şi ai miliţiei, existenţi în cazarma şcolii, şi care nu au luat măsuri de anunţare a intenţiilor subordonaţilor lor aflaţi în sediile instituţiilor respective şi de neasigurare a reuşitei acţiunii de retragere a acestora şi punerea sub protecţia armatei.

Dovedind un deosebit exces de zel, lt.col. Dragomir a condus acţiunea de neutralizare a aşa-zişilor invadatori.

Având în vedere ascensiunea rapidă în funcţii superioare a ofiţerului, numirea acestuia comandant al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, nu era, după părerea noastră, produsul capacităţii sale intelectuale, ci mai de grabă a amiciţiei existente între el şi primul secretar, fiind în unele situaţii nelipsit de la acţiunile organizate pe plan local, unde bineînţeles participau şi şefii securităţii şi ai miliţiei. Este explicabil, având în vedere că selecţia unor cadre de conducere avea la bază criteriul originii şi al obedienţei. Comportamentul deplorabil al comandantului şcolii a mers mai departe supunând pe cei arestaţi la un tratament inadmisibil; din păcate unele documentare M.Ap.N. încearcă a justifica atitudinea ofiţerului.

Între orele 1300-1400, la Punctul de Control al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Transmisiuni, mai mulţi cetăţeni civili au predat unităţii pe mr.(Sec) Dimulescu Ioan Constantin, reţinut de aceştia în zonele învecinate. De la Punctul de Control li s-a comunicat să-l aducă pe cel reţinut la poarta unităţii. Când acesta a fost adus şi predat, mr. Palade Marius Bruno a cerut celor 5 civili ca după predarea ofiţerului de securitate să se retragă pe trotuarul opus cazărmii.

În timp ce mr. Palade, aflat în spatele Punctului de Control, în interiorul unităţii, percheziţiona pe ofiţerul de securitate, militarii din dispozitivul de apărare al unităţii au deschis focul împotriva celor cinci civili. În urma acestui foc au decedat prin împuşcare cetăţenii Ion Târloveanu şi Hornes Werner din eroare şi prostie.

Din jurnalele acţiunilor unităţilor militare din garnizoană, din declaraţiile comandanţilor de unităţi şi ale altor cadre prezente la faţa locului, a rezultat că în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, persoane neidentificate au executat foc asupra obiectivelor militare sau social-economice aflate în paza armatei. Focul s-a executat din blocuri, din macarale-turn, din unele case şi curţile acestora, din autovehicule aflate în deplasare pe străzile din jur. Militarii aflaţi în paza acestor obiective au ripostat cu foc. Toate aceste declaraţii nu mai pot fi verificate.

Din jurnalul acţiunilor Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” rezultă că în cursul după-amiezii de 22 decembrie 1989, până către orele 2330, s-au predat la această unitate şi au fost aduse de cetăţeni circa 120 de persoane (cadre militare şi personal civil) din Inspectoratul Judeţean M.I.. După luarea sub pază a acestor persoane, mr. Pleşu Sorin şi plt. Pop Vasile, cadre permanente ale şcolii, ajutaţi de o subunitate de elevi militari, au adus în unitate restul armamentului şi muniţiei rămase în sediile inspectoratului M.I. după pătrunderea manifestanţilor. Ulterior, în urma expertizei balistice efectuate de o comisie de specialişti asupra armelor ridicate sau predate de diverse persoane, s-a constatat că marea majoritate a acestora, prezentau urme vizibile de fum şi zgură produsă de tragere. De asemenea, în incinta sediilor Inspectoratului Judeţean M.I., s-a găsit o mare cantitate de tuburi provenită de la muniţia trasă.

Cu începere din 22decembrie 1989, după-amiaza, s-a trecut la organizarea şi la executarea apărării obiectivelor de interes politic, administrativ şi economic.

În timpul nopţii de 22 spre 23 decembrie 1989, subunităţile de elevi militari şi militari în termen din unităţile militare ale garnizoanei au rămas în dispozitivele de apărare ale obiectivelor încredinţate, înregistrându-se schimburi de focuri sporadice.

Realizarea de către unităţile militare din garnizoană a dispozitivelor de apărare a obiectivelor încredinţate a fost îngreunată de circulaţia a numeroase zvonuri, culminând cu acela privind atacul iminent ce avea să fie executat de o brigadă de desant aerian cu elicoptere şi care se găseau în deplasare de la Sud la Nord pe valea Oltului.

În ziua de 23 decembrie 1989, aşa cum reiese din documentarul M.Ap.N., asupra unităţilor militare din Sibiu, îndeosebi asupra localurilor şcolilor militare şi Casei Armatei s-au executat focuri de armă din clădirile din jurul cazărmilor, din autoturisme ce se deplasau pe str. Ştefan cel Mare, Gheorghe Gheorghiu Dej, Calea Dumbrăvii, Calea Oituz, din hotelul Continenial, Liceul Industrial, Liceul Agricol etc. S-au înregistrat mai multe victime în rândul militarilor şi civililor.

Tot în această zi s-au organizat patrule cu 8 T.A.B.- uri de la Şcoală Militară de Ofiţerii Activi „Nicolae Bălcescu”, pentru cercetarea unor străzi şi imobile, despre care se primiseră informaţii că din acestea acţionează terorişti. În urma acestor acţiuni s-a constatat, pe baza urmelor descoperite, că din multe clădiri s-a executat foc asupra obiectivelor apărate de armată.

Unitatea de elicoptere a îndeplinit mai multe misiuni pentru cercetarea spaţiului aerian din zona municipiului Sibiu, zona terestră a aerodromului şi efectuarea unor transporturi speciale.

În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, au continuat schimburile de focuri, unităţile militare din garnizoană declarând că au ripostat la provocările îndreptate împotriva lor. Nu s-au  înregistrat morţi şi răniţi.

În ziua de 24 decembrie 1989, s-a executat foc de către trăgători izolaţi din clădiri şi parcuri asupra unităţilor militare, asupra T.A.B.-urilor şi a celorlalte autovehicule militare aflate în  deplasare în anumite zone ale oraşului. S-a continuat patrularea şi cercetarea unor străzi, obiective social-economice şi imobile. În preajma unor locuri din care s-a executat foc (blocul de lângă Miliţie vis-a-vis de localul Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” şi depozitul PECO), au fost reţinute 4 persoane suspecte care nu s-au supus somaţiei militarilor.

În noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, au fost reţinute de către luptători din gărzile patriotice, un număr de 14 persoane (6 cadre M.I. şi 8 civili), care au fost predate la Şcoala Militară de Ofiţeri „Nicolae Bălcescu”. Printre cadrele M.I. reţinute cu această ocazie s-a aflat şi lt.col. Şerban, lt.col. Stoia şi lt.maj. Gherman. Două cadre militare M.I. şi cei 8 civili aveau  asupra lor armament şi muniţie.

Unitatea de elicoptere a îndeplinit mai multe misiuni de cercetare şi sprijin aerian.

În ziua de 25 decembrie 1989, focul executat asupra obiectivelor militare a scăzut mult în intensitate. Acţiunile de război psihologic materializate printr-un complex de zvonuri a continuat. La unităţi au sosit multe informaţii care la verificarea efectuată nu s-au confirmat. S-a constituit un Comandament Militar Judeţean având ca obiectiv reintroducerea ordinii în municipiul Sibiu şi în judeţ, asigurarea protecţiei şi siguranţei cetăţenilor şi bunurilor, aprovizionarea populaţiei cu cele necesare traiului.

Primele organe de conducere locală post revoluţionară (FSN) s-au constituit în ziua de 2 decembrie 1989 şi erau formate din următorii: Tomuş Mircea – scriitor, preşedinte – Bucur Corneliu-Ioan – muzeolog, vicepreşedinte, Bacaciu Alexandru – avocat, Bejenaru Grigore – muncitor, Binder Harald – profesor, Bozan Mircea – grafician, Bucatariu Costel – conducător auto ,Budescu Cezar – student, Cozianu Dorinei Vasile – inginer, col. Crăciun Ştefan – locţiitor comandant Şcoala „Ioan Vodă”, lt.col. Dragomir Aurel – comandantul Garnizoanei Sibiu, Gavrea Ioana – subinginer, Ghip Doina – muncitoare, Lanţoş Vasile – strungar, Maxim Aurel economist, Mereş Dionisie – sticlar, Murgu Nicoleta – muncitoare, Nan Nicolae – inginer, Nedelcu Constantin – lucrător gestionar, Oprea Mircea – student, Popa Liviu – inginer, Popa Macarie – inginer, Petcu Decebal – electromecanic, Raduleţ Aurel – preot ortodox, Stanciu Adrian – inginer, Stupariu Petru-Dan – artist liber profesionist, Stoiculescu Constantin – profesor, Suciu Traian – ziarist, Trifu Romeo – inginer, Vinereanu Iuliana -pictor.

În perioada 26-31 decembrie 1989, subunităţile militare au rămas în dispozitiv, îndeplinind în continuare misiunile de pază şi apărare a cazărmilor şi a celorlalte obiective încredinţate. Acţiunile de foc au încetat, dar a continuat predarea la Şcoală Militară „Nicolae Bălcescu” a 469 persoane suspecte, reţinute de patrule sau prezentate de bunăvoie. Asupra unora dintre ele s-a găsit armament şi muniţie. Aceste persoane au fost deferite pentru anchetare organelor de procuratură.

Persoanele reţinute de armată şi cele care sau predat la Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” începând din data de 22 decembrie 1989, au fost adăpostite în prima zi, în sala de sport, apoi, pentru cazarea bărbaţilor s-a amenajat încăperea în care se afla bazinul de înot al şcolii unde au fost aduse saltele, pături, iar femeile într-un dormitor din acelaşi pavilion unde erau cazate şi elevele din şcoală. De menţionat, că încăperile respective beneficiau de condiţii de încălzire similare cu restul şcolii, pretinde un raport al armatei. Totodată, s-a asigurat asistenţa medicală a acestor persoane prin echipe din compartimentul medical al şcolii, care a acţionat în ture şi, după declaraţiile col.dr. Popa Mircea, medic-şef, avea la dispoziţie şi medicamentele necesare. Adevărul este că în unele cazuri, asupra unor persoane reţinute s-a aplicat un tratament neomenos ce nu face cinste col. Dragomir, fostul comandant al şcolii, care evident în unele situaţii a acţionat abuziv şi iresponsabil.

În această perioadă, militarii au asigurat şi paza unor bunuri ce aparţineau fostei gospodării de partid aflată în pericol de devastare, printre care vila de pe str. Lily Panett, în care a locuit Ceauşescu Nicu, a fost recuperată suma de 1 milion de lei ascunsă într-o vilă din staţiunea Păltiniş şi a fost confiscată o ladă specială aflată într-o maşina ce se deplasa spre aceasta staţiune. În ladă, se găsea întregul arsenal de arme şi muniţii ce a aparţinut fostului prim secretar, Ceauşescu Nicu; armele şi muniţia au fost predate la procuratură.

Un număr important de militari din garnizoană, în special din Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, au fost la dispoziţia comisiilor de ancheta instituite de Procuratură pentru cercetarea evenimentelor petrecute în Sibiu în perioada 16-31 decembrie 1989.

Faţa de acţiunile desfăşurate de forţele aparţinând M.Ap.N. considerăm necesar a prezenta unele observaţii.

Cu toată autoritatea persoanei şi funcţiei lui Nicu Ceauşescu, activitatea armatei nu s-a desfăşurat  conform  ordinelor şi  indicaţiilor acestuia, ci numai pe  baza şi în limita competenţelor comandanţilor militari, cu aprobarea directă a ministrului apărării naţionale. Dat fiind importanţa garnizoanei Sibiu, a existat o legătura permanentă între conducerea superioară a armatei şi comandantul garnizoanei, prin care nu s-au putut însă evita greşelile în comanda ale acestuia.

Din cauze multiple, unele semnalate deja, între conducerea unităţilor militare din garnizoană nu a existat o coordonare şi colaborare a acţiunilor întreprinse. Chiar în condiţiile mutării centrului de comandă al organelor M.I. în incinta Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, aceste raporturi nu s-au îmbunătăţit.

Când grupurile de manifestanţi au demonstrat în faţa sediilor (21 decembrie 1989), este adevărat că, armata, prin persoana lt.col. Dragomir Aurel, a făcut apel pentru desfăşurarea paşnica a demonstraţiei, reuşind într-o oarecare măsura, pentru o perioadă, o dezamorsare a încordării existente.

În ziua de 22 decembrie 1989, evenimentele s-au redus de fapt, într-o confruntare între demonstranţi pe de o parte şi cadrele Inspectoratului M.I. şi, ulterior, între acestea şi armată. Neîncrederea şi suspiciunea sedimentate de-a lungul timpului în garnizoană între cadre M.I. şi cele ale M.Ap.N., a fost exacerbată prin situaţia creată în faţa sediului Securităţii, unde se aflau şi elevi militari.

În ce priveşte acţiunile Gărzilor Patriotice din municipiul Sibiu trebuie remarcat că acestora nu li s-a distribuit armament şi muniţie în perioada 17-22 decembrie 1989. Cu toate acestea, unor întreprinderi de pe raza municipiului Sibiu, pentru asigurarea pazei şi apărării nemijlocite, precum şi pentru apărarea unor obiective economice importante şi pentru executarea serviciului de patrulare, începând cu 22 decembrie 1989, orele 2100, au fost distribuite armamentul şi muniţia aferentă.

Armamentul şi muniţia destinate pazei şi apărării întreprinderilor (obiectivelor) nu a fost scoasă în afara acestora, cu excepţia celui destinat luptătorilor ce efectuau serviciul de patrulare sub conducerea unui cadru aparţinând M.Ap.N. De pregătirea acestor luptători s-a ocupat nemijlocit un ofiţer activ din statul major al Gărzilor Patriotice.

Nu au existat armament şi muniţie lipsă, fiind recuperate integral armele din sediul Miliţiei destinate serviciului de patrulare cu toate că, celelalte categorii de armament ce au aparţinut lucrătorilor M.I., au dispărut, sediul fiind părăsit şi distrus aproape în totalitate.

Paza şi apărarea întreprinderilor, a obiectivelor precum şi serviciul de patrulare mixt au fost executate până în a doua jumătate a lunii ianuarie când situaţia şi evoluţia evenimentelor din judeţ şi din municipiu nu mai reclamau menţinerea lor.

În perioada evenimentelor din decembrie 1989, statul major al gărzilor patriotice nu a reţinut nici o persoană cu toate că majoritatea cadrelor de miliţie şi securitate au cerut să se predea gărzilor patriotice, fiind îndrumate către U.M. 01512.

În urma focului executat asupra sediului statului major al gărzilor patriotice de persoane rămase neidentificate, a fost rănit un maistru militar.

În concluzie, Gărzile Patriotice au acţionat pentru paza şi apărarea unităţilor economice şi a altor obiective importante fără a fi angajate în lupte deschise. Nu au fost cazuri de pierdere de armament şi muniţie.

În baza documentelor informative primite de la M.I. avute la dispoziţie, a rezultat că începând din data de 16 decembrie 1989, trupele de Securitate de pe raza judeţului Sibiu au fost alarmate, fiind chemate la unitate cadrele militare, mai puţin cele ce se aflau în concedii de odihnă sau medicale. Au fost luate măsuri de intensificare a pregătirii pentru intervenţie a subunităţilor, fără a se distribui armament şi muniţie suplimentară faţă de dotarea acestora.

În ziua de 17 decembrie 1989, orele 2015, unitatea din trupele de securitate Sibiu, a primit ordin să pună în aplicare măsurile prevăzute pentru alarma de luptă. Au fost aduse în unitate toate cadrele, indiferent de poziţia în care se aflau.

În ziua de 19 decembrie 1989, prin Brigada Timişoara, se transmite ordinul Comandamentului Trupelor de Securitate nr. T/07091, pentru a se introduce „Starea de Necesitate”. Începând  cu această dată militari în termen din subunităţile de securitate-miliţie, vor executa serviciul de pază şi ordine având în dotare 30 cartuşe război, introduse în încărcătoare ce se aflau în port şi încărcătoare închise şi sigilate. În cursul aceleiaşi zile, s-au pregătit pentru fiecare militar în termen din subunităţile de intervenţie câte 2 încărcătoare a 30 cartuşe de război fiecare ce se păstrau la magaziile subunităţilor în lăzi sigilate.

În ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 0900, din ordinul Inspectorului sef al I.J.M.I Sibiu, au fost alarmate următoarele subunităţi:

– Plutonul de luptă antiterorist (comandat de cpt. Suciu Nicolae);

– Rezerva de intervenţie de la subunitatea de securitate-miliţie – aproximativ un pluton (comandat de lt.maj. Moldovan Viorel).

Plutonul de luptă antiterorist era îmbarcat pe A.B.I.- uri şi 2 microbuze TV, echipaţi cu combinezoane de iarnă şi având asupra lor armamentul din dotare. Plutonul mai avea asupra sa, muniţia necesară în lăzi închise şi sigilate, precum şi materialele specifice care se aflau în maşini.

Subunitatea rezervă de intervenţie, îmbarcată pe un autocamion, era echipată în ţinută gri-bleu de iarnă, având asupra sa armamentul din dotare, fără muniţie.

În timp ce comandantul unităţii de securitate se afla în biroul inspectorului şef pentru primirea misiunii, dinspre Piaţa Republicii s-au auzit focuri de armă, executate probabil către elevii de la U.M 01512 Sibiu.

Din ordinul inspectorului şef, plutonul de luptă antiterorist, împreuna cu comandantul unităţii s-a deplasat în Piaţa Republicii pentru a participa împreuna cu subunităţile de elevi, la menţinerea şi restabilirea ordinii, iar plutonul de securitate-miliţie a rămas la sediul I.J.M.I Sibiu.

La sosirea în Piaţa Republicii, împreuna cu 2 autospeciale P.S.I. ale Grupului de pompieri Sibiu, s-a constatat că era realizat un dispozitiv circular de către elevii U.M. 01512 Sibiu, iar în mijloc se găsea grupa antiteroristă a I.J.M.I. Sibiu, precum şi o grupă de cadre şi militari în termen, cu câini, serviciu aparţinând U.M. 0204 Sibiu. Manifestanţii se găseau pe toate căile adiacente spre piaţă.

În jurul orelor 1030, din ordinul comandantului de unitate, s-a deplasat în Piaţa Republicii şi Compania a 4-a Securitate, echipată în ţinută kaki cu scurtă, cască metalică şi armamentul din dotare. Muniţia se găsea în lăzi închise şi sigilate în maşinile care efectuaseră transportul trupelor. Această subunitate avea misiunea de a sprijini acţiunile plutonului de luptă antiterorist şi a celorlalte forţe existente în zonă.

Subunitatea a fost debarcată, dispusă în formaţie în linie de plutoane, iar 2 grupe au intrat în dispozitivul de ordine între flancurile a două subunităţi aparţinând M.Ap.N.

În jurul orelor 1200, întrucât în Piaţa Republicii nu se desfăşurau acţiuni de dezordine şi mulţimea adunată cerea înlăturarea de la conducerea ţării a cuplului Ceauşescu, forţele unităţii de securitate au fost retrase la sediul Comitetului Judeţean de Partid Sibiu unde, împreună cu subunităţi aparţinând altor unităţi militare, au realizat un cordon de ordine.

Începând cu orele 1300, subunităţile au fost retrase prin rotaţie în cazărmi, pentru masă şi odihnă, astfel că în ziua de 22 decembrie 1989, orele 1200, la C.J.P. Sibiu erau în dispozitiv doar două plutoane. Plutonul de securitate-miliţie, aflat la sediul I.J.M.I. Sibiu a rămas în dispozitiv fără a fi înlocuit. În total, la sediul I.J.M.I. se aflau 32 m.t. din plutonul securitate-militie,15.m.t. care asigurau paza traseelor în municipiul Sibiu, 13 m.t. care asigurau paza sediului, 8 m.t. care asigurau transportul corespondenţei secrete pe raza judeţului Sibiu.

În ziua de 22 decembrie 1989, orele 1200, s-a dat ordin şi au fost retrase în cazarmă forţele participante la C.J.P. La ajungerea în cazărmi s-a executat verificarea prezenţei şi retragerea materialelor şi muniţiei în depozite. Cu acest prilej s-a constatat că nu se consumase nici un glonţ, muniţia fiind predată în totalitate.

Lt.maj. Moldovan Viorel, comandantul rezervei de intervenţie de la sediul I.J.M.I. Sibiu, a solicitat ajutor pentru a se retrage în unitate, deoarece asupra clădirii I.J.M.I. începuse a trage din toate direcţiile, iar revoluţionarii au încercuit clădirea. În acest scop, în jurul orelor 1330 comandantul companiei a primit ordin să se deplaseze la sediul I.J.M.I. pentru a găsi posibilitatea retragerii militarilor şi aducerii acestora în cazarmă. Pe timpul deplasării ofiţerul a fost rănit prin împuşcare. La orele 1730, subunitatea cu comandantul ei a fost reţinută, fără armament şi muniţie, de către cadre de la U.M. 01512, în total 3 ofiţeri şi 6 militari. Aceste persoane au fost reţinute până la data de 27 decembrie 1989, când au fost înaintate spre cercetare Procuraturii Militare.

În ziua de 22 decembrie 1989 orele 0900, a fost trimis pentru întărirea pazei aerogării Sibiu, un pluton de aruncătoare din cadrul unităţii de securitate. În jurul orelor 1230, această subunitate a fost dezarmată din ordinul comandantului U.M. 01289.

Începând cu data de 22 decembrie 1989, orele 2100, unitatea de securitate a fost subordonată operativ comandantului garnizoanei lt.col. Dragomir Aurel, iar subunitatea de securitate mixtă Alba Iulia, începând cu orele 1715, s-a subordonat operativ unităţii de vânători de munte din Alba-Iulia.

În ziua de 22 decembrie 1989, orele 2130, comandantul unităţii de trupe de securitate s-a deplasat la U.M. 01512 Sibiu, unde a fost reţinut până la data de 23 decembrie 1989, orele 1100.

În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, F.S.N. Sibiu a ordonat ca un echipaj A.B.I. să execute paza şi apărarea sediului acestuia.

În ziua de 24 decembrie 1989. între orele 0930-1400, din ordinul comandantului garnizoanei, 2 echipaje pe A.B.I.-uri au participat la cercetarea unor obiective social-economice şi efectuarea de patrulări în oraş, pentru descoperirea şi capturarea elementelor teroriste.

În aceeaşi zi, la orele 1930, comandantul garnizoanei a ordonat telefonic, organizarea unei acţiuni la capela ortodoxă din cimitirul comunal, unde se deţineau informaţii că se găsesc terorişti şi se găseşte depozitată muniţie. Pe timpul pregătirii acţiunii, la orele 2100, comandantul unităţii de securitate, a primit ordin să se deplaseze la U.M. 0204 Sibiu, Centrul de câini serviciu al M.I., pentru a prelua comanda acestei unităţi. Un echipaj cu A.B.I. ce se deplasa pentru îndeplinirea misiunii a fost întâmpinat cu foc de un T.A.B. În urma atacului au fost răniţi prin împuşcare, mr. Câmpean Ioan şi un militar în termen.

Începând din 26 decembrie 1989, orele 1700, în baza ordinului Consiliului Militar al F.S.N. Sibiu, unitatea de securitate a luat în paza următoarele obiective:

– releul TV Păltiniş – 10 militari;

– releul de telecomunicaţii Guşteriţa – 10 militari;

– barajul Gura Râului – 15 militari;

– Uzina de Apă Sibiu – 10 militari.

Aceste dispozitive au funcţionat până în ziua de 07 februarie 1990, când au fost ridicate. Subunităţile de pază şi apărare a obiectivelor au executat misiunile specifice, reuşind la I.M. Mârşa.

În toate situaţiile în care au fost angajate efective de cadre şi militari în termen, s-a evitat folosirea armamentului din dotare şi nici nu au avut loc altercaţii cu demonstranţii sau cu alte persoane.

Pe timpul revoluţiei întregul efectiv de cadre şi militari în termen din subunităţile de securitate Sibiu, au avut o atitudine pozitivă. (Documentar M.I., B 56 J Sibiu nr.0298210/.27.05.93, pag. 17-22)

 

6.3. Principalele acţiuni desfăşurate de organele locale ale Securităţii Sibiu (din Raportul S.R.I.)

În perioada 16-31 decembrie 1989, activitatea lucrătorilor fostei securităţi din municipiul şi judeţul Sibiu, a fost determinată de evoluţia evenimentelor din zonă, iar misiunile executate, dispunerea forţelor şi modul de acţiune, corespund etapelor în care s-au desfăşurat evenimentele.

În seara zilei de 16 decembrie 1989, între orele 2200-2300, din ordinul şefului I.J.M.I., col. Rotaru Iulian, au fost alarmate şi sau prezentat la sediul din municipiul Sibiu şi la cele orăşeneşti toate cadrele securităţii aflate în garnizoanele respective.

Cu acest prilej, şeful Securităţii judeţene a comunicat instituirea stării de alarmă definită prin „Situaţia 2” din Planul de Alarmare şi a ordonat ca, pe compartimente, să se planifice 1/3 dintre ofiţeri care să rămână în sediu 24 de ore, iar celelalte cadre să fie consemnate la domiciliu. De asemenea, s-a ordonat ca fiecare compartiment, potrivit specificului său, să desfăşoare acţiuni de culegere informaţii vizând, mai ales, prevenirea producerii unor evenimente deosebite în  obiective economice de pe raza judeţului.

În acest scop, ofiţerii fostului serviciu de contrainformaţii economice s-au deplasat zilnic în principalele obiective economice din Sibiu şi municipiul Mediaş. La rândul lor, ofiţerii serviciului de contraspionaj au avut ca sarcină principală stabilirea activităţii unor străini prezenţi pe raza judeţului şi cunoscuţi ca având legături cu unele servicii de informaţii străine, precum şi identificarea celor suspecţi pe această linie. Cei 4 lucrători ai compartimentului antiterorist nu au fost angrenaţi în această perioadă cu sarcini în afara unităţii, aceştia făcând permanenţă la grupa de intervenţie antiteroristă, grupă constituită la nivelul I.J.M.I. Totodată, subofiţerii compartimentului antiterorism care făceau parte din punctul de control antideturnare de la Aeroportul Sibiu şi-au desfăşurat activitatea normală până în ziua de 23 decembrie 1989, orele 100, când au predat – pe bază de proces-verbal armamentul şi muniţia din dotare comandantului gărzii M.Ap.N. de pe aeroport şi s-au pus la dispoziţia acestuia.

În mod similar, au acţionat ofiţerii securităţii care răspundeau de localităţile Agnita, Sibiu şi Tălmaciu şi care s-au aflat în aceste localităţi în tot timpul desfăşurării evenimentelor în ţinută civilă şi fără a avea armament asupra lor. După 22 decembrie 1989, aceştia s-au prezentat la diferite unităţi ale M.Ap.N.

În dimineaţa zilei de 18 decembrie 1989 conducerea Securităţii a convocat o şedinţă cu toţi ofiţerii prezenţi în sediu, prilej cu care, locţiitorul şefului Securităţii, mr. Aioanei Constantin a prelucrat prevederile decretului care reglementa condiţiile folosirii armamentului, fără a face precizări concrete asupra scopului acestei activităţi. S-a ordonat ca toţi lucrătorii să ridice armamentul din dotare (pistol cu 12 cartuşe), de la tacul de depozitare şi să-l ţină numai în fişetul personal. Ca urmare, pe parcursul sosirii în unităţi, toate cadrele au ridicat armamentul şi muniţia fără însă a mai părăsi sediul cu acestea asupra lor.

Evoluţia evenimentelor din ţară, şi îndeosebi cele de la Timişoara, au determinat tensionarea stării de spirit şi în rândul populaţiei judeţului Sibiu, acreditându-se tot mai insistent ideea unei intervenţii militare din exterior.

În aceste condiţii, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, conducerea fostului I.J.M.I. a hotărât să se instaleze în incinta U.M. 01512 a M.Ap.N., unde s-a format un grup de comandă, compus din fostul inspector sef şi şefii fostei securităţi şi ai miliţiei. La sediul fostei securităţi s-a constituit un dispecerat compus din cadre desemnate prin ordin verbal de către fostul şef al Inspectoratului, cu misiunea de a asigura legătura între punctul de comandă şi compartimentele unităţii.

În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, în mai multe localităţi din judeţ au început acţiuni revoluţionare, de contestare în masă a regimului existent. Deşi iniţial manifestările au avut un caracter paşnic, în seara zilei de 21 şi în cursul zilei de 22 decembrie 1989, unele dintre acestea au degenerat în acţiuni deosebit de violente, soldate cu victime omeneşti şi importante pagube materiale. În aceste condiţii, ordinele transmise de la punctul de comandă şi măsurile organizate au încercat să asigure mai ales securitatea sediului, unde, pe lângă documente specifice deosebit de importante, se aflau armament şi muniţie, un depozit de carburanţi – a cărui explozie ar fi pus în pericol blocurile din zonă, alte puncte importante precum cifrul şi centrala guvernamentală.

În momentul declanşării evenimentelor din Piaţa Republicii, în jurul orelor 1000 ofiţerilor aflaţi în obiective economice li s-a ordonat să nu intervină în nici un fel în acţiuni organizate ori puse în practică de manifestanţi şi să nu se implice în măsurile organelor de opresiune ori ale altor factori de decizie din acele unităţi.

Cadrelor aflate la sediul unităţii li s-a ordonat să evite şi să nu răspundă în nici un caz provocărilor ori acţiunilor în forţă ale demonstranţilor.

În jurul orelor 1400, 7 ofiţeri şi un subofiţer din compunerea grupei antiteroriste, având asupra lor pistoale Carpaţi cu 12 cartuşe şi câte 1 pistol mitralieră cu câte 60 de cartuşe, echipaţi în combinezoane de culoare kaki, au primit ordin să se deplaseze la reşedinţa fostului prim secretar al judeţului pentru a asigura paza vilei. Aceştia au îndeplinit misiunea până în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, când au hotărât din proprie iniţiativă, să ascundă armamentul, muniţia şi echipamentul şi să se deplaseze fiecare la domiciliul său. Până în seara zilei de 24 decembrie 1989, când componenţii acestui grup s-au prezentat la sediul U.M. 01512 – Sibiu, iar în dimineaţa zilei de 25 decembrie 1989, în prezenţa reprezentanţilor Procuraturii şi ai UM. 01512 au recuperat din locurile ascunse armamentul, muniţia şi echipamentul şi le-au predat pe bază de proces verbal.

Începând cu orele 1600, grupuri masive de persoane au manifestat în patru rânduri în faţa clădirii fostului I.J.M.I., solicitând în mod deosebit eliberarea deţinuţilor. Deşi de mai multe ori reprezentanţi ai manifestanţilor au verificat spaţiile unde puteau fi asemenea deţinuţi şi au comunicat mulţimii că arestaţii au fost puşi în libertate, unii dintre participanţi s-au dedat la acte de distrugere şi incendierea fostei miliţii şi a autoturismelor cadrelor aflate în parcarea din apropierea sediului. Alţii au forţat uşile de acces şi au pătruns în curtea inspectoratului prin distrugerea gardului împrejmuitor, atacând cu diverse obiecte dure şi sticle incendiare improvizate căile de acces în clădire, depozitul de carburanţi, parcul auto şi depozitul de armament şi muniţie situat în pavilionul administrativ. Cu sprijinul U.M 01512 dispozitivele de pază şi apărare din zonele realizate au prevenit extinderea consecinţelor negative ale acţiuni respective.

În condiţiile date s-a transmis ordinul ca femeile-ofiţeri şi angajatele civile aparţinând securităţii să părăsească sediul şi să se deplaseze la domiciliu, ordin executat în seara zilei de 21 decembrie, cât şi în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Deoarece nu s-a precizat o soluţie în legătură cu armamentul, 6 persoane din această categorie au plecat cu armamentul şi muniţia asupra lor. Ulterior, pe măsură ce s-au prezentat la diverse unităţi militare, au predat armamentul şi muniţia, inclusiv lt.maj. Lazariciu Rodica, care a fost prezentată pe postul naţional de televiziune, în postura de teroristă.

Pe fondul evenimentelor din seara zilei precedente petrecute la sediul miliţiei cât şi la cel al fostei miliţii din oraşul Cisnădie şi în contextul ameninţărilor lansate de unii demonstranţi în ziua de 22 decembrie 1989, activitatea cadrelor a fost marcată de mai multe moment semnificative.

La orele 0715, toţi angajaţii securităţii au fost convocaţi în sala de şedinţe, unde s-au prelucrat diferite ordine. S-a ordonat de asemenea, ca ofiţerii care nu au în dotare pistoale mitralieră să se prezinte la magazia de armament pentru a ridica o astfel de armă şi 60 de cartuşe cal. 7,62 mm.

În jurul orelor 0900, din ordinul conducerii, la cele două căi de acces direct în sediul securităţii, respectiv la cea din fosta str. Armata Roşie şi cea din spatele clădirii (accesul la Serviciul paşapoarte), au fost dispuse cele 2 A.B.I.-uri din dotarea grupei antiteroriste, iar lângă ele cadrele din această grupă care mai rămăseseră în sediu, între care 2 din fosta securitate. Cadrele erau echipate în combinezoane kaki, având asupra lor armamentul şi muniţia din dotarea grupei, respectiv pistol Carpaţi cu 12 cartuşe şi pistol mitralieră cu 60 cartuşe. De menţionat, că cele 2 A.B.I.-uri aveau montate pe ele, prin construcţie, mitraliere, însă acestora nu le-a fost distribuită muniţia necesară.

Ofiţerii au rămas în post, fără a avea contact direct cu manifestanţii până în jurul orelor 1200, când asupra sediului fostei securităţi s-a deschis foc dinspre U.M. 01512. În aceste condiţii, ofiţerii respectivi s-au refugiat în sediu au blocat uşile şi s-au alăturat celorlalte cadre.

Cadrele aflate în sediu, nu s-au confruntat cu probleme deosebite până la deschiderea focului asupra clădirii, manifestanţii concentrându-şi atenţia asupra sediului fostei miliţii şi a curţii interioare a inspectoratului unde se afla şi magazia de armament.

Cu foarte puţin timp înainte de deschiderea focului asupra sediului, în condiţiile iminentei pătrunderi a manifestanţilor în sediu, col. Petrişor Teodor, fostul şef al securităţii a ordonat la telefon prin dispeceratul existent, ca „Armamentul să fie depus în loc sigur şi să se găsească căi de a intra în legătură cu demonstranţii”. Acesta a fost ultimul ordin primit de la punctul de comandă, iar la câteva minute s-a deschis foc asupra securităţii cu diverse tipuri de armament, dinspre U.M. 01512 Sibiu.

Din acest moment, aproximativ orele 1230, cadrele securităţii aflate în sediu, au început să se retragă în locuri ce ofereau protecţie, adunându-se treptat la parterul clădirii, unde se afla centrala telefonică. Tot armamentul şi muniţia deţinute au fost depuse în mai multe locuri.

Tirul s-a amplificat, trăgându-se din toate direcţiile şi a durat aproximativ 4 ore, clădirea fiind distrusă aproape complet.

Prin centrala telefonică s-a luat legătura cu diferite eşaloane militare locale şi din Bucureşti (comandantul garnizoanei lt.col. Dragomir Aurel, comandantul C.M.J. col. Vlădoi Ilie şeful biroului contrainformaţii militare, personal cu gl. Victor Stănculescu şi la cabinetul gl. Voinea), cu televiziunea romană, unde s-a raportat şi informat că, potrivit ordinului pe care îl aveau ofiţerii de securitate nu folosesc armamentul din dotare, solicitându-se încetarea focului pentru salvarea oamenilor a documentelor şi a celorlalte puncte importante din structura sediului. Totodată, imediat după deschiderea focului, când mai era încă posibil, în diverse puncte vizibile ale clădirii, au fost arborate cearşafuri albe.

În jurul orelor 1230, în confuzia creată imediat după deschiderea focului şi determinaţi de intenţiile unor civili de a pătrunde prin garajele clădirii, 2 dintre fostele cadre au executat foc de avertisment cu armamentul din dotare. Civilii au părăsit zona, neînregistrându-se morţi sau răniţi. Cei 2 ofiţeri au fost cercetaţi în stare de arest şi condamnaţi iniţial pentru omor deosebit de grav, iar ulterior stabilindu-se că acţiunile acestora nu au provocat moarte sau rănirea unor persoane, au fost scoşi de sub urmărire penală şi puşi în libertate.

În jurul orelor 1630, după încetarea focului în zonă, o parte dintre ofiţeri au părăsit clădirea printr-un geam de la parter, au fost reperaţi de manifestanţi, supuşi unor tratamente violente şi predaţi apoi la U.M. 01512.

Cei ramaşi în sediu au fost preluaţi de militari şi civili înarmaţi şi conduşi la aceeaşi unitate. Treptat în incinta sălii de sport a U.M. 01512 au fost adunate cadrele fostei securităţi, astfel încât, la apelul făcut de reprezentanţii armatei in jurul orelor 2200, majoritatea cadrelor erau prezente, cu excepţia celor aflate în obiective economice sau specializate.

După orele 1630, majoritatea cadrelor au fost supuse unui rău tratament, unele dintre acestea trebuind să fie ulterior spitalizate. Au fost rănite prin împuşcare 3 cadre, dintre care au decedat două.

Începând cu data de 24 decembrie 1989, când au fost transferate la sala de sport a U.M. 01512, toate cadrele securităţii judeţului Sibiu se aflau sub stare de arest în acest loc sau la alte unităţi militare din municipiu. De la această dată şi până la sfârşitul lunii ianuarie 1990, acestea au fost supuse cercetărilor procuraturii, după care eşalonat au fost puse în libertate după perioade de reţinere variind între 30 şi 60 de zile.

Întreaga perioadă cuprinsă între 16-31 decembrie 1989, cadrele şi personalul civil al securităţii s-au aflat echipate numai în ţinută civilă cu excepţia grupei de intervenţie antiteroristă, care peste ţinuta civilă au îmbrăcat combinezoane de culoare kaki din dotarea acesteia.

Acţiunea fostului birou de securitate al municipiului Mediaş, a fost marcată în ziua de 16 decembrie 1989, în jurul orelor 2300, prin alarmare, cele 14 cadre şi 2 personal civil prezentându-se în termenul stabilit la sediu.

În ziua de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 1230, activităţile de culegere a informaţiilor s-au redus treptat, ajungându-se până la încetarea lor, astfel că majoritatea cadrelor erau prezente în unitate. Personalul care făcea parte din treimea de serviciu avea asupra sa armamentul din dotare şi muniţia aferentă, iar la ieşirea din schimb le depuneau la locul special amenajat pentru aceasta.

În aceeaşi zi, la orele 1230-1245, sediul fostei securităţi municipale Mediaş a fost ocupat de manifestanţi fără a avea loc incidente deosebite. S-a constituit imediat un comitet al manifestanţilor, căruia i-a fost predat pe bază de proces verbal întregul armament şi muniţia cu care era dotat biroul, rezultând cu claritate că armamentul nu a fost folosit. La puţin timp, pe baza procesului verbal respectiv, armamentul a fost preluat de reprezentanţi U.M. 01940 Mediaş.

Începând cu data de 22 decembrie 1989, orele 1200 până la 30 decembrie 1989, toate cadrele militare şi personalul civil ale securităţii municipale Mediaş s-au aflat în stare de reţinere la sediul U.M. 01940 Mediaş.

În toată perioada ţinuta personalului a fost civilă şi nu s-au înregistrat victime din rândul cadrelor securităţii municipale Mediaş. (Documentar S.R.I., Cabinet Director nr. 7176/25.08.93).

În ziua de 21 decembrie 1989, odată cu declanşarea manifestaţiei în zonă nu se găseau organe de ordine ale miliţiei, intervenţia lor s-a făcut pe baza dispoziţiunii primului-secretar Nicu Ceauşescu, dar fără luarea unor măsuri organizatorice care să asigure reuşita acţiunii.

Apariţia în jurul orelor 1000 a autoturismelor miliţiei în piaţă a dezlănţuit adversitatea populaţiei şi a determinat chiar declanşarea unor acţiuni violente ce au dus în final la admonestarea miliţienilor şi incendierea autoturismelor.

Atitudinea populaţiei faţă de organele de miliţie s-a manifestat prin constituirea unor coloane ce urmăreau neutralizarea organelor de miliţie. Scopul acestora era şi eliberarea presupuşilor deţinuţi ce-i considerau existenţi în clădirea instituţiei. Cu toate măsurile de protecţie realizate şi cu sprijinul forţelor aparţinând unităţilor militare din zonă, agresiunea populară împotriva miliţiei nu a putut fi oprită. Deşi s-a demonstrat prin verificările făcute în comun cu reprezentanţii revoluţionarilor că în clădirea miliţiei nu mai erau deţinuţi de nici o natură, totuşi persoane violente au declanşat aşa cum am prezentat anterior acţiuni distructive la adresa acestei instituţii conform lozincii.

Sub protecţia atribuţiunilor de serviciu este cert că organele de miliţie au acţionat violent la vedere sau în ascuns asupra  manifestanţilor, punând în aplicare ordinele clare primite de la comandanţii lor, dar şi de la primul-secretar.

Acţiuni distructive s-au produs în ziua de 21 decembrie 1989 orele 1930, când un grup format din persoane având condamnări penale, au atacat miliţia orăşenească din oraşul Cisnădie.

Aplicând prevederile decretului 367/1971 privind uzul de armă lucrătorii de miliţie au deschis foc de avertisment şi pentru a se salva s-au retras la o unitate militară din apropriere, sediul miliţiei fiind ocupat de civili şi devastat. Cu acest prilej au decedat 2 persoane şi alte 11 au fost rănite. Din documentarele M.Ap.N. şi M.I. rezultă că la verificările efectuate ulterior a rezultat că unele persoane în timp ce atacau sediul miliţiei aflându-se cu faţa spre acesta, au fost împuşcate din spate, existând indicii că s-a tras din turla bisericii aflate în apropiere. În timp ce se retrăgea spre unitatea militară, şeful miliţiei, cpt. Liviu Vanga, a fost împuşcat în picior tot din direcţia bisericii menţionate.

 

6.4. Unele date cu referire la transportul TAROM

Referitor la avionul ROMBAC, care în ziua de 20.12.1989 a transportat la Sibiu, între alte persoane şi materiale şi un număr de 80 de persoane suspecte, a căror identitate nu a fost cu precizie stabilită, este de remarcat că acţiunea avea ca misiune asigurarea protecţiei primului-secretar al judeţului Sibiu, de către un personal specializat în acţiuni antiteroriste.

Din unele declaraţii rezultă că într-adevăr în aeronavă, într-o anumită zonă a compartimentului de pasageri, exista o grupare de persoane – bărbaţi, cu un aspect mai deosebit, în general atletici, cu un echipament asemănător.

Ni se pare firesc ca Nicolae Ceauşescu şi în special soţia sa, să fi întreprins unele măsuri pentru asigurarea protecţiei fiului lor, prin trimiterea în zonă a unor luptători special instruiţi.

Provenienţa acestora a fost deosebit de comentată, rămânând şi până la ora actual controversată.

Conform declaraţiei gl. Militaru şi gl. Hortopan în seara zilei de 23 decembrie, col. Ardeleanu, comandantul USLA, solicitându-i-se o evidenţă asupra efectivelor sale ce ar putea fi folosite pentru acţiuni de scotocire, a afirmat că poate pune la dispoziţie aproximativ 600 luptători având în vedere că din totalul existent, lipsesc un număr de 110 pentru protecţia ambasadelor şi alţi 80 în misiune la Sibiu „… din ordine superioare …”, precum şi circa 40 pentru paza propriei unităţi.

Din analiza forţelor ce asigurau funcţionarea şi protecţia aeroportului, majoritatea făcând parte din M.I., pare explicabil deficienţele existente în luarea evidenţei nominale a lor, ce se refereau la aceştia, precum şi faptul că transportul s-a efectuat prin TAROM.

Dacă aceste efective ar fi aparţinut M.Ap.N., respectiv DIA, nu ar fi fost necesară nici o evidenţă, întrucât transportul s-ar fi executat în discret, folosind în acest scop mijloace de zbor proprii şi nicidecum Tarom-ul. De menţionat că specialiştii militari de la DIA au o pregătire specială pe profil de cercetare şi obţinere de informaţii, autoapărare şi mai puţin de luptă antiteroristă. Ca atare, practic, ni se pare logic ca Nicolae Ceauşescu să fi trimis pentru apărarea fiului său efective specializate de cea mai mare valoare. (USLA)

Se pare suspect că nici SRI-ul nu a lămurit această problemă, mai precis, a evitat să o lămurească. Raportul procuraturii la pag. 63 precizează: „Şi în momentul actual subzistă o suspiciune în legătură cu cei 80 de uslaşi trimişi la Sibiu încă din 20 decembrie 1989, ce trebuiau sa-i ofere protecţie Iui Nicu Ceauşescu

Referitor la acest fapt, trebuie menţionat că în nota din 31 iulie 1990 procurorul Marian Valer, delegat al Comisie de anchetă Sibiu, spunea în concluzie: „Reţine atenţia că sunt semnificative declaraţiile pasagerilor Boşgan Anişoara, Andrei Ioan, Goga Radu, Chiuchişan Anton şi Vladu Luminiţa, care au afirmat că au sesizat în partea dreaptă a avionului, înspre faţă, un grup compact de bărbaţi mai atleţi, îmbrăcaţi mai sportiv, informaţii care se impuneau a fi coroborate cu faptul că aproape toţi pasagerii identificaţi şi audiaţi până în prezent nu au stat în zona respectivă”. Din procesul verbal nr. 110 din 15 decembrie 1990 existent la dosarul de cercetare al procuraturii, menţionăm numai faptul „… că pot exista persoane despre care nu se ştie unde s-au mutat şi unde lucrează …”.

De asemenea, în acelaşi proces verbal se sugerează de a fi audiată instituţia USLA.: „… Apostol şi Costa referitor la pasagerii din avion (număr, grupuri suspecte) care nu există la dosar …”.

Personalul aeroportului Sibiu anchetat, declară că: „… nu a văzut nimic, deoarece descărca pachetele din hala avionului!…”. Acest lucru o spune cel ce trebuia să se ocupe de asigurarea unor mijloace de transport pasageri în oraş, care erau în număr dublu faţă de cei ce se transporta obişnuit, folosind cursa AN-24.

Din declaraţiile lui Nicu Ceauşescu, rezultă că el nu a chemat „terorişti” la Sibiu şi „…a rămas surprins când a auzit la plecarea cursei de Sibiu, un zgomot mult mai mare decât cel normal.” Este adevărat că la decolare, zgomotul zborului unui avion ROMBAC este de 72 decibeli în raport cu 67 decibeli a unui avion AN-24. Dar este puţin probabil ca diferenţa de aproximativ 5% să fi fost sesizată de Nicu Ceauşescu. Ca atare, nici una din persoane se pare că nu declară adevărul. Intervenţiile telefonice făcute la aeroport din dispoziţia lui Nicu Ceauşescu, de către secretarul cu problemele organizatorice – Pescarul, a avut ca scop, după părerea noastră, obţinerea confirmării sosirii aeronavei cu cei aşteptaţi.

Există declaraţia fostului şef al miliţiei Sibiu, care arată că: „în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 a văzut la poarta unităţii 01512 un număr de persoane cu structură atletică îmbrăcaţi în treninguri”. Este posibil având în vedere că în acea perioadă, la punctul de control al unităţii au fost aduşi şi s-au prezentat numeroase persoane pentru a fi luate sub protecţie sau pentru a fi predate ca suspecţi de către populaţie. Dar să nu uitam că sosirea aeronavei ROMBAC s-a produs în ziua de 20 decembrie 1989 şi dacă ar fi fost să fie pasagerii acesteia ar fi trebuit să vină în aceeaşi zi pentru nevoi de cazare.

Dat fiind neimplicarea cu toată seriozitatea a organelor specializate în acţiuni de cercetare judiciară, pot apare tot felul de supoziţii, de păreri, unele făcute din neştiinţă, dar şi unele făcute intenţionat, tocmai în scopul de a acoperi principalii vinovaţi. Rămâne ca cercetările ulterioare, făcute de cei competenţi să lămurească acest caz rămas încă controversat.

7. EVENIMENTELE DESFĂŞURATE ÎN PERIOADA 16-31 DECEMBRIE 1989 ÎN ALTE ORAŞE ALE ŢĂRII

(va urma)

Sursa: Ziaristi Online

Print Friendly, PDF & Email

1 comment

  1. Pingback: Medieşenii priveau Sibiul şi ascultau Timişoara – Promoţia 1968, la datorie!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.