Portalul Ziaristi Online este onorat sa gazduiasca, incepand de azi, opiniile si analizele Dlui Julian Chitta, fost capitan de vas pentru US Treasury si cunoscut scriitor si jurnalist, prezent pana in 2011 cu numeroase articole pe portalul ziare.com. “Avand experienta proprie in cele mai diverse domenii, pot pune cititorul in posesia unor date care ar putea salva viata cuiva, veniturile ori bunurile personale. Nu vreau sa dau impresia unei coloraturi de fapt divers sau fapt ciudat, ci, pur si simplu sa raspund unor intrebari jurnalistice obligatorii: “cine?”, “ce?”, “cum?”, “cand?” si “de ce?”.”, afirma Dl. Julian Chitta, roman nascut la Cluj si emigrat in Statele Unite ale Americii.

Agenda 21, Programul ONU pentru secolul 21          

de Julian Chitta

In anul 1992, la o conferinta summit de nivel suprem, s-a intrunit un grup de 177 de lideri din toate lumea, un grup format de 101 de presedinti de state, 34 de dictatori, 36 de generali care au luat puterea guvernelor din tarile lor cu forta, si 7 monarhi de diverse calibre. Scopul acestei conferinte a fost stabilirea unui program, la nivel international, pentru promovarea unui sistem de dezvoltare economica si sociala care poate fi sustinut peste tot, cu consistenta. Acest program a fost numit Agenda 21.

Marea majoritate a delegatilor care au participat la aceasta conferinta in Rio de Janeiro, in vara anului 1992, au sperat ca prin participarea la acest program ONU, vor beneficia de fonduri capabile sa faciliteze dezvoltarea tarilor “lumii a treia”, din Asia, Africa, si America Latina.

Presedintele Statelor Unite de atunci, George H. W. Bush, a sustinut acest proiect, alocand sume uriase de bani din finantele tarii. Acest summit a fost prezidat de Secretarul General ONU pentru Problemele Mediului, Dl. Maurice Strong (care acum, in 2014, locuieste in Beijing). In discursul de deschidere al acestei conferinte, domnia sa a declarat ca:

“Stilul curent de viata si de consum, al clasei mijlocii, cu multa alimentatie cu carne, folosirea combustibilor fosili, uzul extins de aparatura pentru aer conditionat, in aglomeratii suburbane, nu mai poate fi sustinut in continuare, si trebuie eliminat complet, pentru beneficiul intregii planete.”

Istoria procesului de stabilire a programului ONU materializat prin Actul Agenda 21, e relativ scurta si intruneste toate ideile si dezideratele politicii comuniste.

Principala sponsora a acestei initiative a fost diplomata din Norvegia, Gro Harlem Brundtland (nascuta  in 1929), vice-presedinta Partidului International Socialist, care in 1987 a determinat multi diplomatii ONU sa sustina asa ceva. Nicolae Ceausescu a semnat participarea directa a Romaniei la acest program, in 1987, dar nu si aderarea tarii la clauzele Declaratiei Drepturilor Omului.

In 1993, Presedintele Bill Clinton a emis ordinul executiv Nr. 12562 prin care a creat Consiliul Prezidential pentru Agenda 21, pentru stabilirea bazelor unei dezvoltari sustinute economic si politic.

In 1997 un summit in Peru a ajuns la concluzia ca ritmul de realizare a obiectivelor Agendei 21 este prea lent, stabilind masuri de urgenta pentru a accelera executia acestui program ONU.

La fiecare 5, 10 si 20 ani de la stabilirea Actului Agenda 21, reprezentantii tarilor membre ale ONU si-au propus sa treaca in revista realizarile schimbarilor facute de guvernele membere. In anul 2012, la aniversarea a 20 de ani de la summitul din Rio de Jameiro, diplomatii insarcinati cu supravegherea lucrarilor de indeplinire a obiectivelor ONU, in special membrii din Africa a Comisiei Planetei, au consemnat o rezistenta din ce in ce mai rigida la Agenda 21. Majoritatea membrilor din “lumea a treia” au sperat sa primeasca fonduri nelimitate pentru acest program, dar criza financiara mondiala din 2008 a pus organele ONU intr-o pozitie precara din punct de vedere monetar.

La un moment dat, ziaristii din Africa au calificat Agenda 21 ca “un pact pentru distrugerea tarilor sarace”, citand coruptia sistemica de acolo, prin care patrimonial national a fost furat de potentatii locali, sub pretextul privatizarii.

Ziaristi de pe toate continentele au ridicat mai multe semne de intrebare decat ar fi putut elucida toate brosurile ONU.

Actul Agenda 21 contine exact 40 de capitole impartite in 4 sectiuni, care dau de banuit ca anumite pasaje nu au fost date publicitatii, fara sa se mentioneze precis ce fel de date au fost considerate drept elemente nedifuzabile pentru lectura lumii.

Obiectivele majore vizate de Actul 21 constau in reducerea populatiei lumii cu 50% si desnationalizarea tuturor tarilor mici, in favoarea formarii unei uniuni politico-geografice de sine statatoare. S-a propus formarea unor Uniuni Europene, Nord Americane, Africane, Asiatice, Sud Americane si Oceanice.  Aceste puncte din Agenda 21 nu apar in niciunele din brosurile oficiale publicate,  dar formeaza subiectul cel mai discutat in comentariile ziaristilor care au studiat toate materialele ONU.

Prima sectiune din act, intitulata “Dimensiuni economice si sociale”, se ocupa de necesitatea eliminarii totale a proprietatii particulare, anularea dreptului la succesiune prin eliminarea oricarui tip de mostenire, regland guvernului mondial ONU atributia administrarii terenurilor, cladirilor, culturilor agricole, spatial marin, aerian, zacamintele minerale, si proprietatea de natura intelectuala. Totul este conceput in interesul “comunitatii planetei”.

Acestea par sa fie tezele de baza din Manifestul comunist al lui Karl Marx, publicat in 1848.

Sectiunea a doua din Actul “Agenda 21”, este intitulata “Conservarea si administrarea resurselor mondiale”, si porneste de la premiza ca totul, propriatile funciare, imobile, apele, aerul padurile, spatial aerian, platoul continental submarin, septelul, copacii si toate speciile de plante si de animale, trebuie sa devina resurse in patrimoniul exclusiv al ONU. Societatea omeneasca va fi oprita de la folosirea anumitor suprafate de teren, pe toate continentele, pentru a se inlesni dezvoltarea regnului animal si botanic. In acest sens, se interzicea folosirii cherestelii si a lemnului de orice fel.

Subiectul biodiversitatii este abordat unilateral, facand mai multi ziaristi sa fac haz de specialistii ONU. Intre altele ONU se pune pe pozitia ca animalele si plantele trebuie sa aiba si ele reprezentare juridical in toate forurile international, urmand ca ONU sa furnizeze din oficiu servicii juridice prin avocati alesi de Secretariatul General.

O problema extreme de spinoasa, cea a deseurilor radio-active, a fost dezbatuta la infinit, in toate intrunirile la nivel inalt, fara sa se poate ajunge la vreun consens. Astfel s-a propus depozitarea acestor material nocive, pe fundul oceanelor, in zonele polare si in puturi forate la adancimi de zeci de mii de metri, dar variate acorduri international interzic total asa ceva. Aceasta problema se pare ca nu are o solutie acceptabila. Toate natiunile s-au ridicat impotriva depozitarii deseurilor radioactive pe teritoriile lor: “Nu in curtea noastra!” Agentia Internationala de Energie Atomica, de pe langa ONU nu a participat deloc in summiturile din 1992 sau 2012, indicand faptul ca majoritatea studiilor intreprinse de ONU au fost bazate pr concluziile unor amatori, justificand generarea a o multime de critici severe.

A treia sectiune din aceasta Agenda 21 se intituleaza direct, “Intarira tuturor grupurilor sociale majore”, si propune mai multe masuri logice pentru eliminarea mizeriei sociale, prin:

– eradicarea nivelului de saracie extrema din toate lumea;

– instaurarea unui regim obligatoriu de educatie primara;

– promovara egalitatii sexelor;

– reducerea mortalitatii infantile;

– inbunatatirea nivelului general de sanatate, si

– stabilirea de instrumente financiare accessibile tuturor minoritatilor definite drept “grupuri majore” de ONU.

Dealungul aceluias sistem de gandire, birocratii ONU au ajuns la concluzia ca si proprietarii de patente si inventii trebuie sa transfere descoperiri stiintifice si tehnologice catre toate tariile din “lumea a treia”, prin creare unor institutii si mecanisme bancare pentru crearea infrastructurii necesare acolo.

Obiectiunile cele mai bine fondate vin din partea natiunilor avansate industrial, care sustin ca o tara ca Zambia, Uganda sau Moldova ar avea nevoie de trei sau patru generatii pentru a-si crea inginerii si doctorii de care ar avea nevoie. Dar asa ceva nu se poate realiza peste noapte. Aceste tari vor fi fortate sa-si importe specialistii din Europa, America de Nord, Rusia, China si Brazilia, in final tranferand salariile si nivelul de trai ridicat inapoi la tarile de unde vin toti acesti specialisti.

Ultima sectiune, a patra, din Actul Agenda 21 este intitulata “Mijloace de implementare” si explica cum trebuie neutralizata rezistenta la actiunile ONU, prin care intreaga lume va fi supusa unui guvern central unic, cu valuta unica, si cu un sistem juridic comun. Vehicolul principal pentru realizarea acestei tinte consta in propunerile Consiliului International pentru Initiative Locale, or I.C.L.E.I., un aparat birocratic imens, de a penetra adanc toate formele administrative locale, la nivel de sat, oras, judet, sau tara unde instrumentul adminstrativ preferat este exproprierea in masa.

Se incurajeaza populatiile dim Europa, America de Nord, China si America Latina sa faca investitii serioase in Europa de Est, Africa, si Oceania, pentru a se incepe devalorizarea  titlurilor de proprietate si de a se expropria obiectul investitiei din moment ce proprietarii nu vor locui acolo. Aceste masuri ar fi menite sa scoata din piata financiara sume enorme de bani, in scopul eliminarii inegalitatii veniturilor. Cu alte cuvinte, ONU preconizeaza egalizarea saraciei, dupa modelul lui Lenin.

Horacio Martinez, de la ziarul mexican “La Jornada” afirma cu certitudine, ca programul Agenda 21 “Este o incercare de eliminare a dreptului la proprietate, sa interzica oricui accesul la proprietate particulara, sa limiteze consumul de energie, punind fiecare om sub controlul strict al unei birocratii severe, printr-un Guvern mondial, centralizat, fara drept de recurs, sau reprezentare electorala.”

Ziaristul austriac, Wilhelm Bauer, scria in “Die Wiener Zeitung”, in 2002, ca: “Acesta este un act de o prostie aroganta, daca imi impui mie sa-mi reduc consumul electric, pentru ca cineva in Tanzania sau in Albania sa poata arde cativa kWh in plus. Pariez ca ONU ar vrea ca eu sa si platesc pentru energia luata de la mine. De ce nu considera ONU construirea de centrale electrice in acele tari?”

Probabil pentru ca este mai usor sa iei ceva gata facut.

Jurnalistul Brazilian Joaquin Beller in cartea sa, din 1993, “O agenda de holocaust”, scrie ca telurile ONU sunt poetice si extreme de umanitare, ascunzand adevarata intentie de a  acapara puterea suprema in lume: “Persoana care are pamantul propriu, poate decide ce sa faca. Sa creasca vite, porci, pasari or culturi agricole. Persoana care nu are pamant, va cumpara cereale, carne, legume de la cel care lucreza pamantul. Daca pierzi dreptul de a poseda pamant, si dreptul de a face decizii, nu mai esti un lucrator interesat in a produce o valuare concreta, ci devii un pierde-vara lenes. ONU incearca sa transforme intreaga lume intr-o massa de oameni pierde-vara, sa-i tina imregimentati la coada pentru alimente.  De asta avem nevoie noi?”

Consensul multor specialisti este ca ONU incearca sa faca totul pentru a corecta greselile economice si politice comise de marile puteri coloniale pe parcursul a mai multor secole, fara a-si asuma raspunderea pentru urmarile care se manifesta in secolul nostru. Jurnalistul Italian Marcello Spadavecchia, intr-un articol publicat in 2002 in “Il Corriere de la Serra”, spune direct ca: “ONU incearca sa corecteze o multime de injustitii comise in timpul erei coloniale, prin fortarea altor natii sa suporte nota de plata pentru pacatele fostelor imperii coloniale. Atunci de ce nu se prezinta nota de plata pentru compensarea victimelor facute de colonialism Angliei, Frantei, Spaniei, Turciei, Olandei si Germaniei?”

Populatia Statelor Unite se opune masurilor preconizate de ONU in aproape toate domeniile citate in Agenda 21, desi toate persoanele stabilite ca membrii permanenti ai Guvernului global, vor sa faca tot posibilul sa anuleze Constitutia americana, pentru simplul motiv ca “este un exemplu prost pentru tot restul lumii.”

Intrebarea principala la care nu pot raspunde multi ziaristi cu renume mondial e simpla:

“Este oare continutul Agendei 21 o manifestare pozitiva a intelepciunii colective a functionarilor ONU, ori ceva negativ?”

Efortul concentrat al ONU de eradicare a proprietatii in maini particulare, reducerea consumului de energie, eliminarea caracteristicelor nationale si culturale, in iluzia dreptatii sociale, nu face nimic mai mult de cat sa indeplineasca visurile cele mai perfide ale dictatorilor  din toate timpurile, prin concentrarea unei putri absolute, in mainele unei birocratii inscrutabili, care nu pot fi trasi la raspundere de nimeni.

Singurul lucru care nu poate fi estimat la ora actuala este gradul de cooperare oferit de grupurile sociale mici. Pana la urma fortele economice si sociale angrenate pe orbita umanitara vor fi intotdeauna preferate, indiferent ce propaganda se va distribui pentru consum public.

Faptul ca tarile mici isi pierd independenta economica nu e nimic nou si dovedeste ca planurile trasate prin Agenda 21 sunt relativ usor de indeplinit in numele Guvernului mondial.

Sursa: Ziaristi Online

Cartile capitanului Chitta: http://ebooksbyjulianchitta.com/Home.html

Vedeti si: