“Am colaborat cu Mirela în numeroase situaţii similare cu cazul Romoşan şi o consider o jurnalistă de o cinste ireproşabilă. Nu mai vorbesc de talentul investigativ dovedit cu asupra de măsură”, scria Vladimir Tismăneanu pe blogul său despre fosta jurnalistă Mirela Corlăţean, cea care i-a acuzat atât pe Petru Romoşan cât şi, mai ales, pe regretatul Mitropolit Bartolomeu Anania, că au colaborat cu Securitatea. Tismăneanu, care a condus o Comisie prezidenţială plină de impostori, a formulat şi un Raport în care astfel de acuze fără acoperire la adresa Bisericii Ortodoxe Române abundă cu rea voinţă.

Scriitorul Petru Romoşan a demonstrat în instanţa falsitatea acuzelor. Mitropolitul nu a mai apucat să o facă. În urmă cu patru ani, pe 31 ianuarie 2011, Înaltul Anania pleca la Domnul după o campanie de asasinare morală şi civilă bazată pe minciunile fără acoperire ale “jurnalistei de o cinste ireproşabilă” Mirela Corlăţan, de la Evenimentul Zilei. A lăsat însă, cu limbă de moarte, înscrisul că nu a colaborat cu Securitatea, „nici în detenţie, nici în libertate; nici în țară, nici în străinătate; nici cu angajament, nici fără angajament; nici cu nume conspirativ, nici cu nume propriu”.

După moartea bătrânului “Leu al Ardealului” o colegă cu “talent” similar cu Curlăţan, Sabina Fati de la România liberă, relua dezinvolt calomniile. Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Clujului avea să afirme că “referințele dnei Fati la viața bisericească trădează lipsa de informare, dacă nu chiar reaua voință, comună de fapt și altor jurnaliști care scriu în necunoștință de cauză despre aspecte ecleziale”, oferind totodată confirmarea că marele ierarh şi cărturar nu a colaborat cu Securitatea: un studiu bazat pe documentele din Dosarul Mitropolitului, realizat de cercetătorul CNSAS Ioana Diaconescu şi publicat în două numere consecutive ale revistei România Literară.

“Stăpâne, stăpâne, Îți cheamă ș-un câne…”

“Documentarul de faţă – scria Ioana Diaconescu – (care este doar o parte a studiului de caz pe care îl voi completa în viitor) este alcătuit pe baza dosarului alcătuit de Securitate pentru urmărirea informativă a părintelui Anania în anii adolescenţei, ai primei tinereţi, precum şi ai maturităţii acestuia.
Mai subliniez faptul că, din cercetarea arhivelor, nu reiese că ar exista vreun dosar de reţea (R), adică de informator al Securităţii, deschis vreodată părintelui Bartolomeu Anania.
Sper ca, odată incursiunea mea încheiată, să se poată înţelege limpede că, în baza documentelor, aşa-zisa colaborare a părintelui Anania cu Securitatea nu există. Aşa cum o fac de ani de zile de muncă în arhive, dovedesc ceea ce susţin cu precizia demonstraţiei. Adesea, ne grăbim să etichetăm acuzînd fără drept de apel, fără curiozitatea intrării, măcar pentru o zi, în arhive. Mărturisesc că fac acest efort pentru a încerca să dovedesc, pe baza documentelor, că părintele Anania nu a fost colaborator al Securităţii. Aceasta se va putea constata după ce voi fi încheiat documentarul pe care îl încep astăzi”, conchidea autoarea studiului despre ultimul fost deţinut politic din Sfântul Sinod.

Portalul Mărturisitorii.ro a preluat integral acest documentar, în materialul publicat In Memoriam, la patru ani de la plecarea la Ceruri a Mitropolitului Bartolomeu Anania. Îl puteţi citi AICI.

Rămâne întrebarea: credeţi că Tismăneanu, Corlăţan şi Fati îşi vor cere, oare, iertare, Bisericii Ortodoxe Române?

Sursa: Ziaristi Online