Adrian Sârbu, ultimul mogul
de MAKE
Procurorii Parchetului General au pus ieri în mişcare acţiunea penală faţă de Adrian Sârbu, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la evaziune fiscală, spălare de bani şi instigare la delapidare şi faţă de Liana Petrovici, reprezentantul legal al trustului de presă patronat de Adrian Sârbu, dar şi acţionar în unele dintre firmele controlate de acesta, acuzată de complicitate la spălare de bani. Prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului se cifrează la valoarea de 16.809.964 lei rezultat din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, la suma de 2.660.000 lei din săvârşirea infracţiunii de delapidare, fiind supusă spălării banilor suma de 2.893.607 lei.Adrian Sârbu, patronul Mediafax, a fost reţinut luni seară, fiind acuzat de instigare la delapidare, evaziune fiscală şi spălare de bani. În faţa procurorilor, Adrian Sârbu nu a dat nici o declaraţie, spunându-le, arogant, că “va face declaraţii marţi la ora 14, pentru că bioritmul nu îi permite” să procedeze altfel.
La ieşirea de la Parchet, Adrian Sârbu a decis să le răspundă jurnaliştilor prezenţi, arătându-le cătuşele, să fie filmat:
“Hai să vă spun care e treaba! Acuzaţiile sunt ridicole. Totul e o fabricaţie. Mai departe, există un comunicat pe care l-am dat şi pe care îl veţi putea citi”.
Comunicatul grupului de presă susţine că dosarul “Mediafax – Adrian Sârbu” este fabricat la comanda lui “Pontaghiţă” şi a camarilei lor.
Între anii 2000-2003, ziarul BURSA a publicat zeci de articole, care au adus dovezi despre manevrele fiscale săvârşite de Adrian Sârbu, manevre tolerate de autorităţi, în regimurile politice de orice orientare.
Subiectul a fost tratat consecvent numai de BURSA, ziarul fiind izolat de restul presei, deşi organismele europene au luat în seamă situaţia semnalată de noi în privinţa subordonării mass-media faţă de stat, iar “Securities and Exchange Commission” (SEC) din Washington a declanşat o cercetare asupra afacerilor lui Ronald Lauder, pe baza a ceea ce noi am publicat la Bucureşti.
Este motivul pentru care dedicăm cazului această Ediţie Specială, marcând victoria publicaţiei noastre, după 15 ani.
Pe lângă comentariul actual de mai jos, semnat de MAKE, republicăm o mică parte din articolele sale, din perioada 2001-2003 pe subiectul Media PRO. Zecile de articole apărute în acea perioadă le regăsiţi pe site-ul ziarului BURSA, secţiunea “Dosarul Media Pro“.
Bing-bang!, pendula presei sună sfârşitul epocii mogulilor: a fost încătuşat ultimul – Adrian Sârbu.
La cumpăna dintre Iliescu şi Băsescu, mass-media se împărţise în trei imperii, integratoare de radio, televiziune şi presa scrisă, îndreptându-se către ceea ce porunceau Adrian Sârbu, Dan Voiculescu şi mai nou venitul Sorin Ovidiu Vîntu (sunt enumeraţi în ordinea inversă intrării la pârnaie – normal, ultimul venit, primul servit!).
Cei trei sunt importanţi, pentru că au schilodit presa.
Adrian Sârbu şi-a plătit ziariştii (şi vedetele) cu mii şi zeci de mii de dolari (ulterior, euro), care, de fapt, erau TVA nevărsat la Buget.
Ştiţi ce este TVA-ul, sunt bani pe care îi încasezi, dar nu sunt ai tăi, sunt ai statului şi trebuie să-i dai lui.
Media Pro nu i-a dat, i-a reţinut şi şi-a plătit cu ei ziariştii, la negru.
Între 1995 şi 2002, nu a plătit nimic la Buget, nici o taxă, nici un impozit, nici un CAS, nimic, nimic.
Datoriile au fost şterse în mod repetat.
Asta n-a fost de ajuns, în 2002 Media Pro a primit vreo 168 miliarde de lei drept “ajutor de stat”, avizat de Consiliul Concurenţei.
A stricat piaţa.
Salariile ziariştilor s-au dus în ceruri, presa plătea regeşte pe oricine făcea sluj la mogul, putea fi şi agramat, numai caracter să nu aibă (dar şi ziarişti cu personalitate s-au învăţat să facă sluj).
Ceilalţi doi “V” – Voiculescu şi Vîntu – au trebuit să facă faţă acestei concurenţe şi toţi trei au creat un standard salarial lipsit de orice legătură cu piaţa presei, ca industrie.
Disproporţia a aruncat presa într-o altă logică decât cea care îi este proprie, devenind o afacere care să justifice astfel de răsplăţi: influenţa mediatică a devenit marfă de tranzacţionat politic, primind, la schimb, toleranţă fiscală, înlesniri de infrastructură (distribuţie, difuzare, tipărire), publicitate de la instituţii de stat şi atragerea publicităţii private prin aura politică învăluind organele de presă agreate de putere.
Fisurile acestei construcţii au fost cimentate cu rapoartele vicioase de audienţe şi de circulaţie a presei, realizate de instituţii subordonate mogulilor.
Este un miracol că există şi presă care a rezistat în afara imperiilor media.
Dar, cei trei sunt importanţi, mai ales, pentru că au schilodit mintea naţiunii.
“Te uiţi şi câştigi”.
Nici nu trebuie să mai amintesc divertismentul hăhăitor, manelele, telenovelele, emisiunile primitive scăldate în panglici, revărsarea de mahalagism; este de ajuns să spun “Te uiţi şi câştigi”.
Imoralitatea acestui slogan colorează nu doar teritoriul de media al lui Sârbu, ci pe ale tuturor celor trei moguli.
Amintiţi-vă acei “natural business born”, de la Money Channel, al lui Vîntu; doi din cei şapte “natural business born” prezentaţi atunci erau ziariste atrase de Vîntu de la BURSA, sunt ziariste bune, dar nu m-am încumetat niciodată să afirm, ca el, că sunt atât de bune, încât “să te scape de faliment”.
Sforăială.
Ca dovadă, pe Vîntu nu l-au scăpat de la faliment.
Iar în privinţa Antenelor, nici nu mă încumet să fac vreo analiză a moralităţii, ar fi ca şi cum m-aş apuca să analizez ce greşeli face un crocodil într-o problemă de geometrie – că e mai mult lung, decât verde.
Nici unul dintre cei trei moguli nu a fost arestat pentru imoralitatea organelor sale de presă – presa este liberă să fie imorală – ci doar când şi-a pierdut utilitatea pentru puterea politică.
Aşa-i afacerea pe care au dezvoltat-o, nu este presă, ci instrument politic în slujba puterii şi să te întorci contra puterii nu înseamnă decât că nu eşti priceput în afacere.
Nu ţi-ai înţeles-o.
Tu, mogul, ai crezut că, în pofida a ceea ce faci, faci presă – ha, ha!
Arestarea mogulilor nu transformă presa, ea rămâne aceeaşi jalnică marfă pe taraba puterii politice.
Ziariştii se adaptează uşor, abia aşteaptă să apară noul stăpân, doar că nu va mai fi un mogul.
Uite, la Mediafax Group, probabil că noul proprietar va fi nu o persoană fizică, ci una juridică.
O bancă, deşi nu cred că ea ar vrea asta.
Dacă vreţi, vă spun şi cum se numeşte: ING.
La cumpăna dintre Iliescu şi Băsescu, mass-media se împărţise în trei imperii, integratoare de radio, televiziune şi presa scrisă, îndreptându-se către ceea ce porunceau Adrian Sârbu, Dan Voiculescu şi mai nou venitul Sorin Ovidiu Vîntu (sunt enumeraţi în ordinea inversă intrării la pârnaie – normal, ultimul venit, primul servit!).
Cei trei sunt importanţi, pentru că au schilodit presa.
Adrian Sârbu şi-a plătit ziariştii (şi vedetele) cu mii şi zeci de mii de dolari (ulterior, euro), care, de fapt, erau TVA nevărsat la Buget.
Ştiţi ce este TVA-ul, sunt bani pe care îi încasezi, dar nu sunt ai tăi, sunt ai statului şi trebuie să-i dai lui.
Media Pro nu i-a dat, i-a reţinut şi şi-a plătit cu ei ziariştii, la negru.
Între 1995 şi 2002, nu a plătit nimic la Buget, nici o taxă, nici un impozit, nici un CAS, nimic, nimic.
Datoriile au fost şterse în mod repetat.
Asta n-a fost de ajuns, în 2002 Media Pro a primit vreo 168 miliarde de lei drept “ajutor de stat”, avizat de Consiliul Concurenţei.
A stricat piaţa.
Salariile ziariştilor s-au dus în ceruri, presa plătea regeşte pe oricine făcea sluj la mogul, putea fi şi agramat, numai caracter să nu aibă (dar şi ziarişti cu personalitate s-au învăţat să facă sluj).
Ceilalţi doi “V” – Voiculescu şi Vîntu – au trebuit să facă faţă acestei concurenţe şi toţi trei au creat un standard salarial lipsit de orice legătură cu piaţa presei, ca industrie.
Disproporţia a aruncat presa într-o altă logică decât cea care îi este proprie, devenind o afacere care să justifice astfel de răsplăţi: influenţa mediatică a devenit marfă de tranzacţionat politic, primind, la schimb, toleranţă fiscală, înlesniri de infrastructură (distribuţie, difuzare, tipărire), publicitate de la instituţii de stat şi atragerea publicităţii private prin aura politică învăluind organele de presă agreate de putere.
Fisurile acestei construcţii au fost cimentate cu rapoartele vicioase de audienţe şi de circulaţie a presei, realizate de instituţii subordonate mogulilor.
Este un miracol că există şi presă care a rezistat în afara imperiilor media.
Dar, cei trei sunt importanţi, mai ales, pentru că au schilodit mintea naţiunii.
“Te uiţi şi câştigi”.
Nici nu trebuie să mai amintesc divertismentul hăhăitor, manelele, telenovelele, emisiunile primitive scăldate în panglici, revărsarea de mahalagism; este de ajuns să spun “Te uiţi şi câştigi”.
Imoralitatea acestui slogan colorează nu doar teritoriul de media al lui Sârbu, ci pe ale tuturor celor trei moguli.
Amintiţi-vă acei “natural business born”, de la Money Channel, al lui Vîntu; doi din cei şapte “natural business born” prezentaţi atunci erau ziariste atrase de Vîntu de la BURSA, sunt ziariste bune, dar nu m-am încumetat niciodată să afirm, ca el, că sunt atât de bune, încât “să te scape de faliment”.
Sforăială.
Ca dovadă, pe Vîntu nu l-au scăpat de la faliment.
Iar în privinţa Antenelor, nici nu mă încumet să fac vreo analiză a moralităţii, ar fi ca şi cum m-aş apuca să analizez ce greşeli face un crocodil într-o problemă de geometrie – că e mai mult lung, decât verde.
Nici unul dintre cei trei moguli nu a fost arestat pentru imoralitatea organelor sale de presă – presa este liberă să fie imorală – ci doar când şi-a pierdut utilitatea pentru puterea politică.
Aşa-i afacerea pe care au dezvoltat-o, nu este presă, ci instrument politic în slujba puterii şi să te întorci contra puterii nu înseamnă decât că nu eşti priceput în afacere.
Nu ţi-ai înţeles-o.
Tu, mogul, ai crezut că, în pofida a ceea ce faci, faci presă – ha, ha!
Arestarea mogulilor nu transformă presa, ea rămâne aceeaşi jalnică marfă pe taraba puterii politice.
Ziariştii se adaptează uşor, abia aşteaptă să apară noul stăpân, doar că nu va mai fi un mogul.
Uite, la Mediafax Group, probabil că noul proprietar va fi nu o persoană fizică, ci una juridică.
O bancă, deşi nu cred că ea ar vrea asta.
Dacă vreţi, vă spun şi cum se numeşte: ING.
Comentaţi la BURSA
link: Adrian Sârbu a fost arestat preventiv pentru 30 de zile
link: Minicabinetul “Media Pro”?
link: RONALD LAUDER, SUSPECTAT DE CORUPŢIE ÎN SCANDALUL “MEDIA PRO”
link: Comisia Europeană observă dependenţa PRO TV faţă de stat, ca dificultate în calea integrării
link: CME ascunde adevărul investitorilor americani
link: Coşmarul pentru “Media Pro” a început!
link: “Oricine ar fi, datoriile către stat trebuie plătite!”
link: În scandalul “Media Pro”, al treilea parlamentar care îl interpelează pe ministrul Mihai Tănăsescu
link: Pro…ştii plătesc
link: “Media Pro Internaţional datorează peste 40 de milioane de dolari Statului Român”
link: Senatorul PDSR Sergiu Nicolaescu cere clarificarea situaţiei fiscale a grupului de presă “Media Pro”
link: Adrian Sârbu i-a trimis flori de înmormântare senatorului Sergiu Nicolaescu
link: Cum ministrul Mihai Tănăsescu a salvat “PRO TV” de la execuţie silită
link: PROtecţia mediului concurenţial”
link: Problema datoriilor PROTV a ajuns şi în “Financial Times”
link: “Adrian Sârbu a afirmat în mod constant că nu este dispus să plătească taxe la stat”
link: Finanţele au acordat, recent, facilităţi fiscale unor societăţi din Grupul “Media Pro”
Preluare: Ziaristi Online
