La trecerea a cincizeci de zile de la Învierea Domnului, sărbătorim Rusaliile, denumire ce vine de la ”Pasca rusata”, Paștele trandafirilor sau, în limba română vorbită odinioară, ”Arusalii”. E ziua…
Cei care aleg să urmeze lui Hristos nu se rup de lume, dimpotrivă, rămân în lume, trăiesc alături de toți oamenii, dar nu sunt ”din lume”, luptând împotriva păcatelor și biruindu-le împreună cu Hristos și, prin El, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
O femeie ce-și petrecuse viața în păcate, cunoscutp astfel, a reușit, dupa întâlnirea cu Hristos să aducă la religia creștina întreaga cetate.
Să fim, la rându-ne milostivi cum Iisus ne cheamă pilduind Însuși, împărtășind credința martirului poet și medic Vasile Voiculescu: ”Nu, nemurirea nu este o stare,/ Ci-n Domnul o lucrare fără de sfârșit”
La şapte zile după înviere, „uşile fiind închise”, Hristos a intrat unde teama şi nedumerirea îi strânseseră laolaltă pe ucenicii descumpăniţi purtând în suflet speranţe nerostite.
”Și iată, El deschide slava mare,/ Întinde brațele: ”De când te aștept”/ Ah, rugăciunea, pura-ntâmpinare/Uimire-naltă, strângeri dulci la piept.”
Tuturor celor care la botez au fost binecuvântați cu un nume al unei flori, viața lungă cu sănătate și spor îmbelșugat în toate, aureolate de bucuria de a fi împreuna cu cei dragi.
Să luăm aminte la exemplul Sfintei Maria Egipteanca și la ce tot ce se întâmplă în jurul nostru, cu vrerea Tatălui ceresc. Și-apoi să ne întoarcem cu toții, cu dor, la Biserică!
Pentru acest neam „necredincios şi îndărătnic”, adică pentru noi toţi, a suferit toate, încât, aşa cum s-a spus, pentru Fiul lui Dumnezeu mai grea a fost vieţuirea cu oamenii care nu înţelegeau cum să se închine lui Dumnezeu şi să-i slujească.
”Cununa Laudelor o ai pentru aceasta Preacurată/ f iindcă în tine doar ca niciodată/ inima omului /cu inima Domnului/ au bătut laolaltă.”