Intamplarea cu spioni de-ai Washingtonului si Moscovei din acesta vara pare un fel de spectacol cu happy-end. Pentru un ziar occidental a fost un episod “istoric”, pentru unul rusesc – un episod “scurt”. Istoric, pentru ca e primul, de amploare, dupa incheierea razboiului rece. Scurt, pentru ca “incidental” a fost rezolvat cu celeritate, nu i s-a dat amploare si n-a fost exploatat politic si propagandistic, iar impricinatii nu vor avea voie sa-si povesteasca ispravile pentru marele public.
Batista pe tambal a fost pusa dupa negocieri expeditive, iar “ceremonia” schimbului de spioni a durat doar vreo ora si jumatate. Nici Washingtonul, nici Moscova, n-au acum interes sa-si tensioneze relatiile, dimpotriva, sunt in plin process de resetare a ecuatiei lor, chiar daca totul se face lent si prudent.
Afacerea nu aduce deloc cu povestirile captivante despre James Bond, iar targul parca ar fi fost facut mai degraba cu fotbalisti transferati, nu cu spioni. Chiar intr-atata sa se fi “degradat” conditia de spion? Una dintre vedetele show-ului, o tanara rusoaica, n-a avut parte de un sfarsit dramatic, prin impuscare, ca Mata Hari, ea e consemnata sa-si continuie viata in anonimat si tacere.
Nu mai sunt spionii de azi ce erau pe vremuri?
Politicienii si politologii, diplomatii si ziaristii se tot straduiesc sa raspunda la intrebarea daca razboiul rece s-a incheiat sau nu, iar opinia publica ii urmareste nedumerita. Si singurii care isi continua treaba, discreti si netulburati de spectaculoasele rasturnari de pe esichierul international sunt protagonistii confruntarii americano-sovietice, care actioneaza din umbra: serviciile de informatii si contrainformatii. E drept ca si CIA s-a intrebat, o vreme, existential, incotro sa se indrepte, iar de la institutiile ce au succedat KGB-ului “s-a asteptat” o innoire in procesul general de restructurare a societatii ex-sovietice. Aparenta acalmie este totusi falsa. In urma cu vreo sase ani, presa scria ca un cercetator al Institutului, Igor Sutiaghin, a fost arestat, anchetat, judecat si condamnat la 15 ani de inchisoare, sub acuzatia de spionaj pentru CIA, care ar fi actionat prin intermediul unei firme britanice de consultanta. (Sutiaghin face parte din “lotul” spionilor occidental predate acum de rusi in cadrul schimbului.)
La o zi dupa pronuntarea sentintei date lui Sutiaghin, un purtator de cuvant al serviciilor de informatii ruse tragea un semnal de alarma prin intermediul agentiei de presa Interfax, afirmand ca, „dintre toate serviciile speciale implicate in activitati de informatii impotriva Rusiei, in ultimii cinci ani, cele mai active au fost serviciile Statelor Unite“. El a observat ca, spre deosebire de inceputul anilor 90, cand CIA era interesata mai ales de stocurile de rachete ale armatei ruse, in perioada urmatoare atentia s-a concentrat asupra situatiei politice din Rusia si a relatiilor Moscovei cu Occidentul. Declaratii asemanatoare fac si oficiali de la Washington, si ei spun ca activitatea agentilor rusi din Occident s-a intetit.
Consolidarea Rusiei postsovietice, extinderea spre est a institutiilor europene si euro-atlantice plaseaza relatiile Moscovei cu Occidentul intr-o noua cheie. Esichierul geopolitic al clipei este labil, imprevizibil, in curs de conturare. Serviciile secrete ale protagonistilor jocului global, care si-au ingaduit poate (daca si l-au ingaduit!) un moment de ragaz in perioada imediat urmatoare incheierii razboiului rece, pana la atentatele de la 11 septembrie, incep sa fie tot mai solicitate. Un obiectiv primordial le este comun: lupta impotriva terorismului international. Dar, pe deasupra sau pe dedesubtul sau, serviciile speciale ale marilor actori mondiali mai au si sarcini specifice. Combatanti in primul razboi mondial, Stan si Bran, uitati de lume la incheierea ostilitatilor, continuau sa manance conserve in transee. Vitejii nevazuti de serviciile secrete, mai direct spus spionii, raman statornici pe alineamentele de lupta, de e pace, de-i razboi. Caci, in ce-i priveste, intotdeauna e ceva de facut. Inclusiv sa fie bagati la inchisoare, pentru spionaj, si apoi schimbati cu “omologi” de-ai lor ce lucreaza pentru cealalta tabara. Cazul din iulie 2010.
Spionii lumii n-au iesit la pensie, meseria lor n-a devenit inutila.
Corneliu Vlad
