In noaptea de 22 spre 23 decembrie 1943 Forţa 13340 a Special Operations Executive (SOE) al Royal Air Force (RAF) a trimis în România un avion militar care paraşuta trei ofiţeri de informatii în împrejurimile oraşului Alexandria, zona satului Plosca. Astfel debuta operaţiunea “Autonomous”. Locotenentul-colonel Gardyne de Chastelain (Alfred George Gardyne de Chastelain – indicativ secret DIH 1342) era şeful misiunii şi fusese timp de 13 ani (1927-1941) directorul societăţii petroliere “Unirea” şi şeful rezidenţei lntelligence Service pentru România. Un personaj de legenda al Intelligence-ului britanic, de Chastelain s-a casatorit la Bucuresti cu Marion Elizabeth (Walsh) de Chastelain, care lucra la acea vreme pentru Standard Oil of New Jersey. Ea insasi o agenta pentru viitorul serviciu MI6, i-a dat nastere la Bucuresti lui Alfred John Gardyne Drummond de Chastelain, ajuns la randul sau un general de renume, al Canadei.

Insotitorul britanic al lui de Chastelain in misiunea din ’43-’44 era căpitanul Ivor Porter. Capitanul fusese deja in Romania timp de un an, cu acoperirea de asistent la Universitatea din Bucureşti, unde a predat cursul de limba şi literatura engleză, pentru ca apoi, dupa 23 august, sa devina ataşatul Legaţiei Engleze până în februarie 1945.Cel de-al treilea membru al grupului, căpitanul roman Silviu Meţianu, participase la primul război mondial, apoi emigrase în Anglia. Pana la 23 august 1944 cei trei au fost “prizonieri de lux” in apartamentul de serviciu al sefului Jandarmeriei Romane, generalul Constantin Z. “Piki” Vasiliu, din sediul institutiei de pe Stefan cel Mare, si au intermediat negocierile Guvernului Roman cu Marea Britanie, pe una dintre liniile folosite.

Cei trei se bucurau de notorietate si chiar de o oarecare celebritate in Romania, inca de dinainte de a fi parasutati, daca ne gandim la simplul fapt ca au vrut sa o recruteze si pe Maria Tanase ca agent secret al Intelligence Service.

Dupa Pozitia SSI fata de Operatiunea “Autonomous” a SOE »  si Negocierile Maresalului cu Aliatii si marea tradare de la 23 august 1944 relatate de un agent secret al Intelligence Service. Ivor Porter: Operation Autonomous Ziaristi Online va ofera astazi a treia parte a documentarului despre Intelligence Service si negocierile Maresalului Ion Antonescu cu Aliatii: un Raport Top Secret catre RAF semnat de AGG de Chastelain si obtinut de Ziaristi Online din arhivele secrete ale SSI transferate Securitatii si apoi SRI.

Extrasele din Raportul Secret de mai jos demonstreaza din nou marea tradare a regelui Mihai din 23 august 1944, faptul ca Maresalul Ion Antonescu se afla in negocieri finale atat cu anglo-americanii cat si cu rusii dar si, mai ales, dovedesc din nou predarea Romaniei de catre Marea Britanie in mainile URSS, fara nici cea mai mica remuscare, alta decat cea a agentilor secreti de pe teren care simpatizau romanii si lupta lor antibolsevica. “Antonescu sustinea ca Romania nu putea sa aiba incredere in Uniunea Sovietica dar regele impartasea parerea ca ei au fost nevoiti sa aiba incredere in Soviete si ca el isi asuma intreaga responsabilitate procedand astfel.”, scrie de Chastelain despre noapte lui 23 august 1944. Totodata, se confirma si relatia stransa a Maresalului Antonescu cu seful comunitatii evreiesti, dr Filderman, revenit la Bucuresti din Transnistria, pe care il rugase sa intervina la randul sau pe langa Washington si Londra pentru a fi acceptate conditiile Bucurestilor. Mai aflati aici si cu ce dosar s-a dus Antonescu in ultima sa vizita la Hitler cat si solutia pe care o gasise Maresalul pentru ca aurul Romaniei sa nu intre in mainile rusilor: sa il imparta romanilor! (VR)

Operatiunea “Autonomous”

Rapoarte catre Royal Air Force

Lt. Col. A.G.G. de Chastelain

Sept 1944

TOP SECRET

I. Note cu caracter general si diferite informatii

Inaintea arestarii noastre, jandarmii romani aveau impresia ca trebuie sa fim rusi, deoarece majoritatea parasutistilor capturati in Romania pana la acea data, fusesera agenti sovietici. Surpriza jandarmilor la descoperirea ca eram englezi si vorbeam romaneste, a fost impartasita si de populatia din satul Plosca (comuna Salcia, judeţul Teleorman, la data de 23 decembrie 1943, ora 8.30 – n.n.) unde fuseseram dusi. In timp ce mergeam prin sat spre postul de jandarmi, jandarmii strigau spre multime din cand in cand: “Sunt prieteni”. (…)

Am ajuns la Bucuresti la ora 11 AM si am fost dusi direct la Jandarmerie unde aveam sa ramanem opt luni (sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei din strada Ştefan cel Mare, in apartamentul de serviciu al Generalului Constantin “Piki” Vasiliu – foto -, Comandantul Jandarmeriei, executat de sovietici in “lotul Antonescu” la data de 1 iunie 1946 – n.n.).

II. Evenimentele din 22-23 august 1944

La ora 8 PM pe data de 22 august am fost chemat de generalul Vasiliu, inspector general al Jandarmeriei si subsecretar al Ministerului de Interne. A prezentat situatia de pe frontul rus in masura in care se referea la Romania. In aceasta etapa rusii se aflau la 50 km sud de Iasi si atacau Cetatea Alba. Generalul a explicat ca romanii aveau numai o divizie blindata fata de aproximativ sase sau sapte divizii blindate ruse la sud de Iasi si ca, de aceea, nu se mai punea problema de a rezista in continuare.

Avand in vedere atacul din sud Inaltul Comandament din sud s-ar fi retras deci spre Dunare, tot in sud si spre bresa de la Galati in vest. Generalul a prezentat situatia ca foarte grava si a adaugat ca, din fericire, primul ministru, Mihai Antonescu, avea o parere mult mai flexibila decat Maresalul. Primul hotarase ca venise timpul sa se incheie pace cu Natiunile Unite. Am fost intrebat daca as dori sa pornesc dupa un scurt ragaz spre Cairo, impreuna cu primul ministru si am raspuns ca, desi as dori sa o fac, trebuie sa insist asupra unor conditii care sa fie indeplinite inainte de plecare. Generalul a fost satisfacut de raspunsul meu si a plecat sa raporteze primului ministru, ramanand intelesi ca ii voi prezenta a doua zi dimineata conditiile. (…)

La ora 10 PM, pe 23 august, am elaborat o lista de conditii. (…)

La ora 10,25 PM proclamatia regelui a fost citita la postul de radio Bucuresti si, aproximativ dupa o ora, am fost chemat, impreuna cu cei doi insotitori ai mei la Ministerul Afacerilor Externe. Am fost dusi direct la Palat unde ne-am intalnit cu regele, cu primul ministru, cu ministrul de externe si cu apropiatii regelui. (…)

In timpul numeroaselor convorbiri pe care le-am avut cu regele inainte de plecare urmatoarele remarci facute de el sunt cele mai interesante:

1. Antonescu l-a revoltat in zilele acelea adresandu-se doctorului Filderman pe langa cercurile oficiale britanice si americane spre a le convinge sa trimita in Romania misiuni americane si britanice in eventualitatea unei ocupatii rusesti.
2. Regele a afirmat ca Antonescu a respins ideea ca Romania aste o natiune invinsa si ca atare nu mai era in situatia de a pune ea conditii de capitulare. Antonescu sustinea ca Romania nu putea sa aiba incredere in Uniunea Sovietica dar regele impartasea parerea ca ei au fost nevoiti sa aiba incredere in Soviete si ca el isi asuma intreaga responsabilitate procedand astfel.
3. Intrucat Antonescu si-a continuat vechea sa politica pana la sfarsit regele a hotarat sa il aresteze si sa puna imediat in aplicare planurile elaborate pentru data de 27 august. Regele mi s-a plans de starea de inertie a liderilor opozitiei spunand ca el proiectase schimbarea inca din februarie anul acesta dar ca ori de cate ori conditiile pareau sa se fi copt el era impiedicat sa ia vreo masura din cauza obiectiilor ridicate de opozitie. El era evident pesimist in ceea ce priveste trimiterea de trupe anglo-americane in Romania dar punea multa baza pe livrarile de arme mici, aruncatoare de grenade antitanc si aruncatoare de mine. (…)

III. Evenimentele din martie, aprilie si mai 1944

Telegramele lui Antonescu

Sambata, 25 martie

Antonescu s-a intors dintr-o vizita facuta la Hitler.

Duminica, 26 martie

Am fost chemat jos de generalul Vasiliu care, in prezenta generalului Tobescu (Constantin Tobescu – seful Sigurantei IGJ – n.n.) , mi-a spus ca la intoarcerea sa cu o zi inaintea lui Antonescu a gasit un mesaj de la comandantul suprem, generalul Sir Henry Maitland Wilson (foto dreapta), in care acesta din urma cerea anumite actiuni din partea lui Antonescu si ii sugera ca el sa comunice in Orientul Mijlociu prin intermediul transmisiunilor radio ale subsememnatului.

Vasiliu a adus un scurt mesaj din partea lui Antonescu catre comandatul suprem care, pe scurt, cerea: garantii de frontiera pentru Romania inainte de orice schimbare politica. Am subliniat ca acest mesaj era superfluu, ca atat Orientul Mijlociu cat si Londra obosisera sa tot auda si sa raspunda la aceasta cerere de garantii si am sugerat ca Maresalul sa isi reformuleze mesajul si sa ofere o propunere practica sau altceva. Vasiliu a insistat asupra textului original si a cerut sa fie transmis a doua zi printr-o statie de transmisiuni radio autonoma care se afla la acea data la sediul Jandarmeriei. (…)

Momentul pentru semnalizarea planului Autonomus nu era potrivit, asa ca am decis sa transmit mesajul ziua urmatoare. Am fost chemat jos de generalul Vasiliu care, in prezenta generalului Tobescu si a lui Eugen Cristescu (seful Serviciului Special de Informatii – SSI – n.n.), mi-a spus ca situatia de pe frontul rus devenise serioasa si ca guvernul roman era ingrijorat de soarta rezervelor sale de aur de 350 de tone. Vasiliu m-a informat ca Antonescu lua in considerare ideea de a distribui aurul populatiei pentru a-i asigura o dispersare cat mai larga si a reduce riscul ca mari cantitati sa cada in mainile rusilor. Ca o alternativa era luata in considerare expedierea aurului in Turcia intr-un numar de avioane de transport de tip “Junkers”. (…)

Joi, 13 aprilie

Am primit in cursul diminetii vizita lui Tobescu care si-a exprimat surpinderea ca nu s-a primit nici un raspuns la mesajul lui Antonescu. La ora 11 PM am fost chemat jos de Vasiliu, Cristescu si Tobescu care mi-au dat raspunsul cifrat si la decodare s-au dovedit a fi conditiile de armistitiu oferite de Natiunile Unite Romaniei prin trimisul acesteia, printul Stirbei. Am lucrat la el pana spre dimineata zilei de vineri. (…)

Luni, 17 aprilie

Am primit mesajele numarul 2 si numarul 3 de la Cairo. Le-am descifrat si apoi I le-am inaintat lui Tobescu pe care l-am intalnit dupa-amiaza in prezenta lui Vasiliu si Cristescu. Ei m-au informat ca Maresalul discutase cu Maniu conditiile armistitiului si amandoi au ajuns la concluzia ca acestea erau inacceptabile. (…)

Miercuri, 19 aprilie

(…) I-am intalnit pe Tobescu si Cristescu si i-am intrebat despre textul de raspuns al lui Antonescu la conditiile de armistitiu. Ei mi-au raspuns ca nu daduse nici un raspuns dar ca, dupa parerea lor (care desigur era cea a Maresalului), conditiile erau inacceptabile si punerea la dispozitia Armatei Rosii a teritoriului tarii era echivalenta cu ocuparea tarii de catre Armata Rosie. Ei au inclus alte cateva puncte pe care eu le-am inserat in raspunsul pentru care mi se daduse permisiunea sa il codific. (…)

IV. Ultima vizita a lui Antonescu la Hitler

La 2 august am fost chemat jos impreuna cu capitanul Porter sa ne intalnim cu generalul Tobescu. (…) Inainte de a pleca Tobescu ne-a informat ca nu era sigur dar crede ca pe la 15 ale lunii vom fi eliberati. Am tras deci concluzia fireasca ca guvernul roman hotarase sa accepte conditiile de armistitiu.

In seara zilei de 4 august am fost chemat jos sa ma intalnesc cu generalul Tobescu si i-am gasit acolo si pe generalul Vasiliu si pe Eugen Cristescu, seful Serviciului Special de Informatii roman (foto alaturi de Maresal). Scopul convorbirii noastre era legat de intrevederea pe care urma sa o am cu operatorul de la statia de transmisiuni radio Reginald care fusese capturat de germani la 10 iulie. La plecarea lui Cristescu si Vasiliu, Tobescu mi-a spus sa mai raman ca “sa mai vorbim si alte lucruri”. Mi-a spus apoi ca Antonescu pleaca a doua zi dimineata la ora 6 AM insotit de Mihai Antonescu si generalul Steflea de la Berlin pentru a se intalni cu Hitler, ca raspuns la o invitatie primita cu o saptamana in urma. Mi-a spus ca delegatia urma sa se intoarca la Bucuresti luni, 7 august, la ora 12. M-a informat apoi ca au fost luate masuri pentru a-i impiedica pe germani sa puna in scena o “Budapesta” in Romania si ca un surplus de 7.000 de jandarmi au fost adusi in Bucuresti pentru a intari paza la toate cladirile publice, statiile de cale ferata, ministere, statiile si birourile radiodifuziunii si altele. In plus, un numar de regimente a fost deplasat din provinciile invecinate pana la intrarea in Bucuresti. (…)

Cu aceasta ocazie si-a exprimat opinia lui personala si anume ca daca nu am fi fost capturati la sosirea in Romania politica tarii sale s-ar fi schimbat daca nu chiar cu 6 luni mai devreme cu siguranta cu 4 luni in urma in momentul dezmembrarii armatei germane in Basarabia (…)

Marti, 8 august

L-am vazut pe Tobescu si l-am intrebat ce s-a intamplat la intrevederea cu Hitler. (…)

Hitler i-a cerut lui Antonescu un imprumut in lei platibil in Romania pentru finantarea trupelor germane (NB: Potrivit lui Tobescu, soldatii germani de catva timp cerseau bani pe strazile Bucurestiului in timp ce marca germana de ocupatie, oficial cotata la 60 de lei, era vanduta cu 1,5 lei). Antonescu a acceptat aceasta si a hotarat ca Clodius sa vina la Bucuresti intr-un viitor apropiat pentru a stabili conditiile acestui imprumut.

Cam pe la 11 august colonelul Tobescu a venit la mine si m-a informat ca, inainte de aceasta vizita la Berlin, Antonescu convocase o reuniune a cabinetului in timpul careia s-a adoptat hotararea de a se accepta conditiile de armistitiu. In acest scop toate ministerele implicate au pregatit documentele care indicau diferitele cai prin care Germania nu a reusit sa isi respecte tratatele cu Romania, atat militar cat si economic. (…)

Incheind convorbirea noastra Tobescu mi-a confirmat ca, din pacate, nu se inregistra nici o schimbare in politica lui Antonescu.

Royal Air Force

Septembrie 1944

Vezi si: Intelligence Service si negocierile Maresalului Ion Antonescu cu Aliatii. Pozitia SSI fata de Operatiunea “Autonomous” a SOE

Negocierile Maresalului cu Aliatii si marea tradare de la 23 august 1944 relatate de un agent secret al Intelligence Service. Ivor Porter: Operation Autonomous