“Ca fiu credincios al Bisericii mele laud Dumnezeirea, caci m-am nascut Roman: iubirea ce am catre natiunea mea neincetat ma imboldeste a starui in fapta, ca inca si dupa moarte sa erump de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiei mele”. – Emanuil Gojdu, 1862

Pe acest Roman l-a tradat Ungureanu. In urma cu sase ani, in chiar ziua votului final din Senat pentru Ordonanta de Urgenta a agentilor pro-maghiari Tariceanu si Ungureanu, prin care intreaga mostenire Gojdu – imobilele din centrul Budapestei si active in valoare de peste 3 miliarde de euro – era data pe tava Ungariei, am scris un editorial, care incepea cu un strigat al marelui mecena: “Senator roman, nu ma trada!” La Budapesta, ungurii ratificasera de opt luni “Acordul”, in tropote de veselie (vedeti extrase din alocutiunile lor mai jos) iar la Bucuresti Ungureanu deja il instalase pe Sorin Antohi – turnatorul Securitatii si doctorul inchipuit obligat sa se retraga pana si din Comisia Tismaneanu -, in postura de presedinte al clonei frauduloase a Fundatiei Gojdu, rebotezata de ungureni Fundatia “Ungaro-Romana”.

In plenul Senatului, impreuna cu colegii mei, eram pregatiti sa boicotam votarea cu o actiune civica, in cazul in care votul ar fi inclinat in favoarea tradatorilor. Dumnezeu a tinut cu iubitorii de dreptate si a facut sa cada Ordonanta in Senat, cu un vot zdrobitor impotriva ei, si apoi si in Camera Deputatilor, insa aici cu numai un singur vot in plus, obtinut printr-o minune, cand o alta colega de-a noastra – Dumnezeu sa-i dea sanatate! – a impins un deputat de pe hol sa intre la vot exact in clipa decisiva. Votul de aur. Cand eram in Senat, tensionati de ticalosiile care aveau loc sub ochii nostri – Berceanu incercase sa-i interzica reprezentantului Fundatiei, Mitropolitul Streza, sa vorbeasca in plen pentru a apara Testamentul si drepturile romanilor ortodocsi, impingand timpul “negocierilor” pana aproape de ultimul minut al sesiunii – eram gata-gata sa intrerupem sedinta tapetand sala de la balcoane cu sute de afise pregatite din redactia ZIUA, pe care se aflau figura si Testamentul marelui roman insotite de strigatul: “Senator roman, nu ma trada!”.  In banca sa, senatorul grafician Eugen Mihaescu, inainte de interventia sa fulminanta, putea fi vazut desenand tacticos. Cu negru, mare: DEMISIA! Hasurat, usor, usor: UNgureanu, devenit apoi UNGUReanu (vezi video).

In pofida acestei infrangeri si a demonstratiei facute de inaltii ierarhi ai Bisericii privind actul de tradare care avusese deja loc, fara insa a fi definitivat si la Bucuresti, traiectoria mijlocitorului tranzactiei, utecistul infocat Mihai Razvan Ungureanu, desi trebuia sa fi inghetat brusc, urmand ca numele lui sa fie inscris pe vecie pe zidul rusinii diplomatiei romane si a tradarii nationale, a urcat tot mai sus. Demis pentru o alta magarie, facuta pe mana cu Basescu – cand doi cetateni romani au fost incarcerati ilegal in Irak – , Ungureanu s-a dat, din nou, la fund, pentru a fi ridicat apoi de urechi de Basescu si cocotat in capul la ditamai Serviciul de Informatii Externe. Recompensa pentru tradare dar si pentru “limba lui Ungureanu”, ceva mai “light” la pupincureala din Palat, dupa cum a insultat chiar ungureanul bietii romani basarabeni. Acum, ceangaul iesean e… “os de aradean”.

In editorialul pomenit, condamnam nefasta Alianta PDL-PNL-UDMR si imi exprimam dezgustul si pentru guvernarea precedenta PSD-UDMR, dovedind o complicitate si continuitate a tradarii intre cele doua grupuri organizate de infractori politici. Sigur ca e greu de ales intre lichele si canalii. Victor Eftimiu o spunea, insa, cel mai bine: “M-am saturat de lichele, dati-mi o canalie!” Raul facut de lichelele sorosiste ale lui Basescu in ultimii opt ani – Patapievici, Tismaneanu, Macovei, Plesu, Liiceanu, Ungureanu  et iudem farinae (sic) – un rau care a tintit fiinta nationala, pana in strafundurile sufletului ei, este un rau aproape iremediabil, cu mult peste jaful de la suprafata Romaniei savarsit de ticalosii lui Iliescu. Intre aceste lichele si micile canalii de azi, dati-mi voie sa-l “plagiez” in gandire pe Victor Eftimiu.

Alegerea lui Ungureanu in Senatul Romaniei, ce spera in urma cu sase ani ca o sa-l tradeze pe Gojdu, ar fi un sacrilegiu care l-ar rasuci, din nou, pe acest sfant al Ardealului, in mormantul sau pana nu demult profanat de ungurenii de la Budapesta. “Romane, nu ma trada!”, striga Gojdu, de acolo, din groapa. ”Erumpe de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiei lui”. Nu-l auziti? Voteaza, romane, voteaza pentru tara ta! Voteaza, in asa fel incat sa ajunga la gunoi definitiv toate lichelele lui Basescu! Nu in ultimul rand, acest vot ar trebui sa-l invete minte pe presedintele tuturor ungurenilor si, a doua zi dupa alegeri, sa-l faca sa-si depuna frumos mandatul, cu ultima bruma de cinste si demnitate pe care, cred, o mai are. Daca punem la socoteala ca suntem 7 milioane cei care nu-l mai vrem inca 2 ani, reiterez si eu vorba filosofului Constantin Barbu: domnule Basescu, nu fura romanilor inca 14 milioane de ani, pe care i-am putea trai in slujba tarii, intr-o Romanie libera de ura!

Si un ultim amendament, pe care l-am enuntat si in fata unei sali pline de ofiteri de informatii din SIE si SRI, activi, in rezerva si retragere: daca mai exista Servicii Secrete ale Romaniei, acum este momentul sa vedem ca apara tara; lasand tradatorii sa se scufunde pe vecie in mlastina istoriei din care au iesit.

Iata cuvantul aparatorilor Fundatiei Gojdu, asa cum a fost, prefatat cu un extras din ultimul interviu al marelui roman Raoul Sorban:

“Ministrul de externe Ungureanu a tinut un discurs in Senat in care afirma ca noua fundatie nu atinge drepturile vechii fundatii, desi aceasta noua fundatie se suprapune si prin nume si prin activitate vechii fundatii, sunt acordate burse pentru studentii maghiari si romani…

Asta contrazice deja una din prevederile Testamentului Gojdu. Iar acest ministru de externe… nu stiu ce experienta politica a asimilat, dar roman nu pare sa fie, asta e clar.”

Mesaj transmis de catre IPS BARTOLOMEU ANANIA, Arhiepiscopul Clujului, pentru a fi citit in sedinta plenului Camerei Deputatilor, in data de 27.02.2006.

FUNDAŢIA GOJDU,                                                                        27 februarie 2006

prin principalii ei reîntemeietori,

Ierahii ortodocşi din Mitropoliile Transilvaniei şi Banatului,

c ă tr e

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

Domnilor Deputaţi,

Potrivit agendei  de lucru a Domniilor Voastre, astăzi vă revine îndatorirea de a vă  pronunţa, prin vot, în favoarea sau împotriva Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului privitoare la Acordul Româno-Ungar din 20 octombrie 2005, care stipulează înfiinţarea Fundaţiei Publice Ungaro-Române „Gojdu”.

Avizul negativ pe care Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor l-a pronunţat în şedinţa din 21 februarie a.c. e un semnal că parlamentarii  noştri au reuşit să învingă presiunile de tot felul, precum şi campaniile de dezinformare asupra unei probleme care implică nu doar materialitatea unei moşteniri fabuloase, ci şi demnitatea noastră naţională.

De aceea, reiterând afirmaţia noastră, făcută prin presă, că ne declarăm împotriva acestui Acord  şi că vom face toate demersurile legale pentru ca acesta să nu fie validat de către parlamentarii celor două Camere, cărora le vom atrage atenţia că sunt aleşii noştri şi că principalul atribut al unui om politic este patriotismul, ne luăm permisiunea de a interveni şi în plenul de astăzi al Camerei Deputaţilor printr-un supliment de informaţii extrase dintr-un bogat material documentar, dar şi din  explicaţiile pe care Ministerul de Externe ni le-a înaintat recent  şi care , desigur,  exprimă punctul de vedere al Guvernului. Dorind să nu abuzăm de timpul Domniilor Voastre, nu vom intra în amănunte şi nu vom readuce la suprafaţă datele deja cunoscute, ci ne vom limita la câteva observaţii pe marginea celor de ultimă oră.

1. Se pretinde că Acordul nu desfiinţează Fundaţia Gojdu din Sibiu. În realitate, noua Fundaţie Publică nu o desfiinţează, ci preferă să şi-o anexeze prin racolarea a doi din membrii ei cu funcţii formale importante, obţinute într-o perioadă de absenţă a autorităţii superioare bisericeşti din Sibiu. Fundaţia Gojdu ar  urma să devină un simplu organ consultativ al Fundaţiei Publice.

2. Se  pretinde că Fundaţia Gojdu e liberă să acţionaze pentru revendicarea bunurilor ce-i revin de drept prin Testamentul marelui mecena, dar în mod repetat i se atrage atenţia că va avea de luat în considerare, pe de o parte, enormele costuri ale  unor demersuri juridice şi, pe de alta, că legislaţia ungară nu prevede retrocedări de imobile naţionalizate, în afara locaşurilor de cult. Nimic însă despre sumele din conturile bancare. Se omite şi menţiunea că există instanţe europene, cum sunt cele din Strassburg şi Haga. Pe de altă  parte, se eludează menţiunea că, practic, Acordul Ungaro-Român din octombrie 2005 îl anulează pe cel din 1937, ratificat de parlamentele ambelor ţări şi încă valabil,  singurul temei juridic prin care Fundaţia Gojdu îşi poate revendica drepturile. Cu alte cuvinte, Fundaţia Gojdu poate să rămână în fiinţă, dar cu mâinile legate.

3. Se pretinde că Fundaţia Publică nu are ca obiect moştenirea Gojdu, dar îşi propune să obţină  o seamă de clădiri din complexul budapestan al „Curţilor Gojdu”, chipurile spre a le salva de la transformarea lor în spaţii comerciale..

4. Fundaţia Publică îşi propune să ridice în acest complex o statuie a marelui filantrop (ceea ce, desigur, e foarte frumos!), dar uită că Gojdu are deja o gigantică statuie morală, în al cărei soclu sunt încrustate numele celor câteva mii de bursieri români ortodocşi, printre care se numără Traian Vuia, Victor Babeş, Octavian Goga, Aron Cotruş, Dumitru Stăniloae, Ioan Lupaş, Silviu Dragomir, Andrei Oţetea, Constantin Daicoviciu şi Ioan Scurtu. Or, statuia lui Gojdu nu va fi niciodată completă în lipsa miilor de tineri cărora, în ultimele şase decenii, li s-a furat dreptul şi posibilitatea de a fi beneficiarii burselor marelui filantrop şi de a-şi înscrie astfel numele în istoria culturii şi spiritualităţii româneşti.

5. Se pretinde că Fundaţia Publică (pe care Ministerul nostru de Externe o numeşte „Româno-Ungară”) are la bază principiul parităţii. Iată însă şi opinia partenerilor, aşa cum reiese din stenograma şedinţei din 21 noiembrie 2005 a Parlamentului ungar, când noua Fundaţie a fost ratificată, cu voioşie, în numai un sfert de oră, cu 107 voturi „pentru”,  două voturi „împotrivă” şi şapte „abţineri” (cităm în traducere românească). Németh Zsolt, deputat: „Acordul dintre Ungaria şi România asupra problemelor averii Gojdu pune punct discuţiei prelungite de mulţi ani. Esenţa acestei probleme […] este că România renunţă la revendicarea bunurilor materiale, pe care a formulat-o în 1998, ba chiar şi anterior, în legătură cu averea lui Gojdu, şi acest lucru înseamnă, în acelaşi timp, că partea română acceptă punctul de vedere al Ungariei conform căruia, în 1953, tratatul de drept material a rezolvat problema averii Gojdu”.  De partea sa, Bársony András, secretar de stat în Ministerul de Externe, afirmă: „Gozsdu Manó, nobil ungur de naţionalitate română, în testamentul său datat 4 noiembrie 1869, îşi lasă întreaga avere acelor români din Ungaria şi Transilvania care sunt de religie ortodoxă răsăriteană. […] La 20 octombrie 2005 s-a semnat Acordul Guvernelor Republicii Ungare şi României asupra înfiinţării Fundaţiei Publice Ungaro-Române Gojdu. Pe baza Acordului, fundaţia a fost înfiinţată ca fundaţie publică ungară, competenţa şi funcţionarea sa îi revine Republicii Ungare şi urmează să fie înregistrată la Tribunalul Capitalei. […] În virtutea Acordului, actul constitutiv al Fundaţiei va fi elaborat pe baza normelor de drept din Ungaria”.

Domnilor Deputaţi,

Mitropoliţii ortodocşi LAURENŢIU al Ardealului, NICOLAE al Banatului, Arhiepiscopul ANDREI al Alba Iuliei, Episcopii TIMOTEI al Aradului, LUCIAN al Caransebeşului, IOAN al Oradiei, JUSTINIAN al Maramureşului, IOAN al Covasnei şi Harghitei şi SOFRONIE al Românilor din Ungaria vă adresează întrebarea:  Sunteţi convinşi că Acordul Româno-Ungar din 20 octombrie 2005 îi aduce României vreun folos? Vă rugăm să răspundeţi prin votul Domniilor Voastre.

Din încredinţare,

BARTOLOMEU ANANIA

Arhiepiscopul Clujului

În urmă cu mai bine de o jumătate de secol, un român din Ungaria, Tamas (Toma) Ungurean, în condiţiile unui regim comunist crunt, invoca argumente politice în favoarea românilor ardeleni, care sunt îndrituiţi să moştenească bunurile Fundaţiei Gojdu. Astăzi, un român, de data aceasta din România unui regim democratic, Mihai Răzvan Ungureanu – ce tristă coincidenţă de nume – renunţă de bunăvoie la moştenirea Gojdu.

Oficiul administraţiei Fundaţiei Gojdu, Budapesta, arondismentul VII, str. Hollo, nr. 8.

Nr. 23/1958

Către Consiliului arondismentului nr. VII, Budapesta, comisia executorie.

(…)

În primele două paragrafe, Támas Ungurean, curator al Fundaţiei Gojdu, după un scurt istoric al fundaţiei, în care aminteşte că şi dr. Petru Groza a fost bursier al ei, face un excurs juridic argumentând pe baza legii ungare XXI din 1940, de ce bunurile fundaţiei nu pot fi naţionalizate, ele fiind bunurile „românilor ardeleni”. În al treilea paragraf, Ungurean recurge la argumente politice:

„§3. Privind cauza din punct de vedere al demnităţii (naţionale), cred că imobilele Gojdu nu ar putea fi naţionalizate, chiar dacă legea (XXI n. red) nu ar prevedea explicit că este vorba de bunurile unui stat, pentru că este vorba de bunurile unui popor  vecin şi prieten, bunuri pe care Ungaria democrată-populară ar trebui să le dea proprietarului legal, statul român, democrat şi popular.” (…)

ss Támas Ungurean, ştampila Fundaţiei Gojdu

(Arhiva Fundaţiei Gojdu, nr. 23/1952, p. 134)

Regimul comunist al lui Matyas Rakosi (considerat cel mai odios regim din lagărul comunist – a şi provocat Revoluţia Ungară din 1956) nu a ţinut cont de avizul negativ al experţilor unguri de la acea vreme şi a naţionalizat bunurile fundaţiei împotriva acordului-lege XXI din 1940 (încălcând principiul fundamental pacta sunt servanda)! Aceasta este baza pe care au tratat după 1989 guvernele român şi ungar…

Oficiul administraţiei Fundaţiei Gojdu, Budapesta, arondismentul VII, str. Hollo, nr. 8.

Nr. 17/1958

Sub semnătura lui Támas Ungurean, reprezentantul/curator al Fundaţiei Gojdu, care anunţă Consiliului arondismentului nr. VII, Budapesta, adresele celor trei imobile ale fundaţiei care urmează să fie naţionalizate de Republica Populară Ungară, se află adresa lui dr. Serényi György, şef de serviciu juridic la Ministerul Învăţământului Public. (n. red.)

Aviz negativ

„Adeverim prin prezenta că în privinţa aranjamentului definitiv (s. n.) dintre Ungaria şi România  privind bunurile fundaţiei Gojdu în anul 1940, a fost încheiat un acord conform căruia bunurile din Ungaria ale fundaţiei Gojdu devin proprietatea României. Acordul a fost cuprins în Legea XXI din 1940, însă punerea în practică a legii nu a avut loc până în prezent.

Ministerul Învăţământului Public răspunde astfel Ministerului de Interne care i-a cerut punctul de vedere, în conformitate cu prevederile ordinului nr. 14/1952./II.17., paragraful 3, la problema privind faptul dacă bunurile imobile ale fundaţiei pot fi considerate bunuri ale unui „stat străin” şi cad în acest fel sub incidenţa paragrafului nr. 5 a Ordinului cu putere de lege nr. 4 din 1952 (care prevedea excepţiile de la legea naţionalizării n. red.)

Budapesta, 20 februarie 1952

Semnează dr. Serényi György, şef de serviciu juridic.

(Arhiva Fundaţiei Gojdu, nr. 23/1952, p. 133)

Asociaţia Studenţilor Creştin Ortodocşi Români – A.S.C.O.R.

şi

Liga Tinerilor Creştin Ortodocşi Români –L.T.C.O.R.

Comisia Naţională a Tinerilor Creştin Ortodocşi Români Pentru   Respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu,

SCRISOARE DESCHISĂ

 Către:  -Preşedenţie,

  În atenţia: Excelenţei Sale, Domnului Traian Băsescu, Preşedintele României;

  -Guvernul României,

În atenţia: Domnului Prim Ministru, Călin Popescu Tăriceanu;

-Parlamentul României – Camera Deputaţilor,

 În atenţia: Domnului Preşedinte, Adrian Năstase şi a Domnilor Deputaţi;

 -Parlamentul României – Camera Senatului,

 În atenţia: Domnului Preşedinte, Nicolae Văcăroiu şi a Domnilor Senatori;

 -Ministerului Afacerilor Externe din România,

În atenţia: Domnului Ministru, Mihai Răzvan Ungureanu;

 -Comisia Juridică de la Camera Deputaţilor,

În atenţia: Domnului Preşedinte, Sergiu Andon.

Tinerii creştin ortodocşi români s-au organizat după Revoluţia din 1989 în Liga Tinerilor Creştin Ortodocşi Români şi în Asociaţia Studenţilor Creştin Ortodocşi Români. Scopul celor două organizaţii este promovarea credinţei creştine şi a spiritualităţii ortodoxe, de asemenea apărarea drepturilor tinerilor şi conştientizarea îndatoririlor pe care aceştia le au faţă de Biserică, neam şi familie.

După aproape 16 ani de existenţă  A.S.C.O.R. şi L.T.C.O.R. organizează, în toate judeţele ţării, evenimente cu caracter religios, cultural, bioetic şi de asistenţă socială prin filialele înfiinţate şi cu ajutorul a peste 20.000 de membri voluntari, de-a lungul timpului.

În calitate de beneficiari testamentari direcţi ai lui Emanuil Gojdu aşa cum reiese din textul Testamentului acestuia: art. 7 lit. f  „…după plata unui oficial purtătoriu de socoteli, restul sumei să-l împartă Reprzentanţa fundaţională ca stipendii acelor tineri români de religiunea răsăriteană ortodoxă, distinşi prin purtare bună şi prin talente, ai căror părinţi nu sunt în stare cu averea lor proprie să ducă în deplinire crescerea şi cultivarea copiilor lor.”, solicităm Instituţiilor Statului Român, în funcţie de atribuţii, următoarele :

1. Retragerea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.183 din 14 decembrie 2005 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu,” semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005;

2. Anularea  Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu,” semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005. Acest acord încalcă grav dreptul testamentar al Biserici Ortodoxe Române de administrator al moşteniri şi dreptul tinerilor creştin ortodocşi români de a beneficia de burse de studiu conform aceluiaşi testament;

3. Sprijinirea  administratorului de drept al Fundaţiei Gojdu, reprezentat de Biserica Ortodoxă Română, pentru redobândirea întregii moşteniri lăsate de Emanuil Gojdu, aşa cum reiese din textul Testamentului acestuia: art. 7 lit. d  „Pentru administrarea Fundaţiunei mele, din naţiunea orientală ortodoxă română împuternicesc următoarea Reprezentanţă : aa) pe Metropolitul sau Arhiepeiscopul oriental ortodox român; bb) pe toţi episcopii orientali ortodocşi români din Ungaria şi Transilvania; cc) tot atâţia şi încă trei bărbaţi laici autoritativi…devotaţi români orientali ortodocşi…”

Tinerii creştin ortodocşi români pe care asociaţiile noastre îi reprezintă, şi din ale căror rânduri membrii A.S.C.O.R. şi L.T.C.O.R. fac parte, sunt mâhniţi de uşurinţa cu care anumite Instituţii ale Statului Român ignoră un drept testamentar al B.O.R. şi al nostru, în calitate de beneficiari unici şi direcţi ai testamentului marelui jurist şi militant om politic pentru cauza românească, cu timp şi fără timp, Emanuil Gojdu.

Încrâncenarea Ministerului Afacerilor Externe din România de a improviza rezolvări lipsite de fundament, care aduc prejudicii de imagine ministerului însuşi, în schimbul rezolvării problemei în cauză cu demnitate, ne determină să tragem concluzia că acesta se află într-un moment de criză managerială.

Este trist că B.O.R. şi tinerii creştin ortodocşi români sunt lipsiţi de nişte bunuri care le aparţin, după 16 ani de la căderea comunismului, într-un moment când România este guvernată de un partid liberal care are în principiile sale respectarea proprietăţii.

Nădăjduim în Buna Credinţă a aleşilor noştri că în cele din urmă vor sprijinii B.O.R. în vederea redobândirii dreptului de administrare a bunurilor lăsate acesteia de Emanuil Gojdu. Astfel tinerii  creştin ortodocşi români care nu au posibilităţi materiale şi sunt talentaţi, să poată beneficia de burse de studii la fel ca cei 4450 de tineri care au primit burse în primii 50 de ani (1870-1920) de administrare de către Biserica Ortodoxă Română a Fundaţiei Gojdu.

Preşedintele Comisiei Naţionale a Tinerilor Creştin Ortodocşi Români

Pentru Respectarea Testamentului lui „Emanuil Gojdu”

 Bogdan Florin Ivan

Editorialul ZIUA

Senator roman, nu ma trada!

Este strigatul de dincolo de vazduhuri al Nobel-ului Romaniei, transmis senatorilor romani prin vocea tinerilor ortodocsi din Transilvania si Ungaria, reuniti intr-o asociatie pentru respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu. Multi dintre ei manipulati sau manipulatori, senatorii romani trebuie sa decida saptamana aceasta asupra legalitatii Ordonantei de Urgenta Ungureanu-Tariceanu emisa pentru uzurparea Fundatiei Gojdu. Joia trecuta, uleiul chiar a iesit la suprafata apei, prin declaratia imberbului Razvan Theodorescu, care a recunoscut ca proiectul Ordonantei Rusinii apartine Guvernului Adrian Nastase si ministrului sau de Externe Mircea Geoana, iar preluarea sa de catre Cabinetul Popescu Tariceanu si supusul sau Mihai Ungureanu ar reprezenta “o dovada de continuitate”. Adevarul frust ar trebui, cred eu, sa-i ultragieze pe votantii Aliantei fara de Dreptate si fara de Adevar: exista asadar o continuitate politica in tabara executantilor de proiecte anti-romanesti.

Tot joi, in aula Senatului, urechile alesilor tarii au fost zgariate de falsele argumente ale ministrului de Externe Mihai Razvan Ungureanu. Inrosit de furie, micul UTC-ist a inceput sa urle pitigaiat la senatorii Romaniei care se impotriveau din bun simt Ordonantei sale paguboase. Simtind ca situatia scapa de sub control, tartorul masinatiunilor politice din Senat, PD-istul Radu Berceanu i-a facut semn capului UDMR-ist Gyorgy Frunda care i-a dat peste culoar un sut PNL-istului (ex-APR, ex-FSN) Teodor Melescanu pentru a amana dezbaterile. Cu 42 de voturi la 23 (si 4 abtineri), senatorii pro-guvernamentali au decis sa mearga la masa: treburile tarii mai pot astepta. Dovada ca in afara sefuletilor de grupuri marea majoritate a senatorilor habar nu au ca risca sa aprobe o tradare a intereselor nationale sta in declaratiile lor incerte. Intr-o prima faza, MAE a reusit sa-i pacaleasca, introducand un pretins amendament prin care s-ar respecta drepturile Fundatiei Gojdu originale, de la Sibiu. Fals: un Acord international, deja ratificat ca atare in Parlamentul de la Budapesta, nu suporta “amendamente”. ZIUA a demonstrat aceasta printr-o declaratie ferma a MAE al Ungariei publicata in exclusivitate. Senatorii care doresc sa voteze in cunostinta de cauza o pot descoperi in arhiva electronica a ziarului nostru. Mura in gura: www.ziua.ro (arhiva in prezent rasa de pe fata internetului – n.n.)

Tot asa, pentru a intelege matrapazlacurile legislative ale aparatcik-ului MAE in cardasie cu diversi tovarasi din Comisiile Senatului pentru Politica Externa si Juridica, senatorii pot consulta un Raport profesionist, “Afacerea Gojdu, dincolo de diplomatie”, elaborat de Fundatia Strategikon si disponibil la www.strategikon.ro. Aici vor putea descifra ce se afla in spatele aberatiei unice in istoria Parlamentului Romaniei, de “respingere a respingerii”, invocate in cazul Gojdu, “dezinteresat”, dupa cum declara, de colegul lor UDMR-ist Eckstein Kovaks.

Insa cea mai mare ticalosie comisa de reprezentantii UTC din MAE, in frunte cu secretarul sau general, Mihai Razvan Ungureanu, este invocarea unui pretins acord al Bisericii stramosesti, administrator de drept al averii lasate de Gojdu, prin Testament, tinerilor romani ortodocsi saraci si destepti din Transilvania si Ungaria. Dupa ce insusi Patriarhul Romaniei Teoctist a rugat senatorii sa respecte Testamentul lui Gojdu, Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu Anania avertizeaza oamenii de paie ai actualului stat capitulard ca risca sa provoace o disputa directa cu Biserica, pentru ca, in numele adevarului, ierarhii ortodocsi sunt dispusi sa apere drepturile fiilor tarii la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. “Nimeni nu are voie sa dispuna de o avere privata, care apartine tinerilor ortodocsi, asa cum este aceea a lui Emanuil Gojdu si sa ignore un Testament care are valoare de lege nationala si internationala”, spune transant IPS Anania, in calitatea sa de co-administrator al averii Gojdu.

De la Episcopia Ortodoxa Romana din Ungaria, Episcopul ei, PS Sofronie, ne comunica faptul ca “isi exprima dezaprobarea totala fata de proiectul Ordonantei de Urgenta a Guvernului Romaniei privind infiintarea “Fundatiei Publice Ungaro-Romane Gojdu” si solicita Senatului Romaniei sa respinga cu hotarare acest act rusinos de capitulare si recunoastere a masurilor unilaterale de nationalizare savarsita de partea maghiara.” “Nimeni nu are dreptul sa vorbeasca in numele Bisericii, fara a avea o imputernicire scrisa din partea acesteia”, transmite oficial acest co-administrator al Fundatiei Gojdu. “Episcopia Ortodoxa Romana din Ungaria face apel la opinia publica, la societatea civila, la organizatiile neguvernamentale, pentru ca proiectul tradarii memoriei lui Emanuil Gojdu sa primeasca tratamentul pe care-l merita.”

Este dispus Senatul sa tradeze interesele beneficiarilor de drept ai Testamentului lui Gojdu, sa scuipe pe rugamintea Bisericii si sa terfeleasca vointa propriilor lor alegatori, in special a celor din Transilvania? Parafrazandu-l pe Lucretiu Patrascanu, cred ca senatorii nostri de azi ar trebui sa-si aduca aminte ca inainte de a fi penelisti, pedisti sau pecisti sunt romani.

Emanuil Gojdu, 1862: “Ca fiu credincios al Bisericii mele laud Dumnezeirea, caci m-am nascut Roman: iubirea ce am catre natiunea mea neincetat ma imboldeste a starui in fapta, ca inca si dupa moarte sa erump de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiei mele”.

Senator roman, nu uita de tinerii ortodocsi in numele carora vei vota!

Victor RONCEA / 12 Iunie 2006

Sursa: Ziaristi Online – Editie Speciala Anti-Tradare

A3: Ungureanu a dat israelienilor Curtile Gojdu de la Budapesta de ZiaristiOnlineTV