Lansarea volumului „Fereastra serviciilor secrete – România în jocul strategiilor globale”, un eveniment de ţinută pentru Cetatea Băniei
Autor Marga Bulugean
Craiova a lansat volumul cu titlul ”Fereastra serviciilor secrete – România în jocul strategiilor globale”, care-i aparţine domnului general (r) Aurel I. Rogojan, autor prolific, care are în spate o bogată expertiză în domeniul informaţiilor şi contraspionajului, un om care-şi asumă cu mult curaj şi răspundere afirmaţiile făcute în cuprinsul lui. Evenimentul s-a desfăşurat într-un ambient de excepţie, la Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, din Craiova şi s-a bucurat de prezenţa academicianului Gheorghe Buzatu, a profesorului craiovean Constantin Barbu, a fostului ambasador al României, Petre Gigea, a jurnalistului Victor Roncea, dar şi a mai multor generali şi ofiţeri de informaţii activi si în rezervă, reprezentanţi ai administraţiei publice judeţene, candidaţi la alegerile parlamentare, profesori universitari şi, nu în ultimul rând, reprezentanţi ai mass-mediei locale şi centrale. Generalul Iulian Vlad nu a tinut sa mentioneze ca autorul si cei prezenti “aduc si un omagiu atat sirului neintrerupt de combatanti din prima linie a apararii securitatii nationale cat mai cu seama fostilor nostru camarazi, eroi post mortem ai unor provocari si diversiuni prin care scenaristii si regizorii loviturii de stat scontau sa arunce tara intr-un razboi civil menit sa dezmembreze teritoriul national si sa creeze in locul Romaniei mai multe entitati regional-statele artificiale. Sacrificiul vietii camarazilor nostri a avut un pret. Acum il stim, si nu mai exista nici un fel de dubiu: pretul a fost Romania”.
Generalul (r) Iulian Vlad a apreciat iniţiativa cotidianului regional „Cuvântul Libertăţii” de a organiza, şi la Craiova, lansarea acestei cărţi, într-un parteneriat cu Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, subliind totodată şi auditorul numeros de care s-a bucurat acest eveniment. „Iniţiativa acestei acţiuni, ca şi organizarea ei se datorează prietenului nostru, domnului Mircea Canţăr, strălucit jurnalist, om de cultură, fondator şi conducător de succes al cotidianului „Cuvântul Libertăţii”. În sprijinul ideei de a ne găzdui şi-a arătat întreaga disponibilitate şi directorul Bibliotecii Judeţene, domnul Lucian Dindirică, această superbă construcţie, această extrem de interesantă instituţie de cultură a judeţului Dolj. Am fost încântaţi să aflăm că iniţiativa domnului Canţăr a fost apreciată de domnul Ion Prioteasa, preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, care dorea să participe la această manifestare dar nu a putut să fie prezent pentru că trebuie să conducă o delegaţie importantă la Bruxelles”.
„Permanenta şi periculoasa ameninţare la adresa identităţii naţionale”
Generalul Iulian Vlad a mărturisit că îl apreciază pe autorul cărţii, Aurel. I Rogojan, pe care îl consideră un profesionist al intelligence-ului românesc. „Dintotdeauna, cei din dintâi autori ai cronicii faptelor făuritoare de istorie sunt învingătorii. Ori aceştia nu sunt interesaţi să promoveze adevărurile ce le sunt neconvenabile, ci propriile motivaţii – interese şi interpretări prin care au schimbat lumea. Strădaniile cercetărilor de a face parte dreaptă atât luminii, cât şi umbrelor istoriei sunt cu atât mai complete şi mai aproape de adevăr cu cât vor putea cuprinde în investigaţia ştiinţifică şi izvoarele secrete create de servicile de informaţii. Memoralistica oamenilor dedicaţi frontului nevăzut al informaţiilor şi contrainformaţiilor, dar şi istoria orală a veteranilor celei de a patra arme. Generalul (r) A.I Rogojan este unul dintre veteranii acestei arme a cărui condiţie permanentă de combatant, în prima linie a apărării României, în perioada Războiului Rece, ale destructurării vechii şi reconfigurării noii ordini mondiale se manifestă în prezent pe tărâmul comunicării publice, iar prin ceea ce realizează în acest domeniu, cu reală aplicaţie, pasiune şi talent, serveşte promovării culturii securităţii, dezvoltării spiritului civic faţă de ameninţările la adresa siguranţei cetăţenului, a societăţii şi a statului. În 1999-2000 i-au apărut primele două volume, în care, împreună cu generalul de brigadă în retragere, Marian Ureche, au devoalat evoluţia doctrinelor, organizării, acţiunilor şi metodelor servicilor secrete, britanice, franceze, germane, americane, chineze, ruse, italiere, israeline, japoneze şi ale Vaticanului. Au apărut apoi în premieră, nu numai românească, volumele în care a abordat, într-o manieră inedită, problematica deosebit de sensiblă a acţiunilor în România şi în mediul comunităţii româneşti din afara graniţelor ale servicilor speciale ale Ungariei, ale Iugoslaviei şi a statetelor succesoare acesteia. Autorul a inclus însă în volumul care prilejuieşte acest eveniment, ceea ce nu s-a dorit să fie cunoscut în legătura cu permanenţa şi deosebit de periculoasa ameninţare la adresa identităţii noastre, a fiinţei naţionale, a statului român. Dacă ar fi să remarcăm dominantele genurilor publicistice practicate de autor, după actualitatea temelor, urmează temeritatea şi riscurile implicate de manierea abordării subiectelor. În decursul carierii sale, competenţa, curajul şi onestitatea cu care şi-a împlinit datoria l-au pus şi în situaţii dificile, pe care însă le-a depăşit cu forţa demnităţii şi a credinţei nestrămutate în România”.
Generalul Iulian Vlad a tinut sa omagieze si victimele evenimentelor din decembrie 1989, de la eroul post mortem Gheorghe Trosca la colonelul post mortem Aurel Agache, ale caror cazuri sunt reliefate intre copertile cartii generalului Aurel Rogojan. “Autorul aduce si un omagiu atat sirului neintrerupt de combatanti din prima linie a apararii securitatii nationale cat mai cu seama fostilor nostru camarazi, eroi post mortem ai unor provocari si diversiuni prin care scenaristii si regizorii loviturii de stat scontau sa arunce tara intr-un razboi civil menit sa dezmembreze teritoriul national si sa creeze in locul Romaniei mai multe entitati regional-statele artificiale. Sacrificiul vietii camarazilor nostri a avut un pret. Acum il stim, si nu mai exista nici un fel de dubiu: pretul a fost Romania”, a conchis ultimul sef al Securitatii romane.
„Au fost patru cărţi care au pus, hotărât, problema cu 1989”
Prezent la eveniment, istoricul Gheorghe Buzatu a pus problema unde începe şi unde se sfârşeşte istoria serviciilor secrete, la mijloc fiind întotdeauna şi lucruri care, din motive de siguranţă naţională, nu se pot spune. „Pentru mine, ca istoric, chestiunea serviciilor secrete e tulburătoare. Nici nu ştiu, ca să fiu sincer, unde începe şi unde poate sfârşi problema. Are sau nu are început sau are sau nu are sfârşit, câte persoane sunt implicate, câte consecinţe, unele nebănuite. Istoricii au aflat doar unele dintre aceste mari secrete. Cei care au fost pledanţi, cei care au fost eroi ai frontului secret sau în posturi-cheie au spus ceva, dar nu totul, pentru că nici nu se poate spune totul. Stau şi mă întreb, la urma urmei, ce cunoaşte noi astăzi din ce a fost în decembrie 1989. Noi românii am avut noroc pentru că, la începutul anului trecut, au fost patru cărţi care au pus hotărât problema cu 1989. E cartea lui Larry Watts, „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, este cartea domnului Aurel I. Rogojanu, este cartea colegului meu Cojocaru de la Chişinău despre conflictul dintre România şi URSS din anii 1960, 1970 şi cartea lui Alex. Stoenescu. Domnul Rogojan ne plimbă în întreaga istorie contemporană, având în vedere mai cu seamă cea de la 1939 la 1989 şi cea prezentă. La urma urmei, dacă ne luăm după Larry Watts, nu ştiu unde, dar întrebarea rămâne. Am fost şi eu în mediile acelea, am cercetat arhivele”. Profesorul Constantin Barbu a abordat frontal mai multe aspecte, despre serviciile secrete si neunirea Romaniei, despre Noica si Securitate, despre Loja de la Comana si intelectualii tradatori (vedeti video mai jos). De asemenea, au mai luat cuvantul generalii (r) SRI Victor Marcu si Adrian Barbulescu si colonel (r) Adelina Palade.
Autorul a mulţumit organizatorilor
Autorul A.I Rogojan a mulţumit organizatorilor care s-au oferit să lanseze această carte şi în Bănie: „Prima mea îndatorire faţă de dumneavoastră este aceea de a vă exprima gratitudine şi recunoştiinţă de a vă lăsa alte treburi şi de a fi astăzi, prezenţi aici, pentru a face posibil un astfel de eveniment important, cu rezonanţă şi semnificaţie, care să fiţi sigur, nu va rămâne neobservat. Mărturisesc că îmi este greu cu ordinea în care să mă adresez cu mulţumirea. Ideea a fost a domnului Canţăr. În întâmpinarea ideii a venit domnul director Lucian Dindirică, care ne-a primit aici. Şi după aceea am aflat că inclusiv domnul preşedinte al Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa se alătură acestui proiect. Recunoscător sunt, nu în ultimul rând, domnului general Iulian Vlad, care, după nenumărate vizite la mine în Bihor, mi-a eliberat condiţionat pentru acest eveniment o recomandare pentru titlul provizoriu de intrare în Oltenia. Acum, în funcţie de cum mă comport aici, în Bănie, dacă pot spera să obţin şi un paşaport. Sunt onorat pentru toate luările de cuvânt, pentru toate aprecierile care mi s-au adus astăzi şi ţin să-i mulţumesc în mod expres domnului academician Gheorghe Buzatu şi tuturor celorlalţi care au prezentat cartea şi autorul aşa cum nu m-aş fi aşteptat”.
„Sunt unul dintre vinovaţii de serviciu pentru greşelile istoriei”
Acesta a mărturisit apoi că el însuşi se consideră a fi unul din categoria „vinovaţiilor de serviciu pentru greşelile din istorie: „A doua îndatorire a mea este să spun cine sunt. Reflectând asupra a 37 de ani de activitate sub drapel, am ajuns la concluzia că fac parte din categoria vinovaţiilor de serviciu pentru greşelile din istorie. Am fost în servicile patriei în momentele ei de mare glorie şi a recunoaşteri internaţionale şi am rămas şi rămânem în slubja aceluiaşi Serviciu şi când schimbările de direcţie ale istoriei, împing ţara pe marginea prăpastiei, fiindcă suntem animaţi de convingerea că o vom ridica şi România va fi mai mult decât era. Şi noi cei care ne-am îndeplinit misiunea socială în lumea informaţiilor secrete, avem datoria unui bilanţ. Desigur, nu un bilanţ în care să etalăm o statistă a succeselor sau a neîmplinirilor. Avem datoria unui bilanţ moral, care să scoată în evidenţă cea mai importantă dintre toate dimensiunile profesiei. Prin tot ceea ce am făcut, nu am fost simpli spectatori a evenimentelor care au schimbat istoria”.
Mircea Canţăr, redactor-şef al cotidianului regional „Cuvântul Libertăţii”:
„Impresia la lectura cărţii este următoarea: din informaţia brută, imensă cantitativ, autorul reuşeşte să îndepărteze, cu profesionalism, sterilul şi să prezinte ceea ce părea dosit, ascuns, greu de extras, printr-o procesare elaborată. Fiecare capitol al cărţii găzduieşte un moment al istoriei noastre imediate, tulburător la lectură. Spunea Cesare Pavese: „Fiecare valorează exact cât a dăruit” şi poate ar trebui să spunem cu aceaşi îndreptăţire că fiecare valorează exact cât a iubit. Neîndoielnic gen. (r) Aurel Rogojan şi-a iubit şi îşi iubeşte ţara fără să clameze asta. Dacă în anumite capitole ale cărţii autorul, iscusit analist, se dovedeşte rafinatul procesator al unor evenimente învolburate, cu impact mediatic, există şi capitole în care nu ezită să de-a jos măştile unor anti comunişti cu faţă bolşevică, lefter de caracter, dovedind peremptoriu că aceleşi robe severe de procurori voluntari le purtaseră părinţii lor. Recidiva lor violentă nu rămâne netaxată. Andre Malraux spunea în „Condiţia Umană„ că demnitatea este antonimul umilinţei.
Dotat cu ascuţită inteligenţă, personalitate de factură intelectuală interesantă, enciclopedie de date şi situaţii, abil în desluşirea unor gheme de interese oculte, gen. (r) Aurel Rogojan, scrie vioi, inducând sentimentul tonic al bunei cupăniri a lucrurilor. Frondează anamorfoza. Şi cum se spune în popor „n-a pus-o de mămăligă.” Nu consecvenţa de lemn ci flexibilitatea, talentul le am în vedere fiindcă livrează suficiente detalii pentru a nu lăsa loc unor vagi manevre sentimentale sau speculative. Este un prolific scriitor, dar, în egală măsură, şi un prolific publicist, texte de excelentă calitate ale domniei sale fiind găzduite de site-urile Cotidianul şi Ziarişti Online. Lucrează cu certitudini şi reabilitează inteligenţa ca virtute”.
Ziaristi Online va prezinta alocutiunea generalului Aurel I Rogojan si inregistrari video exclusive cu general Iulian Vlad, general Victor Marcu, profesor Constantin Barbu si Victor Roncea:
Generalul Iulian Vlad despre razboiul contra Romaniei de ZiaristiOnlineTV
General Victor Marcu despre general Aurel Rogojan de ZiaristiOnlineTV
Constantin Barbu despre Noica, Securitate si Loja de la Comana de ZiaristiOnlineTV
Victor Roncea despre Serviciile Romane de Informatii de ZiaristiOnlineTV
General Aurel Rogojan despre Fereastra Serviciilor Secrete de ZiaristiOnlineTV
Raport asupra Starii Natiunii
Onorat auditoriu,
Frati romani din Oltenia,
Eu ca roman din Bihor, tributar unei matrice spirituale care m-a deprins sa pun obligatiile inaintea drepturilor , voi incepe cu indatoririle.
Prima mea indatorire fata de Dumneavoastra este aceea de a Va exprima gratitudine si recunostinta pentru faptul de a va fi lasat la o parte alte treburi si fi prezenti aici, pentru a face posibil un eveniment important, cu rezonata si semnificatii, care nu vor ramane neobservate.
Generozitatea gazdelor si a organizatorilor acestei intruniri publice si, in acelasi timp, dedicate, mi-a oferit prilejul de a veni intia oara la Craiova si in Oltenia , ceea ce pentru mine va ramane un fapt de viata memorabil.
Cultul meu pentru olteni si Tara Olteniei, numita si Banie mi-a fost insuflat , de la o varsta tanara , in timpul ocupatiei functiilor politice din Ardeal de catre activisti olteni. Ei m-au si inregimentat. Le ziceam sudisti, inspirati fiind de episoadele Razboiului Civil din care s-au nascut Statele Unite ale Americii. Sudistii olteni venisera sa ofere solidaritatea vechiului regat fratilor ardeleni in rezistenta lor milenara pentru apararea romanismului. Au fost bine primiti si au devenit bun de patrimoniu local.
Ulterior, dupa vreo 25 de ani, respectul meu pentru Oltenia si olteni a devenit nemarginit. Iata si imprejurarea. In vara anului 1988, domnul ministru Vlad m-a trimis in China, unde am vizitat provincia Shandong, fost condominiu german. Asadar, o zona in care se mostenisera cateva dintre calitatile spiritului german si care au fost excelent valorificate de capacitatea extraordinara de asimilare si imitatie a chinezilor.
Cand gazdele din Shandong ne-au prezentat provincia si locuitorii ei, performantele industriilor locale de bere, ceasuri, textile, autoturisme s.a . au tinut sa mai adauge ca sunt si talentati negustori, iar ca sa intelem si mai bine cine sunt shandunghezii, au concluzionat, intarind: “Noi suntem oltenii Chinei!“.
Am ramas incantat. Sa te afli la jumatate de emisfera distanta de tara si sa afli ca acolo exista un respect atat de sincer pentru romanii olteni, incat locuitorii sa ti-se prezinte:“Noi suntem oltenii Chinei !”, nu este putin.
Asta da renume !
Marturises ca imi este greu sa aleg ordinea in care sa ma adesez celor care le sunt indatorat cu multumirile mele.
Ideea a venit din partea domnului Mircea Cantar, care in urma cu an a facut o aluzie, a batut un apropos, asa mai pe ocolite : “(…) in caz ca va ganditi… puteti conta pe noi.” Si ma gandii, ma gandii bine si veniram.
In intampinarea ideii a venit domnul Lucian Dindirica, directorul Bibliotecii judetene Alexandru si Aristia Aman si am primit, apoi, cu bucurie vestea mare si de bun augur ca domnul Ion Prioteasa, presedintele Consiliului judetean Dolj se alatura proiectului .
Onorat sunt de luarile de cuvant ale domnului academician Gheorghe Buzatu si ale tuturor celor care au binevoit sa refere asupra cartii si a autorului.
Recunoscator sunt, nu in ultimul rand, domnului general Iulian N. Vlad, care, dupa nenumarate vizite ale Domniei Sale in Bihor, mi-a eliberat, conditionat de acest eveniment, o recomandare pentru un titlu provizoriu de intrare in Oltenia. Acum, depinde ce voi face si cum ma voi purta prin Banie si daca ma veti cautiona, ca sa pot spera la un pasaport. Umorul are intotdeauna un talc.
A doua mea indatorire este sa Va marturisesc cine sunt, dincolo de ce s-a spus aici sau scris despre mine, in toata gama exprimarilor si adjectivelor pe care spatiul comunicarii publice le-a suportat. Detractorii sunt putini, unii si puternici. Nu suficient, insa, cat sa ma lipseasca de sustinerea morala care nu-mi da liniste, pana nu rostesc si cele mai incommode si ascunse adevaruri.
Reflectand asupra a 37 de ani de serviciu sub drapel am ajuns la concluzia ca fac parte din categoria vinovatilor de serviciu pentru greselile istoriei.
Cand am plecat de pe bancile liceului Samuil Vulcan din Beius, mai multi absoventi din promotiile anilor `60, vreo 15 la o prima aducere aminte, ne-am ales o profesie de excelenta, pe care ne-am implinit-o cu credinta in Romania si sperante in viitorul ei.
Promotia ofiterilor de informatii din care fac parte, ne-am servit Patria sub Drapel in vremuri de afirmare si recunoastere a Romaniei pe toate meridianele lumii. O promotie care raspuns “prezent la datorie” pe tot cuprinsul tarii si de pe toate continentele lumii, din Canada pana in Australia, din Scandinavia pana in Africa, America de Sud si Extremul Orient. Cati oameni, tot atatea destine. Am avut parte de toate , de la succese la deziluzii, de la satisfactia lucrului bine facut si rasplata meritelor, la amaraciunea lipsei de recunoastere a devotiunii, loialitatii si probitatii in profesie. Am fost in serviciul Patriei in momentele ei de mare glorie si recunoastere internationala si am ramas in acelasi serviciu demn si credincios si cand schimbarile de directie ale istoriei au impins Tara pe marginea prapastiei, animati fiind de convigerea ca ne vom ridica si Romania va fi mai mult decat a fost.
Istoriceste am apartinut jumatatii unui secol, cel mai violent din istorie, in care omenirea a purtat cea mai ampla si indelungata confruntare, razboiul rece, bazat pe relativitatea echilibrului amenitarilor nucleare ale unei lumi bipolare. In acei ani, rolul politic al Romaniei si-a spus cuvantul in stabilirea relatiilor Marii Britanii si S.U.A. cu China, in iesirea S.U.A. din razboaile din Indochina, in stabilirea dialogului si incheierea acordurilor dintre Israel si Egipt , respectiv cu Organizatia pentru Eliberarea Palestinei.
Dedicati fiind lumii informatiilor secrete, avem si noi datoria unui bilant. Desigur, nu un bilant in care sa etalam o statistica a succeselor ori a neimplinirilor.
Avem datoria morala a unui bilant, care sa scoata in evidenta cea mai importanta dintre toate dimensiunile profesiei: prin tot ceea ce am facut nu am fost simpli spectatori la evenimentele care au schimbat si scris istoria sfarsitului de secol si a inceputului de mileniu. Am fost piesele grele ale schimbarii, dar cum cultul secretului nu creaza eroi, ci actori de sacrificiu, noi trebuie sa fim in continuare puternici, asumandu-ne rolul pe care istoria ni l-a rezervat dintotdeauna : vinovatii de serviciu pentru greselile ei.
Cand tragem linie si adunam, dintotdeauna si peste tot in lume, cel mai adesea, destinul oamenilor lumii informatiilor secrete sta mai mult sub semnul tragicului.
Daca ar fi sa ne referim la destinele sefilor serviciilor nationale de informatii pentru securitatea Romaniei, ce s-a intamplat cu ei si cu o buna, cea mai buna parte, a personalul institutiilor vitale pentru existenta nationala, pe care le-au condus in momentele hotaratoare ale istoriei neamului?
Este prezent aici domnul general Iulian N.Vlad. Nu stiu cand, si chiar am rezerve sa sper ca se va hotari vreodata sa se descarce de uriasa povara a tacerii asupra raspunderilor Domniei sale pentru securitatea nationala a Romaniei, greu amenintata in ultimul deceniu de existenta a sistemului mondial socialist. Si nu de catre inamicii calificati ca atare, deoarece cu unii, pana la o vreme, ne intelegeam mult mai bine decat cu aliatii formali din Organizatia Trataului de la Varsovia. Modestia il face sa fie retinut si in legatura cu resursele care i-au dat puterea si imboldul launtric sa ia decizii de risc personal extrem, pe care istoria nationala si le va asuma ca bun de patrimoniu al patriotismului real, dovedit prin fapte salvatoare de neam si tara.
Despre cele mai multe dintre aceste fapte nu exista nimic consemnat oficial, fiindca asa a fost sa fie randuiala deciziilor si actiunilor aflate sub incidenta, deopotriva benefica, dar si nefasta, a secretului de stat.
In viata oricarei natiuni apar moment de mare cumpana si de rascruce a drumurilor istoriei. Nu toate aceste moment sunt faste. Si nu sunt, ori de cate ori intre vointa natiunii si administratorul puterii nationale apar contradictii ireductibile pe calea solutiilor democratice. In astfel de imprejurari, oamenii din fruntea serviciilor secrete trebuie , nu numai sa stie, dar sa aiba si forta necesara pentru a alege intre a continua sa serveasca o putere potrivnica natiunii, ale carei interese le-a confiscat, si a servi poporului, aparandu-i suveranitatea deciziilor, in virtutea spiritului si literei constitutiei, ori lasandu-i libera calea sa-si reconsidere Constitutia.
O decizie de aceasta natura a trebuit sa ia domnul general Iulian N. Vlad in contextul evenimentelor din 1989. Si a luat-o, asumandu-si personal consecintele. Fapt pentru care este personajul central al uneia din cartile volumului si si-a obtinut pasaportul intrarii demne, pe usa din fata, in istorie.
Indiferent de tabara in care s-au aflat, ofiterii de informatii au servit unei puteri statale aflate in permamenta confruntare cu alte entitati comparabile.
Pana la inceputul noului mileniu, s-a acordat mai putina insemnatate informatiilor analitice cu valente de prospectare a viitorului natiunilor si al omenirii. Si o tabara si cealalta si-au focalizat eforturile pentru mentinerea propriului climat de forta. Din aceasta realitate istorica au decurs consecinte ideologice si realitati politice dintre cele mai grele, indeosebi in planul costurilor confruntarii si al suportabilitatii lor de catre populatiile dependente de economiile etatiste supracentralizate, caracteristica a blocului estic al Razboiului Rece. In acest context, determinat strict de conditiile istorice mondiale, toate structurile speciale secrete au exercitat functii politice represive, de un anume tip in Est , in alt registru in Vest.
A treia indatorire ce-mi revine este sa argumentez de ce m-am apucat de scris carti si nu orice fel de carti, ci din acelea cu mii de persoane in indexul de nume . Multe in viata si prezentate, pentru a face parte dreapta si adevarului, in ipostaze deloc convenabile.
Raspunsul este acela ca ostasul de cariera, nu-si incheie misiunea nici cand ajunge general si este in rezerva. Dimpotriva, odata cu aceasta noua pozitie isi recapata o suma de drepturi si libertati fundamentale restranse ori interzise pe perioada activitatii, intre care si libertatea exprimarii neingradite a opiniilor.
Am spus la inceput ca evenimentul pe care in savasim impreuna este unul important. Spun important, fiindca ceea ce ne-a adunat aici, in acest minunat lacas de cultura si pastrator al unei parti a memoriei nationale, si nu numai, este marele respect al romanilor pentru o viata asezata pe valorile: Adevar, Dreptate, Justitie, Demnitate.
Adevarul , mai cu seama cel bine ascuns si temeinic ferecat, uneori in numele inaltei ratiuni a secretului de stat, este cea mai puternica si periculoasa arma impotriva falsificatorilor si revizionistilor istoriei.
Cam 90 la suta din adevarurile oficiale de azi, se va constatata peste un timp ca au fost falsuri . Cand se va intampla asta? Cand prezentul nostru ne va fi cernut prin sita nepartinitoare a istoriei.
Fara exceptie, asi putea spune, cine vede titlul de pe coperta volumului pe are il prezentam si cunoscand, ori afland, ca autorul a apartinut universului informatiilor secrete, este tentat sa creada ca intredeschid fereastra serviciilor speciale ale Romaniei, pentru a elibera cate ceva din adevarurile ascunse. Rationamentul, intr-o oarecare masura, poate fi corect. Dar autorul si-a propus altceva. Autorul doreste sa provoace si sa instige cititorul sa vada si dincolo de ferestrele intunecate ale serviciilor secrete a caror tinta a fost , este si va fiRomania.
Fereastra serviciilor secrete ale puterilor care ne-au falsificat istoria trebuie larg deschisa, pentru a ne putea reconsidera si reafirma destinul, de mai multe ori frant, sau intors, din cursul sau firesc in multimilenarul nostru mars prin istorie.
Mereu si mereu a venit , cand unul, cand altul dintre actorii internationali din asa zisa elita a fauritorilor istoriei, pentru a ne obliga sa importam modele si invata sa repetam lozinci. De ce ? Pentru a fi slabi , fara dorinta, setea si deprinderea de a cauta adevaruri si a folosi informatia care sa ne faca puternici.
Trebuincioasele servicii alte treburilor dinlauntru ale romanilor au fost puse la pamant, cu o ciclicitate istorica demonstrabila, ori de cate ori mai marii lumii schimbau macazele parcursului istoric al omenirii.
Titluri, capitole si sectiuni ale cartii servesc argumentarii subtitlului “Romania in jocul strategiilor globale”, care poate fi citit, fara a gresi cu nimic, si “Romania victima arbitrariilor strategice globale”.
Cineva, bineinteles foarte avizat, mi-a spus ca nota dominata, chiar obsedanta a volumului este o sincera si nemarginita ingrijorare pentru securitatea etnica a romanilor. A romanilor, oriunde ei s-ar afla. Si pe unde ne aflam si unde am mai ramas ? Sa-i dam cuvantul lui Mihail Eminescu :
“(…) Nu exista stat in Europa Orientala, nu exista tara de la Adriatica pana la Marea Neagra, care sa nu cuprinda bucati din nationalitatea noastra. Incepand de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia-Hertegovina, gasim pas cu pas fragmentele acestei mari unitati etnice in Muntii Albaniei, in Macedonia si Tesalia, in Bulgaria, in Grecia”.
Nicolae Iorga consemna, cu rigoarea istoricului de mare reputatie international, ca “Romania este o tara inconjurata de romani”.
Parintii mei, in perioada interbelica, pana in clasa a IV-a, invatau despre Traco-Iliria, iar pana in clasa a VII-a aflau cate ceva si depre colonizarea traca prin Creta si alte insule ale Marii Egee, inainte de marea colonizare elenistica. Despre Getica lui Parvan siDaciapreistorica a lui Densusianu am aflat ca autodidact , dupa absovirea cursurilor postuniversitare. Niciodata si nicaieri nu ni s-au transmis informatii oficiale complete asupra identitatii noastre.
Dacii ca neam tracic au populat actualul areal al Banatului si Hategului, timp ce fratii lor getii populau Tinutul Marii si al gurilor Dunarii, in vreme ce alte triburi tracice, nu daco-gete, populau areale nord-estice denumite azi Ucraina ( numele este o invetie a geopoliticii secrete germane) , tinuturi vestice pana la Dunărea Mijlocie și actuala Slovacie, iar in Sud la Munții Haemus (Balcani).
Poate parea paradoxal, dar toate aceste lucruri din trecut ar trebui sa ne faca sa intelegem mai bine, nu numai ce ni se intampla in prezent, dar si ce surprize ne-ar putea rezerva viitorul. Sa intelegem si de ce Eminescu continua sa fie periculos , iar pentru a fi feriti de contagiunea ideilor sale nationale este denigrat, incercandu-se sa ne fie scos din manualele scolare, din istoria si constiinta nationala.
In Transilvania are loc o continua actiune de marcare a teritoriului. Cum se mai descopera concetateni maghiari care au scris o poezie ori compus o melodie, li se ridica statui. In aces fel, se realizeaza supraintarirea unei comunitati minoritare la nivel national, care devine o majoritate dominant agresiva prin simboluri la nivel local. In jurul acestor simboluri se creaza si manifesta nefiresc, pana la exacerbare miturile fondatoate ale unei Mari Natiuni [Maghiare] Milenare, care au generat Geopolitica ungara a Bazinului Carpatic, precum si un Consiliu al Maghiarilor din bazinul Carpatic si al Dunarii Mijlocii.
Mai zilele trecute am avut parte de un eveniment, similar celui savarsit acum, in Tara Beiusului, prilej cu care am primit copia unui document prin care Ministrul Culturii si Patrimoniului National al Romaniei, domnul Kelemen Hunor respingea, la data de 19.08.2011, cererea Asociatiei Culturale “Lioara” realizarea si amplasarea in municipiul Beius a lucrarii de arta vizuala monumentale de for public “Mihai Eminescu”.
Ce sa intelegem gestul si cum sa interpretam aceasta decizie a unui membru al Guvernului Romaniei ?
In istorie apar circumstante care pot reformata cultural populaţii sau chiar popoare întregi. Dar sunt şi alte circumstanţe în care se pot împlini respectiva reformatare culturală a unui popor, precum şi recalibrarea lui intelectuală pentru a-i modifica puterea de reacţie şi rezistenta la agresiunile impotriva identitatii. Este vorba de circumstanţe impuse, planificate cu atenţie şi monitorizate în detaliu. Cu alte cuvinte, cum poţi lua în stăpânire oţară? Ce faci cu poporul care o locuieşte?
Prin alterarea valorilor, un popor poate deveni altceva în decursul timpului sau poate deveni foarte vulnerabil în perspectiva unei eventuale colonizări culturale din exterior. Valorile de identitate sunt forţele care modelează întreaga societate şi dau consistenţă rezistenţei în faţa presiunilor de schimbare venite din exterior. Când valorile din interior dispar prin marginalizare continuă, în vidul creat, pot fi aduse noi valori culturale, diferite etnic, dar şi confesional.
Alterarea valorilor este cea mai teribila arma de distrugere a unui popor. Este cea mai primejdioasa realitate ca care s-ar putea confrunta un popor inainte de a fi scos din scena istoriei.
O destramare a Romaniei ne apare a fi programata si prin alterarea deliberata a valorilor.
Sa ne reamintin de mesajul pe care ni l-a lasat George Cosbuc: “Cultura este cel dintai teritoriu al unei natii”.
Teritoriul nostru spiritual si material se afla pe axa mediana a Europei, ceea ce inseamna ca Europa si-ar putea recapata echilibrul firesc, gravitand pe axul ei central si nu pe unul excentric – occidental sau oriental.
Istoria mileniului de convietuire cu mai tinerii nostri vecini este una de lupta continua . Ca orice copii neastamparati au mai facut tot felul de nazdravanii, care intre popoare si state se numesc altfel si s-au transat pe campul lui Marte , adaugand istoriei fapte controversate, a caror povara apasa urmasii.
O insemnata cantitate de informatii si documente adunate in volum refera asupra amenintarilor revizionismului istoric generator de extremisme nationaliste, conspiratii impotriva Constitutiei Romaniei, spionaj, diversiuni, provocari, dezinformari si alte forme de atentate la fundamentele politice, economice , ori spiritual-identitare ale unitatii poporului si statului national roman.
De ce ? Sunt chiar atat de reale, grave si iminente aceste pericole? Raspunsul este, da ! Romaniaeste in mare pericol, iar destramarea si topirea natiei romane in monstruoase constructii geopolitice regionale este minutios programata.
Dupa 1 Decembrie 1918, noi am fost deprinsi sa ne amagim cu o Mare Unire. Prin Tratatul de la Trianon, in 1920, ni s-au mai retusat din drepturile istorice naturale.
Apoi, din acel moment, vreme de peste noua decenii, Romania se afla in atentia permamenta a monitorizarilor internationale asupra disputelor teritoriale si de granite.
Consecintele acestei griji a altora pentru noi se resimt si avem toate motivele ca in prezent sa fim mai tematori. De ce ?
- Fiindca statul national-unitar roman este supus unor extraordinare presiuni, inclusiv din interior;
- Fiindca pulsiunile seculare ale nationalismului revizionist-autonomist s-au reaprins, sunt starnite de furtunile crizei si pot incendia Europa;
- Fiindca popoarelor li se rescrie istoria de catre noii invingatori in competitia mondiala pentru supravieture, iar istoricilor le este tot mai dificil sa faca parte dreapta adevarului si falsului;
- Fiindca tot mai multor popoare, ori grupuri entice, integrate de secole unor state nationale, le sunt redeschise crizele de identitate.
Cunosc si am placut surprins si emotionant sa aflu despre preocuparile existente aici, la Craiova, in legatura cu romanitatea sud-dunareana.
In secolul XIII este atestat genocidul prin care se viza anularea identitatii lingvistice latine a populatiei sud-dunarene.
Apoi statisticile au comis un alt “genocid”. Din ratiuni asa zise ale securitatii statelor respective, adevarul despre romanii din spatiul ex-iugoslav,Bulgariasi Grecia a fost si ramane un secret bine ascuns si strajnic pazit in ultimele doua secole.
Deschizand cartea la paginile 530-531 , unde il citam pe Vasile Dolha vom constata ca in 1883, cand a avut loc rascoala taraneasca din Timoc, dupa documentele de proverbiala rigoare a adminstratiei austriece , Peninsula Balcanica era locuita de 3.134.450 de romani [ 400.000 in Serbia; 289.750 inBosnia si Herzegovina; 1.450.000 in Rumelia de Jos, Macedonia si Albania; 77.300 in Novi Pazar; 220.000 in Rumelia de Sus; 420.000 in Bulgaria; 277.000 in Grecia ]
In 1895, la recensamatul dupa cumpararea de catre Serbiaa Timocului de la Turcia – 159.510 romani .
La recensamantul din 1921,dupa ce in 1919 Comitetul National Roman din Timoc a cerut unirea cu Romania, romani – 0, vlahi -142.733
In 1953: 36.728 Vlahi si 198.728 sarbi de limba materna vlaha.
In 1961: 1.330 vlahi si 2.233 romani.
La recensamntul din 2002: 39.953 vlahi si 4.157 romani.
In urma cu doua milenii, provincia romana, Tribalia [Timocul de azi[ , cu capitala la Bononia [ Vidin ] avea cca. 2.200.000 de traco-daci vorbitori ai aceleiasi limbi ca si fratii din nordul Dunarii. La inceputul erei crestine, Strabon mentioneaza 3 milioane de tribalieni.
Suntem un popor , inca neadunat in matca sa. Si din aceasta cauza suntem cu sentimentele si demnitatea nationala mereu amenintate.
Cine si de ce prefera ca Romania sa fie un imens mormat al identitatii propriului popor?
Un imens patrimoniu identitiar de situri arheologice sta nevalorificat, ingropat ori ascuns , pentru a nu ne dovedi taria, continuitatea si statornicia.
Localitatile din Transilvania cu dainuire din preistorie, cu ruine de cetati geto-dace ori daco-romane apar in atlase, enciclopedii, monografii ori placi comemorative ca datand numai dupa secolele XII-XIV, asa cum le consemneaza izvoare ale Bisericii Catolice.
A simti nevoia sa te redefinesti, in cadrul propriei comunitati nationale, ca “romani din sud-estul Transilvaniei”, nu poate fi decat raspunsul la o necesitate rezultata din constrangerea unui complex de factori . Bineinteles, si un raspuns al comunitatii lipsite de apararea statului, a carui autoritate in raport cu proprii cetateni de etnie romana nu se mai exercita in spatiul geografic mentionat.
Cum ne-ar aparea istoria daca toate siturile arheologice reprezentative ar fi puse in valoare, dupa criterii stiintifice obiective si incluse in programe de promovare a adevarului istoric?
Cine sunt cetatenii – ministri la educatie , cultura si patrimoniu, dar si alti inalti fosti ori actuali demnitari care nu vor, nu stiu, ori nici nu au auzit de indatorirea sustinerii si promovarii valorilor noastre de identitate, pentru a sti mai bine lumea, cine sunt romanii si ce au facut ei pentru crestinatate si Europa?
Deschideti “Fereastra serviciilor secrete. Romania in jocul strategiilor globale” si veti o parte din adevarul cautat.
Aurel I Rogojan
Craiova, noiembrie 2012
