Adevărul ca povestea lui Andrei Pleşu sau ca Persoană? "Parabolele lui Iisus de la Humanitas" nu sunt Pildele Domnului nostru Iisus Hristos - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Adevărul ca povestea lui Andrei Pleşu sau ca Persoană? “Parabolele lui Iisus de la Humanitas” nu sunt Pildele Domnului nostru Iisus Hristos

Parabolele lui Iisus de la Humanitas - Adevarul ca poveste - de Andrei Plesu

Pildele Domnului nostru Iisus Hristos.

Adevărul ca poveste ca Persoană

Sfânta Scriptură şi toţi Sfinţii îndeamnă la meditaţia, cu rugăciune, asupra cuvintelor ei. E limpede, aşadar, că de discursul de tip protestant presărat cu valenţe păgâne publicat de editura Humanitas în 2012 nu era deloc nevoie pentru ca intelectualii ortodocşi ai acestei ţări să-şi aducă aminte de cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos.

Sesizând absenţa mărturisirii intelectualilor ortodocşi, foarte vii şi prezenţi prin scrierile lor (nepromovate nici de editura Humanitas, nici de editurile B.O.R.), autori de mare rafinament, în majoritate ucişi de comunişti şi îngropaţi în uitare de postcomunişti, d-l Pleşu s-a simţit dator să-şi plătească o datorie veche de 30 de ani, de când filosoful Constantin Noica îi dăduse de făcut  un eseu pe marginea Evangheliei.

Andrei Pleşu, acest nou Dan Brown al României, este exponentul unui curent de exegeză cu meticulozitate emasculat de orice comuniune şi asemănare cu Duhul, fără de Care nimic nu poate hrăni sufletele care cunosc din trăire şi din lucrare atât puterile şi limitele raţiunii, cât şi nevoia, puterea şi gustul Duhului.

Deschizător de drumuri gata bătătorite, lipsit de trăirea creştină şi de smerita cugetare, cunoscutul ne-teolog n-ar fi obiectul acestei scrieri dacă nu s-ar tot afişa sub tutela ierarhilor ortodocşi. E interesant cum cel ce se voieşte original cere girul Tradiţiei, iar cei ce reprezintă Tradiţia se voiesc aggiornatori. Respectăm libertatea fiecăruia de a crede, a alege, a exprima, însă este o datorie culturală, de credinţă şi de conştiinţă a amenda îngrijorătoarea frăţietate dintre două puternice şi opuse formatoare de opinie. Atât pentru el, care o viaţă întreagă a fost gnostic şi care nici până azi nu s-a dezis, cât şi pentru clerici, care nu promovează nici măcar Sfânta Scriptură sau pe Sfinţii care au tâlcuit-o. Ne întrebăm deci, fireşte, care e publicul ţintit de această manevră paradoxală şi ridicolă. Pentru că nici un creştin n-ar prefera să citească tâlcuiri la Evanghelie scrise de editorialistul de la Plai cu boi, şi nici un ateu consumator de creaţii în haine elitiste n-ar consimţi să mediteze, fie şi de la distanţă, la vreun cuvânt al lui Hristos citat de nevoie în carte, rămâne varianta căldiceilor bombastici, cei care se rătăcesc tocmai ca să se arate că de la-nceput n-au fost ai lui Hristos, precum este scris: «vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu».

Ortodoxul nu este interesat de ruminaţie ca ateii, nici de elucubraţie ca gnosticii, nici de speculaţie ca protestanţii, nici de scolastică precum romano-catolicii, ci numai de revelaţie – «De ce le vorbeşti lor în pilde? Ca auzind, să nu priceapă şi văzând, să nu înţeleagă». Cartea d-lui Pleşu este mărturie vie a adevărului acestui verset.

Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, şi ar fi trebuit să pătrundă, să zguduie şi să transforme pe creştini înainte de a le fi reamintit, spre ruşinea lor, de altcineva. Însă e al plebei să idolatrizeze şi al regescului să cerceteze esenţa. Egida reală a acestui  eveniment e moneda vremii – lipsa de discernământ, mlădiţă a necunoaşterii credinţei, a cărei primă faţă e relativismul postmodernist, în care în delir horesc autoproclamaţii liber cugetători şi opacizaţii pseudo-tradiţionalişti, spre năucirea oricărui temei al conceptului de libertate duhovnicească dăruită de Hristos prin poruncile Sale; cealaltă faţă este, iată, promovarea, de către purtătorii darului apostolic, a cărţii unui gânditor heterodox. Este ca şi cum Sfântul Apostol Petru nu şi-ar da seama că are de-a face cu Simon Magul, ci cu supuşenie i-ar duce trena şi l-ar invita să-şi exprime în faţa credincioşilor părerile sale despre Evanghelia lui Hristos. Pardon, Iisus. Căci d-l Pleşu nu-L numeşte Hristos, pentru că nici nu poate, precum scris este: «nimeni nu poate spune că Iisus este Domnul decât întru Duhul Sfânt».

Pentru cei ce însetează după Adevăr, cartea d-lui Pleşu este, fără Duhul Sfânt, doar un exerciţiu de sterilitate. Ca măiestrie a introspecţiei de tip esoterist, are eleganţă, ton relaxat, doct, spumos, dichisit cu toate celelalte trăsături de care nu era lipsit nici Voltaire. Un „exerciţiu de admiraţie” care-şi ascunde tristeţea nemântuirii sub voalurile unei bonomii studiate, ca un lied wagnerian ce nu poate însoţi către cer un suflet cuvios. Din punct de vedere literar, lui i se potriveşte cel mai bine celebra frază: „Domnule, eşti refuzat de spirit!”

Autentici gânditori creştini precum părintele Nicolae Steinhardt sau filosoful Petre Ţuţea, deşi aveau supleţea duhului ca rod al suferinţei pentru Evanghelie şi pentru luminarea neamului, dincolo de vivacitatea, pătrunzimea şi nesfârşirea vederii minţii lor, au taxat nemilos heterodoxia d-lui Pleşu.

Nu numai în ultimii cinci ani (răstimp pe care şi l-a luat ca să lucreze la acest volum) autorul a calomniat gândirea ortodoxă afirmând în mod public şi repetat că intelectualul ortodox nu trebuie să vădească prudenţă şi pază a minţii, nici evlavie şi cuvioşie în cercetarea raţională, căci acestea ar fi o redundanţă şi un anacronism; mai mult, mărinimosul tâlcuitor ne acuză că am fi o ţară de laşi în gândire, fiindcă preferăm mai degrabă să ascultăm de Sfinţii Bisericii decât de părerile noastre, sau, mai ales, de ale domniei sale.

Dacă un autor heterodox îşi poate exercita, nestingherit decât de conştiinţa sa, dreptul de liberă expresie garantat de Constituţie, ierarhilor şi preoţilor le este interzis de Sinoade Ecumenice să tâlcuiască Scriptura în afara înţelegerii Sfinţilor Părinţi. De aceea, elanul dat de ierarhi unei scrieri heterodoxe înseamnă cedarea puterii toiagului arhieresc cuiva care încă n-a urmat Pildelor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi ale cărui eforturi par a viza epurarea de orice concept, atitudine sau virgulă cu care s-ar putea asemăna Sfinţilor. Care este scopul încurajării unui astfel de tip de meditaţie, dacă nu acela ca să se înrădăcineze în ramura exegezei biblice o metodologie speculativă care s-o înlocuiască pe cea bazată pe revelaţie şi pe sângele martirilor?

Dacă o viaţă s-a ocupat ba cu înjurarea cugetului ortodox, apostolic şi patristic, ba cu articolaşe dintre pozele deşucheate ale unor publicaţii pornografice, ba cu alte exerciţii mentale de acelaşi calibru, d-l Pleşu, urmaşul spiritual şi legatarul propagandistului bolşevic Silviu Brucan, se foloseşte de criza catehetică, de credulitatea unui popor intenţionat lăsat în derivă şi de orbia ierarhilor, ca să înlocuiască cugetarea întru Dumnezeu cu oglindirea de sine. Dar pentru că Dumnezeu nu Se lasă batjocorit, înlocuirea adevărului cu minciuna nu va amăgi pe cei ce deja urmează cu dragoste pe Hristos, Autorul Pildelor.

Ion V. Stan

Ziaristi Online

Cioroianu, Djuvara, Vainer, Plesu si Oisteanu la premiile comunitatii evreiesti pentru 22 si GDSParabolele lui Iisus de la Humanitas
Adevărul ca poveste, 2012
Colectia: Seria Andrei Pleşu (foto dr),

Director-fondator al Institutului de Istoria Religiilor

Lucrare scrisa in urma unei burse de cercetare (2010 – 2013) a Institutului de Studii Avansate din Berlin – Wissenschaftskolleg zu Berlin:

Project

The Parables of Jesus: A Polemic Against Ideology

Die riesige exegetische Literatur, die sich auf die Gleichnisse des Evangeliums bezieht, neigt – mit einigen,  wenigen Ausnahmen – dazu, eine kohärente Doktrin, ein System moralischer Regeln, prophetischer  Ankündigungen und weiser Maximen aus diesen Texten zu ziehen, die zusammengenommen die  Substanz einer christlichen “Philosophie” ausmachen würden, einer Philosophie, die oft in eine Ideologie  mündet.
Was ich in meiner Forschung zu zeigen versuche ist, ganz im Gegenteil, die subtile und vielsagende  “doktrinäre Inkohärenz” der Gleichnisse in ihrer Gesamtheit. Sie fördern eher die hermeneutische  Flexibilität, die Freiheit der Lektüre, die Fähigkeit des Denkens, sich an die unendliche Vielfalt der  einzelnen Fälle und Gegebenheiten anzupassen.
Es gibt Gleichnisse, die Wert auf die Tat legen und andere, die Kontemplativität empfehlen. Einige  regen die Radikalität des Verhaltens an, andere die Diskretion, einige legen Umsicht nahe, andere  Risikofreude, einige bevorzugen die kindliche Unschuld, andere die Reife des Urteilsvermögens. Die  angedeuteten “Modelle” sind in der Regel außerhalb der geläufigen Kategorie des “Exemplarischen”
angesiedelt. In den Gleichnissen ist nichts vorhersehbar.
Ihre “Philosophie” ist, meiner Meinung nach, der erste große europäische Versuch, das Ideologische zu  unterminieren, die oberflächlichen Konsequenzen und die vereinfachende Militanz zu demontieren. Ein  Versuch, den die institutionalisierte Kirche anscheinend nicht gänzlich auf sich zu nehmen bereit ist.

Recommended Reading:

Plesu, Andrei. Reflexion und Leidenschaft: Elemente einer Ethik des Intervalls. Wien: Deuticke, 1992.
– Wer in der Sonne steht, wirft Schatten. Ostfildern vor Stuttgart: Ed. Tertium, 2000.
– Eliten – Ost und West. Berlin: de Gruyter, 2000.

Cititi si: A. Pleşu, un eseist preocupat de îngeri şi de vampiri. A. Andreicuţ, un mitropolit preocupat de lăutarism pe marginea Noului Testament

Vedeti si: O reacţie a francezilor faţă de refuzul unui boicotar: La standul de la Paris al cărţilor lui Andrei Pleşu nu era nimeni!

Foto jos: Marcela Feraru / Foto sus: Revista 22 și GDS, prieteni ai comunității evreiești

Nimeni la Andrei Plesu la Salonul de Carte de la Paris - Foto Marcela Feraru via Cotidianul

Print Friendly, PDF & Email

14 comments

  1. Cosmin Alexe Diaconu

    Doamne ajuta!

    Mare mirarea mea (si dezamagirea) cand am vazut cum este promovat Plesu de catre Doxologia, ba a mai fost invitat sa tina si conferinta! Am trimis o incercare de raspuns unui preot ce semneaza articolul urmator: http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/reflectii/pilduitorul-andrei-plesu-restaurarea-parabolei. Ptr ca imi e teama ca o sa fie cenzurat, o sa il adaug aici ca si o marturisire a mea si sustinere a articolului de mai sus.

    ,,Doamne ajuta!
    Parinte Constantin Sturzu, nu va cunosc si nu ma cunoasteti. Numele meu este Cosmin,si Alexe dar si Diaconu si sunt cel mai mare pacatos. Ii am ca sfinti protectori pe Sf.Cosma, doctorul fara de arginti si pe Alexie, omul lui Dumnezeu, iar daca va mai spun si ca sunt nascut in 12 martie, o sa intelegeti cam ce mijlocitori am eu la Dumnezeu. Ca sa nu uit si pe parintele meu duhovnic care m-a adus in Biserica.
    Acum, as vrea sa va spun sau sa va marturisesc ce am observat in ultima perioada. In general, cei care au (re)venit in sanul Bisericii prin suferinte, probleme de tot felul, plans, foame, umilinte,etc.(cunosc multe persoane de genul asta) au capatat o asa mare dragoste fata de Ortodoxie, incat urechile lor au devenit cam sensibile la discursuri de tipul celui de mai sus. Ma refer in special la A. Plesu. Sunt nascut in anii ’70, am prins Revolutia in adolescenta, iar pe Plesu (si cartile de la Humanitas) le citeam cu mare pasiune. Asta era atunci cand eu nu cunosteam pe Sf. Parinti, Biblia, Patericul, Vietile Sfintilor, Omiliile Sf.Ioan Gura de Aur, etc. Dupa ce am trecut prin ce am trecut si am mai gustat si din comorile invataturii Bisericii, toate aceste idei ,,frumoase”, toata aceasta filozofie despre Dumnezeu la o ceasca de cafea, imi produce o asa mare repulsie, nu ptr faptul ca exista oamenii care o creaza (Doamne fereste!), ci ptr ca este promovata, servita pe tava tocmai de cei care ar trebui sa apere turma de invataturi false, edulcorate. Vedeti Parinte, Ortodoxia este o stiinta a tratarii sufletului ranit de patimi, ptr a putea ajunge la comuniune cu Dumnezeu (va recomand ,,Psihoterapia Ortodoxa”). Retetele medicale, tehnicile operatorii, cura care trebuie urmata, toata aceasta procedura medicala lasata de Sf.Parinti luminati de Duhul Sfant, au o anumita strictete sfanta. Ganditi-va ca eu, care am fost intr-o boala extrem de grava, la un moment dat am intalnit un doctor care m-a vindecat aplicand aceasta stiinta cu strictete, am invatat sa respect si sa iubesc din tot sufletul meu tratamentul, stiinta care sta in spatele lui. Deci, eu nu pot sa accept ca altcineva sa vina si sa schimbe nici macar cu putin acest tratament. Chiar bolnav fiind, voi gasi puterea necesara sa il apar pe Doctor si stiinta lui (ma refer la parintii induhovniciti, considerati invechiti, depasiti, care traiesc in anonimat, stiuti doar de Dumnezeu, ptr ca munca lor de aducere spre mantuire a cat mai multor suflete cu putinta sa nu fie impiedicata de catre adeptii teologiei postpatristice) deoarece in acestea stau vindecarea mea. Ganditi-va cam ce ar fi putut sa spuna Sf.Grigorie Palama citind filozofia lui A.Plesu!
    Eu am o vorba Parinte, nu a mea, ci luata de la un parinte: ,,Baba de pe varful muntelui care pazeste turma si citeste toata ziua la Psaltire e mai teoloaga decat toti teologii cu diploma, asta ptr ca ea are cele mai mari sanse sa se invredniceasca a sta de vorba cu Maica Domnului sau cu Dumnezeu prin ingerii sai.”. Dar tot un parinte, cred ca de la Sf.Munte, spunea: ,,Au ajuns mirenii sai rusineze pe slujitori prin marturisirea dreptei credinte, mai terminati cu acele diplome de teologie!” .
    Acum, veti interpreta cum veti vrea randurile mele, Dumnezeu va sti ce va va aparea in inima atunci cand le veti citi. Dar nu am putut sa nu imi marturisesc dezamagirea ca Doxologia poate sa promoveze un astfel de om, care prin ideile lui practic este impotriva Bisericii. Si mai suntem si in Postul Mare! ,,Aprofundarea problematicii Imparatiei” se face numai prin ceea ce a intarit Sf. Grigorie Palama si nu prin metoda lui Varlaam. Si sa ne fereasca Dumnezeu sa ne plecam capul sub graul-neghina al semanatorilor de felul lui Plesu! Si, Parinte, noi oamenii mai simpli avem nevoie de slujitori doctori de suflete, vrednici urmasi ai Mantuitorului si nu de filozofi, psihologi, intelectuali plini de intelepciune lumeasca. Lumea e plina de ei! Eu ptr asta ma rog la Dumnezeu sa ne dea!
    Un Post cu folos duhovnicesc!”

    • eXpress

      |Author

      Aveti dreptate.
      Este intristator!
      Daca nu va aproba comentariul – cum ni s-a intamplat si noua – este cu adevarat oribil.
      Intelegem asa: La Mitropolia Moldovei, Doctorul de suflete a fost inlocuit cu felcerul de avortoni si handicapati sufleteste.
      Rusine!

  2. mih

    exagerati! e foarte buna cartea ! UN EXEMPLU DE EXEGEZA! nu va mai limitati la lucruri strict juridice, cadeti in fariseism. decat sa aruncati cu piatra in Plesu mai bine incercati sa va apropiati mai mult de Dumnezeu in acest post! Sigur sunteti inclusi in lista de farisei fatarnici de care ne vorbeste Hristos….intelegi f violent Ortodoxia, oare Sf Vasile si alti mari invatati sfinti ar gandi la fel ca voi>>>?? Plesu e deasupra multora la cultura teologica TRAITA, care vine din interior!! Deci nu mai fiti zeloti, va cresc perciuni!

    • Cosmin Alexe Diaconu

      Draga Mihai(probabil),am perciuni dar si barba si codita.Imaginea subliminala a zelotului in mintea…unora.Tu cand te speli ca sa indepartezi microbii consideri ca ,,arunci cu piatra” in ei?Tocmai ca,fiind Postul Mare se cuvine sa realizam o igiena duhovniceasca,sa nu citim toate inchipuirile teologice ale unora.Iar asta presupune o anumita,,violenta”.Ai mentionat pe Sfintii Parinti…tocmai ca daca i-ai fi citit pe ei si nu prin prisma interpretarilor mai teologilor decat ei,care predau prin facultatile de teologie,probabil nu mai scriai radurile de mai sus.Iar expresia,, cultura teologica TRAITA, care vine din interior” m-a siderat pur si simplu.Ma gandeam,oare pe unde a iesit?Acum,serios vorbind,lasa-l pe Plesu sa se inchipuie el ,,deasupra multora” si fa-ti rost de un brat de carti sanatoase de-ale Sf.Parinti ptr restul Postului si nu uita,te rog,ceea ce recomand si la prietenii mei,cartea ,,Psihoterapia Ortodoxa”,a Mitropolitului Hierotheos Vlachos.O sa ai mari surprize citindu-o!
      Un Post cu folos duhovnicesc!

      Cosmin

  3. Cosmin Alexe Diaconu

    Da,este asa cum banuiam.Nu numai ca nu au acceptat comentariul,dar au si mutat articolul de pe prima pagina la arhiva.Probabil ca a primit cam multe comentarii negative,cu toate ca nu este singurul.Pr.Ioan V.Istrati semneaza un alt articol elogios la adresa cartii lui Plesu.Le-a sucit mintile bine de tot la cei de la Doxologia.Adica,de cata cultura teologica ai nevoie ca sa iti dai seama cam ce duh il inspira pe Plesu.Desigur,cine sunt eu omul fara facultate de teologie sa imi exprim punctul de vedere fata de ce a scris un preot.Cand prajina asa-zisei stiinte teologice ne impinge nasul in sus,desigur ca nu suportam ca un mirean sa ne atraga atentia ca gresim.

  4. Petre

    …si totusi inainte sa aruncati cu piatra in Plesu, cred ca era bine sa aratati care sunt ereziile pe care le-a scris!

  5. Fara dileme

    Lucrurile stau, in fapt, destul de simplu: cartea plevusului este o provocare si o Declaratie de razboi in toata regula. Ba chiar mai mult: sconcsii elitristi au invadat o citadela de frontiera, oricum incerta, si i-au convins pe cei de acolo sa intoarca armele impotriva noastra. Prin ce tertipuri inca nu stim, poate au imbatat strajile, desi eu cred ca le-au tulburat mintile cu mirosul de sconcs.

    Observ ca au trimis si aici cateva dihanii din Mordor, deghizate in muzicanti, ca sa ciupeasca din varful degetelor coarda sensibila.
    Cei din armia Mordorului aka cei care viseaza la Noua Ordine Culturala, nu sunt greu de recunoscut: au tatuata cucuveaua pe spate, poarta in ranita mai multe randuri de masti, abacul de concepte si pacanasul de batut apa in piua.

  6. Penes Curcanul

    don Misu, butonati dupa submersibil sau vreti sa ne ziditi pe toti in biserici ? Poate va incurcam ?

  7. lyse

    Dl. Pleşu face din parabolele lui Iisus o promovare a dezdumnezeirii Fiului lui Dumnezeu. Dar nu numai atât, el nu vorbeşte despre Iisus Hristos ca fiind Dumnezeu ci îl numeşte simplu “Isus”, adică un om oarecare. Ce mesaj mi-a transmis prin această carte? Că Dumnezeu a făcut lumea şi apoi a ” plecat departe”. Or la ortodocşi asta este considerată o erezie, căci pentru noi există făgăduiala că Hristos va fi cu noi până la sfârşitul veacului. Dacă dl. Pleşu vrea să scrie despre creştinism şi despre Evanghelii, atunci să citească Dogmatica Părintelui Stăniloae, pe Maxim Mărturisitorul, pe Grigorie Palama, mistica lui Nichifor Crainic, despre Filozofia Religiei a lui Nae Ionescu sau de ce nu Sf. Augustin, ori Iganţiu de Loyola. Cartea sa pe care nu vreu s-o numesc, tâlcuieşte parabolele lui Hristos într-un mod iudaizant, fariseic şi pozitivist. Cam asta se întâmplă de la revoluţia franceză încoace. Deci d-le Pleşu, Parabolele lui Iisus Hristos sunt numai pentru cei iniţiaţi în creştinism şi în mistică. Dar sunteţi un prea mare mâncău (evident pe banii lui Soros şi societatea lui deschisă) ca să pricepeţi că poporul român nu s-a lepădat de Hristos şi n-o va face pentru că are în ADN-ul său înscrisă veşnicia. Numai pentru cine are urechi de auzit. Amin.

    • eXpress

      |Author

      Exact! Multumim pentru comentariu! Daca doriti sa publicati o cronica a acestei “carti” va stam la dispozitie cu spatiu publicistic.
      Doamne ajuta!

  8. Pingback: Părintele Stăniloae între vechea şi noua Securitate sau infiltrarea anticreştinilor din GDS în Biserică (Baconschi, Voinescu, Neamţu, Pleşu) - DOCUMENT CNSAS - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.