„Sfântul închisorilor” a învins! VIDEO integral de la sedinta Consiliului Local Targu Ocna privind Cetatenia de Onoare pentru Valeriu Gafencu si un document CNSAS pentru Alexandru Florian - Ziaristi OnlineZiaristi Online

„Sfântul închisorilor” a învins! VIDEO integral de la sedinta Consiliului Local Targu Ocna privind Cetatenia de Onoare pentru Valeriu Gafencu si un document CNSAS pentru Alexandru Florian

Valeriu Gafencu - Sfantul Inchisorilor - si familia sa martirica - Ziaristi OnlineȊn şedinţa de joi, 30 mai 2013 a Consiliului Local Târgu Ocna s-a hotârăt păstrarea titlului de cetăţean de onoare al oraşului acordat lui Valeriu Gafencu, rămas în memoria colectivă drept „Sfântul închisorilor”, în ciuda celei de-a treia solicitări înaintate de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului în România, informeaza portalul TgOcna.Ro care ofera si filmarea intregului eveniment via TV KIT (video mai jos). Ȋn şedinţa care a avut loc la data de 30 mai 2013 şi care a fost precedată de numeroase discuţii şi controverse din partea societăţii civile, Consiliul Local Târgu Ocna a votat pentru respingerea proiectului privind retragerea distincţiei acordate lui Valeriu Gafencu. Şedinţa a stat sub semnul unui discurs susţinut de teologul Danion Vasile. Proiectul a fost respins cu 8 voturi pentru retragerea titlului, 6 împotrivă şi 3 abţineri, solicitarea INSHR-EW având nevoie de 10 voturi pentru a fi aprobată, mai scrie TgOcna.Ro.

Este de adaugat ca, din start, Comisia Juridica a institutiei administrative locale a acordat aviz negativ acestei propuneri a Institutului ce poarta numele impostorului Elie Wiesel, cu trei voturi contra si patru abtineri. Fara indoiala, intregul Consiliu Local al orasului Targu Ocna trebuie felicitat pentru curajul si bunul simt romanesc de care a dat dovada in fata unei agresiuni de tip comunist-bolsevic, prezentata ca fiind o “directiva” venita “de sus”, de la Guvern. Democratia inseamna puterea poporului si nu a unei clici dominatoare.

De asemenea, pe langa cuvantul duhovnicesc, smerit si plin de intelepciune al preotului care a reprezentant comunitatea ortodoxa locala, este de remarcat elocinta studentului Alexandru Costache, trimisul special al Federatiei Romane a Fostilor Detinuti Politic Luptatori Anticomunisti. Tanarul de numai 23 de ani a folosit in argumentatia sa calda, chiar si la adresa repezentantului Institutului acuzator, Alexandru Florian, si invocarea unui fost document secret publicat in premiera de colegul nostru Vladimir Alexe, privind intelegerile dintre agentii comunisti si serviciile speciale ale Guvernarii Antonescu in vederea generarii asa-numitei “Rebeliuni Legionare”. Pentru edificarea sa privind asa-zisa Rebeliune la care ar fi participat tanarul fratior de cruce Valeriu Gafencu, Alexandru Florian ar fi putut citi si studiul publicat in revista “Historia” de filo-comunistul Ion Cristoiu, studiu care apartine istoricului Tiberiu Tanase, coordonatorul rubricii de istorie a revistei “Intelligence” a Serviciului Roman de Informatii (SRI). Studiul a fost publicat si de Ziaristi Online sub titlul Rebeliunea legionară, un 13-15 iunie ’90 perfectat de NKVD. Historia: Agenţi ai serviciilor secrete sovietice în rebeliunea legionară.

La discursul confuz si emfatic al lui Alexandru Florian, cu privire la periclitarea statutului Romaniei de tara UE si NATO daca titlul de Cetatean de Onoare acordat lui Valeriu Gafencu ramane valabil, tanarul Alexandru Costache, care a evocat si opera profesorului Gheorghe Buzatu, a amintit pe buna dreptate de faptul ca membrii Miscarii Legionare au fost primii romani din lume care au colaborat cu NATO impotriva regimului comunist-bolsevic, din care, de altfel, facea parte, intamplator, chiar parintele lui Alexandru Florian, kominternistul Radu Florian. Este interesant de observat ca tovarasul profesor de socialism stiintific care era tatal acuzatorului public de azi a intretinut si o activitate conspirationista pe linie sovietica impreuna cu tovarasul Ion Iliescu. Citez din cartea “Marele soc”, a reputatului postcomunist Vladimir Tismaneanu realizata cu nu mai putin reputatul neocomunist Ion Iliescu: „Am si avut discutii pe aceasta tema (…) ma intilneam prin parc cu Militaru, cu Ionita, cu Magureanu. Am mai avut discutii cu Virgil Ioanid, cu Radu Florian, dar pe alt plan, analizind ce se intimpla (…). Problemele unei posibile miscari alternative la regimul personal al lui Ceausescu le-am discutat mai ales cu cei citiva amintiti mai sus“. Intr-un cuvant asupra lucrarii “Holocaustul culturii romanesti”, regretatul Mihai Ungheanu considera meritorie reproducerea textelor celor care s-au pus în slujba ruşilor şi au devenit nolens volens exterminatorii şi după ’89: Silviu Brucan: Amănuntele unei capturi senzaţionale (1947); Paul Cornea: Tendinţe în opera de artă (1947); Leonte Răutu: Împotriva Cosmopolitismului (1948); Mihai Roller: Să învăţăm limba lui Lenin şi Stalin (1948); Zigu Ornea: Caracterul reacţionar şi diversionist al semănătorismului (1961); Radu Florian: O controversă filozofică.”

Dar, desigur, Alexandru Florian nu are nici o vina ca e doar o aschie din tatal sau. Tot spre documentarea oengistului platit la ordinul lui Victor Ponta din banii nostri, ai fiilor si nepotilor de legionari cat si chiar si ai fostilor detinuti politic, facem trimitere la studiul: Colaborarea Miscarii Legionare cu CIA si NATO. Studiul integral al profesorilor Gheorghe si Hadrian Gorun, fotografii si video-marturii. Daca istoricii nu sunt pe placul sau, ii recomandam Documentele Securitatii via CNSAS (doc mai jos). E posibil oare sa-l fi deranjat pe distinsul reprezentant al Institutului in cauza faptul ca legionarii si americanii desfasurau, impreuna, “o activitate dusmanoasa impotriva URSS”? Intrebam si noi, nu dam cu parul.

Miscarea Legionara si serviciile secrete occidentale OSS - NATO - Centre de Spionaj Europa - CNSAS - Ziaristi Online

Gazeta de Maramures:

„Sfântul închisorilor” a învins!

Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” a pornit un adevărat genocid împotriva eroilor naţionali. Recent, în cadrul unui simulacru de simpozion, intitulat “Reconsiderarea critică a trecutului – între mit şi minimalizare. Despre Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România”, susţinut de cercetătorul german de origine română William Totok, a fost desfiinţat cel mai cunoscut şi mai longeviv luptător anticomunist „Moşu” Ogoranu. Mai mult, acelaşi institut a cerut Consiliului Local Târgu Ocna să-i retragă titlul de cetăţean de onoare acordat post-mortem lui Valeriu Gafencu, cel numit de un alt evreu, Nicolae Steinhardt, „Sfântul închisorilor”, pe motiv că ar fi fost legionar şi fascist, deşi Gafencu a salvat cu preţul propriei fiinţe viaţa evreului Richard Wurmbrand. Joi, 30 mai, însă, Consiliul Local Târgu Ocna a respins cererea institutului.

Atentat post-mortem împotriva eroilor anticomunişti români! În perioada comunistă, se încerca distrugerea lor fizică, psihică şi spirituală şi, mai ales, compromiterea lor prin metode mişeleşti în faţa Neamului şi a Istoriei. Atunci, aceste acţiuni au purtat numele de „reeducare”. O tactică diabolică de distrugere a personalităţii prin tortură şi manipulare, o tactică de distrugere a conştiinţelor prin minciună. Azi, metodele reeducării nu mai sunt posibile, din fericire. Şi nici n-ar avea pe cine să fie aplicate, pentru că, dintre luptătorii anticomunişti şi deţinuţii politici au rămas puţini, extrem de puţini. Iar aceia sunt „inofensivi”, pentru că i-am îngropat în uitare. Manipularea e însă la fel de actuală. Doar că şi-a schimbat numele în „conferinţe ştiinţifice”.

În ultima vreme, tentativele de „asasinare” post-mortem a simbolurilor luptei anticomuniste au un punct comun: Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”. Iar ţintele sunt două repere ale luptei anticomuniste: Ioan Gavrilă Ogoranu, cel mai cunoscut şi mai longeviv luptător anticomunist, şi Valeriu Gafencu, cel numit de părintele Nicolae Steinhardt „Sfântul Închisorilor”. Institutul încearcă dislocarea celor două repere istorice de pe soclul pe care l-a impus conştiinţa românească în ultimele două decenii.

Pentru Ogoranu a fost pregătită o dezbatere moderată de cercetătorul Wiliam Totok, sub egida a două institute de cercetare: Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi, respectiv, Institutul Naţional pentru Studiul Holocaustului în România “Ellie Wiesel” (INSHR-EW) cu tema “Reconsiderarea critică a trecutului – între mit şi minimalizare, care şi-a propus să analizeze “modul în care societatea românească contemporană înţelege să se raporteze la figuri controversate ale Rezistenţei anticomuniste, asociate atât în trecut, cât mai ales în prezent, cu manifestări ale extremei drepte în România”.

Unul dintre luptătorii din „banda” lui Ogoranu rostea profetic acum o jumătate de secol: „nu se mulţumesc să ne ucidă, vor să ne compromită moral”. Iar profeţia sa s-a adeverit. „Moşu”, cum era numit Ogoranu, un reper al rezistenţei anticomuniste recunoscut şi apreciat la nivel internaţional, omul care a reuşit să stea ascuns de un sistem diabolic, aproape perfect, vreme de 3 decenii, a fost condamnat de două ori la moarte, în contumacie, iar după ce a fost prins de securitate, a scăpat cu 6 luni de arest, fiind graţiat la intervenţia preşedintelui SUA, Nixon, a ajuns să fie terfelit în cadrul unor dezbateri tendenţioase, habarniste cu pretenţii ştiinţifice şi istorice.

Motivul? Institutul Elie Wiesel îl acuză pe Ogoranu că ar fi fascist pentru că a făcut parte din Frăţiile de Cruce. Cu alte cuvinte, rostogolesc la infinit un bolovan imaginar, uitând că Mişcarea Legionară a fost absolvită de orice acuzaţie de Tribunalul de la Nuremberg, iar Ogoranu şi ceilalţi luptători din munţi nu luptau pentru că urau ce aveau în faţă, ci pentru că iubeau ceea ce aveau în spate: Credinţa, Neamul, Ţara.

Acţiunea lor s-a întors însă ca un bumerang, generând proteste şi antipatie. Unul dintre protestatari, Fundaţia „Memorialul Durerii” arată că: „Altul este, ar trebui să fie, obiectul de activitate al Institului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România şi nu acela de a nega rezistenţa din munţi şi de a-l eticheta pe Ion Gavrilă Ogoranu ca fascist.

Toţi marii istorici ai prezentului, de la Al. Zub, la Denis Deletant, recunosc existenţa, forţa şi unicitatea luptei anticomuniste din munţi. Membrii acestei rezistenţe aparţin tuturor categoriilor sociale (militari, preoţi, studenţi, ţărani) şi tuturor partidelor politice.În dosarele Securităţii (Fond Documentar nr. 2168) sunt publicate hărţi ce conţin grupările de luptători dispuse pe toată întinderea Munţilor Carpaţi, iar o direcţie a Securităţii se ocupa de obiectivul „Bande-Organizaţii subversive”. Avem suficiente date istorice, furnizate de Arhiva CNSAS. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc nu poate încuraja asemenea demersuri, total străine de spiritul ştiinţific şi de adevăr. Ion Gavrilă Ogoranu este un simbol al rezistenţei anticomuniste şi memoria lui nu poate fi terfelită de jalnicele reconsiderări ale unor debili cercetători ai istoriei”.

Acelaşi Institut a pornit o campanie furibundă împotriva lui Valeriu Gafencu, unul dintre „Sfinţii Închisorilor”, pe acelaşi motiv că ar fi fost fascist, un argument hilar, în condiţiile în care Gafencu şi-a dat viaţa pentru un evreu, Wurmbrand.

Şi, vorba Sfintei Scripturi, „ce iubire e mai mare decât a-ţi da viaţa pentru aproapele tău?”.

La sfârşitul anului trecut, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului în România – Elie Wiesel a solicitat pentru a treia oară primăriei din Târgu Ocna retragerea titlului de cetăţean de onoare acordat “Sfântului închisorilor” Valeriu Gafencu. Primele solicitări ale Institutului au fost respinse, dar cea de-a treia avea toate şansele să se materializeze din cauza presiunilor politice. Se ştie că, recent, membrii Institutului au avut o întâlnire cu premierul Victor Ponta şi se spunea că s-a discutat inclusiv acest subiect.

Şedinţa a fost programată pentru joi, 30 mai, de la ora 15 şi a fost însoţită de o serie de mitinguri de susţinere pentru „Sfântul închisorilor”. Înainte de şedinţă, mai toţi aleşii erau timoraţi. Pe de o parte, se temeau de Institut, pe de altă parte, de Dumnezeu şi de istorie. Viceprimarul din Târgu Ocna, David Maricel, declara, pentru GAZETA, înainte de şedinţă că: „Nu ştiu, chiar habar nu am cum se va vota proiectul cu Gafencu din şedinţa de azi. Acest proiect a ajuns pe ordinea de zi, cum ajunge orice proiect: îl înaintează cineva. La noi primarul înaintează în general hotărârile. Nu ştiu dacă s-au făcut presiuni, întrebaţi-l pe primar. Sunt în ţară proteste pentru povestea asta? Nu ştiam că se organizează protest la Bucureşti pentru memoria lui Gafencu. Nu ştiam de treaba asta. Dacă ştiu consilierii locali povestea lui Gafencu şi despre minunile care s-au produs cu Sfinţii Închisorilor? Dumneavoastră mă întrebaţi pe mine dacă altcineva ştie ceva, dar eu n-am de unde să ştiu ce ştiu ei. Dacă eu ştiu despre astea? Eu ştiu. Poziţia mea personală vizavi de acest proiect? Poziţia mea personală o discutăm pe la ora 11, în cadrul partidului. Da, pentru că eu sunt membru al unui partid. Iar la noi, la consilierii locali, dacă nu respecţi ordinele pe care ţi le dă partidul, te dau afară. Nu suntem ca deputaţii să ne putem permite orice fel de vot”.

Totuşi, viceprimarul a recunoscut că e un precedent periculos, de negare a valorilor naţionale: „Da, dar tot televiziunile şi mass-media au născocit şi legea asta prin care consilierii sunt sclavii partidului. Că mâine s-ar putea să nu-l mai avem nici pe Ştefan cel Mare, nu o să mai avem nimic. S-ar putea să fie aşa cum ziceţi dumneavoastră”.

După trei ore de dezbateri, „Sfântul închisorilor” a înfăptuit o minune: proiectul a fost respins.

Adina Pelin, de la Ziarul de Bacău,   ne-a declarat că: „Proiectul nu a trecut, rămâne titlul de cetăţean de onoare pentru Gafencu. Au fost foarte multe dezbateri, şedinţa a durat de la ora 15 până la ora 18. Au fost foarte mulţi credincioşi adunaţi în faţa Primăriei. Lumea a salutat păstrarea titlului pentru Valeriu Gafencu”.

Decizia Consiliului Local nu deranjează atât pentru titlul în sine. Sfinţii nu au nevoie de niciun fel de titluri pământeşti. Ci pentru semnalul pe care îl dă. Dacă astăzi cedăm compromiţând două dintre cele mai luminoase figuri ale rezistenţei anticomuniste, mâine ni se va cere mai mult şi vom ajunge să-i negăm pe Horia, Cloşca, Crişan sau Ştefan cel Mare, negându-ne de fapt pe noi, istoria, credinţa şi identitatea noastră.

In apararea lui Valeriu Gafencu la Targu Ocna 30 Mai 2013

Viceprimarul din Târgu Ocna, David Maricel, a spus că: „Şedinţa s-a desfăşurat în condiţii de calm, s-a mai şi aplaudat din când în când. Au venit organizaţiile care ne-au îndemnat să respingem proiectul, dar şi directorul de la Asociaţia „Elie Wiesel”, care şi-a expus şi el motivele pentru care cere să se voteze hotărârea. Nu a ieşit cu scandal pentru că preşedintele şedinţei a ţinut în frâu discuţiile şi a dat fiecăruia cuvântul. Gafencu a rămas cetăţean de onoare cu 8 voturi pentru, 6 împotrivă şi 3 abţineri. Da, v-am spus dimineaţă că vom avea şi o discuţie politică. Cum ne-au îndemnat? Ne-au îndemnat în sensul acesta. Ideea este că a rămas cetăţean de onoare, iar noi ne-am adus contribuţia după puterile noastre.

Ce a cântărit la luarea deciziei? Au venit foarte mulţi preoţi şi cred că argumentele lor au cântărit cel mai mult. Ne-au povestit din minunile care s-au întâmplat în închisoare. S-a dat posibilitatea tuturor să vorbească. De data asta au fost reprezentate în Consiliu toate vocile şi pro şi contra.

Din noiembrie anul trecut s-au început demersurile pentru anularea Titlului, dar noi am anunţat pe toţi cei interesaţi să-şi exprime într-un fel sau altul poziţia, şi până la urmă, acum am reuşit să finalizăm. Orice se votează şi orice hotărâre ia Consiliul este benefică pentru Târgu Ocna, atâta timp cât votul este democratic. Acum sper să se fi liniştit lucrurile. Nu ştiu dacă vor fi alte presiuni de la alt nivel. De la nivelul nostru eu zic că nu vor mai fi discuţii pe acest subiect”.

Vorba părintelului Justin Pârvu:

„Nu are nevoie Gafencu de recunoştinţa evreilor şi a nimănui. Cum pot fi acuzaţi aceşti tineri de antisemitism când tocmai Valeriu Gafencu a salvat un evreu, ştiţi foarte bine, pe Wurmbrand?…

Şi tocmai un evreu, Nicolae Steinhardt, îl numeşte “sfântul închisorilor”. Ce legătură să aibă tinerii legionari, care puneau credinţa mai presus de orice ideologie şi stăpânire lumească, cu fascismul, care era pentru ei un păgânism?

La fascişti a prins mai bine catolicismul cu ramurile lui, dar în niciun caz ortodoxia.

Mulţi dintre marii duhovnici români care au trecut prin temniţele comuniste spun că Valeriu Gafencu era un exemplu de sfinţenie, curăţenie trupească şi sufletească.

Grupul pe care l-a creat în jurul său, la Penitenciarul-sanatoriu Târgu Ocna, se apropie ca şi trăire spirituală de a monahilor sau pustnicilor cu har.

Valeriu Gafencu s-a născut în judeţul Bălţi, în 1921, şi a murit în temniţă. Pe când era student la Facultatea de Drept din Iaşi, conducând un grup al Frăţiilor de Cruce, a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a apărat la proces pe Gafencu, declarând: „Este unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”.

Tânărul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna în decembrie 1949, după ce a trecut prin puşcăriile de la închisoarea Aiud (întemniţat de regimul dictatorial al lui Antonescu, între 1941 – 1944) şi de la Piteşti.

Din cauza regimului din temniţele comuniste, starea lui era foarte gravă, încât mulţi socotesc supravieţuirea sa, timp de doi ani, drept o minune.

TBC-ul pulmonar, osos şi ganglionar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul.

Chipul îi era liniştit, scăldat într-o lumină nepământeană. Iar sufletul şi mintea sa nu se despărţeau niciodată de rugăciune. Seninătatea sa i-a înmuiat şi pe călăi. Până şi ei îi purtau un respect desăvârşit. Credinţa sa i-a dezvăluit ziua morţii.

Pe 2 februarie 1952, şi-a rugat camarazii să-i procure o lumânare şi o cămaşă albă, de care avea nevoie pentru ziua de 18 februarie a aceluiaşi an.

A mai cerut ca o cruciuliţă (pe care se pare că o avea de la logodnica sa) să-i fie pusă în gură, pe partea dreaptă, spre a fi recunoscut la o eventuală dezgropare. Într-adevăr, în 18 februarie, între orele 14.00 şi 15.00, după momente de rugăciune intensă, Valeriu a rostit ultimele cuvinte: „Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul”. Unul dintre argumentele care stau la baza canonizării lui Gafencu e faptul că şi-a dat viaţa pentru aproapele său. Unul dintre bolnavii ce-l iubeau mult pe Valeriu, Victor Leonida Stratan, obţinuse printr-o intervenţie specială de la familie un pachet cu streptomicină. Pentru că starea lui se îmbunătăţise, i-a dat medicamentele lui Valeriu, fericit că-i putea salva viaţa. Valeriu le-a primit şi a doua zi l-a înştiinţat pe Stratan că a hotărât să le cedeze pastorului Wurmbrand, spunând că acesta se afla, de asemenea, într-o stare gravă şi salvarea lui ar însemna mult pentru dezvoltarea creştinătăţii, deoarece este o personalitate recunoscută, cu relaţii internaţionale şi mare putere de influenţă.

Într-adevar, medicamentele i-au salvat viaţa pastorului Wurmbrand. Î.P.S. Bartolomeu Anania, mitropolitul Clujului, fost deţinut politic şi membru important al Sf. Sinod, îl numeşte pe Valeriu Gafencu „martir care a suferit, trăind pe cele mai înalte culmi ale spiritualităţii creştine, stâlp al rezistenţei spirituale româneşti din timpul opresiunii comuniste” (Rev. Rost, oct. 2003, p. 11)

„Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul” – Valeriu Gafencu

Gazeta de Maramures via Ziaristi Online

Print Friendly, PDF & Email

11 comments

  1. narcis vasile

    Cine a fost Radu Ioanid ?Cel care a propovăduit doctrina marxist-leninistă criminală ,cea care a dus la crime atât în România cât şi în lumea întreagă !Doctrina comunistă nu a fost greşit aplicată ,ci a fost aplicată ad literam ,conform celor scrise de iudeo -masonii Marx,Engels ,Lenin ,Stalin ,Mao ,Pol Pot ,Che Guevara etc !Vă spun ca participant la cursurile de învăţământ politic pe care ni le făceau în mod obligatoriu în şcoli ,facultăţi ,şi la locurile de muncă ,ne membrilor p.c.r. !

    Invitat la Serata muzicala a lui Iosif Sava, Gabriel Liiceanu, nemultumit de faptul ca sub indrumarea lui Radu Florian se editase Ideea care ucide, o antologie de articole legionaroide din presa interbelica semnate Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Radu Gyr, Petre Tutea s.a., punea sentinta: „La Facultatea de filozofie, prin anii ‘60, era un profesor de socialism stiintific, Radu Florian, care acum conduce un institut de politologie… [care] scoate o revista sau o colectie [!] care se numeste Idei care ucid… Cine face asta? Radu Florian era cel care ne invata pe noi despre «etapa violenta» si «etapa pasnica» a luptei de clasa. Prin mintile noastre de copii de 18-19 ani el facea sa treaca «idei care ucid» si care efectiv ucideau. E chemat un asemenea om sa publice textele care au ucis de partea cealalta? Nu cred. Pe acestea pot sa le public eu“.

  2. E Vremea!

    Micile victorii pregătesc marile Victorii! De la începutul anului le-am administrat câteva înfrângeri, şi-au mai rezolvat din dileme – şi nu a ajuns decât avangarda, şi nici aceia toată! E vremea să-i luăm de cozi pe şoarecii elitristi, aducătorii de ciumă, şi să zvârlim cu ei până departe!

  3. Gerula

    Sa vedem cat o sa le mai tina de cald autoritatea aceia furata, dupa ce s-au folosit (i-au publicat) de cei mari, de aici sau de afara, ca sa-si strecoare stafiile morbide !

  4. viorel rogoz

    Viorel Rogoz

    Cazul George Vulturescu

    Viorel Rogoz

    a zis pe data de 21 October, 2013:

    Un cuplu de securisti pe care C.N.S.A.S-ul nu mi l-a deconspirat prompt. Se numesc George Vulturescu (in acte Gheorghe Pop-Silaghi) si Claudia Vulturescu (colonela de Securitate). A cerut si Uniunea Scriitorilor, oficial, sa se comunice care este identitatea delatorului “S3”. L-am descoperit cu oroare in Dosarul de Urmarire Informativa, criptat ‘Poetul”, deschis de Securitate poetului Radu Ulmeanu. Prieteni ai turnatorului , pe care l-am idenificat ca sursa “S3’-(Vulturescu!), mi-au cerut să justific afirmațiile în legătură cu activitatea securistică a familiei Vulturescu. Aduc câteva detalii (nu toate!), reproducând dialogul cu Radu Cenan, pe care l-am purtat pe blogul unui distins intelectual, Liviu Ioan Stoiciu.

    Radu Cenan
    aprilie 23rd, 2011 at 12:35
    Am citit şi eu dezvălurile din “Acolada”, referitoare la sotia lui Vulturescu. Femeia e insa mai respectabilă decât liota de turnători devoalată recent, iar Vulturescu e chiar un poet autentic, un excelent director de revistă şi un om de onoare. Să nu exagerăm, domnilor!

    Viorel Rogoz
    aprilie 26th, 2011 at 14:09
    Claudia Vulturescu a lucrat la Departamentul “S”(sef col.Mircea Irimia, cu indicativul “S1″) unde i-au facut de petrecanie profesorului Ioan Ternaru (dupa o suita de anchete, intr-o zi, l-au ridicat pe OM de acasa si l-au dus…E dus si azi…Era in 1984. De l-ar fi lasat printre cei vii, avea timp suficient sa se intoarca. Doar ca DRUMUL SPRE UNITATEA DOAMNEI VULTURESCU A FOST UNUL FĂR’ DE INTOARCERE. Onorabilă doamnă, doamna asta Vulturescu, nu-i asa , Radu Cenan?)
    Deci, doamna Vulturescu a avut, in indicativ un « S ». Iar, in dosarul lui Radu Ulmeanu, apare ca turnator « S3 ». Acesta a fost utilizat cu aprobarea sefului Securitatii. Ori, se stie, membrii familiilor de securist erau folositi doar cu aprobarea comandantului. Aici, e dator George Vulturescu sa faca lumina. Ar putea si el sa-si puna cenusa in cap si sa spuna, ca altii, ca asa au fost vremurile. Prietenii, oricum, l-au iertat. Din moment ce fac interventii sa nu-i mai pun numele in « Acolada ».

    • Radu Cenan
    aprilie 26th, 2011 at 14:47
    Cat i-am cunoscut eu, familia Vulturescu e una onorabila. Ca om de cultura G. Vulturescu e un poet stralucit, care tine in viata o publicatie excelenta, Poesis. Ca e sapat pe plan local de tot soiul de invidiosi, asta nu e decat ceva traditional spiritului mioritic. Domnul Rogoz ca oenolog si folckorist ar trebui sa stie mai bine povestea cu cei trei pacurarei.

    • Viorel Rogoz
    aprilie 26th, 2011 at 20:24
    O stiu si cu cei doi Vulturei…Mie cel mai mult imi place poetul cand tine discursuri publice…”Asa deci”…”nu-i asa?” …”asa “…Discutăm altundeva. Eu sunt unul dintre cei care l-au sustinut pe fostul culturnic-metodist, in ’90, la atestarea pe post, cand fostul meu coleg Corneliu Balla a pus problema eliminarii sotului de Securistă din Sistem (“Sistemul Culturii!”). “Poesisul” a fost argumentul forte pe care l-am adus atunci. Numai ca, intre timp, am descoperit dosarele de la CNSAS, CEALALTA FATA A FAMILIEI PE CARE Dv. O CONSIDERATI “una onorabila”. Am descoperit ca, in Institutia ONORABILEI DOAMNE VULTURESCU , profesorul osan, autor de scrisori impotriva lui Ceausescu, pe nume Ternaru, a fost adus la Biroul “S”, (“onorabilul” loc de munca al aceleiasi doamne), intr-o noapte a anului 1984, cu ajutorul patriotilor de acolo, și incă nu s-a intors la copii si la nevasta. S-o fi inaltat la Ceruri…Pentru astfel de fapte minunate, propun ca onorabilei doamne sa i se ridice o statuie.. Iti sugerez sa initiezi in acest sens o colecta publica..Mai sunt oameni ca dumneata care vor fi onorati s-o transpuna, pe admirabila ofitera, in bronz, marmura sau granit… Iti mai recomand, asta numai dumitale care esti un admirator al poetului, sa citesti Acolada nr. 4 / 2011 (vezi. pag.20-21 : “George Vulturescu-un voluptuos al penisului captiv”.Vei vedea cât de Sus poate coborî un mic geniu care, vorba dumitale, “strălucește” în literatură..Cred ca Manolescu nu mai doarme noptile de necaz că a omis să-i dedice un capitol în a sa “Istorie…”.) P.S.- Cu invidia n-am niciun fel de raporturi. Am plecat la Baia-Mare in clipa cand au venit la cârmă tot felul de fesenisti, peremistiti, peuneristi. In ciuda faptului ca m-au inaintat in inaltul grad de director peste întreaga “Cultură”( fara sa-mi ceara consimtamantul!). Am lasat onorabila functie fostilor activisti…Desi, sub ministeriatul Plesu-Andor, initiasem cateva proiecte… De anvergură…

    Viorel Rogoz
    Un P.S- in « Acolada », nr. 5 / 2011, referitor la apararea cuplului Vulturescu : Un oarecare LASZLO ALEXANDRU, ale cărui conferinte ştiintifice (vezi festivalul ≪FIRE DE TORT!≫) sunt foarte apreciate de minerii din Rodna (după cum am aflat in timp ce derulam o anchetă etnologică de teren), intervine, pe internet, cu o filipică ambiguă, dar care se vrea o caldă strangere de mană, duioasă imbărbătare adusă Familiei Vulturescu, aflată in grea suferintă, după ce partea bărbătească a insolitului melanj mitoman şi-a adjudecat titlul de Pinocchio – prin inventarea unui dezonorant penis captiv cu a cărui demantelare, in ultima vreme, poetul născut pe aliniamentul mitic Nord-Vest —> Nord-Est (secondat de securista lui colonelă) s-a afirmat. Iată-l pe vanătorul de sconcşi, amirosind pestilentele desfundate, in editie princeps, de revista „POESIS”: ≪P.S. Nu lipsesc miasmele de latrină din această revistă impodobită ca pomul de Crăciun.
    Un oarecare Viorel Rogoz işi intitulează „dezvăluirile” despre un poet concitadin şi sotia acestuia: George Vulturescu – un voluptuos al penisului captiv (p. 20-21). Cine zice – aşa să i se-arate!≫ (vedeti, dacă mai apucati şi dacă vă descurcati, revista crepusculară „Tribuna”, in editie populară online!). E de mirare că a-vidul de publicitate Laszlo işi incheie maledictia cu o anatemă prevestitoare: „Cine zice – aşa să i se-arate!” Păi, George Vulturescu zice, intr-un „J’ACC– USE!” furibund in urma căruia a ieşit cu revista pătată. Şi nici obrazul, atat cat mai are, nu mai exprimă o figură intrutotul imaculată… Aşteptăm siderati deconspirarea de către C.N.S.A.S. a sursei S3 din D.U.I.«POETUL», o bubă malignizată, pritocită de Institutia Răufamată a securistei-sotii, unui fioros duşman al Poporului:Radu Ulmeanu

  5. varlam

    Este stiut ca o buna parte din “factorii de raspundere” ai literaturii ‘oficiale’ (de azi) sunt leoarde care au colaborat cu securitatea pentru diverse avantaje ori pt bani. Dupa 1989 au facut ce se potrivea caracterului infect pe care il poseda: au inventat poeti si prozatori “geniali”, au masluit concursuri, au izolat repere, au preluat si distrus tineri cu un real talent, au promovat disolutia si au facut tot ce era posibil ca sa inlocuiasca democratia din sanul obstii cu un simulacru; pe langa pasiunea pentru politica, doar sunt artisti! Apoi si-au ridicat osanale unii altora pentru a-i convinge pe cei inclinati spre literatura ca sunt valorosi, rezon, doar sunt “profesionisti”. Dar cum in literatura nu prea functioneaza mecanimu’, majoritatea acestor circari care mai si plagiaza din literatura de aiurea s-au trezit cu un picior in dos, in ciuda unei reclame, nu de putine ori, desantata: tiraje jalnice – de 200 – 300 de exemplare – din care nici macar jumatate nu se vand.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.