În România se joacă azi un mare meci, cu o miză pe măsură. Se joacă partida dintre mafia politicienilor – corupţi, penali, incompetenţi, şi deci asasini economici şi morali – şi majoritatea populaţiei.
Marți, 2 decembrie 2014, ora 18.00, va avea loc în Aula Magna a Universității de Agronomie din Iași colocviul cu tema „Muzica bizantină în Principatele Române. 200 de ani de la Reforma Hrisantică”.
1 Decembrie ne găseşte cu un preşedinte în funcţie şi unul ales. Pesimiştii ar spune că avem neşansa ca de Ziua Naţională să fim conduşi de un preşedinte care ne-a înşelat aşteptările şi de unul care urmează să le înşele.
Cu cinstirea Sf. Andrei intrăm în iarnă, amintind acele „ierni dacice” când, ajuns pe meleagurile noastre, cel dintâi chemat între apostoli vestea pe Adevăratul Mesia.
La 66 de ani de la asasinarea Căpitanului Mişcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, prezentăm o realitate istorică mai puţin cunoscută publicului larg.
Mihnea are nevoie de dumneavoastra, de prietenii lui, pentru ca peste ani sa va poate multumi nu doar prin cuvinte, ci si printr-un zambet si o privire. De abia atunci lumea lui Mihnea va fi si lumea noastra, a tuturor.
În traducerea noastră liberă (dacă este prea liberă de vină nu este decât d-na Rogoveanu care a evitat să răspundă, de fapt, la ce am întrebat noi): da, România a votat la fel ca celelalte țări UE și ca SUA pentru simplul motiv că România nu mai are, de fapt, o politică externă proprie, sub aparența „angajamentelor internaționale” ascunzându-se capitularea totală a conducătorilor vremelnici ai națiunii în fața puternicilor zilei.
Angela Gheorghiu rătăcită pe terenuri obscure Eşuată profesional pe terenuri definite drept obscure, de când nu mai e în tandreţuri cu Placido Domingo şi nici măritată cu Roberto Alagna, soprana…
Multiplele faţete ale marii trădări nationale neocomuniste, in drapajul înşelător al euroatlantismului, dar cu beneficiari conexati la inamicii dintotdeauna ai României., merită a fi readuse in atenţia opiniei publice, singura putere reală în măsura să impuna clasei politice calea dreaptă.
Pe scriitori îi iubim atunci când nu mai sunt. Le înălţăm statui, ne lăudăm cât de mult i-am iubit şi i-am admirat, şi, doamne, ce de amintiri depănăm despre măreţia lor. Uităm că atunci când trăiau, le vedeam doar căderile, le amplificam ranchiunoşi greşelile, ei stingându-se trişti sub tirul oprobiului public, ori uitaţi, ignoraţi…