Eminescu si evreii. Grid Modorcea analizeaza cultural "Chestiunea Evreieasca" - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Eminescu si evreii. Grid Modorcea analizeaza cultural “Chestiunea Evreieasca”

Mihai Eminescu - Chestiunea EvreiascaPentru a intelege mai bine polemica de natura culturala nascuta de reflectarea Problemei/Chestiunii Evreiesti in cartea scriitorului Grid Modorcea, “Compendiu de cultura evreiasca“, publicam astazi Cuprinsul volumului insotit de unul dintre capitole, dedicat “romanului absolut” Mihai Eminescu si evreilor. Daca pana acum Grid Modorcea era acuzat de evrei ca n-are basca (vedeti comentariile unui oarecare Mehr, nascut in URSS, la articolele FENOMENAL: Grid Modorcea despre Problema Evreiasca. O nouă încreştinare a lui Shylock? si Reportaj Grid Modorcea de la Gaudeamus: „România, o ţară ca un ham la o sanie apocaliptică de care trag câinii în toate direcţiile”) probabil acum va fi acuzat “vitzeversa”…

Grid-Modorcea Compediu-de-cultura-evreiascaCOMPENDIU DE CULTURA EVREIASCA

Editura: PALIMPSEST ( 2012 )

ISBN: 606-8478-04-3

Oraş: Bucuresti

Limba: Romana

Încadrare: Critica si istorie literara si de arta

Număr de pagini: 453

Preţ: 18.22 Lei ( 4.32 EUR, 5.88 USD )

Stoc aproximativ la Libraria Eminescu: 4

Cuprins

Dl Tesu si Dl Grid Modorcea la Gaudeamus 2013 - Ziaristi OnlineEu şi evreii

Mesalina

Cine e de vină?

Rabinul

11 septembrie

Regizorul

„La Mişu”

Rosalina

Zelma şi Fred

Ovreii şi cicliştii

Evreii după două mii de ani

Eminescu şi evreii

Caragiale şi ovreii

Mircea Eliade şi evreii

Misterul lui Mircea Eliade

Mircea Eliade şi condiţia umană

Mircea Eliade şi drama expresiei

Mircea Eliade şi instanţa virtuală

Misticul Eliade

Morometele evreu

Înjurătura ca rugăciune

Bookăsescu

Păcăleala lui Da Vinci

Reţeaua

Nevoia de neuitare

Schimbarea la faţă a Moldovei

Mozoleala lui Afrim

De ce pierd americanii războaiele?

Hamlet şi orice

Circumcizie la Târg

Cocotele preşedintelui

Adevărul decapitat

Eliade şi Coppola

În căutarea misterului pierdut

Jurnalul unui forumist: Mihail Sebastian

Antijurnalul lui Sebastian

Pălmuiţii

Camil şi Sebastian

Cetăţean român sau european?

Dracii lui Zamfir

Bordelul lui Patapievici

Ardeiul în vagin

Fantomele lui Urinaru

Vedea-te-aş în laţ!

Marele jaf

Un cineast cum n-am mai avut

Eseul filosofic

Tertum non datur

Jocul de-a Sebastian

Cavoul

Cântarea holocaustului

Jocul de-a convenţiile

Bucuria de a trăi

O parabolă evreiască

Munich

Fereastra de vizavi

Retrospectiva Sally Potter

DaKINO

Shylock

Evreul lui Bergman

Filmul argentinian

Iudaismul nazist

Infernul din Ţara Făgăduinţei

Un loc îndepărtat văzut de aproape

Rosa României

Habimah la Bucureşti

„Mareşalul” lui Teşu

Învierea continuă

Dincolo de magie

Tezaurul Elias

Bizareria unei răstigniri

Speranţa moare ultima

Prizatul prezidenţial

Infernul din noi

Cancanul unui requiem

Mistificarea unui film

Dezaxaţii

O moarte anunţată

Jocul de-a fericirea

Sărbătoarea Maia

Sub semnul blestemului balcanic

Religia şahului

O stihie după două mii de ani

Sebastian şi Baranga la FESTCO

Shylock şi Süss

Evreii, ţiganii şi Supravieţuitorul

Sminteala Annei

Evreii lui Grossman

Denudare evreiască

Perversiuni

Măcelăria lui Patahârbici

În spatele Satanei

Miracolul Alma

Lecţia lui Woody Aleen

Match Point

O parodie à la Sherlock Holmes

Jocul de-a limita

Dincolo de vizibil

Un geniu al ludicului

Evadarea în iluzie

Iubiri neverosimile

„Jurnalul portughez” şi evreii

Evreii lui Celan

Răzbunarea Golemului

Canibali politici

Melodramă evreiască pe fond comic

Excitaţia artei

      Autocenzura unei parodii musicale

În jurul lui Hashem

Lecţia umilinţei

Evreizarea ţiganilor

În loc de evrei, ţigani

Zeul Hazardului

Cu Jacques Hérold la Marseille

Crima de la Muzeul Naţional

O expoziţie stalinistă

Dibuk

Enescu şi evreii

În loc de încheiere

Evreii

Indice de nume

Indice de titluri

 

Eminescu şi evreii

Deşi au trecut 121 de ani de la moartea lui Eminescu, destinul său dramatic continuă să nască spectre, să stârnească atitudini de joasă speţă, şi să ne gândim numai la faptul că în fruntea ICR se află un om al preşedintelui care l-a numit pe Eminescu „cadavrul nostru din debara”. Numai şi pentru această gafă impardonabilă, ce se alătură altor injurii la adresa poporului român, care ar avea „structura fecalei, fără coloană vertebrală şi fără umbră”, electoratul ar fi trebuit să-l sancţioneze pe un preşedinte iresponsabil care nu ştie să-şi aleagă oamenii. Să fie din cauză că dl. Patahârbici ar fi evreu?

Dar nu este, mi-a spus un expert în materie, dl. Teşu Solomovici, care în cartea sa recentă Istoria evreilor din România are un capitol special dedicat controversatei teme Eminescu şi evreii, în care demonstrează că nici Eminescu nu i-a porcăit pe evrei, aşa cum nici evreii nu l-au jignit pe poet. Adică de nici o parte nu au existat injurii, expresii ca acelea folosite de actualul şef al ICR, care e departe de a avea caracterul nobil al evreului. Deci piatra asta urâtă nu o aruncă un evreu, ci o lighioană alterată, vreun apistoi, anomoi sau amartoloi, cum îi numeşte Eliade pe înrobiţii Satanei (vezi Teşu Solomovici, Mircea Eliade şi evreii, pag. 64)!

Dimpotrivă, evreii l-au elogiat constant pe Eminescu, l-au iubit încă din timpul vieţii. Nu e întâmplător, cred, că un scriitor evreu, A. Axelrad, a lansat sintagma „Sfântul Eminescu”, iar Salomon Segal este întâiul traducător idiş al poeziilor lui Eminescu, cunoscându-l direct pe poet în casa unui prieten comun, Samson Bodnărescu. Marele folclorist, eruditul rabin Moses Gaster, scria entuziast de prietenia sufletească avută cu Eminescu, aşa cum şi lingvistul evreu Hazman Tiktin se bucura de prietenia poetului şi de cunoştinţele căpătate de la el.

Dar nici Eminescu n-a rămas mai prejos, le-a făcut evreilor statui de aur. În primul rând e vorba despre faimosul poem de tinereţe Memento mori, în care Eminescu rezervă un pasaj istoriei evreilor, descriind divin „templul Iehovei”, „miticul Ierusalim” şi pe „regii Iudeei”, apoi el a creat cel mai frumos portret care s-a făcut vreodată în literatura lumii unui evreu, înţeleptul Ruben din Sărmanul Dionis, aflat iniţial în Archaeus, capodopera filosofică a poetului. Citiţi pasajul care începe aşa: „Maistrul Ruben era un bătrân de o antică frumuseţe”. De asemenea, în Fragmentarium Eminescu descrie un cartier evreiesc dintr-o Suceavă imaginară, redat ca „o viziune a lui Isaia”, aşa cum, în comedia neterminată Gogu tatii, întâlnim un personaj memorabil, pe nume Leizer Zolzangesind, pe care îl aflăm şi în proiectul Cenuşotcă. Acest personaj, urmă aparte în proiectele sale dramaturgice, este un „adevărat prototip de minte pe dos şi netrebnicie”, cum caracterizează Eminescu într-o cronică un personaj dintr-un spectacol evreiesc văzut la Iaşi, text considerat actul de botez al teatrului idiş din România şi nu numai.

De altfel, Eminescu, care într-o faimoasă replică dată lui Xenopulos în „Timpul” scria că face parte „dintr-o familie nu numai română, ci şi nobilă neam de neamul ei”, nu putea să se comporte altfel decât ca un nobil, căci rădăcinile sale sunt adânc înfipte în cel mai pur loc al României, Ţara Făgăraşului, în satul Vad, din inima Poienii Narciselor, sat unde în registrele bisericii se păstrează numele a zeci de Eminovici, unii din ei, din cauza papistăşiei, luând drumul Blajului şi ajungând apoi în Bucovina, unde Călinescu îl găseşte pe Petrea Eminovici, strămoşul direct al poetului. Dar şi azi în Vad sunt familii de Eminovici, mândre că se trag din stirpea marelui poet. Şi-apoi însuşi Eminescu are în Fragmentarium gânduri făgărăşene, el fiind botezat literar de un şincan, Iosif Vulcan, având la Cernăuţi drept profesor un alt făgărăşean, din Cuciulata, Aron Pumnul, rădăcinile sale întâlnindu-se şi cu cele ale lui Creangă, ai cărui strămoşi sunt din Crângul Făgăraşului, aşa cum arăt în filmul Obârşia lui Eminescu şi în volumul Ţara originilor. Acest loc a dat numeroşi bărbaţi de seamă ai neamului, de la descălecătorul Negru Vodă şi principele Ştefan Mailat la ctitorul mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, Constantin Brâncoveanu, şi cei ulteriori, Nicolae Bălan şi Antonie Plămădeală, de la un teolog ca Inocenţiu Micu-Klein la cărturari ca Gheorghe Şincai, Ion Codru-Drăguşanu şi până la Dumitru Stăniloaie şi Octavian Paler, acest loc, zic, nu putea fi decât leagănul unui geniu poetic, care păstra în vinele sale nobleţea şi echilibrul unui neam care s-a consolidat de sine, iubindu-şi vecinii şi conaţionalii. Istoria făgărăşenilor e o dovadă de armonie a românilor cu ungurii, saşii, evreii şi alte nemuri.

Faţă de acest filon de aur, care i-a transmis şi lui Eminescu o deschidere europeană, o înţelegerea adâncă a oamenilor, dovadă că el a fost şi un mare cunoscător al Cabalei şi al culturii ebraice, elementele de xenofobie, pe care le-au speculat unii din poezia Doina şi din publicistica eminesciană, de inspiraţie naţionalistă, sunt insignifiante, cum crede şi Teşu Solomovici. Cei care încearcă să-l bage pe Eminescu în debaraua istoriei, se condamnă pe sine, se bagă în haznaua pe care singuri şi-o sapă.

Grid Modorcea

Ziaristi Online

Cititi si Eminescu despre evrei. Bonus, Kogalniceanu si Hasdeu

 

Print Friendly, PDF & Email

6 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.