Petru Romosan: Urmasii tortionarilor din anii '50 ii executa prin moarte civila pe urmasii fostilor detinuti politici - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Petru Romosan: Urmasii tortionarilor din anii ’50 ii executa prin moarte civila pe urmasii fostilor detinuti politici

Petru Romoşan: Comuniştii îi acuză pe anticomuniştii de atunci

„Gândul meu se-ndreaptă spre bunicul meu, care a fost deţinut politic, şi spre bunicul soţiei mele, fost deţinut politic şi el, spre toţi foştii deţinuţi politici şi luptătorii din munţi, care în loc să fie onoraţi astăzi, ei şi urmaşii lor, sunt înlocuiţi pe scena publică de urmaşii torţionarilor din anii ’50, care ne-nvaţă ce e bine şi ce e rău.”

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins recursul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor fostei Securităţi (CNSAS), care îl acuzase pe poetul Petru Romoşan de colaborare cu fostul regim, îl surprinde pe acesta.

Romoşan susţine că a fost supus la un „linşaj mediatic”, care i-a diminuat încrederea într-o rezoluţie favorabilă a instanţei.

Cum aţi primit decizia ÎCCJ?
Petru Romoşan: A fost o mare surpriză. Eu am multă încredere în instanţele de judecată şi consider că ele reprezintă ultima redută în faţa ofensivei dictaturii, a prostului gust, ultimul corp profesional serios, dar, după ce am văzut atâtea porcării în povestea cu CNSAS, îmi pierdusem orice aşteptare.

Consideraţi decizia Înaltei Curţi o reabilitare a dumneavoastră? Aveaţi nevoie de o reabilitare?
Trimiterea mea de către CNSAS la Curtea de Apel, unde am câştigat acum opt luni, în sine a fost o bizarerie, pentru că eu sunt un privat, care până la ora actuală nu am ocupat funcţii publice, nu am lucrat cu banii statului. La început nu i-am înţeles sensul (chemării în instanţă – n. red.), mi-a devenit însă clar când am fost supus la un mare linşaj mediatic, la o mare calomniere. Eu şi soţia mea nu avem vreo bucurie să apărem la televizor. Am lucrat în editură în ultimii 12-13 ani cu destulă discreţie, ne-am ocupat de autori şi de cărţi. Anumite cărţi tipărite au fost însă incomode pentru unii contemporani.

Care a fost relaţia dumneavoastră cu fosta Securitate?
Între 1977 şi 1988, adică timp de 11 ani, de când am făcut armata, unde a încercat să mă abordeze ofiţerul Victor Achim, responsabil de Uniunea Scriitorilor, până în 1987, când soţia mea a obţinut paşaportul de călătorie spre Franţa şi când a încercat să mă recruteze prin şantaj Ştefan Budecă, responsabil de Uniunea Artiştilor Plastici, am avut două întâlniri (cu cei de la Securitate – n. red.). În 29 septembrie 1987, sub şantaj că-i ridică paşaportul nevestei mele, care pleca a doua zi, am semnat un angajament. Erau trei-patru rânduri, că mă angajez să colaborez cu ei. Începând de a doua zi nu a urmat absolut nimic, nevastă-mea a plecat, am fost dat afară din slujbă şi m-am hotărât să depun toate „diligenţele” ca să plec (în străinătate – n. red.). N-am reuşit să-mi depun documentele, tocmai pentru că nu am colaborat. De aceea am ajuns să trec ilegal frontiera.

Dar cum comentaţi totuşi ceea ce a apărut în presă, mai exact citate dintr-o notă de constatare din arhiva CNSAS?
Eu am participat în 1974 la un cenaclu literar de la Cluj, al lui Traian Vedinaş, la care mai participau Ion Mureşan, Marta Petreu, Radu Săplăcan, Macarie Hedeşiu. S-a constituit în jurul meu un foarte mare dosar, am fost anchetat de mai multe ori, arestat. Toate aceste documente au fost strânse de mai mulţi ziarişti, care le-au folosit de aceeaşi manieră în care le-a folosit Securitatea atunci. Ca şi democraţia de la noi, e tot pe dos. Comuniştii îi acuză pe anticomuniştii de atunci, suntem specialişti în forme fără fond.

Au fost şi alţii în situaţia dumneavoastră?
În momentul ăsta, când am reuşit să câştig acest proces, gândul meu se-ndreaptă spre câţiva intelectuali care sunt deja morţi şi au memoria murdărită. Mă gândesc la Adrian Marino, care a fost ţărănist ca şi mine, la Ştefan Augustin Doinaş, marele poet, autorul celebrei poezii „Mistreţul cu colţi de argint”, şi la soţia lui, Irinel Liciu, la Cezar Ivănescu, poet de mare valoare, care a murit în condiţii dubioase, în urma acuzaţiilor aduse din interiorul CNSAS. Gândul meu se-ndreaptă spre bunicul meu, care a fost deţinut politic, şi spre bunicul soţiei mele, fost deţinut politic şi el, spre toţi foştii deţinuţi politici şi luptătorii din munţi, care în loc să fie onoraţi astăzi, ei şi urmaşii lor, sunt înlocuiţi pe scena publică de urmaşii torţionarilor din anii ’50, care ne-nvaţă ce e bine şi ce e rău. Sper ca şi alţii să câştige cauze juste în instanţă şi Justiţia să se reabiliteze.

(D.E.) – Ziua de Cluj

13 decembrie 2011

Print Friendly, PDF & Email

3 comments

  1. Cu cata condescendenta, daca nu dispret, se va fi uitand posteritatea la epoca noastra vazand cine a fost maestrul de ceremonii al „condamnarii comunismului”. Doar Bogdan Olteanu mai lipsea in dreapta pontifului Volodea…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.