PACEPA-KGB II. Dezinformarile lui Pacepa, demascate de istoricul Larry Watts si serviciile de informatii ale SUA

Domnul Larry L. Watts pregateste pentru tipar volumul al doilea al lucrarii “With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania“ (Fereste-ma, Doamne, de prieteni… Razboiul clandestin al Blocului sovietic contra României). In acest al doilea volum sunt înfatisate actiunile coordonate de serviciile secrete sovietice, în colaborare cu cele ale celorlalte state membre ale Tratatului de la Varsovia, contra României, din intervalul 1978 – decembrie 1989. Revista Magazin Istoric, prezinta, in serial, capitolul consacrat „defectiunii Pacepa“. Prin amabilitatea prestigioasei publicatii romanesti si a autorului american Ziaristi Online publica in premiera pentru spatiul liber al internetului al doilea episod dedicat lui “Pacepa-KGB”, dupa ce a reprodus si LARRY L. WATTS DESPRE PACEPA-KGB (I). In acest episod veti putea afla despre cum au demascat serviciile speciale de informatii americane dezinformarile si “masurile active” intreprinse in Statele Unite de agentul Moscovei si Budapestei, Ion Mihai Pacepa. Fotografia a fost imprumutata de Ziaristi Online de pe site-ul Pacepa.ro.

ROMANIA, “PRINTUL HOTILOR”

LARRY L WATTS

Alertate de insistentele afirmatii ale lui Pacepa si ale adeptilor sai, agentiile americane, inclusiv comunitatea de informatii, au plasat România sub o atenta examinare, atunci când venea vorba despre achizitiile sovietice de tehnologie. Ceea ce au descoperit a fost tocmai opusul celor declarate de Pacepa si foarte aproape de ceea ce se plângeau serviciile de informatii sovietice (1).

La patru ani dupa ce Pacepa a început sa propage mitul operatiunilor de procurare de tehnologie pentru sovietici, agentiile de informatii americane au ajuns, toate, la concluzia ca, spre deosebire de celelalte state membre ale Tratatului de la Varsovia, România „nu raspundea sarcinilor trasate de sovietici pentru colectarea de informatii stiintifice si tehnologice“ (2). La un an dupa aparitia cartii Orizonturi rosii, în care Pacepa repeta afirmatiile, Pentagonul nota ca românii nu actionau „ca un surogat pentru serviciile sovietice“ din cauza „slabelor legaturi cu sovieticii în domeniul informatiilor“, nici nu se observase, din studierea comportamentului lor în Statele Unite, ca aveau ca prioritate culegerea de informatii sensibile din domeniul stiintei si tehnologiei (3).

Afirmatiile lui Pacepa au oferit si dovezi care sugerau ca Bucurestiul avea dreptate sa îl suspecteze ca fiind agent si al Moscovei, si al Budapestei. Pacepa a indicat Germania de Est, România si Polonia – în aceasta ordine – ca fiind statele care desfasurau cea mai intensa activitate de furt de tehnologie din SUA.

Dincolo de includerea României în acest grup, el excludea, în mod inexplicabil, Ungaria (o constanta în scrierile lui Pacepa). În realitate, principala contributie în acest domeniu pentru Moscova a venit din partea acelor natiuni care aveau o puternica comunitate de emigranti, reprezentante oficiale mai numeroase si locatii multiple pe teritoriul american, de unde puteau opera. Dupa cum nota comunitatea de informatii într-una dintre National Intelligence Estimates (Estimari nationale de informatii), „Polonia si Ungaria apar drept participantii est-europeni majori“ la acest proces (4).

Pe lânga furturile de tehnologie amintite reusite de reteaua Marian Zacharski- William Holden Bell (5), serviciile de securitate ungare au reusit sa recruteze un etnic ungur din armata americana – Zoltan Szabo –, care a creat reteaua Clyde Lee Conrad. A fost una dintre cele mai îndelungate actiuni de furt de tehnologie (6). Capitanul Szabo a reusit sa îl recruteze pe Conrad pe când erau amândoi sergenti si lucrau în Germania.

Secretele furate erau transmise cu ajutorul a doi doctori de origine ungara, stabiliti în Suedia. Reteaua a reusit sa fure si planurile secrete strategice si operationale ale NATO contra Tratatului de la Varsovia, cele privind deplasarea trupelor, a tancurilor si avioanelor si descrieri detaliate ale armelor atomice si ale locurilor unde erau depozitate (7).

În mod regulat, serviciile secrete ungare plasau ofiteri pregatiti în domeniul tehnologiei sub acoperirea întreprinderilor de comert exterior din domenii precum echipamente electronice si calculatoare, pentru a obtine în secret de la oamenii de afaceri occidentali informatii din domeniul stiintific si produse aflate pe listele speciale de export (8).

În vreme ce actiunile spionajului polonez au constituit una dintre cele mai serioase amenintari la adresa securitatii nationale a Statelor Unite, ca numar de agenti arestati de contraspionajul si agentiile de aplicare a legii, Polonia s-a situat doar pe locul patru (9). Germania de Est s-a aflat pe locul întâi, urmata de Ungaria, apoi Cehoslovacia.

În august 1994, Zacharski a fost numit de Guvernul polonez sef al serviciului de informatii, numire revocata în urma scandalului international si dupa ce Statele Unite au reamintit ca el era înca condamnat în S.U.A.

În multe cazuri, agentii cehoslovaci lucrau si pentru Cehoslovacia, si pentru Ungaria, caci aceasta tara dispunea de o retea extinsa pe teritoriul vecinei sale (formata mai ales din etnici unguri din Slovacia), ceea ce usura cooperarea bilaterala (10). Lucrul acesta a fost evident în 1968, când ungurii au dispus de informatii superioare celor obtinute de sovietici, desi acestia aveau consilieri în cadrul institutiilor de profil din Cehoslovacia.

România nu a fost implicata în vreuna dintre retelele de agenti descoperite în anii ’80 (sau în deceniul precedent). Un aspect demn de semnalat, în conditiile în care o jumatate de duzina dintre agentii arestati de autoritatile americane au lucrat pentru state considerate prietene sau neutre fata de SUA (11).

O reevaluare facuta de comunitatea de informatii americana la mijlocul anilor ’80 a furturilor de tehnologie sofisticata, în special militara, a ajuns la aceleasi concluzii. De la mijlocul anilor ’70, serviciile statelor satelit au jucat un rol major în programul de obtinere a informatiilor din domeniul stiintific si tehnologic, adesea în schimbul unor concesii economice pentru tarile lor. Serviciile de informatii din Germania de Est, Polonia si Ungaria se numara printre cele care au înregistrat cele mai mari succese în obtinerea de date secrete si produse aflate pe lista celor al caror export era supus unor reglementari speciale (12).

România nu numai ca s-a abtinut sa se angajeze în operatiuni secrete de procurare a tehnologiei sofisticate, în special din domeniul militar, din Statele Unite, dar nici nu a figurat printre „hotii“ din Tratatul de la Varsovia care s-au angajat în mod frecvent în asemenea actiuni pentru Kremlin, cu un succes considerabil.

Dupa 1989, americanii au condus o ancheta în România, cu aprobarea autoritatilor alese democratic ale acestei tari, pentru a verifica acuzatiile aduse de Pacepa si cei de teapa lui. Singurul caz de spionaj economic descoperit si care a prejudiciat Statele Unite (din punct de vedere al profitului obtinut) a fost cel al tehnologiei sticlei securizate de la parbrizele automobilelor produse la uzinele „Dacia“.

Alegatiile lui Pacepa potrivit carora politica lui Ceausescu fata de tarile Lumii a treia era pusa în slujba intereselor sovietice au fost si ele demascate de serviciile de informatii ale SUA (13). Faptul ca de la jumatatea anilor ’50 pâna la sfârsitul anilor ’70 România a fost tara care a acordat cel mai important sprijin, în afara celui sovietic, acestor tari poate face o astfel de acuzatie sa para plauzibila. În acelasi timp, asistenta a fost si cea mai diversa în cadrul Tratatului, în sensul ca beneficiarii nu erau doar clienti ai sovieticilor, în vreme ce întreg ajutorul provenit din Cehoslovacia, Bulgaria, Germania de Est si Ungaria a mers doar la statele cliente ale sovieticilor (14).

În 1975, CIA raporta ca în ciuda puternicei „influente“ sovietice în modul cum se acorda ajutorul de catre cele mai multe state est-europene, România se remarca prin abilitatea de „a-si exercita independenta în stabilirea angajamentelor individuale“ (15).

La sfârsitul lui 1979, la mai bine de un an dupa defectiunea lui Pacepa, comunitatea de informatii a Statelor Unite ajungea la concluzia ca în vreme ce tarile membre ale Tratatului ofereau „ajutor natiunilor din Lumea a treia si miscarilor insurgente adesea în strânsa cooperare cu U.R.S.S.“, România urmarea „obiective în Lumea a treia care difereau radical de cele ale U.R.S.S. si care nu serveau în mod voit interesele sovietice“ (16).

De asemenea, eforturile continue ale României de a „juca un rol de mediator international mai larg, opus celui partizan“, au redus în mare masura implicarea ei în programele de asistenta militara subventionate de sovietici, facând-o un contributor marginal la sprijinul militar acordat tarilor în curs de dezvoltare în comparatie cu alte state membre ale Tratatului (17). In fapt, cel putin intr-o ocazie notabila, Romania a oferit ajutor militar – inclusiv consilieri militari – catre un client american (si chinez) care lupta impotriva unui client sovietic (18). Cinci ani mai târziu, CIA a reconfirmat ca „România a refuzat în mod constant sa acorde sprijin unor clienti marxisti“ doar pentru ratiuni politico-ideologice (19).

Astfel de evaluari erau clasificate în acel moment si de aceea nu au putut fi opuse dezinformarii propagate de Pacepa. În consecinta, „masurile active“ care înfatisau România ca fiind duplicitara si hoata – ce ironie, în mai mare masura decât tarile loiale Moscovei – au continuat sa pacaleasca multa vreme dupa ce informatia pe care se bazau fusese devoalata.

Lista ziaristilor, analistilor, diplomatilor si politicienilor pacaliti de campania „masurilor active“ personificate de Pacepa a inclus un numar de ziaristi foarte influenti, analisti profesionisti si politicieni din Washington, inclusiv puternicul sef al Comitetului pentru relatii externe al Senatului, Jesse Helms, si chiar pe presedintele Ronald Reagan (20).

Propagarea continua a unor estimari eronate, bazate pe informatii gresite, constituie una dintre „patologiile“ cele mai întâlnite în analiza informatiilor. De aceea, esecul de a valorifica rapoartele care compensau informatiile false în estimari privind comportamentul românilor a fost în egala masura o problema cu cauze interne, cât si rezultatul dezinformarii venite dinafara.

Odata exprimate clar în rapoarte si analize, impresiile rezultate din informatii false si-au pastrat forta multa vreme dupa ce informatia pe care se bazau se dovedise falsa, pur si simplu pentru ca analistii se bazau în mod regulat pe estimarile anterioare ca baza de pornire pentru cele noi. Raul fusese facut (21). Dupa cum spunea cineva, „odata bolovanul pornit la vale, nu mai poate fi oprit“ (22).

Pacepa a cautat sa compromita si reputatia unor oficiali ai Statelor Unite (si membri ai comunitatii stiintifice), implicati în „relatiile speciale“ românoamericane si care manifestau simpatie fata de România. (…)

Integral, in editia tiparita a revistei Magazin Istoric, Nr 2 (539) Februarie 2012, disponibila la chioscurile de presa

Note:

[1] See e.g., Viktor Suvorov, Inside the Soviet Army (PDF suggested by Ziaristi Online from Scribd), New York, Berkeley Books, 1982, pp. 7-8

[2] The Technology Acquisition Efforts of the Soviet Intelligence Services (u): Interagency Intelligence Memorandum (NI IIM 82-10002) (PDF), DCI, 1 June 1982 (declassified 19 November 1999), p. 22, CIA. This memo, prepared under auspices of the National Intelligence Council with the CIA, FBI, NSA, DIA, the Deputy Chief of Intelligence’s (DCI) Community Counterintelligence Staff, and intelligence components of the Departments of State, Energy, Commerce and Treasury, Air Force, Army, Navy, and Customs Service of the Department of the Treasury, was also approved by the DCI’s Technology Transfer Intelligence Committee and the National Foreign Intelligence Board. See also Soviet Acquisition of Western Technology (PDF), April 1982, Exhibit 1. Hearings Before the Permanent Subcommittee on Investigations of the Committee on Governmental Affairs, United States Senate, Ninety-Seventh Congress, Second Session, 4, 5, 6, 11, and 12 May 1982.

[3] Hostile Intelligence Threat – U.S. Technology (PDF), Office of the Assistant Deputy Secretary of Defense (Counterintelligence and Security), Department of Defense, DoD 5200.1 –PH-2, November 1988, pp. 5-6. See also Meeting the Espionage Challenge: A Review of the United States Counter-intelligence and Security Programs (PDF), report of the Select Committee on Intelligence, United States Senate, U.S. Government Printing Office, October 1986; and A Report on Foreign Espionage in the United States, United States Department of State, March 1987.

[4] The Technology Acquisition Efforts of the Soviet Intelligence Services (1982) (PDF), pp. 18, 22, CIA.

[5] Jeffrey T. Richelson, Sword and Shield: Soviet Intelligence and Security Apparatus, Cambridge, Ballinger, 1986, p. 218.

[6] Hungarian-born naturalized citizen and US Army captain Zoltan Szabo was “founder” and “mastermind” of “the Conrad spy ring in Europe.” He worked with two Hungarian doctors based in Sweden “to move NATO secrets to the Hungarian intelligence service,” which then sent them on to Moscow. See Katherine L. Herbig and Martin F. Wiskoff, Espionage Against The United States By American Citizens 1947-2001 (PDF), Monterrey, CA, Defense Personnel Security Research Center, July 2002, pp. 11, 28-29, 49, 58. Szabo recruited Clyde Lee Conrad in 1974 when the two were sergeants stationed at a classified documents deposit in Germany. The Szabo-Conrad ring operated throughout the 1970s and 1980s as “one of the biggest spy rings since World War II.” Ibid.

[7] The ring included US Sgt. Roderick James Ramsay, Jeffrey Rondeau, Jeffrey Gregory, Tommaso Mortati, Kelly Warren, and Hungarian nationals Imre and Sandor Kercsik. Richelson (1986), p. 218; J. Gerth, “Ex-U.S. Sergeant’s Spy Case Is Said To Grow In Seriousness,” The New York Times, 10 March 1989. Conrad received a life sentence from a West German court in 1990. Szabo never served a day in prison. An Austrian court gave him a suspended sentence.

[8] The Technology Acquisition Efforts of the Soviet Intelligence Services (1982) (PDF), p. 23, CIA.

[9] Herbig and Wiskoff (2002), Appendix A, pp. A3-A8. Zacharski, convicted and sentenced to life imprisonment in 1981, was traded four years later for “25 Western agents held in Soviet and East European prisons.” See e.g. Benjamin B. Fischer, “The Vilification and Vindication of Colonel Kuklinski”, Studies in Intelligence, no. 9 (Summer 2000), www.cia.gov. In August 1994 the Polish government appointed Zacharski head of the Polish security intelligence but reconsidered in the face of international scandal, during which Washington pointed out that he was still under a life sentence in the US. Ibid; Fred Iklé, “How To Ruin NATO,” The New York Times, 11 January 1995; John Pomfret, “Poles Ponder Patriotism After Spy’s Appointment, Firing,” The Washington Post, 3 September 1994.

[10] This was made evident in 1968, when Hungarian intelligence on events in Czechoslovakia was far superior to Soviet intelligence, despite the latter’s networks and officers embedded in Czechoslovak security organs. See e.g. Joseph Dresen, “Filling in the Blanks for the Prague Spring,” “Prague Spring, Prague Autumn: Filling in the Blank Spots from 1968,” 23 February 1999, Event Summary, “Events List,” Woodrow Wilson International Center for Scholars, www.wilsoncenter.org.

[11] Herbig and Wiskoff (2002), p. 62.

[12] Soviet Acquisition of Militarily Significant Western Technology: An Update (PDF), September 1985, p. 15-16, CIA. See also Hostile Intelligence Threat – U.S. Technology (1988) (PDF), pp. 5-6, DoD

[13] Pacepa (1987), pp. 115-127, 368-372.

[14] Communist Aid to the Third World Oil Industries (ER RP 73-12) (PDF), 1 June 1973 (declassified 18 November 1999), pp. 1-3 and 19, CIA; Intelligence Report: Communist Aid to Less Developed Countries of the Free World, 1974 (PDF) (ER IR 75-16), 1 June 1975 (declassified 19 August 2003), p. 2-3, CIA.

[15] ‘Coordination and instruments for direction of Soviet and East European aid programs within and outside CEMA,’ in Relationship Between Soviet and East European Economic Aid Programs in LDCs (SOVA), 26 September 1975 (18 November 1999), pp. 1-3, CIA.

[16] Soviet Military Capabilities to Project Power and Influence in Distant Areas (NIE) (PDF), 1 October 1979 (13 March 1996), pp. 21-22, CIA.

[17] See e.g., op. cit., Table 6: “East European Military Assistance to Third World Countries, 1955-1977,” p. 21. For Bulgaria, for example, see Jordan Baev, “East-East Arms Trade: Bulgarian Arms Delivery to Third World Countries, 1950-1989,” 18 September 2006, “Global Cold War,” PHP.

[18] For the case of Angola in the mid-1970s see Watts (2010), pp. 650-651.

[19] Soviet and East European Economic Assistance Programs in Non-Communist Less Developed Countries, 1982 and 1983: A Research Paper (PDF), CIA Office of Global Issues coordinated with Department of State, Defense Intelligence Agency, and the Agency for International Development (GI 84-10182), 1 November 1984 (declassified 29 January 2001), p. 5, CIA.

[20] See e.g., Ronald Reagan, The Reagan Diaries, New York, HarperCollins, 2007, p. 547. See also Pacepa and Ledeen (1985).

[21] Richards J. Heuer, Jr., Psychology of Intelligence Analysis (PDF), Washington D.C., Central Intelligence Agency, Center for the Study of Intelligence, 1999, pp. 124-125. Heuer notes that erroneous impressions may then become part of a “hindsight bias” and incorporated into new analyses. Op. cit., pp. 161-163. This organizational pathology is reinforced by another, the tendency of intelligence organizations to defend previous conclusions even if proven erroneous so as not to call current analyses into question.

[22] Heuer (1999), pp. 124-125.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare *
Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.