Tismaneanu il ameninta pe istoricul prof univ dr academician Dinu C Giurescu din motive de Pacepa si Plesu - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Tismaneanu il ameninta pe istoricul prof univ dr academician Dinu C Giurescu din motive de Pacepa si Plesu

“Tot pe 18 martie, intr-o publicatie online (ex-cotidianul) specializata in reabilitarea fostei Securitati, deci a unei organizatii criminale, un cunoscut istoric, acad Dinu C. Giurescu, publica o cronica elogioasa la o lucrare scrisa de fostul sef de cabinet al generalului Iulian Vlad. Autorul este generalul SRI (r) Aurel Rogojan, iar cartea este o veritabila oda a Securitatii, un atac virulent la adresa intelectualilor democatici din Romania si o tentativa radicala de resuscitare a miturilor nationalist-securiste. Sunt regurgitate toate obsesiile directiei xenofobe din Securitate, se reiau si se dezvolta fixatiile conspirationiste si auto-glorificatoare ale laboratoarelor minciunii din interiorul Securitatii. Nu mai vorbesc despre marota Pacepa, proprie dughinistilor de Dambovita, protocronistilor la pensie, securistilor impenitenti si fostilor istorici din anturajul generalului-politruc Ilie Ceausescu. (…) Din prima si pana in ultima zi, Securitatea a fost o institutie ilegitima, angajata in actiuni criminale, inclusiv crime impotriva umanitatii. Acestea din urma sunt imprescriptibile, orice-ar spune si scrie Iulian Vlad, Rogojan si si sustinatorii lor.” – Vladimir Volodea Tismaneanu amenintandu-l pe reputatul istoric academician Dinu C Giurescu  si acuzandu-l de “complicitate la crima” si “negationism”, in principal, din cate se intelege de mai jos, din pricina afirmatiilor legate de “defectorul” Pacepa si “Meditatia Transcedentala” a dlui Plesu. Ce va mai urma oare, la capitolul “bombe” din arsenalul pregatit pentru executii publice de gruparea post-sovietica anti-romaneasca ? Vreo fila falsificata dintr-un Dosar inventat de la CNSAS?

Iata articolul “abominabil”:

Fereastra serviciilor secrete

de Dinu C Giurescu

A scrie despre activitatea serviciilor de informaţii era de negândit înainte de decembrie 1989. Ele se situau într-o arie interzisă cercetării academice şi cu atât mai puţin opiniei publice. Prevala sentimentul de teamă. Ceea ce lumea reţinuse era represiunea generalizată (1948-1964), cu lupta de clasă artificial declanşată de conducerea politică, cu arestări masive, încălcarea propriilor legi ale regimului democrat-popular, cu regimul din închisori şi lagăre, cu deportări. După reorganizarea din 1968 şi introducerea unor noi principii diriguitoare de funcţionare, când funcţia Securităţii a fost de prevenire şi de supraveghere, chiar şi în această etapă, percepţia despre această instituţie s-a modificat prea puţin.

Şi pe măsură ce politica promovată de conducerea P.C.R. a impus societăţii restricţii sporite şi directe (1979-1989), cu lipsuri alimentare, cu reduceri drastice în consumul de electricitate, apă caldă şi căldură a populaţiei, cu forţarea natalităţii, cu alte îngrădiri, nemulţumirea crescândă a oamenilor s-a extins de la Partid spre alte instituţii ale statului, inclusiv Securitatea. Afară de un număr restrâns de oameni ai meseriei, nimeni nu ştia ce este, cum este alcătuită, ce funcţii îndeplineşte, dacă este asemănătoare sau nu instituţiilor din alte ţări cu alt regim socio-politic. Securitatea era cunoscută mai ales prin funcţia ei de pază şi protecţie a conducerii politice a statului socialist, prin supravegherea traseelor perechii prezidenţiale în deplasările ei prin Bucureşti sau în ţară. Îndatorire pe care o au toate instituţiile similare, din orice ţară, indiferent de sistem. Aşa s-a ajuns că, la răsturnarea bruscă din decembrie 1989, a fost relativ lesne să se arunce blamul asupra Securităţii pentru acţiunea „teroriştilor”, nici până azi lămurită. A fost o inversare de proporţii a realităţii întrucât se ştie astăzi, pe baza documentelor scrise, că Securitatea nu a participat în nici un fel la evenimentele din decembrie 1989, că, dimpotrivă, efectivele ei au fost consemnate în unităţi, că armamentul din dotare a fost încuiat şi că militari din Securitate au fost ucişi, deliberat sau în confuzia atunci creată (99 victime).

Pe încetul, cercetarea ştiinţifică a început şi în aria serviciilor de informaţii, prin publicarea de documente şi studii, prin reviste de specialitate, îndeosebi după 2000.

*

O notabilă contribuţie reprezintă volumul Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale (Editura Compania, Bucureşti, 2011, 570 pagini) şi datorat generalului (r) Aurel I. Rogojan.1

Autorul cunoaşte bine instituţia din interior, cu principalele ei componente şi cu felul cum funcţiona.

Interesul pentru volum vine din ampla informaţie inedită, şi, deopotrivă, din perspectiva însăşi a cercetării. Analiza evenimentelor şi a oamenilor este efectuată prin prisma serviciilor secrete, a omului de meserie cunoscător temeinic al felului de a gândi şi acţiona în acest domeniu.

Primele trei capitole2 tratează teme de actualitate directă şi oferă amplu material de reflecţie pentru a înţelege istoria din mers.

Pentru etapa până în decembrie 1989 subcapitolul intitulat Apropierea intelectualilor de Partidul Comunist3, începe cu constatarea autorului, întemeiată, că „un regim politic este mai performant sau dimpotrivă, în directă relaţie cu poziţia sa faţă de competenţele intelectuale pe care se sprijină”.

De reţinut că subcapitolul cuprinde o periodizare a politicii Partidului faţă de intelectualitate cu şase etape, din 1948 şi până în anii ‘804, un subiect neabordat până prezent. „Poliţia culturii” a fost îndeplinită prin redacţiile editurilor, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, Secţia de Propagandă a Comitetului Central. „Securitatea… a evitat, pe cât era posibil, să facă «poliţia culturii»”.5 Sunt citate 24 nume din aria literaturii (proză şi poezie), teatrului, publicisticii, filmului, cu nominalizarea operelor lor şi care au avut probleme cu cenzura de partid.6

Citind subcapitolul Apropierea intelectualilor, am recapitulat cele trăite în anii ’60 şi începutul deceniului următor, etapă definită de unii ca rezistenţă prin cultură. Mai întâi o precizare: tot ce a apărut în aria culturii a avut aprobarea forurilor oficiale. Nu se putea altfel. A „rezista” faţă de regim şi a avea în acelaşi timp aprobarea sa, este o interpretare cu totul neaşteptată, un fel de pentru-contra.

În anii ’60 am fost martor la revenirea la meserie, a multor specialişti din generaţia antebelică. Au fost încadraţi în institutele de cercetare – arheologie, istorie, istoria artelor, istorie literară, sociologie, psihologie chiar şi în învăţământ. La cele 24 nume date de Aurel Rogojan se pot adăuga cel puţin alte 20-25, persoane cu suprafaţă şi autoritate în domeniile lor. Aceştia au început să publice studii în revistele de specialitate şi de cultură, să scrie cărţi (care au fost editate). Pentru societatea românească în ansamblul ei, a fost un progres evident, cu contribuţii care şi-au păstrat până astăzi însemnătatea.

În loc de rezistenţă prin cultură, formulare ambiguă, să consemnăm revenirea culturii române spre matca ei tradiţională şi înaintarea ei în anii ’60.

Ceea ce nu înseamnă că ingerinţa politicului a încetat. Ea reîncepe în anii ’70. Ea devine acaparatoare şi sâcâitoare. Dar nu mai are suflul necesar pentru a reîntoarce cultura română spre manifestările proletculturiste şi „revoluţionare” din anii ’40 şi ’50.

În legătură cu Tezele din iulie 19717, „fermitatea controlului ideologic asupra societăţii era prima condiţie de asigurare a rolului conducător al partidului…”, comentează, cu îndreptăţire, autorul. Ideologii alternative care puneau în discuţie, prin literatură şi cercetare, un atare control nu puteau fi admise.

*

1989. Dintr-o iarnă în alta… în volumul prezentat aici, reia analiza evenimentelor din decembrie 1989, în 15 subcapitole şi 12 anexe.8 Analiza este efectuată din perspectiva serviciilor secrete cu numeroasele implicaţii dinafară asupra regimului din România.

Câteva puncte de relevat din acest capitol:

a) Titlul cu totul sugestiv al capitolului al IX-lea face o comparaţie între schimbările de fond din România şi cele din alte ţări socialiste: „Evenimentelor care s-au petrecut în Polonia într-un deceniu (într-un an, o lună sau o săptămână în celelalte state membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia), în România istoria le-a rezervat o zi” (sublinierea D.C.G.). Chiar dacă această zi a fost precedată de alte câteva (vezi Timişoara), nu e mai puţin adevărat că în România a avut loc cea mai rapidă cădere a regimului. Istoria a fost comprimată la maximum.

b) În zilele de 22-27 decembrie au fost mai multe încercări diversioniste de a provoca ciocniri între Armată şi Securitate, un fel de război civil între cele două forţe, ceea ce ar fi „motivat” o intervenţie militară dinafară. Autorul ne explică de ce asemenea încercări au eşuat. O cercetare a documentelor aferente, a tentativelor de a provoca o confruntare Armată-Securitate, ar merita o analiză specială.

c) Securitatea – ca instituţie, efective şi forţă militară – nu a participat nici la organizarea Congresului al XIV-lea al P.C.R. şi nicidecum la evenimentele sângeroase din decembrie 1989. Dimpotrivă, toate efectivele ei au fost consemnate la sedii, cu interdicţia de a purta armă dacă ar ieşi totuşi în afara clădirilor respective. Convorbirea telefonică între generalul Iulian Vlad şi colonelul Filip Teodorescu, trimis în misiune la Timişoara, în dimineaţa zilei de 18 decembrie 1989, este edificatoare: „Nu mai ieşiţi din sediu, ca să nu se pună pe seama voastră provocările lor. Şi să nu-l pună păcatul pe careva, dacă trebuie neapărat să iasă, să aibă arma asupra sa. Asta v-am spus-o de la început”.9 În intervalul 28-30 decembrie 1989 generalul Iulian Vlad a alcătuit şi un plan pentru noua structură informativă în locul Securităţii şi pentru clarificarea diversiunii teroriste. Planul pe care generalul Vlad îl avea asupra sa când a fost arestat, nu a mai fost luat în seamă. „Teroriştii” au rămas un mister până astăzi şi daţi uitării!!10

d) În evenimentele din decembrie 1989 au murit 221 militari. Din aceştia, 99 au aparţinut forţelor de securitate, ucişi de tirul Armatei în zăpăceala de nedescris atunci; atraşi în cursă (Masacrul de la Otopeni şi asasinarea din ordin a maiorului Trosca şi a echipei sale, sau împuşcaţi, deşi erau fără arme şi cu mâinile ridicate (la Sibiu), plus cazurile individuale din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş.11

e) La declanşarea dezordinelor au participat o sumă de persoane venite anume dinafară şi care au acţionat după planuri coordonate. În decembrie 1989 au sosit din URSS 67.530 „turişti”, în timp ce în decembrie 1988 – cu un an înainte – veniseră în România, din URSS, 30.879! Inspectoratele Direcţiei Securităţii Statului din judeţele Arad, Caraş Severin, Timiş, Cluj, Covasna, Braşov şi Brăila au raportat „un aflux masiv şi suspect de «coloane turistice»…”, preponderent din URSS, Ungaria şi Iugoslavia. Acţiunile acestor „turişti” au fost greu de urmărit şi ar merita, de asemenea, o cercetare specială, cu documentele aferente.

f) Şi după 22 de ani mai sunt oameni care se întreabă cine au fost „teroriştii”: oricum, nici un cadru al Securităţii nu a fost găsit printre aceştia.12

g) Rămâne de lămurit un aspect, dincolo de acţiunea Armatei şi de neparticiparea Securităţii la evenimentele arătate mai sus. În dimineaţa zilei de 22 decembrie coloanele masive de muncitori de pe marile platforme industriale ale Capitalei s-au pus în mişcare, în ordine, îndreptându-se spre Piaţa 30 decembrie (azi a Revoluţiei), la sediul Comitetului Central. Cine a avut această iniţiativă? Prezenţa a zeci de mii de muncitori în faţa clădirii C.C. l-a făcut pe Nicolae Ceauşescu să admită că nu poate da ordin să se tragă în muncitori.

Dovadă stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv la 22 decembrie 1989:

Gh. (“Gogu” – n.r.) Rădulescu: „Din informaţii, coloanele de muncitori au pornit către centru şi trebuie luate măsuri ca să fie evitată vărsarea de sânge”.

C. Dăscălescu: „Am fost şi voi fi alături de Dvs. până crăp, dar cred că trebuie să chibzuim dacă trebuie să tragem în muncitorii cinstiţi”.

Tudor Postelnicu: „…Am înţeles de ieri că împotriva muncitorilor nu se va trage. Avem acum această situaţie creată şi noi suntem convinşi că nu muncitorii cinstiţi sunt aceia care vor deschide focul, ci lepădăturile şi pleava”.

N. Ceauşescu: „Sigur că nu putem trage în muncitori. Noi suntem reprezentanţii muncitorilor şi nu putem trage în muncitori, dar sunt şi lichele…”13

Pe cale de consecinţă, a urmat plecarea precipitată a cuplului prezidenţial, cu helicopterul, de pe acoperişul Comitetului Central.

Prezenţa masivă a muncitorimii ca factor de presiune nu poate fi omisă în nici un fel. Nici faptul că prin fuga preşedintelui Ceauşescu de la C.C. întregul regim s-a dezagregat în acea zi. Şi nici schimbările de fond care au urmat în aceeaşi zi şi în cele câteva următoare. Au fost schimbări de esenţă, la polul opus de ceea ce funcţionase până la 21 decembrie 1989 inclusiv. A considera evenimentele din decembrie 1989 numai ca o lovitură de stat, a porni de la o singură idee, înseamnă a reţine numai o parte din ceea ce va fi fost. În decembrie 1989 a avut loc în România o revoluţie – încheiată cu 1.104 victime ucise şi 3.321 răniţi – plus o prefacere a tuturor instituţiilor şi mecanismelor statului.

*

Cazul Pacepa pune pe cercetători în faţa unei situaţii cu totul neobişnuite. Generalul Ion Mihai Pacepa s-a predat la 28 iulie 1978 la o bază militară a SUA şi a trecut în tabăra adversă – Defense Intelligence Army – agenţie în concurenţă cu CIA.

Potrivit legilor din RSR – ca şi din oricare ţară din lume, indiferent de regimul social-politic – când un ofiţer de informaţii (în cazul de faţă unul din vârful ierarhiei) trece la inamic, faptul este încadrat ca trădare. La 17 august 1978 la Tribunalul Suprem – Secţia militară – generalul Pacepa a fost condamnat la moarte (în contumacie), la degradare şi confiscarea totală a averii (sentinţa nr. 52).

După răsturnarea regimului socialist hotărârea din 17 august a fost anulată, Ion Mihai Pacepa reabilitat şi-a recăpătat gradul şi pensia!!

Sub regimul democrat-popular, fapte care în anii ’30 şi ’40 erau perfect legale, au fost incriminate retroactiv, iar cei în cauză condamnaţi cu pedepse grele. A fost astfel inaugurat şi aplicat principiul retroactivităţii unei legi penale!

După revoluţie, o instanţă judecătorească din Bucureşti procedează invers, dar într-o „logică” asemănătoare regimului democrat-popular: absolvă retroactiv pe cel care în 1978 a trădat.

Ce poate reţine cercetarea din toate acestea? Că interpretarea unui eveniment sau a unei acţiuni individuale poate fi alba-neagra după cum evoluează regimul politic?

*

În mai 1982, am fost chemat la conducerea Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde eram profesor universitar, secţia muzeografie. Îmi amintesc şi astăzi de nedumerirea mea, atunci, în mai 1982. Meditaţia „transcendentală” era prezentată fără explicaţii ca un pericol, iar adeziunea la ea ca un fapt extrem de grav – iarăşi fără vreo lămurire. Cu cât se accentua verbal asupra „gravităţii” faptei, cu atât explicaţia ei era mai învăluită şi neclară. Documentele acestui caz s-ar cuveni desecretizate, acum după ce volumul generalului Aurel I. Rogojan ne oferă elemente esenţiale de clarificare.

„Meditaţia” a fost prezentată cu argumente ştiinţifice ca un experiment, ca o tehnică de relaxare, menită să întărească capacitatea individuală de gândire şi de acţiune.

Iniţiatorii – un român cetăţean britanic şi soţia sa – au organizat grupe de subiecţi – cca. 400 în total – practicanţi ai metodelor de relaxare şi care au semnat câte un formular-angajament. Din acest grup larg urmau să fie selectaţi cca. 15-20.

Grupul restrâns (15-20), viza persoanele care, prin specialitate şi poziţie, aveau influenţă în aria respectivă, dar puteau da şi informaţii. Până la urmă, cercetările au dezvăluit scopurile reale ale meditaţiei: obţinerea de informaţii şi influenţare prin intermediul persoanelor selectate în final. „Meditaţia” a avut aprobări oficiale, chiar de la Elena Ceauşescu, după cât se spune.

Afacerea putea fi închisă fără tam-tam, dar a luat o întorsătură publică.14 Fapt care a obligat „conducerea de partid” să reacţioneze cu un şir de sancţiuni pentru a acoperi faptul că „Meditaţia” a fost aprobată de la nivel înalt. Cum numele Elenei Ceauşescu nu putea fi implicat, a urmat „pedepsirea” aderenţilor „meditaţiei”, pentru a da impresia unei operaţiuni dăunătoare pe care autorităţile au descoperit-o cu greutate.

Şi această temă merită o cercetare separată pentru aflarea resorturilor ei, inclusiv implicarea Intelligence Service-ului.15

*

Etnia maghiară din România, reprezentată pe plan politic de Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (U.D.M.R.) îşi exercită toate drepturile şi prerogativele enunţate în Constituţie, în reglementări interne şi internaţionale privind drepturile omului. UDMR participă de ani de zile la guvernarea centrală, cu miniştri şi secretari de stat şi a obţinut de la partidele partenere de guvernământ (PDL mai ales) repetate concesii însumate în legile adoptate sau în curs de. Este cunoscută propunerea legislativă, adoptată de Senat prin aprobare tacită, de împărţire a Transilvaniei în două regiuni de dezvoltare delimitate de traseul dictatului de la Viena; de legea educaţiei care acordă elevilor de liceu din comunităţile etnice minoritare, mai multe drepturi juridice şi materiale decât celor cca. 4.000.000 liceeni români; de legea care desface Arhivele Naţionale pentru a da emitenţilor din secolele XIX-XX dreptul de a cere actele de identitate originale eliberate de parohii şi lasă Arhivelor Naţionale cópii xeroxate!! Se adaugă proiectul legii naţionalităţilor care va crea zeci şi zeci de autonomii teritoriale şi structuri parlamentare paralele cu acelea ale statului român sub pretextul exercitării drepturilor culturale!!

Volumul pe care-l prezint cititorilor noştri enumeră acţiunile întreprinse de felurite organizaţii maghiare în ţară dar şi peste hotare pentru promovarea unei legi de autonomie a „Ţinutului secuiesc” cu organisme aferente şi – prin extindere – pentru separarea şi individualizarea comunităţilor maghiare de pe tot teritoriul statului român. Pe intervale cronologice care corespund alegerilor prezidenţiale, situaţia este următoarea:

1996-2000, Preşedinte Emil Constantinescu 10 manifestări autonomiste

2001-2004, Preşedinte Ion Iliescu 9 manifestări autonomiste

2005-2008 şi 2009-2011 (4 iunie), Preşedinte Traian Băsescu 88 manifestări autonomiste

Total 10716

În decurs de 6 ani şi 5 luni (până la 4 iunie 2011), numărul iniţiativelor şi acţiunilor vizând autonomia „Ţinutului Secuiesc” şi separarea cât mai netă a comunităţilor maghiare pe teritoriul României s-a ridicat la 88 (optzeci şi opt) adică de 4,63 ori mai multe decât sub mandatele preşedinţilor Emil Constantinescu şi Ion Iliescu (19 manifestări). De observat că în ultimii doi ani şi cinci luni (2009-2011 până la 4 iunie inclusiv) numărul unor atari manifestări a crescut exponenţial. Dacă ritmul va continua, putem ajunge în situaţia în care autonomia teritorială a aşa-zisului „Ţinut Secuiesc” va fi oficial proclamată.

Constituirea „statului Kosovo” prin întrebuinţarea forţei militare a dat peste cap toată legislaţia internaţională existentă. N-ar fi de mirare să se găsească vreo „formulă”, sancţionată de comunitatea europeană şi euroatlantică, pentru constituirea unui „Ţinut Secuiesc” complet autonom în mijlocul României. Nu contează că România este un stat membru cu depline drepturi, al Uniunii Europene şi al Alianţei NATO!! Faţă de această situaţie, guvernul ţării a tăcut şi tace, se face că nu vede, deoarece singurul său ţel este să rămână la putere.17

Volumul Fereastra serviciilor secrete demonstrează însemnătatea comunităţii de informaţii, cu locul ei în explicarea şi evaluarea evenimentelor. Activitatea acestei comunităţi a fost şi este parte componentă a fiecărui stat, oricare ar fi sistemul social-politic. Ea se cuvine integrată în locul ei firesc. Altminteri, înţelegerea istoriei contemporane a României rămâne îngrădită.

*

Se deschide astfel un capitol nou al cercetării.

Este vorba de cunoaşterea serviciilor române de informaţii, aşa cum au funcţionat până în decembrie 1989. Se cuvine făcută o distincţie clară între aceste servicii de informaţii şi cele de menţinere a ordinii interne din România Socialistă.

Au fost şi sunt şi astăzi două ramuri: pe de o parte instituţiile (structurile) care menţin ordinea internă; pe de altă parte, comunitatea de informaţii care se ocupă de acţiunile externe, dar şi de cele interne care pun în primejdie statul român.

Volumul datorat lui Aurel I. Rogojan cuprinde secvenţe ale comunităţii de informaţii şi ne îndeamnă să le studiem din perspectiva istoricului. De unde şi însemnătatea lucrării care deschide o arie nouă şi importantă ale cercetării.

12 martie 2012


1 Aurel I. Rogojan are şi un volum care se ocupă de evenimentele din decembrie 1989, intitulat 1989. Dintr-o iarnă în alta. România în resorturile secrete ale istoriei (Editura Proema, Baia Mare, 2009, 225 p.). De asemenea: Aurel I. Rogojan, Traian Valentin Poncea, Spionajul şi extemismul ungar în România (Origini, evoluţie şi acţiuni pe spaţiul românesc), Editura Proema, Baia Mare, 2010, 598 p.

2 Intitulate: Actualitatea pe muchie dintre vechi şi nou; Serviciile secrete româneşti după 1989; Securitatea între ideologie şi putere (pp. 7-124).

3 În volum la pp. 105-117, interviu al autorului cu Lavinia Betea, citatul de la p. 106.

4 pp. 106-107.

5 p. 111.

6 pp. 112-114.

7 pp. 111-112.

8 În volum, pp. 127-241.

9 În volum, la pp. 158-159.

10 În volum pp. 196-197.

11 Vezi anexele I, II, III, IV, V, VII, VIII, pp. 218-238.

12 În volum, pp. 196-197.

13 Ion Calafeteanu (coordonator), Gheorghe Neacşu, Daniela Osiac, Sebastian Rusu, Revoluţia română din Decembrie 1989. Documente, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2009, pp. 243-245.

14 Vezi pp. 305-306.

15 Vezi tot capitolul Întâlnire cu Perfidul Albion. Intelligence Service în România, în volum, la pp. 269-307.

16 Manifestările autonomiste sunt explicate în volum, în ordine cronologică de la pp. 378 la 428.

17 Plecarea UDMR din coaliţia guvernamentală înseamnă pierderea majorităţii absolute în Parlament şi eventual căderea guvernului.

Sursa: Cotidianul.ro

82 comments

  1. Stangaci

    ar fi foarte util un rezumat al perioadei 1979-1980 cu evenimentele din romania dar si din tarile vecine .cred ca va lamuri multe

  2. nicolae balint

    Prin atitudinea domniei sale, acest domn Tismăneanu îmi aduce aminte de un dicton al anilor 50: ”Cine nu e cu noi (adică cu gruparea Tismăneanu), e împotriva noastră”.
    De când e o crimă să gândești și să te exprimi liber sau să ai alte opinii, domnule Tismăneanu? Oamenii aștia – ”securiștii” le cum le spuneți dv., atât de demonizați – aveau totuși dragoste de țară. Zău așa. Dragoste de țară. Vi se pare că sună ridicol? Că s-a demonetizat termenul? Măcar ei nu erau internaționaliști și nici nu veniseră instruiți de la Moscova. Îmi vine să râd mânzește…trăim ca într-un roman de Kafka. N-ați fost un dizident. După câte știu ați predat și marxism în calitate de lector. De unde atâta înverșunare împotriva profesorului Giurescu?

  3. Ing.Ion Văcaru

    AVERTISMENT

    Parveniţi, pretinşi cu carte,
    De Giurăscu staţi departe
    Până veţi pricepe, poate,
    Că ştiinţa e în tot şi-ntoate

    Vă deranjază cum gândeşte,
    Că vede Răul ce pândeşte
    Şi nemilos în Noi loveşte,
    Cum trădarea încolţeşte?…

    Fiind luptător cu demnitate
    Nu poate să stea deoparte
    Când” prieteni” vin şi vin
    Să-curme un frumos destin

    Prin veacurile ce-au trecut
    Multe seminţii au vrut
    Să stingă nemul geto-dac
    Purtând atac după atac.

    Cu arcuri, tancuri şi rachete
    Au venit ca să ne certe…
    Cum au venit aşa s-au dus
    În Est, în Vest sau în Apus.

    Iar Voi, denigratori de Ţară
    Ce ne făcurăţi de ocară,
    De Giurăscu staţi departe,
    Căci din Ţară face parte.

  4. Ing.Ion Văcaru

    Lui Valodea Tismăneanu şi acoliţlor sai:

    Oricât aţi vrea să denigraţi
    Ce-au construit marii bărbaţi,
    Nu puteţi ! Azi lumea ştie
    C-aveşi doar vid sub pălărie

  5. Ing.Ion Văcaru

    Unor “savanţi” papionaţi,
    care cred că ţin Ţara pe umeri şi dau prosperitate naţiunii

    Din teorii savate şi poveşti
    Nu poţi poporul să-ţi hrăneşti,
    Căci vorbele se duc în vânt,
    Nu-i scot aur din pământ

  6. Ing.Ion Văcaru

    DE CE? MĂ_NTREB…

    De ce? mă-mtreb.Mă-ntreb, de ce
    Tolerăm o lume strâmbă şi rapace
    De tirani, când o ştim prea bine.
    Că-n urma lor rămân doar ruine?

    De ce stăm tăcuţi, supuşi deoparte
    Când totul între hoţi se-mparte
    Călcând legi şi bunul simţ sfidând?…
    De ce-i răbdăm? Şi până când?

    De ce ne ducem crucea în sclavie
    Făr-a vede că suntem COLONIE,
    Că TIRANII, ce-au ajuns bogaţi,
    Ne cer să fim la curtea lor argaţi?

    De ce,azi, tăcem uitând ce-am fost,
    Că prin milenii ne găsisăm rost
    Ducând destinul într-un Ev curat?…
    De ce, Române, toate le-ai uitat?

    De ce tăcem când se putea, în fine,
    Să fim stăpânii vecului ce vine,
    Să ne-adnirăm triumful împlinirii,
    Să pornim pe drumul dezrobirii?

    De ce, NOI, ce-am fost cândva, odată
    O Ţară demnă, liberă, bogată
    Stăm aplecaţi cu frumtea în ţărână
    Şi trăim în veşnică minciună?

    Române!! Dă glas pornirilor curate
    Şi,TU, fă-ţi în Ţara ta DREPTATE !
    Fi demn! Şi nu-ţi privi cu nepăsare
    ŢARA, ce-o ţin TIRANII sub teriare.

  7. Ing.Ion Văcaru

    Lui Ioan Cristoiu,
    care îl sfatueste pe Gigi Becali să nu candideze pentru Parlament ca ” are afinitate la oi” şi locului este la Stână.

    El, nu-i savant. Creşte mioare
    Şi dă românului mâncare,
    Pe când tu, un CAP în ceaţă,
    Ne dai vorbe şi… mătreaţă

  8. Ing.Ion Văcaru

    ACELEAŞI MÂINI…

    Trecură hunii, turcii, goţii
    Şi-n gana calului trecură…
    Praf şi scrum lăsar-n urmă
    Şi codri înegriţi de ură.

    Pe ruguri mari de suferinţă
    Au pârjolit pământ şi zare,
    Şi mărturi ne sau în cale,
    Mulţimi de semne funerare.

    Ne-au pângărit mame, fecioare
    Cultură, limbă şi credinţă,
    Trecându-ne prin foc şi spadăi
    Neprihnita noastră fiinţă.

    Imperii ne-au cazut în spate
    Cu lancia-ntinsă,spada scosă
    Ducând prunci-n grea robie,
    Furând şi turta de pe nasă….

    Astfel de vremuri iar veniră,
    Ca un blestem ce n-are leac,
    S-adcă ură,scârbă şi dispreţ,
    Bolă, în casa omului sărac.

    Dar, cât vom mai putea răbda
    Cruzimea, aşa-zişilor români,
    Ce-şi fac legi cum vor şi fură,
    Cu-aceleasi ticăloase mâini

  9. Ing.Ion Văcaru

    Lui Horia Roman Patapiecvici,
    care afirmă ,argumentat “ştiinţific”, că marele poet naţiona, Mihai Eminescu, este ” un schelet în debara, de care trebuie să ne debarasăm”.

    E cărturarul ce nu ştie
    Că Eminescu-i veşnicie
    Şi nu schelet în debara…
    Are scuze:minta-i rară

  10. .Ion Văcaru

    SPUNE, NU !..

    “Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta”
    Mircea Eliade
    Hoţii vin şi hoţii pleacă
    Dintr-o Ţară-nfometată
    Unde jafu-i jaf de Stat,
    Chiar de Zeus aprobat…
    Nimeni n-are ce să facă:
    Hoţii vin şi hoţii pleacă.

    Sunt la cârmă,la putere,
    Doar să-şi facă Ei avere
    Şi n-au teamă, frică n-au
    Şi porunci ţn Ţară dau…
    Nimeni n-are ce să facă:
    Hoţii vin şi hoţii pleacă.

    Bogăţii ce munţii poartă
    Au ajuns motiv de ceartă,
    Iar dacice comori avute
    Au fost furate şi fândute…
    Nimeni n-are ce să facă
    Hoţii vin şi hoţii pleacă.

    Spune,Nu! Şi NU ! să fi,
    Că am ajuns o COLONIE…
    Ridică fruntea din ţărână
    Şi nu te teme de furtună.
    Sub Tricolor,Române,sus!
    Că vremea Hoţilor s-a dus.

  11. .Ion Văcaru

    JOIAN
    Fabulă dedicată PDL-iştilor ce sunt şi vor să mai intre
    în Parlament ca Senatori sau deputaţi.

    E mare zarvă în ogradă,
    Zarvă ce-a trezit o stradă…
    Aşa mare, ce să-ţi sun,
    Ca totul să ajungă scrum.
    ” Zboră, soro! Ori ţi-e frică…
    Priveşte la rîndunică
    Cum pluteşte-n zbor rotat
    Peste casele din sat”,
    Zice cloşca cea moţată
    Către puica pistruiată.
    “Ce vorbeşti? Nu-i cu putinţă!…
    Asta cere multă ştiinţă.
    Dar îţi spun:fiindu-mi amică
    Am s-o chem pe rîndunică”
    Stând la umbră tolănit
    Le zice boul plictisit:
    ” Nu vă necăjiţi, surate…
    Sunt Joian,un bou cu carte
    Priceput la tot şi toate…
    Vă-nvăţ zdorul, Fără frică,
    N-am rival în rândunică.
    Şi mă rog, de n-aveţi zot,
    Vă ţin una: cea de zbot.”
    Găini, raţe dau năvală,
    Grivei buimăcit se scoală
    Mârăind:” Oare se poate?”
    Tace zarva:Ca din carte
    Bou-ncepe să vorbescă
    Ce util or să muncească…
    Şi câte, câte n-ar fi spus
    Cu gesturi largi şi nasul sus,
    Dacă un cocoşi cu minte
    Nu-i lua vorba dinainte:
    ” Meştere,pe gard urcând
    Şi din aripe fluturănd,
    N-ai vrea din cele câte-ai spus
    S-arăţi vreo două şi pe sus?
    S-ar pricepe mai uşor
    Arătând ce-ai spus în zbot”
    Rândunica din văzduh
    Dă cocoşului raspune:
    “Cum să zoare bietul bou,
    Că doar vaca n-a fost ou…
    Că-i un prost nu vă miraţi!…
    Dar voi cu grije vă purtaţi
    C-acest limbut neobrăzat
    În Parlament e…deputat”.

  12. Ion Văcaru

    TERORISTUL

    ” Când dreptatea piere, nu mai este
    nimic care să dea preţ vieţii omului”
    Kant

    Ascult mâhnit a ta ameninţare,
    Vândut şi-al morţii salahor
    Şi o spun, chiar de mă doare,
    C-odată îmi e dat să mor…

    Şi voi lupta pentru dreptate
    Chiar de-aş fi sub ghilotină;
    Nu pot să fiu la crimă parte
    Când Ţara o făcrăţi ruină

    Sunt vlăstar din trunchiul ţării,
    Zămislit din inimă de Dac
    Şi paloş demn al dezrobirii
    Pus în slujba omului sărac.

    Slăvi-voi omul ce munceşte
    Şi-şi apără pământul Dac,
    Nu-l iert pe cel ce unelteşte,
    De-aceea astăzi fac ce fac.

    Mă-nchin la genii şi la arte,
    La geto-daci, la zeul lor,
    Pentru Ţară trec prin moarte
    Urând hidosul trădător…

    De mi-o fi dat să te întâlnesc,
    Vândut al morţii salahor
    Vreau doar atât să-ţi amintesc:
    Că sunt un Dac nemuritor.

  13. Ion Văcaru

    COABITARE

    Ponta ca Pilat din Pont
    Se spălă pe mâini de toate!…
    Ce-a promis trecu în cont
    La capitolul… uitate
    Şi în hazul multor poante
    A făcut la toţi…dreptate.

  14. Ion Văcaru

    LUI CRIN ANTONESCU

    De băsişti tu stai departe
    Şi fă Românilor dreptate!…
    Prin purtarea lor parşivă
    Şi-au pus bombona pe colivă

  15. Ion Văcaru

    PRUDENŢĂ

    Laszlo Tokeş, schimbă tonul,
    Şi mai lasă Trianonul!…
    Ştim că eşti horthyst de rasă
    Ce trăieşti la noi în casă.
    Aruncă-ţi barda din sutană
    Şi trăieşte fără teamă,
    Dar fărâ gânduri de şacal
    Să rupi o parte din Ardeal.
    E un sfat blând şi cumite
    Dat de un Român cu minte…
    De-aceea, schimbă tonul
    Şi mai lasă Trianonul.
    Mi-e lehamite să te-ascult:
    Ce vrei tu, e mult prea mult!
    Nu-ncerca pe orice cale
    Să mă vezi la supărare.
    Îţi port respectul de creştin
    Dar nu beu al tău venin…
    Căci răul ce ni-l l-ai adus
    Ne fu ,Tokeş, îndejuns.

  16. Ion Văcaru

    Lui Remus Cernea,
    si acoli acolitilor sai.

    Avand motiv ecologia,
    Praf facurati industria!..
    Daca Tara va suporta
    Vom ajunge toti in grota

  17. Ion Văcaru

    Lui Renus Cernea,
    care se opune cu fehementa la exploatarea
    aurului de la Rosia Montana,fara a fi de specialitate.

    Esti mintos cu plete lungi
    Si vrei mare sa ajungi!…
    Stai cuminte! Ma asculta:
    Paru-i lunng, dar mintea scurta

  18. dabija

    Problema nu este a cuiva cu plete mai mult sau mai putin lungi si mai pe invers decat ceilalti. Cand un intreg popor spune NU, popor din care fac parte o multime de specialisti, de data asta intr-un singur gand si o singura vointa cu Academia si cu alti intelectuali care nu s-au lasat calcati in picioare este bine sa-ti strangi jucariile si sa pleci acasa. Repede, dar atat de repede incat sa nu mai ramana nici amintirea dupa tine!

  19. Ion Văcaru

    DEZNODĂMÂNT

    ” Nu trebuie să se respecte omul
    mai mult decât adevărul”
    Platon

    Oricât mi-ai apăsa grumazul
    Şi mi-ai pălmui obrazul
    În gennchi nu pot să-ţi cad
    Că vin din nemul Basarab
    Şi-s fiu din Domnii Craioveţti…
    Nu cad rapus, oricât loveşti.

    Cruzimea-ţi faptelor barbare
    Adună-n mine-ncrâncenare
    Şi ură.Ură, clocot de mânie
    Că m-ai dus în grea robie
    Şi pretinzi că n-ai,tu, vină
    Că Ţara mi-a ajuns o ruină.

    Degeaba îmi apleci grumazul
    Lovindu-mi dureros obrazul…
    Tiran făţarnic, vreau să şti
    Că vei plăti, ori unde-ai fi!…
    Românul rabdă dar nu uită
    Că-i vândut ca-n târg o vită.

    Eşti un nebun dacă mai crezi
    Că fiind înconjurat de garzi
    Poţi să-i pui în jug grumazul
    Şi să-i scuipi dement obrazul…
    Mai bine-n luptă vrea să cadă
    Decât sub Cizma Ta să şadă,

    Uragan,taifun ţi-om fi în cale –
    Flămânzi, desculţi cu mic cu mare –
    Facând pământul ca să fiarbă
    Şi ruguri peste tot să ardă…
    Poate aşa vei şti, Grotesc Tiran,
    Că doar Poporu-i Suveran.

  20. Ion Văcaru

    Lui Oana Stancu – doamna demnităţii umane.

    E greu de căştigat în luptă
    Când ai justiţia coruptă
    Şi mai şti, ce şim cu toţii:
    Hoţii nu-şi condamă Hoţii

  21. Ion Văcaru

    Unor IMPOSTORI,
    care au distrus deliberat, la comenzi oculte,
    industria romaneasca

    Cu chip savant, pretinsi cu carte,
    Se pun garant c-o fi dreptate!…
    Dar cand privesti in jur ca-i jale
    Pricepi ca-s hoti si…haimanale

  22. Ion Văcaru

    Lui ILIE SERBANESCU,
    care nu accepta privatizarea intreprinderilor
    strategice ale statului.

    Maestre, te admir ca poti
    Sa faci fata la netoti!….
    Dupa mintea lor scalpata
    Tara ne va fi…privata.

  23. Ion Văcaru

    SFAT de TAINĂ
    Lui Crin Antonescu, care îl critică
    în stil băsist pe Ponta, c-ar fi violat independenţa
    justiţiei, facându-se că nu ştie că aceasta este
    de ani buni sub cizma lui Băsescu.

    De vrei la Cotroceni să urci
    Printre caudiane furci
    Şi pe un drum pavat şi larg
    Nu mai da…cu oişte-n gard.

  24. Ion Văcaru

    JUSTIŢIA,
    promovată de potentaţii,profitorii
    şi trădători de ţară ce ne-au vândut
    ocultei mondiale.

    Când fură un sărac un ou
    Sau din abator un bou
    E urmărit, stigmatizat
    Şi la Jilava-încarcerat….
    E firesc: Legea e-n toate
    Dar, NU! cănd se fură o CETATE

  25. Ion Văcaru

    TIRANIA,
    e secretul puteri băsiste, susţinută
    de forţe oculte şi de nepăsarea
    românilor.

    Mă-nfioară ce s-ntâmplă
    Când Băsescu intră ş-n luotă,
    Căci are pentru fiecare
    O mulţime de dosare….
    Dacă-l critici şi nu taci,
    La Jilava poţi… să zaci

  26. Ion Văcaru

    DEZAMĂGIRE

    Când miniştri ereau prunci
    Noi munceam căzând în brânci,
    Azi, ocrotind pe cei ce fură,
    Ne iau pâinea de la gură

  27. Ion Văcaru

    LOVIŢI, PĂGÂNI !…
    Asasinii industriei româneşti vor să distrugă
    şi calea ferată Oraviţa-Anina, fiind cea mai
    veche pe teritoriul ţării şi care a deservit şi
    poate deservii bogăţii imense.

    Cu barda crudă a nedreptăţii
    Ciopliţi statuia libertăţii
    Ce va veni.Cu gest morbid,
    Voi, un popor l-aţi pus la zid
    Să vindeţi Ţara şi Carpaţii
    Ca Noi să slugărim la alţii.

    Loviţi,păgâni! Loviţi cu barda
    Să nu vă scape cumva prada!…
    Acum când sunteţi la putere
    E vremea s-adunaţi avere
    Că, Voi, ne sunteţi “patrioţii”,
    Stăpâni pe cumpăna dreptăţii.

    De mii de ani am fost furaţi
    Şi-nvrăjbiţi de păgâni încoronaţi,
    Veniţi din est, din vest şi sud,
    Din nordul îngheţat şi crud…
    Lănci şi scuturi, Ei, purtau
    Şi la fel de curuzi, ca Voi erau

    Privesc în jur şi mă-nfioară
    Cum trenul stă pustiu în gară,
    Cum cresc ciulinii peste tot
    Şi ruginesc vapoare-n port…
    Iar, greul tot săracu-l poartă,
    Lacrimă din poartă-n poartă.

    Când ochiul va-nceta a plânge
    Şi pumnul mânios s-o strânge,
    Când zarea ruguri şi-o aprinde
    Şi pârjolul peste tot s-o-ntinde,
    Va fi târziu! Simbol Dreptăţii,
    Va sta STATUIA LIBERTĂŢII

  28. Ion Văcaru

    DIN LAC ÎN PUŢ

    Că e Ponta sau Băselul
    Ne conduce tot Bruxelles-ul
    Şi prin perversa cârdăşie
    Ne-au facut şi…colonie,
    Ca Ţara ruptă în bucăţi
    Să ne-o scoată de pe hărţi…
    Iar NOI, dezbinaţi şi învrăjbiţi,
    Vom fi prţdaţi şi jefuiţi,
    Pe când Ponta si Băselul
    Joacă cum cântă Bruxelles-ul.
    Şi jocă vesel tontoroiul
    Până va plezni “buboiul”
    Şi-or vedea că e drăguţ
    Să ajungi din Lac în Puţ…
    Ponta!
    Nu-ţi urca scroafa-n copac
    Că ai cu Băsescu pact!…!…
    Te-am VOTAT să fi cu NOI
    Şi, NU! cu hoarda de CIOCOI,

  29. Ion Văcaru

    NOSTALGICILOR,
    ce şi-l plâng pe fostul rege că a trăit în exil
    şi sărăcie, muncind ca mecanic auto, uitându-se că
    acesta a trimis, prin actul de la 23 august 1944, peste
    160000 de şoldaţi şi 70000 de Români etnici germani
    în Siberia Majoritatea au murit.A fost cel mai mare
    genocid făcut de un şef de stat Român, rămas nepedepsit.

    “Patrioţi”, bine plătiţi
    Lătră ca şi scoşi din minţi:
    ” Vrem Regat! Îl vrem pe Rege!”…
    Aşteptaţi să vină clipa
    Şi-i dăm locul…la Antipa

  30. vlaicu

    important e ca MAGestAtea sa are bust in fata ambasadei ruse! Nu cred ca s-ar supara prea multi sa il aiba Federatia mai aproape, ba chiar in curte. Donatie!

  31. Ion Văcaru

    FRUNTEA, SUS!…

    “Atunci sunt republicile fericite când
    domnitorii vor gândi sau gânditorii vor domni”
    Platon

    Abdicând tronul abil,
    Regele profund umil,
    Sub Coroană a dat iama
    În aurul de la Tismana
    Şi cu mută dibăcie
    A făcut să n mai fie…
    Mazilit,plecă din ţară
    Lasând visteria goală
    Ca Măria Sa, subtil,
    Să fie rege şi-n Exil…
    Şi îmi spune un netot
    Că-a fost Rege patriot.
    Dar nu vede, ca şi orbii
    Că în Ţară intră Corbii
    Unde haite de hiene
    Sfâşie şi ne sfidează
    Şi furând ne guvernează…
    Ca jaful să devină lege
    Au nevoie şi de Rege…
    Române!
    Acum ori niciodată
    Taie-n viitor o poartă
    Să avem o altă soartă.
    Nu sat cu mâna-n sân
    Să fi slugă la stăpân!…
    E timpul să pornim,
    Stâncă de uniţi să fim,
    Că la graniţă, moşnene,
    Ne pândesc alte hiene
    Şi de-aceea fă să fie
    Braţul tău, în veşnicie,
    Pavăzî peste Moşie.
    Nu-ţi da Ţara, bogăţie,
    Pradă hoţilor să fie!…
    Fruntea sus,Române!
    Ai o Ţară, ai un nume.
    Uită de Regat şi Regi
    Şi încearcă să-nţelegi
    Că prin voinţa ta se poate
    Să trăim în libertate.
    Române,sus! Tu poţi
    Ţara să o scapi de hoţi,
    Că aşa nu se mai poate:
    Este-o limită în toate!

  32. Ion Văcaru

    UNUI LIMBUT
    Ce se laudă că prin descentralizare
    ne rupem definitiv de comunism.

    Ştim ce-a fost şi o să fie
    Şi sub ilustra ta domnie,
    Dar raspunde, dacă păţi:
    Ţara cum o scapi de hoţi?…
    Eşti şocat? Închide ciocul !!!
    Ţi-o spu eu: când zboară porcul.
    Nu putem să fim un Stat
    Câd pe Tron stă un Clonat

  33. Ghiara-de-otel

    Atentie la cetatea cea mare a orcilor ho money tasS si la redutele-revista care o apara, avem informatii ca dupa actiunea de spalare a imaginii, vezi invitatii, seria dvd Lucia Hossu-Longin, ultima carte a “dizidentei” Ana, vor contraataca cu orci-dinti-de-fierastrau din vierministan

  34. Ion Văcaru

    IMPOSTORUL,
    cu sau fară ” Ghiara-de-oţel”

    Orgolii mari şi de putere,
    Dorinţa de-a avea avere,
    Te-a făcut tiran între tirani
    Setos de glorie şi bani…
    Nu pricepi c-acestă vină,
    A pus Regi sub ghilotină…
    Setea nastră de dreptate,
    Să aştepe.. nu mai pate!
    Ai dat tot. Acum pămntul
    Şi părinţilor mormântul.
    De la Tisa-n largu mării
    Vânduşi bogăţia Ţării,
    Pruncii stau fără şcoală
    Şi nimeni nu dă socotelă.
    Iar tu, Vodă-n hăhăială
    Îţi baţi joc de Noi de Ţară…
    De nu pui capăt la toate,
    Ne vom face Noi dreptate.

  35. Ion Văcaru

    OPRIŢI TEROAREA !…

    “Dreptatea trebuie să fie puternică,
    iar puterea – dreptate”
    Blaise Pascal

    Voi,trădătri, de la Domnie
    Ce-aţi dus Ţara în robie,
    Slugă la stăini să fie,
    Luaţi aminte, că-ntr-o zi,
    Când tot omul s-o trezi
    Că lupta voastră e mască
    Pe făţărnicia voastră,
    Va porni ca un tzunamii
    Să măture toţi şarlatanii
    Şi viermuirea de căpuşe,
    Să-şi rupă lanţuri şi cătuşe…
    Câmd puhoiul va pornii
    Îngrzit de trădători şi mârşevi,
    Vai ş-amar de voi va fi…
    Necruţătr fi-vom cu hoţii,
    Cu şarlatanii şi despoţii,
    Cu cei ce slugăresc străinul
    Şi ne pun la zid destinul.
    Vă miraţi? Nu-s vorbe-n vânt.
    E legământ, e jurământ
    Rostit sub Sfântul Tricolor
    De un brav şi milenar popor…
    Dacii, cu soarta ne-mpăcaţi,
    Din codrii Munţilor Carpaţi
    Dau glas tulnicului, care,
    Varsă-n Apuseni chemare,
    Că Dreptatea-n Ţară moare.
    Ce-au agonisit cu trudă
    Le-aţi furat şi se mai fură…
    Lăcomia voastră mare,
    Din Ardeal şi pân-la Mare,
    Umple Ţara de săraci,
    De boschetari, aurolaci,
    De cerşetri, prostituate,
    De şmeri cu multă carte
    Şi de copii, fără milă părăsiţi
    Şi barbar desmşteniţi…
    Ca-ntr-o junglă – fiară surdă,
    Încrâncenată, oarbă, crudă –
    Sfâşiaţi Ţara-n bucăţi
    Şi o guvernaţi – despoţi! –
    Să ne- stergeţi de pe hărţi.
    Voi, Elitişti, de la Dmnie
    Şi stăpâniţi de mârşevie,
    Nu-i de-ajuns cât aţi furat,
    Şi fără milă ne-aţi prădat?
    Vreţi ca şi sufletul din noi
    Să ni-l luaţi.E greu, ciocoi,
    Cu noi: un Ortac dacă ne pică,
    Zeci şi sute se ridică…
    Încetaţi! Opriţi teroarea,
    Că s-a stins în noi răbdarea
    Şi fierbe-n clocot disperarea,
    Că Ţara ne-a ajuns să fie,
    Colonie, sufocată de hoţie.
    Acum,Române, te ridică!
    Şi nu-ţi fă din moarte frică,
    Că viaţa dusă în sclavie,
    Mai grea ca moartea o să fie.
    Rupe-ţi jugul nepăsării,
    Ieşi din mocirla dezbinării!…
    Ţepeş, fi!…cu trădătorii
    Că raspunzi de sarta Ţării…
    Ridică-te!..Şi fă-ţi Dreptate,
    Că, tu, eşti Rege în Cetate.

  36. Ion Văcaru

    DACĂ NU ŞTIŢI….

    ” Poţi închide ochii,dar nu ăpţi
    stinge soarele”
    Nicolae Iorga

    Nomade hoarde, de prin Urali şi stepe,
    Aţi urcat, călări, pe cursri lungi de ape
    Şi atraşi de dacica, panonica câmpie
    Pe care, cortu-ridicat, aţi vrut-o şi moşie.

    De vecuri grohăiţi sălbatic – maniaci-
    Că n-am fi noi din fii de mândri daci,
    Că Burebista – suveran şi nobil Trac-
    N-a stăpânit Imperil TRACO-GETO-DAC;

    Că Roma, chiar – neînvinsă, suverană –
    N-ar fi avut de Daci respect şi teamă…
    Că-n lupte grele neamul Dac s-a stins,
    Că dpă Decebal pustiul s-ar fi-ntins…

    În timpul scurs de-un vec şi jumătate,
    Loviţi de daco-carpi, din faţă şi din spate,
    Romanii au priceput mai repede ca alţii
    Dă Dacii vor dispare odată cu Carpaţii…

    Că n-a putre, oricât le-ar fi de mare
    Carpaţii să-i doboare, să-i joace-n picioare…
    Că-n Dacia, prin veacri ce s-or scurge,
    Dacul va rămâne cât Dunărea va curge.

    Voi, cu strămoşi barbari clociţi prin stepe,
    Născuţi în cort sau în goana unei ape,
    Spuneţi că pe Tisa n-aţi gasit un Dac,
    Că trecutul nostru s-adună într-un veac…

    Că nu,ei Dacul – martir între martiri –
    Ce ne-a lasat comori, istorice-mpliniri
    Şi-a ridicat cetăţi, din inimi stăvilare,
    Va alungat cu spada din dacice hotare.

    Veniţi din Lendia, pe Nistru şi pe Tisa,
    Sub şa purtând satanic carne, clisa,
    Aţi jefuit Europa în goană de copite,
    Năvălind şi Roma, Cetatea celor Sfinte.

    Uitaţi ce-aţi fost, c-aţi fost primiti de Dac,
    De nu imperiu ce cu Roma s-a luptat…
    Dacă nu ştiţi ce-a fost, învăţaţi prin alţii,
    Că Dacii vor dispare odată cu carpaţii

  37. Ion Văcaru

    DILEMĂ
    “Marele “guvernator îşi medaliază “elitele ” intelectuale
    obligându-mă să zic precum Ion Creangă: “Nu sunt
    deştept, dar când privesc în jur prind curaj”
    şi întreb:

    Dacă avem aşa bărbaţi
    De ce ne lăsăm furaţi?…
    Să grăiască, să ne spnă
    De ce biruri se adnă
    Şi din veac prin veacuri
    Ducem ruginite lanţuri,
    Stăm cu frntea în ţărână
    Şi pupăm mâna străină
    Care ne-a furat avutul,
    Teritoriul şi trecutul?…
    Ca pe boi la jug ne-njugă
    Să-ntoarcem brazdă, ca să fie,
    Boerie la domnie,
    Dans şi multă veselie.
    De ce le facem temenele
    Sclifositelor lichele
    De parveniţi şi hăhăiţi
    Şi-i salutăm cu ” să trăiţi”?
    Deşi le simţim prostia
    Ne ridicăm şi pălăria
    Cum ne-o cere omenia,
    Sperând că într-o zi
    “Alesul”Ţării s-o trezi
    Şi-o vedea că nu e bine
    Să furi şi trenul de pe şine…
    Că românul vrea să ştie
    Cum a strâns, El, bogăţie
    Să trăiască fără grije
    Într-o ţară pusă-n cârje?
    Şi de ce tiranul crede
    Că belşugul să în vorbe,
    În discursuri şi-n citate
    Ori în fraze cizelate
    Spuse-n taină la amante,
    Sau ţipate în Parlament
    Ca să faci prostul atent
    Câtă minte porţi cu tine
    Ca să faci la oameni bine…
    Că din mintea ta coboară,
    Mântuirea pentru Ţară…
    Iar sub poale de Carpaţi,
    Nu-s ca tine alţi titraţi!…
    Dacă avem aşa Bărbaţi,
    De ce ne conduc rataţi?

  38. Ion Văcaru

    ÎNCĂ, NU ŞTIŢI….

    “Cu cât statul este mao corpt,
    cu atât emite mai multe legi”
    Tacit ( Caiu Corneliu)

    Urcă prin faptă şi sinceră gândire,
    Ştiinţă şi muncă,şi nobilă gândire
    Să-ţi aperi glia de-a lor ticăloşie –
    Dacia, primită de la Dacii, Moşie.

    Nu te lăsa să fi unealtă dezbinării,
    Izolat şi dus în grota nepăsării
    Să dormi vrăjit de odele trădării…
    Tu, fiu de Dac, eşti viitorul Ţării!

    Ridică-ţi frnte nobilă, fii treaz!
    Că te-a adus trădarea la necaz
    Şi cruzi tirani,din ţară şi de-afară,
    Ce uneltesc ca Dacia să piară.

    “Aleşii ţării, ticăloşiţi în crimă
    Şi “înobilaţi de-o laudă străină,
    Vor ca viteazul şi neînfricatul Dac
    Să fie iar supus şi-ngenunchiat…

    Ca hoţii să-i scuture de aur lâna,
    Să uite de Costeşti şi de Căpâlna,
    De Olbia şi Tyras, Munţii Haemus,
    De Burebista şi Decebal, răpus,

    Urcă Ulimpul,Muntele Bucegi,
    Lăcaşi de Zei, ca astfel să-nţelegi,
    Că Sfibxul, cioplit de-o zeitate
    A hărăzit, aici, să fim: eternitate!

    Mă uit mirat la voi, pigmei făloşi,
    Fuduli,avari, guralivi şi găunoşi,
    Cum vă iubiţi îmbelşugata Ţară:
    Furând tovarăş cu hoţii din-afară.

    Voi, stoarceţi de vlagă sărăntocii
    Şi grohăiţi în Parlament ca porcii,
    Trăiţi plăceri în lux şi-n nepăsare,
    Când România cade sub topoare.

    Aţi jubilat când a căzut ” Tiranul”
    Şi ne-aţi urcat pe tron Şacalul!…
    Încă, nu ştiţi de ce suntem în stare:
    Dacia prin Dac va fi nemuritoare!

  39. Ion Văcaru

    TU,NU LĂSA!…

    ” Fiecare om are o patrie,
    restul sunt ţări”
    Octavian Paler
    Veac după veac, tăcuţi, am suferit cumplit
    Când imperii nemiloase ne-au silit
    Îngenunchiaţi să stăm, cu fruntea în ţărână
    Şi biruri să plătim sub sabia păgână.

    Rând pe rând, tiranii, cu mâini însângerate,
    Câinoşi, au năvălit în nobila Cetate
    Şi cumpărând conştinţe, lichele trădătoare,
    Ne-au jefuit comori şi dacice ogoare.

    Tot ce clădise Vodă cu braţe româneşti-
    Crescut flăcău printre săteni oneşti –
    Au dărâmat puciştii, scursura comunistă,
    Adusă la putere de hoarda KGB-istă.

    Răbdăm de-un sfert de veac, sub tiranie,
    Ca binele promis înbelşugat să vie…
    Pe când puciştii, perfid, se laudă-n Cetate
    Că,Ei, ne-au dat, râvnita libertate.

    Cu bestială trudă, strânşi în istorice partide,
    Fără doctrine – alnecoase, insipide –
    Ne răstgnesc trecutul, hulindu-ne credinţa
    Convinşi că prin Ei, ne vine bituinţa.

    Încrâncenaţi aleşii, ce au promis belşugul,
    Cu viclenie ne-au pus pe meri jugul
    Să dcem arhaica povară, un feudal destin,
    Ca bine să trăiască complotul asasin.

    Prin sângeroase lacrimi, prin aerul ce arde,
    Porni-vom toţi, ca din ocean tornade,
    Să curăţim Cetatea de ticăloşi şi de insultă,
    De cel ce a uitat săracul să-şi asculte…

    Decât să-ţi porţi osânda, ce-i dată fără vină
    De-o judecată ce banilor se-nchină,
    Mai bine te ridică cu demnă-înverşunare….
    Tu, nu lăsa ca Ţară să-ţi fie închisoare!

  40. Ion Văcaru

    ALEŞ ÎMTRE ALEŞ

    “Legile ţării nu interzic
    nimănui să fie imbecil”
    Grigorie Moisil

    Voi, n-aţi coborât cu mine-n mină
    Să stoarcem adâncului lumină,
    Să lopătăm cărbuni în abataje,
    Să tăiem galerii, dispuse ţn etaje.

    N-aţi cercetat adâncuri de speranţă
    Curioşi şi plini de cutezanţă
    De-a afla ce-i dincolo, în strate,
    Unde doar gândul mai străbate,

    Ca ochiul minţii, sigur, să ne-arate
    Ce paşi vom face mai departe…
    N-aţi coborât împinşi de mari nevoi
    Şi de-aceea nu gândiţi ca noi.

    Veniţi ! Şi coborâţi cu mine-n mină
    Câmd braţul muncii greu suspină
    Şi frunţi ciclopice traspiră în tăcere
    Smulgându-i stânci forţă şi putere.

    Curaji, vă zic! Şi nu vă faceţi frică
    Că moartea-n mină stă-ntr-o clipă…
    Acum e vremea, domnilor, să ştiţi
    Că-n mină nu muncesc tâmpiţi!…

    Că-n adâncuri,ştinţa e tot ştinţă,.
    Pusă la muncă însemnă biruinţă…
    Prin ea, minerul, modest şi-n tăcere
    V-aduce-n casă căldură şi putere.

    Aleş între aleş şi, voi, mari boieri –
    Consumatori de whisky şi plăceri,
    Veniţi! Daţi jos sclifositul ambalaj,
    Coborâţi, ortaci, cu mine-n abataj

    Şi veţi pricepe ce-nseamnă ortăcie,
    Că munca-n mină ne e boierie…
    Iar harul muncii ce se pune-n toate,
    Cere Dreptate şi linişte.n Cetate.

  41. Ion Văcaru

    RĂSPLATĂ

    “Patria este norodul, nu
    tagma jefuitorilor”
    Tudor Vladimirescu

    Că răul vine din trecut,
    Din pacate, am crezut
    Şi cu păgână răutate
    Certai bătrânii în Cetate,
    Că mi-au dat viaţă grea…
    De chriaşi în Ţara mea.

    Azi pricep, ca toţi nepoţii,
    Cum prosperă mafioţii
    Şi se-nfruptă, an de an,
    Având lagea paravan,
    Ca pălmaşul să nu ştie
    Cum şi-adună Ei moşie.

    Şi vedem, cu nepăsare,
    Cum “elitele” avare –
    Venetici şi haimanale –
    Scot şi Ţara la vânzare…
    Iar,noi?Pruvim cu toşii
    Cum ne-o fură idioţii!…

    Ne dau lecţii de purtare –
    Lefegii din lupanare-
    Şi ne-nvaţă ce e drept
    Şi cuminte,şi-nţelept…
    Să priceapă toţi, cu toţii,
    Cine ne sunt “patrioţii”..

    Văd clonaţi şacali turbaţi,
    Analfabeţii îngâmfaţi,
    Procorori şi magistraţi,
    Senatori şi deputaţi –
    Autori de fapte grave-
    Ce trăiesc ca nişte larve.

    Văd ruşinea unor ruine
    Şi o ţară fără pâine,
    Hăituită ca un câine…
    Văd încrâncenaţi nepoţii
    Şi-n cătuşe Patrioţii…
    Iar la Cârma Ţării Hoţii..

    Văd moştenirea Dacă
    Jefuită de o cloacă,
    Sfârtecată în bucăţi
    De şacalii ” patrioţi”…
    Şi mai văd, bătrânii,
    În gunoaie ca şi câinii.

    Că răul vine din trecut,
    Din păcate, am crezut…
    Părăsit, ca-n faţa morţii,
    Patria mi-o luară hoţii
    Cu răsplată crudă, grea:
    De chiriaşi în Ţara mea..

  42. Ion Văcaru

    ORICÂT DE GREU…

    “Nu avem dreptul de a consuma
    ferucire făr a o produce”
    George Bernard Show

    Oricât de greu ne este-n luptă
    Sub ticăloşii ce insultă,
    Vom duce lupta, căci ne luară
    Dreptul de-a trăi în Ţară.

    Ne vând speranţe toţi netoţii
    Şi-n cimitir s-adună morţii,
    Ne umblă foamea prin cătune
    Ca-ntr-o ţară fără nume.

    Fură escroci cu rang de zeu-
    Canalii ce trudesc la greu-
    Ca să fim, între dacice hotare,
    Cerşetori la drumul mare.

    Fură şi trăiesc în lux de rege
    Ocrotiţi de bani şi Lege,
    De judecăţi perfide şi absurde
    Ce guvernează peste urbe…

    Îmi cer să tac, să am măsură,
    Lumea să o văd mai pură?…
    Un sfert de veac crezui în voi
    Că scoateţi Ţara din nevoi.

    E greu să-mi pun lacăt la gură
    Când viitorul mi se fură
    Şi văd că-n târguri ni-s vânduţi
    Chiar şi pruncii nenăscuţi.

    Tirani cu nume de-mprumut
    Ce ponegriţi timpul trecut,
    Vă dau un sfat..Nu-l ignoraţi!..
    În Carpaţi trăiesc bărbaţi.

    Oricât de greu ne este-n luptă
    Sub ticăloşii ce insultă,
    Vom duce lupta, căci ne luară
    Dreptul de-a trăi în Ţară.

  43. Ion Văcaru

    DESTINE FĂRĂ DESTIN

    “Dacă nu şti în ce port vrei să ajungi
    nici un vânt nu este prielnic””
    Seneca
    Demonic,voi,ne acuzaţi pe cei ce-am fost
    Că lungi decenii muncirăm fără rost…
    Tot ce-am clădit în timp şi, încă, mai există
    Urâţi că vin din lumea comunistă.

    Legaţi prezentul nostru de răul din trecut
    Şi nobile, mari fapte le treceţi la rebut,
    Reinventaţi o lume barbară,crudă, autistă
    Şi invocaţi pervers teroare comunistă.

    Ne vindeţi tot! Şi totul se joacă la ruletă,
    Omul muncii vi-l puneţi sub excortă
    Să-nveţe, să cunoască rebela lui făptură
    Că bogatu-n Ţară e şi lege şi măsură.

    Talmudica teroare, ce înger vrea să pară,
    E gata să ucidă şi foc să dea la Ţară!…
    Şi urlă emanatul că jaful, mafia ce există
    E nărav rămas din lumea comunistă.

    O,neghiob Tiran! Te vrei stăpân în Ţară
    Şi dai cu pietre în cei ce o creară!…
    Când românul s-o trezi şi te-o găsi de fină
    Vei sta pe eşafod, căzut sub ghilotnă.

  44. Ion Văcaru

    TRECE-UN BĂTRÂN…

    “Un popor care voteză corupţi, hoţi,
    impostori şi trădători, nu este victimă,
    ci complice”
    George Orwell
    Vlăguit de ani, neputincios, agale,
    Strivit, scârbit de oarba nepăsare,
    Cu pas târşit şi tremur în picioare,
    Trece-un bătrân, încovoiat de şale.

    Pustie-i calea, iar vântul cârcotaş,
    Ridică frunze moarte, scorojite –
    Roi de fluturi peste case părăsite
    De cei rămaşi fără muncă în oraş.

    Ca o fantomă se mişcă trist, anost
    Pe Strada Muncii părăsită, lungă…
    Umană ruină umblă iar să ajungă
    La mina-n care, el, muncitor a fost.

    Îşi duce gândul cu ortacii-n mină
    Prin etajate galerii,tăiate-n stâncă,
    Să sape suitori, ce pe strat îl urcă
    În abataje, sub bulgări de lumină.

    Dar vede trecutul cu lacăte la porţi
    Şi nemilos Pustiul, stăpân peste oraş,
    Cum trufaş alungă şi ultimul ocnaş
    Să jefuiască Mina, hoardele de hoţi.

    Se vrea bătrânul tânăr cum a fost-
    Bărbat puternic, neobosit în luptă-
    S-alunge hidoasa cârmuire slută
    Şi-n case să aducă românescu rost…

    Taifun se vrea – ieşit din nepăsare
    Şi-o crudă, oarbă, negră disperare-
    Să spulbere, dintre dacice hotare,
    Răul adus cu viclenie, prin trădare…

    E greu să-nduri perversa mârşevie
    Când cel ales, cu străinul înhăitat,
    Plătit, loveşte sfântul neam de Dac,
    Ca Ţara, colonie, să le fie lor, Moşie…

    Gârbov de ani, cu mişcări domoale,
    Tăcut, crâşnind din dinţi de supărare,
    Cu pas târşit şi tremur în picioare,
    Trece-un bătrân încovoiat de şale.

  45. Ion Văcaru

    VREŢI O ŢARĂ….

    “Patria unui porc se află pese tot
    unde se găseşte jir”
    Francoi Soltignac
    Vreţi o ţară ca afară, dar furaţi trenul din gară,
    Holdele de pe ogor, grâul, sacii duşi la gară
    Şi strigaţi în cor – rânduiţi ca la paradă –
    Vrem o ţară ca afară!

    Vreţi Regat, un mare Rege, oligarhică putere
    Şi libertate de-a vă strânge bogăţie şi avere,
    Pe când gloata e lasată-n drum să moară…
    Vreţi o ţară ca afară!

    În libertate, storşi de griji, de cumplitele nevoi,
    Ne ducem crucea învrăjbiţi, flămânzi şi goi,
    Iară, voi, stăpânii -rânduiţi ca la paradă –
    Vreţi o ţară ca afară!

    Aţi vândut, ca-n târg de vite, minţile înaripate
    Eroi ce dorm de veacuri sub o ruină de cetate
    Şi-n drăzniţi a cere – rânduiţi ca la paradă –
    Vrem o ţară ca afară!

    Ca-ntr-o junglă,Voi, aţi făcut din Noi o pradă
    Şi nu vedeţi că Ţara e un rug gata să ardă
    Ca o torţă, iarăşi,voi – defilând ca la paradă –
    Vreţi o ţară ca afară!

    De-un sfert de veac, ca o haită-înfometată
    Şi turbată,smulgeţi din Ţară bucată cu bucată
    Şi strigaţi perfid – rânduiţi ca la paradă –
    Vrem o ţară ca afară!

    Române! De-ţi vrei Ţara făr-a hoţilot Domnie,
    Luptă! Altă cale, de-a scăpa de tiran şi tiranie,
    Nu există! Alungă Hoţii din a dacilor Moşie!…
    Ţara ta, ţară să-ţi fie!

  46. Ion Văcaru

    EMINESCU

    “E greu să trăieşti printre oameni
    fiindcă-i greu să taci”
    Friederich Nietzsche
    Nînţeles miracol, bărbat din neamul Dac,
    Ai răsărit Luceafar cu veacul peste veac
    Şi-ai alergat cu geniu-ţi milenii înnapoi
    Ca,tu,să şti,să spui că Dacii suntem Noi.

    Din trecutul mare şi-a neamului mândrie
    Ai adus dovezi să fie înţeleaptă mărturie
    Pentru cei ce vor să ştie că a dacilor Moşie
    N-a fost pustie nici în vrenuri de urgie.

    Te-ai rupt din veşnicie o clipă să trăieşti,
    Să guşti şi tu plăcerea păcatelor lumeşti,
    Să vezi ce greu se naşte miracolu-împlinirii
    Şi câte lacrimi varsă tristeţea despărţirii…

    Iubindu-ţi Ţara scăldată în sânge de Eroi
    Ai purtat la “Timpul” război după război
    Să trezeşti Puterea – de la rege la ministru-
    Ca Dacia există de la Tisa pân-la Nistru.

    Îndemn îţi fu cuvântul ieşit de sub peniţă
    Ca junii ardeleni, uniţi în dacică credinţă,
    Să-şi scuture grumazul de hunica teroare
    Şi hora s-o pornescă între dacice hotare.

    Vocea ţi-a fost stinsă în zăngănit de arme
    Şi-n gâfâit de tunuri, şi-n ţipătul de mame,
    Caci Dubla Monarhie, prezentă şi stupidă,
    A dat lui Carol ordin, gura să ţi-o închdă.

    O,Decebal! Tu,Rege, din moarte te ridică
    Să-ţi vezi urmaşii cum tremură de frică,
    Cum se târăsc slugoi cu fruntea în ţărână
    Defăimându-şi neamul şi gloria străbună…

    Eminescu- miracol pornit din nemul Dac,
    Geniu neînţeles ce treci din veac în veac-
    Întoarce-ţi doar o clipă privirea înspre Noi,
    Să vezi că ne conduc aceiaşi cruzi Ciocoi.

  47. Ion Văcaru

    DREPTATE

    “Am dreptul la respect,
    sunt fiu de ţăran”
    Vasile Ghica
    Nu sunt născut să-ţi fiu poet cuminte
    Îngenunchiat să potrivesc cuvinte,
    Să cânt lumea crudă,avară,odioasă,
    Să fiu părtaşi la fapta-ţi ticăloasă.

    Văd cu silă aroganţa “elotelor” oculte,
    Inculte,ce varsă ticăloasele insulte…
    Clovni clonaţi, lingăi ai Curţilor Regale
    Ce pretind c-or face România Mare.

    Târât spre nicăieri, pe un drum inept,
    Omul necăjit îşi ţine capu-mpiept,
    Că Ţara dezbinată i-o conduc cretinii
    Şi-o jefuiesc, cum jefuiau şi Hunii.

    Tăcem. Şi-n crâncenaţi privim cu toţii
    Cum cad şi mor sub ziduri patrioţii
    Seceraţi de gloanţe.Noi, bocim de frică
    Şi resemnaţi legăm nojiţa la opincă.

    Nu sunt făcut să duc povara nepăsării,
    Să calc supus pe drumul dezbinării…
    M-oi ridica, chiar, şi-mpotriva tuturor,
    Să duc în luptă un neam nemuritor.

    Dreptate vreau! Şi jur: n-am să fiu acel
    Ce-şi va ierta pe cel ce-a fost mişel
    Lovind în neam, în ţară. Cumplita vină
    Îl va urca pe eşafod, sub ghilotină.

  48. Ion Văcaru

    VULPEA DIN PLEŞCOI

    “Toleranța faţă de trădător
    ne va distruge pe toţi”
    Maximilian Robespire

    Vorbe curg şi curg,zăbovind din poart-n poartă
    Că o guralivă blondă, deplângând a noastră soartă,
    Se doreşte-n fruntea Ţării, să ne scoată din nevoi-
    Doamna Vulpe din Pleşcoi.

    Venită din obscure lupanare, de sub roşii felinare,
    Foamea Neagră, pătimaşe ca şi Miţa Biciclista, are
    Sprijin şi chemare să ia locul dictatorului Băsoi –
    Doamna Vulpe din Pleşcoi.

    E fudulă, elegantă şi cu tact, mlădioasă înmişcare.
    Vipera din ” Frăţia Şerpilor”,un egal rival nu are
    Într-o ţară jefuită fără milă de o haită de Ciocoi-
    Doamna Vulpe din Pleşcoi.

    Se vrea Mare Suverană şi cu alai domnesc purtată
    În Palat, să ştie Ţara că nu-i metresă reformată!..
    E un simbol:Ioana D*Arc, Eva Peron, pentru noi-
    Doamna Vulpe din Pleşcoi.

    Ca boieroaică-n satul Nana cu disperare se agaţă
    De pulpanele Puterii şi speră.inimoasa precupeţă,
    Că, de-om fi turmă de oi, va fi şi Vodă peste Noi –
    Doamna Vulpe din Pleşcoi.

    E virilă şi-n putere, căci Legea ne-o fac mafioţii
    Într-o Ţară unde Hoţii sunt simbolul Demnităţii,
    Ca să poată-n Tron să urce, suverană peste Noi-
    Doamna Vulpe din Pleşcoi.

    Răpitoarea, pas cu pas vânată cu tenace dibăcie,
    Precum faimoasa Mata Harii, a ajuns la puşcărie…
    Îngrijorat, uimit întrebi: răul cel mai rău la noi,
    E doar Vulpe din Pleşcoi?…

    Răspunsu-i unul pentru toţi: de-un sfert de veac
    Ne jefuiesc imperii, strivind sub cizmă nemul Dac,
    Căci ne conduc Ciocoi,ieşiţi ca viermii din gunoi,
    Fraţi cu Vulpea din Pleşcoi.

  49. Ion Văcaru

    PICĂTURA DE APĂ

    “Orice progres însemnă
    război cu societatea”
    Shaw George Bernard

    Mă aplec cu grije şi scot din mare,
    În palmă, apă şi-o ridic spre soare,
    Răcoarea lichidă în aburi dispare
    Lăsându-și în urmă cristale de sare.

    Misterul din aburi e hidrogenul, tritiul-
    Nimicuri,ce sunt legende şi mituri-
    Unde uriașă forță așteptă stocată
    Să-şi facă din Terra planetă curată.

    Drumu-i greu, dar știința e-n toate
    Şi stă sub fruntea omului cu carte,
    Căci ochiul minții,iscoditor, pătrunde
    Ori unde necunoscutul s-ascunde.

    Apa mării ce-mi lasă în palmă sare,
    Din picătura ei va răsări un soare
    Aprins de om în savante reactoare
    Unde heliul naște şi hidrogenul moare.

    Stăpân pe imense forțe nucleare,
    Smulgând din ape mult visatul soare,
    Omul, va modela o lume înțeleaptă
    Ce va uita de războaie şi de ceartă.

  50. Ion Văcaru

    CIOCOI!..

    “Istoria îşi bare joc de cei care
    nu o cunosc, repetându-se.”
    Nicolae Iorga

    Ați uitat
    De cei săraci mințiți de voi
    Şi-mpinşi perfid în mari nevoi
    Cu gâtu-n jug ca niște boi,
    Căci n-au noblețea de Ciocoi
    Şi locul lor nu-i între voi…
    Îi vreți slugoi.

    Ați uitat
    De vremea muncii voluntare
    Când trudeam cu mic cu mare
    Să punem Țara pe picioare,
    Să plătim datoria de război…
    Iar acum, câinos Ciocoi!
    Ce-am clădit ne luarăți voi,
    Lovind în noi.

    Ați uitat
    Că suntem neam de Dac
    Ce și-a păstrat, din veac în veac,
    Pământul sfânt ce stă sub noi
    Înnobilat cu sânge de Eroi,
    S-avem o Tară pentru noi
    Şi nu o pradă sub Ciocoi
    Jefuită ca-n război.

    Aţi uitat
    Că brațul Țării suntem noi
    La greu, când răul vine peste voi,
    Căci, voi, guralive haimanale,
    Sunteți stâlpi de lupanare,
    Făr-a pricepe, voi, Ciocoi!…
    Că Puterea Țării stă în noi,
    Cei umiliți de voi.

    Treziți-vă,
    Voi, fii ai Munților Carpați,
    Nu stați supuși, îngenunchiați!…
    Avem o moștenire Dacă
    Cu jurământ pe veci lăsată
    S-o păstrăm. Veniți, Români,
    Să scoatem Țara din nevoi,
    Curățând-o de Ciocoi.

  51. Ion Văcaru

    OCNAȘUL

    “O guvernare opresivă e mai
    de temut decât un tigru”
    Confucius

    Greul pentru el nu-i greu,
    Separă binele de rău,
    Stăpânind atent adâncul
    Ca poetu-n vers cuvântul.
    Aleargă din Eră-n Eră
    Într-o lume austeră,
    împietrită, neclintită,
    De milenii adormită
    Şi taie bulevarde,
    Unde focul muncii arde,
    Să pătrundă mai ușor
    În ghetoul stâncilor.
    Nuci o forță nu-l oprește!…
    În adânc orașul crește-
    Ocrotit de Dealul Crucii-
    Urbe, sub tăria stâncii…
    Îşi duce greul de ocnaș
    În Oraș de sub Oraș,
    Unde veac după veac
    Şi ortac după ortac,
    Au lăsat în urmă urme
    Şi tradiții cu renume
    Ca urmașii lor să știe
    Că munca este bogăție.
    În tăcere şi cu știință,
    Fără urmă de căință,
    Având forță şi putință
    Şi credință-n biruință,
    A făcut din muncă artă –
    Sfântă poartă,
    Spre o lume viitoare
    Plină de îndestulare.
    Dar, Ciocoi huliți,
    Din patru zări veniți,
    Au pus munca de ocnaș
    Sub tutelă de borfaș
    Să distrugă, pas cu pas,
    Mineritul din Oraș
    Care îşi dorea să fie
    Un izvor de energie
    Omului ce va să vie,
    Căci de-i scos din sărăcie
    Va trăi și-n armonie.
    Mafioți cu tâmple sure
    Şi cu inimi reci şi dure
    Ce se cred a fi curați…
    Dar, cu străinii înhăitați,
    Jefuiesc. Noi, îi privim
    Şi-nvăţăm cum să murim…
    Crima a-întrecut măsura
    Şi în Țară fierbe ura…
    Opriți-vă! vă zi,
    Că-ntr-o zi veți fi nimic-
    Mânca-var inima câinii
    Că ne tâlhăriți ca Hunii.

  52. Ion Văcaru

    BAT CLOPOTE

    “Soarta este scuza celor slabi
    şi opera celor tari”
    Nicolae Titulescu
    Bat clopote…Fă-ți semnul cruce!…
    Neguri coboară în Cetatea Muncii
    Greu încercată şi pusă sub teroare
    De haimanale,din hotare în hotare.

    Bat clopote.Bat.Dureros vestesc
    Că-i la greu tot neamul românesc…
    Naivi,creduli ne admirăm despoții
    Şi credem că-s apostolii dreptății.

    Rămânem surzi la strigătul ardent
    Şi nu-nţelegem marele moment
    Marcat, violent, de clopotul ce bate,
    Că suntem slugi în dacica Cetate.

    Bat clopote.Bat! Disperate cheamă
    Să ne unim puterile, ne-ndemnă…
    Nu mai este timp să stăm deoparte,
    Bogăția Țării între Hoți se-mparte.

    Afaceriști iluștri, capitaliști de rasă
    I-am onorat şi i-am primit în casă…
    Ca apoi, târziu, cu uimire să constaţi
    Că sunt trișori, rechini înfometați.

    Bat clopote.Bat!…Lăsați-le să bată!…
    Poate Românii se vor trezi odată…
    Şi-or pricepe definitiv, înfometații,
    Că binele Țării nu vine de la alții.

  53. Ion Văcaru

    LINIȘTE PIERDUTĂ

    “Dreptatea e ca vântul: stinge
    focurile mici şi întețește pe cele mari”
    Tomas Mann
    Sunt poetul care-și duce crucea
    Şi-i sângerează laurii de spini…
    Liniștea mi-o reveni atuncea
    Când vor plăti şi cruzii asasini.

    Eu sunt ocnașul care vă acuză
    Că prin crimă aţi ajuns bogați,
    Că furați cu zâmbetul pe buză
    Şi sub teroare o ţară guvernați.

    Prezența voastră-i rătăcire oarbă
    În destinul unui neam martir
    Şi mă mir că, încă, vă mai rabdă
    Plătind supus umilitorul bir.

    N-am să-mi iert cumplita luptă
    Ce-am dus-o dur, încrâncenat,
    Dorind o lume demnă, dreaptă…
    Ca azi să văd c-am fost trădat.

    Biciuit îmi duc pe umeri crucea,
    Gorgota urcând în demnitate…
    Iar lupta mea va înceta atuncea
    Când Dreptatea intră în Cetate.

  54. Ion Văcaru

    O,SUFLETE…

    O, suflete ce-alergi nebun
    Să-ți cauți drumul tău, de-acum,
    Pe un tărâm necunoscut,
    Bătut de vânt şi ars de soare,
    Pe unde pasul n-a trecut…
    Opreşte-ţi zbaterea nebună
    Că va fi din nou furtună.
    Cădea-vor rânduieli păgâne
    În lupta dintre rău şi bine.
    Popoarele ce mor de foame
    Vor ridica temute arme
    Să schimbe prin luptă
    Acestă lume crudă, slută.
    Ce ne separă în bogați
    Și-o gloată de înfometați…
    Așteptă suflete, așteptă!
    Porni-vom toți o luptă dreptă
    Ca lumea hoților să cadă,
    Din temelii totul să ardă
    Şi din cenușa evului barbar
    Dreptatea să răsară iar.
    Atunci cu toți
    În lume vom avea un rost
    Fiind românul car am fost,
    Stăpân pe Țară şi pe Soartă
    Într-o lume demnă, dreaptă…
    Ridică-te!Să fim ce-am fost,
    Bărbați ce știu al țării rost…
    Iar când ceasu libertății sună,
    Dă-ți jos Străinul de la Cârmă.

  55. Ion Văcaru

    CONSTATARE

    De când lumea fu să fie
    Au fost proști şi-or să mai fie…
    Dar la noi ce e dement
    Că-i avem în Parlament.

    Nu vă grăbiți! Stați un pic,
    Că mai am ceva să zic:

    Dacă-n lupta oarbă, surdă,
    Politica e-o mare curvă,
    Atunci, amice, nu mă-nșel
    Că Parlamentul e bordel.

    REFORMA LUI GÂGĂ

    “Contra prostiei, chiar şi
    zeii luptă în zadar.”
    Friederich Schiller
    Gâgă, politruc băsist
    Liberar şi regalist,
    A văzut în lac o stea
    Şi-a gândit: Este a mea.
    Fericit găleata prinde
    Şi grăbit spre lac o-ntinde.
    Dă s-o prindă. Ea dispare
    Şi apoi la loc apare…
    Bălăcii o noapte-întreagă
    Ca s-o prindă. E de șagă!…
    Din oglinda-i legănată
    Nu se scurge în găleată.
    ” Nu renunț!O vreau şi sper
    Să am icoana ei din cer”,
    Zice Gâgă către sine
    Că ce face face bine.
    Şi luptă ca un disperat,
    Fascinat și-n crâncenat…
    Noaptea trece, ziua vine
    Steaua s-a topit în sine.
    Obosit de-atâta muncă
    Stă pe mal şi cugetă
    Înțelept, cu sânge rece:
    ” Cum de sunt așa berbece?..
    Voi goli apa din lac
    Şi din mâl o bag în sac”
    Ajutat de-o secătură
    O făcu. De stea nici urmă.
    Întrebat Gâgă în sat
    De ce lacul l-a secat,
    Calm, cu zâmbet studiat
    Le dă un răspuns savant:
    ” L-am reformat!…
    Şi nu-mi place că există,
    Fiind relicvă comunistă”
    Un bătrân trecând pe drum,
    Spune scurt:Ești un nebun!

  56. Ion Văcaru

    CREDE-N TINE!…

    “Nebunii deschid calea
    pe care merg înțelepții”
    Carlo Bossi

    Se războiesc. E Nebunie…
    Se vrea clica la Domnie.
    Urlă, spumegă dement,,,
    Vor în Guvern, în Parlament.
    Nu le pasă cum trăim,
    Important e să muncim
    Cu cerbicea înmuiată
    Cum se muncea şi altădată
    Pe moșii legat argat
    Umilit,biciuit şi insultat
    De un logofăt lacheu,
    Crud și ticălos ateu.
    Ca atunci, tu, rabzi şi taci
    Cu mulțimea de săraci
    Şi nu pricepi o iotă
    De ce-i viața ca de grotă
    Sub străinii ce te fură
    Şi se cred o rasă pură,
    Cultă şi misionară,
    Fugărindu-te din ţară…
    Ca jaful să fie ușor
    Pe Tron îşi urcă omul lor…
    Omul lor, precum se știe,
    Îşi cheamă hoții la Domnie…
    Guvernarea nu e glumă,
    Din ea averile s-adună!…
    Iar avera când există
    Nu mai este lumea tristă.
    Totul este cald şi bine
    Când şi legea e cu tine.
    Banu-i Rege peste tot…
    Şi din Om face Despot.
    Iar tu vrei bine să fie
    Cu străinul la domnie?…
    De-un sfert de veac
    Își fac de cap
    Umilindu-ţi neamul Dac
    Cu hoarda dă băsişti, temută,
    Care-n luptă iar s-aruncă…
    Nu le pasă de ce-a fost,
    Că sub ei fu traiul prost.
    Ei vor totul.Tu, nimic,
    Că le-ai fost un inamic.
    Alungă frica, că se poate
    Să faci în ţară ta dreptate!…
    Stârpește trădătorii, hoții,
    Scoate-n față patrioții
    Nu cerși în fața porții
    Să-ți faci neamul de rușine…
    Crede-n tine!…și-ai să poți
    S-alungi hoardele de hoți.

  57. Ion Văcaru

    TREZEȘTE-TE!…

    “Când vezi cirezile de imbecili,
    devine suportabilă singurătatea”
    Petre Ţuţea

    Cum aș putea să cred, de-acum, în voi
    Când omul geme sub munte de nevoi,
    Iar voi, Ciocoi,vorbiți de vremuri noi
    Trăind în lux, iar noi, înfometați şi goi

    Privesc scârbit la voi, cum voi de voi,
    Vă sprijiniți şi furați tot ce clădisem noi
    Şi nemilos, voi,loviți în cei ce-au fost,
    Urlând, că de la ei ne vine traiul prost.

    Perfid aduceți Răul împachetat frumos
    Şi vă lăudați Apusul că este generos,
    Că doar prin El ajungem mai bogați…
    Minciuni! Cu vorbe goale ne-mbătaţi.

    Demenți slugoi!..Imbecile haimanale
    Şi trădători, ce stați românilor în cale-
    Bine păziți de justiție şi bani, de lege-
    Aţi ridicat hoția pe Tronul Țării, Rege.

    Noi, plângem cu toții că-i rău în Țară…
    Nepăsarea oarbă, voința ne-o omoară.
    Stăm ascunși, învrăjbiți, loviți de frică,
    Lăsându-vă Țara s-o duceți la opincă.

    Prea mult răbdarăm…Suferința-i grea,
    Iar hoarda de Hiene devine tot mai rea
    Şi sfâșie din Țară bucată cu bucată…
    Trezește-te, Române! Țara ți-e furată.

    Destul cu nepăsarea! Destul cu mafioții!
    Nu lăsa ca Țara s-o guverneze hoții!…
    Urcă pe tronul Țării suflet de Român,
    De vrei să fi pe veci în Țara ta Stăpân.

  58. Ion Văcaru

    UNUI PATRIOT

    Tu, printre băsişti, amice,
    Ești ca bila în popice
    Şi cu umor devastator
    Le smulgi coada din topor…
    Dar ai grije, nu-i ușor
    Să te lupți cu clanul lor:
    Mai au cozi pentru topor.

  59. Ion Văcaru

    DEZAMĂGIRE

    Iohannis!
    Pas cu pas, cu mulți curteni,
    Ai ajuns la Cotroceni
    Şi tăcut ca puiu-n ghioace
    Făcuși cu basiștii pace…
    Noi votându-te cu toți
    Credeam că ne scapi de hoți,
    Dar vedem acum ușor
    Că ești doar guvernator,
    Veritabil Cal Troian
    Şi-un cadou Imperial…
    Ne-ai fost dat să fie țara
    Un deșert, cum e Sahara.

  60. Ion Văcaru

    SUNTEM DACI…

    “Doar cei ce cred în victorie
    pot să învingă”
    John Dryden

    Sunt vremuri triste, trai amar…
    Luptă! Jerfa ta n-o fi-n zadar.
    Dușmanul ți-e viclean şi crud,
    Şi nemilos…că-i orb şi surd.

    Stăpânii țării nu-și fac grijă
    C-avem un viitor în cârje,
    Că indivizi, pretinși cu carte,
    Vor şi limba să n-o îngroape.

    Priviți prin ani şi ani în urmă,
    Barbarii năvăleau în turmă,
    Călări,pârjoleau moșia sacră,
    Porniți să stingă Lumea Dacă.

    Treziți sub scut, lance şi spadă,
    Neamul Dac pornea să fiarbă,
    Iar hoarda de barbari să cadă
    În ploaia de săgeți, sub bardă.

    Veacuri peste veac s-au stins
    Cu imperii şi armate de-neînvins…
    Pe când Dacul, făt-de moarte
    Trece prin veacuri mai departe.

    Suntem Daci, orice s-ar spune,
    Şi-i milenar frumosul nume…
    Iar, noi, pe fluviul minții sacre,
    I-om duce faima mai departe

    Luptă! Nu-i lupta dusă în zadar
    Când dragostea de neam ţi-e far
    Şi din veac prin veac te poartă
    Un mare Zeu din Lumea Dacă

  61. Ion Văcaru

    FIU DE ȚĂRAN

    “Ceea ce ești se vede
    prin ceea ce faci”
    Tomas Edison

    Cu măreția faptei, fost copil-argat
    Ai urcat să fi şi mare Om de Stat,
    Ca înțelept să duci al nostru viitor
    Pe culmi visate de dacicul popor.

    Luptai dârz ca neamul tău să-ți fie
    Liber, stăpân pe marea sa moșie
    Când asasini – din ţară şi de-afară –
    Te-au pus la zid… şi te-mpuşcară.

    Azi, cu mâini însângerate -hoţii!-
    Conduc Țara şi-o fac pe patrioții…
    Fură, distrug metodic -la poruncă-
    Şi-n sărăcie norodul ţi-l aruncă.

    Asasini plătiți, ce mișună prin ţară,
    Orice speranță nemilos doboară…
    Pun în cătușe şi-n lanțuri patrioții,
    Ca-n libertate să guverneze hoţii.

    Liniște şi pace îşi vrea “elita” pură,
    Țara să trăiască cu lacătul la gură
    Ca ginta proletară să-nveţe, să știe
    Că munca la bogat le este bogăție.

    Că, tu, curajos le-ai stat în cale
    Ticăloaselor porniri imperiale,
    Călăi vicleni – din ţară şi de-afară-
    Te-au pus la zid… şi te-mpuşcară.

    Fiu de țăran, vlăstar din neamul Dac,
    Ridică-te! Nepăsarea-i greu păcat.
    Doboară tirania şi hoardele de hoți…
    Ţara s-o conducă românii patrioți

  62. Ion Văcaru

    NU PRICEPI…

    “când ne vom scoate măştile
    ne vom trezi inamici”
    Ernesto Ghe Guevara

    Cutezător despot, trufaş ca bradul
    Şi înţelept precum e gardul,
    Te vrei Mesia şi toiagul tuturor,
    Mântuitor, bogat guvernator…

    Hotărât s-arăţi cât ieşti de mare-
    Voievod stăpân peste hotare-
    Lupţi pervers,făr-de milă şi păcat,
    Să pui sub cizmă nemul Dac.

    Ne spui: Eu, vreau guvernul meu!…
    Vreau ţara – la bine şi la rău –
    Supusă. Nu pot conduce tribul Dac
    Fără Guvern instruit şi educat.

    Vreau guvernanţi poligloţi. titraşi,
    Ingineri cu faimă, tehnocraţi…
    Îi vreau crescuţi sub capital străin
    S-avem cu ţara fabulos destin.

    Nu-mi pasă ce în târg se spune,
    Ce discută lumea prin cătune,
    În oraşe – de la Bălţi pân-la Mara –
    Că n-am fost şi nu-s cu Ţara.

    Că suntem în Carpaţi un nem rebel
    Am porunci de la Bruxelles,
    Să rup bucăţi, bucăţi Dacia Mare
    Chiar de las pe străzi cadavre.

    Puternica Europă o vre, mi-o cere
    S-o divizez în regiuni prospere…
    Ca să trec peste cruzimea despărţirii
    Voi stinge, Eu, şi candela iubirii.

    Eu voi fi putere şi adevăr, în toate
    Stăpân pe viaţă şi pe moarte…
    De-aceea, v-o spun să ştiţi cu toţii,
    Că port şi Cumpăna Dreptăţii.

    Guraliv despot, mândru ca bradul
    Şi înţelept precum e gardul,
    Nu pricepi, că Dacii – prin Zeii lor –
    Sunt Popor Sfânt, nemuritor.

  63. Ion Văcaru

    ExPreşedintelui
    Traian BĂSESCU

    Dintr- un Băs urmat de escu
    A iesit din tur Băsescu…
    Ce trist şi chiar şocant
    Că ne-a fost şi sef de stat…
    Iar prin mârşava lui purtare,
    În Ţară, ne-a lăsat… teroare.

  64. Ion Văcaru

    RĂTĂCIRE….

    “Civilizaţia şi istoria au început acolo
    unde trăieşte neamul românesc”
    W. Schiller

    Rătăcesc stupefiat prin România noastră
    Şi văd, ca printr-o magică fereastră,
    Cum mafia ne fură pământul strămoşesc
    Şi trădarea stă în Scaunul Domnesc.

    Se dau Legi în Ţară, cum mafiotul cere
    Să-i fure bogăţia, să-i taie din putere
    Ca, tu, suous să uiţi ce-ai fost şi cine eşti,
    Şi slugă să ajungi la Curţile Domneşti.

    Ardealul Sfât, Oltenia, Banatul, Carpaţii
    Muntenia, Moldova – cu toţi fraţii –
    Vor trece prin teroarea faptelor perverse,
    Urmele de Daci pe veci să fie şterse.

    Din cronici vor şterge mulţimile de fapte,
    Românul patriot va discuta în şoapte
    De Marele Bărbat ce-a fost trădat de toţi,
    Ca Ţara să ajungă o pradă pentru Hoţi.

    Ca-ntr-un război atomic Ţara e distrusă
    Şi-şi râde in barbă oligarhia Rusă…
    Că noi, creduli, aşteptăm ca binele să vină
    De nde niciodată n-a răsărit lumină.

    Nemiloşi ca moartea,voi, guralivi smintiţi,
    Să ştiţi, nu cu vorbe ne faceţi fericiţi!…
    Degeaba, voi, ca Brutus loviţi martirul Dac,
    Ceauşescu trăi-va cu vecul peste veac.

  65. Ion Văcaru

    Ei, NU SE TEM…

    “Virtutea stă în luptă, nu
    în trofeul final”
    Richard Mifaies

    Vin şi vin tehnocrații omenoși,
    Trufași, zeificați dar odioși
    Şi pretind că ne-aduc belșugul,
    Că repun în brazdă plugul.

    Ne luară Țara bucată cu bucată,
    Urcând jaful la nivel de artă
    Sprijiniți de Vodă, om de-al lor.
    Şi nu-l vedem că-i trădător.

    De-un sfert de veac ne-au izolat
    Cei mai buni Bărbați de Stat
    Şi ne promit că-avem un mâine,
    Iar la copii un colț de pâine…

    Şi mint! Orice azi are un mâine
    Iar vorbele se pierd în sine,
    Căci bogatul nu-și va da profitul
    Că plânge-n stradă necăjitul.

    Ne jefuiesc că suntem dezbinați
    Şi acceptăm statutul de argați…
    Ei, nu se tem! Ne calcă în picioare
    Şi ce-i Sfânt în România Mare.

    De ce-i lăsăm? Neînfricați ortaci,
    Voi, aţi uitat că suntem Daci?…
    Sus! Căci doar luptând se poate
    Să scoatem Răul din Cetate.

  66. Ion Văcaru

    DESTINE PE CRUCE

    “Pe hoţii mărunți îi trimitem la pușcărie, iar
    pe cei mari îi numim în funcții publice”
    Esop

    Lăsarăm trădarea, hoția Carpații să-i urce
    Şi Destinul Nostru să-l pună pe cruce,
    Din Dacia Mare să-şi facă o târfă, o slugă
    Sub cizmă s-o pună şi lacrimi să curgă.

    Perfidă, sinistră Mafie, crescută-n bordele –
    Ascunsă-n Guverne din hoți şi lichele –
    Pretinde că vine din nobilimea geto-dacă,
    Curata ca Sfinxul, ca Decebal de sacră.

    Hulpavă, haită turbată, suge vlaga din noi,
    Parșiv înfrățită cu vechii şi noii ciocoi,
    Vicleană ca vulpea, ca moartea de crudă,
    Cu lăcomie ne fură, că-i oarbă şi surdă.

    Borfașii ne-au vândut unor puteri străine
    Păcăliți cu vorbe de “oamenii de bine”
    Şi noi luptăm cu noi învrăjbiți de sărăcie,
    Căci Regatul Dac bogat le este Colonie.

    De mii şi mii de ani blestemele ne-apasă
    Şi fulgerul trădării ne cade peste casă,
    Iar faptele câinoase au dus sub ghilotină
    O lume a Dreptății, a Dacilor Grădină.

    Privesc cu-încrâncenare la marea golănie,
    La îmbuibații zilei, la neagra burghezie
    Ce-şi etalează luxul, monstruoasele palate
    Clădite pe cadavre şi pe destine moarte

    Lăsarăm trădarea, hoția Carpații să-i urce
    Şi Destinul Nostru să-l pună pe cruce,
    Din Dacia Mare să-şi facă o târfă, o slugă…
    Sub cizmă s-o pună şi lacrimi să curgă.

  67. Ion Văcaru

    JAFUL E CUMPLIT…

    “Mai degrabă să taci, decât să fi ecou”
    Pitagora

    Ne conduc, ne dau lecții insipide haimanale
    Instruite şi crescute pe la Curți Imperiale…
    Cu dispreț ne urăsc, aruncând vorbe de clacă
    Peste lumea geto-dacă.

    Vin în haită râuri-râuri, ca turciții din Fanar,
    Fâlfâindu-și peste Țară ifose de demnitar…
    Altîn-bey se vor, se cred şi adună ban pe ban
    Să-l plătească pe Sultan.

    Mafioții curg, s-adună în guverne poliglote
    Şi ne privesc ca pe cei crescuți în grote.
    Fură, jefuiesc, ne-nvaţă că este bine şi curat
    Să slugărim pe cel bogat.

    De-un sfert de veac purtarăți Laurii Puterii
    Şi închinarăți Țara ticăloaselor Imperii,
    Sadic loviți în cei ce-au fost şi duc povara
    Să scape de sclavie Țara

    Prin luxoase lupanare chefuiți şi azi şi mâine
    Când sub ruine trăiesc oameni fără pâine…
    Şi nu-i vedeți… Nu vă pasă de săracii necăjiți,
    De cei ce sunt nefericiți.

    Şi strângeți, strângeți, ca-ntr-o mare nebunie,
    Să aveți mari palate, moși întinse, bogăție,
    Iahturi şi elicoptere, aur,bani, multă plăcere,
    Peste-un munte de durere…

    Români- cu mic cu mare, din hotare în hotare-
    Ridicați-vă cu toți! Jaful e cumplit de mare
    Sub ticăloase haimanale. Aruncați Răul afară
    Ca Binele să vină-n Țară.

  68. Ion Văcaru

    ANTENA 3 E AICI

    “Știu să stau în Genunchi în fața lui Dumnezeu
    şi a voastră, dar nu și-n fața lor”
    Dana Grecu

    Antena 3 e aici. Aici cu noi, peste tor și-n toate
    Unde clocotește, fierbe nevoia de dreptate,
    Căci așa nu se mai poate. Infractorii, toți iloții
    Guvernează și-o fac pe patriotii.

    Suntem cu voi prieteni, căci lupta vă e dreaptă
    Și-o duceți cu credință, cu inimă curată…
    Să nu vă faceți frică, grije de turma lor ocultă,
    Că va pieri cum piere o insultă.

    Cu voi şi lângă voi, ridica-vom pumnul strâns
    Să alungăm teroare şi gândul ei ascuns…
    Dreptatea liber să triumfe, ca pasăre în zbor
    Și bine să ne fie în Țară tuturor.

    Suntem cu voi prieteni, acum când totul arde,
    Chiar de-om cădea răpuși pe baricade.
    Ne-am săturat de vorbe, de politruci, de hoți…
    Venim cu voi că sunteți patrioți.

    E lupta grea. Hoții ne vor slugi îngenunchiate,
    Flămânzi, desculți, bolnavi şi fără carte,
    Să-și ducă viaţa-n lux, desfrâu și-n trai regesc,
    Furându-ne pământul strămoșesc

    Vă urăsc toți șarlatanii, trompetiștii subjugării,
    Că scoateți la lumină fărdelegile puterii
    Şi cu modestă demnitate, din scânteia purității
    Ne-aprindeţi Candela Dreptății

    Antena 3 e aici. Aici cu noi, peste tot şi-n toate
    Unde clocotește, fierbe nevoia de dreptate,
    Căci așa nu se mai poate. Infractorii, toți iloții
    Guvernează și-o fac pe patrioții.

  69. Ion Văcaru

    FUG DIN TARĂ…

    “Mâinile care ajută sunt mai sfinte
    decât gurile care se roagă”
    Sathya Sai Baba

    Trecut-au războaie peste noi –
    Barbare hoarde, sângeros puhoi-
    Şi n-au jefuit cum jefuirăți voi
    Averea Țării, domnilor Ciocoi.

    V-ați luat puterea prin trădare
    Sprijiniți de servicii mercenare
    Şi călcând semeț peste cadavre,
    Vă lăudați cu faptele barbare.

    Strângeți averi şi clădiți imperii
    Când plâng înfometați șomerii,
    Iar prin canale copiii şi bătrânii
    Dorm cu șobolanii şi cu câinii.

    Fug din ţară feciorii, minți curate,
    Să-și caute în alte țări dreptate…
    Fug şi fug, şi nu privesc în urmă
    Că ticăloșii în Țara lor s-adună.

    Opriți-vă! Revizuiți-vă gândirea
    Şi nu căutați la alți mântuirea.
    Destinul în Carpați vă știe locul
    Să vă aducă tulnicând Norocul.

    Trecut-au războaie peste noi –
    Barbare hoarde, sângeros puhoi-
    Şi n-au jefuit cum jefuirăți voi
    Averea Țării, domnilor Ciocoi

  70. Ion Văcaru

    DINCOLO DE NOI…

    “Prefer să deranjez cu adevărul decât
    să fac pe plac cu lingușiri”
    Seneca

    Dincolo de noi, din lumea trist răpusă,
    Venim îngrijorați cu inima străpunsă
    De glonțul nepăsării, de oarba nebunie
    Că am lăsat trădarea nestingherit să suie –
    Pas cu pas, cu viclenie la cârma Țării –
    Să fie, sculă iscusită Marilor Imperii.

    N-ai înțeles şi nu ne crezi,tu, doamne
    Cât ne doream s-avem un boț de carne ,
    Să scoatem din cuptor aburinda pâine
    Şi s-o-mpărţim cu toţi şi azi şi mâine…
    N-a fost să fie! Trăim o dramă seculară
    Sub ticăloasa umbră a celor ce trădară

    Industria ţării – ridicată peste noapte
    De mâna muncitoare şi minţi înaripate –
    E distrusă şi cărată bucată cu bucată
    Ca naţia Română să fie îngropată…
    Cioclii, parveniţi ajunşi la guvernare,
    Rup bucăţi, bucăţi din România Mare.

    Bătrânii indignaţi, crescuţi printre Eroi
    Îşi plâng Martirii asasinaţi de Voi
    Şi-s supăraţi că Noi slugărim despoţii
    Şi le cărăm,tăcuţi, în cimitire morţii…
    Strigă,ţipă că Ei cerşesc în faţa porţii
    Şi din munca lor se-nfruptă “patrioţii”

    Zăngănesc cătuşe, fără motiv ne ceartă
    Brutele mascate ce năvălesc la poartă…
    Încătuşaţi ne duc pe stradă, la vedere,
    Să înţeleagă gloata că Ei sunt la putere.
    Ne-aduc injurii, ne inventează fapte,
    Gata să trimită orice Român la moarte.

    Iar noi răbdpm,răbdăm,răbdăm tăcuţi
    Jefuiţi de ticăloşi, de guvernanţi corupţi,
    Uitându-ne trecutul şi sângele vărsat
    De strămoşii noştri, de neînfricatul Dac…
    De ce-i răbdam? E vremea să pornim…
    Răul din Cetate sub cizmă să-l strivim

  71. Ion Văcaru

    DE CE-I RĂU ?…

    “Pentru a deveni stăpân, politicianul
    pozează în slugă”
    Charles de Gaulle

    Părăsit de toți, flămând
    Mă Chinuie de mult un gând
    Şi-ntreb spășit şi cu sfială:
    ” De ce-i tristă şi banală
    Lumea care mă-înconjoară ?
    De ce-i rău şi nu e bine
    Şi-s doar lacrimi şi suspine?
    De ce, oare, cei ce fură
    Au de toate-n bătătură,
    Nu cunosc ce-i sărăcia
    Şi noi, le muncim moșia?…
    De ce am lăsat destinul
    Să ni-l croiască iar străinul
    Ca sub negra lui domnie
    Să trăim în sărăcie?”
    Peste vremuri de rușine
    Din eter răspunsul vine:
    ” Tinere, tu, ține minte!…
    Nu-i dede-ajuns să fi cuminte
    Aplecând supus grumazul
    Când ți se pălmue obrazul
    De cel ce zilnic te-învrăjbite,
    Căci binele nu ți-l dorește,
    Iar străinul care vine
    Nu e mai deștept ca tine….
    Nu mai tremura de frică!..
    Ridică-te! Şi fi bărbat
    Că ești neam din neamul Dac.
    Nu-ți apleca fruntea, fecior
    C-ai fost şi ești nemuritor.
    Nu lăsa ca mafioții
    Să poarte cumpăna dreptății,
    Căci hoţii își protejează hoţii
    Că să rămână la putere.
    Cum Stăpânul lor le-o cere”
    ” Prietene, oricine a-i fi,
    Sfatu-i bun…
    Şi de-ar fi să plec la drum
    Ar crede lumea că-s nebun,
    Căci cine ne mai dă ” un mâine”
    Când Țara e făcură ruine?

  72. Ion Văcaru

    DEMENȚĂ

    “O tempera, o mores!”
    Cicero

    Ca-ntr-o junglă, voi, ” oamenii de bine”,
    De-un sfert de veac, fără frică şi rușine,
    Ne jefuiți barbar, dărâmați cetate cu cetate,
    Ca pentru voi să clădiți luxoasele palate.

    Dacia Mare n-a venit din neant, un dar,
    Scoasă de-un vraci din globul de cleștar,
    Ne-a lăsat-o Tomyris, regina geto-dacă,
    Decapitând pe Cyrus sub vitejia-i Dacă.

    Din glorioase timpuri, ne privesc uimiți
    Dacii, cum străinii – din patru zări veniți –
    Fură, jefuiesc, dau cu pietre-n Eminescu
    Şi ne urăsc c-am muncit sub Ceaușescu

    Bogat între imperii, neamul românesc,
    A pătimit cumplit sub cei care-l urăsc
    Şi nimeni nu va știi ce timpuri o să vină,
    Când Țara este plină de ură şi de crimă…

    Dement trăim, cu toți, o dramă milenară,
    Păcaliți cu vorba de cei ce ne trădară
    Şi uitând ce-am fost şi ce puteam să fim,
    Voi, ne-ați pus la zid şi Marele Destin.

    Odios, mârșav vreți voi – slugi imperiale –
    Să ne duceți la pierzare. Idioate haimanale,
    Voi nu simțiți cum mânia noastră crește,
    Fierbe, căci neamul Dac prin Noi trăiește.

    Ca-ntr-o junglă, voi, “oamenii de bine”,
    De-un sfert de veac, fără frică şi rușine,
    Jefuiți barbar şi dărâmați cetate cu cetate…
    Iar pe Sărari vi-i condamnați la moarte.

  73. Ion Văcaru

    SĂ ȘTIȚI ȘI VOI…

    “Complicele corupției este
    propria noastră indiferență”
    Bess Myerson

    Azi, Cumpăna Dreptății o poartă mafioții,
    Căci cinstea rătăcește în grota nedreptății
    Iar impostura, jaful, crima şi falsele elite
    Vin din Marile Imperii şi bine sunt plătite.

    Ne fug feciorii, fug din casa părintească,
    În negră pribegie, la alții să muncească
    Pentru un colț de pâine. Iar noi – fricoși-
    Ne-am dat puterea unor cretini şi ticăloși.

    Cetăți industriale -comori de noi clădite
    Cu grije părintească şi cu brațe iscusite –
    Le-aţi jefuit, lăsând în urmă răni adânci
    Şi un popor căzut, târându-se pa brânci.

    Învrăjbiți purtăm dement un greu război
    Luptându-ne Noi cu Noi, împinși de Voi,
    De mafioții trădătorii aduși cu pluta, ca apoi,
    Scăpând de Noi, stăpânii Țării să fiți Voi.

    E trist! Dar nu mor Românii că vor unii
    Ce ne urăsc şi nici Caii când vor Câinii…
    E timpul – ticăloși Ciocoi – să știți şi voi –
    Cî-n mari nevoi, suntem o Țară de Eroi.

  74. Ion Văcaru

    DE LA MOARTEA LUI…

    ” Nici o ţară nu poate fi cucerită
    fără complicitate din interior”
    Tun Tzu

    Răpindu-ne Țara – cu fiecare pas, cu fiecare gest –
    Voi, ne umiliți pe cei ce-am fost
    Și-am ridicat cetăți, baraje prin viscol, ger şi zloată
    S-avem cu toți, un viitor un rost.

    Ingineri, savanți, pălmași ce și-au dorit “un mâine”
    I-ați alungat violent, cu gest nebun…
    Conducătorul Țării ni-l omorârăți ca pe-un câine
    Fără milă, în zi Sfântă de Crăciun.

    Când trudeam, zi şi noapte, să ridicăm hidrocentrale,
    La Brașov fabricam mașini, tractoare
    Iar la Cernavodă storceam din uraniul energii astrale,
    Voi, puneați la cale a noastră subjugare.

    Când Dunărea, Argeșul, Oltul învățau căderile de ape
    Să-învârtă turbine – de reșițeni făcute
    Să avem un viitor, prosperitate din volbura de ape –
    Voi, ne lăudați, urându-ne de moarte.

    Să stingem setea din câmpii, noi, cu palme iscusite
    Am tăiat canale de la Dunăre la Mare,
    Din Siret în Bărăgane, ca pământuri arse, scorojite,
    Udate, să-şi crească holdele sub Soare.

    Şi Noi prin Noi creșteam ,ca şi voinicul din poveste,
    Dând fiori celor ce-au fugit din Țară
    Şi îngâmfatelor Imperii uluite cum Românul crește
    Şi prin știință orice piedică doboară.

    Şi azi, prin curaj şi hărnicie, cu ce Țara noastră are
    Nimic şi nimeni nu ne-ar sta în cale
    De-am fi uniți şi n-am fi într-o dementă-încăierare,
    Conduși fiind de imbecile haimanale.

    De la moartea Lui – cu fiecare gest, cu fiecare faptă –
    Dispărem ca Neam şi trăim ca-n Șatră…
    Am răbdat de-ajuns. Treziți-vă! Căci venit e timpul
    Ca Poporu-Zeu, să-și măture Olimpul.

  75. Ion Văcaru

    MAI CURGE SÂNGE…

    “O ţară avem români…şi o ciste.
    Deşteptați-vă că am dormit destul”
    Mihai Viteazul

    La Târgoviște sub Turn, sub zid de cazarmă
    Mai curge sânge din dacică rană
    Deschisă de gloanțele trimise de voi- călăi!-
    În Destinul Țării și-n cinstiți Eroi.

    Bat clopote de-atunci şi ne trimit chemare,
    Rostogolită din hotare în hotare,
    Să pornim la luptă cu toți, căci astăzi hoţii
    Conduc Țara și-o fac pe patrioții.

    Priviți-i cum hălcuiesc cu cretină disperare
    Țara şi mârșav o calcă în picioare,
    Lovesc pervers în ce-i Sfânt şi Românesc
    Şi pretind că-s os din os domnesc.

    Parveniții – mișei născuți sub tiranice pulpane
    Ce-şi doresc şi onoare şi galoane,
    Funcții mari şi demnități – ne rup Țara în bucăți
    Şi ne-o vând…călcând pe morți.

    Nemilos şi trist, scară și-au făcut din morți
    Ca să urce – neînfricații “patrioți”-
    La putere şi demonic se vor sus,..mai sus,
    Căci de Ei ” dictatorul” fu răpus…

    Ocrotit de Puteri Oculte şi de arme nucleare
    Ce ţin Terra în demonică teroare,
    Asasinul Mondial în secret lumea-şi trăiește
    Şi duce moartea acolo unde dorește.

    E bine! Noi ne-închinăm la crucea celor duş
    Şi dăm vina pe Gorbaciov şi Bush
    C-am ajuns săraci, desculți, flămânzi şi goi…
    Dar tolerăm hoția şi răul dintre noi.

    Sub Mânăstirea Dealu, sub zid de cazarmă
    Mai curge sânge din dacică rană
    Deschisă de gloanțele trimise de voi- călăi!-
    În Destinul Țării şi-n Marii Eroi.

  76. Ion Văcaru

    PATRIE

    “În spatele fiecărei averi mărețe
    este o infracțiune”
    Balzac

    Patrie, sufletul mă doare
    Că ești călcată în picioare,
    Furată bucată cu bucată
    Şi peste graniță cărată…
    Iar noi, cu fruntea în țarână,
    Tolerăm fapta păgână.

    Cu stoicism,tu, îi suporți
    Pe-aceşti ticăloși şi hoţii
    Hămăsiţi şi plini de sine –
    Neam avar făr-de rușine,
    Veninos şi plin de ură –
    Iar Noi stăm şi Ei te fură.

    Ei, milă n-au şi nu le pasă
    Cât de greu îţi e în casă,
    Câţi copii se strâng la masă,
    Câte lacrimi foamea farsă…
    Nu le pasă şi n-au grijă
    Câţi săraci mai sunt ca tine.

    Din munca ta îşi fac palate
    În alte țări, cât mai departe,
    Să nu vadă sărăntocii
    Ce averi au strâns escrocii…
    Vor să fie demni, curați,
    Adulați, de supuși aplaudați

    Române!
    Ridică-ţi fruntea din țarână
    Când glasul libertății sună.
    Şi nu mai sta în nepăsare,
    Condus de hoarde mercenare,
    Căci așa nu se mai poate:
    Hoții sunt în tot și-n toate.

  77. Ion Văcaru

    VENI-VA VREMEA…

    “Învață să vezi mai departe decât
    pot ajunge privirile tale”
    Pitagora

    Veni-va vreme când veți plăti pentru trădare
    C- ați făcut o pradă din România Mare…
    Sub ghilotină veți fi duși – voi, ticăloși ciocoi –
    Și-o să vă cadă capul în coșul de gunoi.

    Și nu va fi scăpare! S-a strâns prea multă ură
    În pieptul de Român, căci Țara i se fură
    Și bogăția curge și curge în valuri de sudoare
    Sub domnie oarbă, impusă prin teroare.

    Iar Vodă – slugă docilă puterilor ostile nouă –
    Pretinde că din Noi va face-o Lume Nouă,
    Că ne-o urca pe culmi, ne-o da puteri astrale
    Să cucerim și Terra cu geniul minții sale.

    Sprijinit de minți leproase, de ticăloși vânduți,
    Loveşte-n Noi ca-ntr-o gloată de inculți,
    Pune-n cătușe Patrioții și la cârma Țării Hoții…
    Iar noi? Stăm îngroziți, ca-n fața morții

    Din munca noastră, furând, averi și-au strâns
    Și neamul românesc l-au înecat în plâns,
    Ca Ei să chefuiască în lux, pe Coasta de Azur,
    Unde trăiesc ca- vise plăceri făr-de cusur.

    Copile goale, suple, creole ca mura din pădure,
    Plăcerile de-o noapte sunt gata să le-îndure.
    Să-împartă cu nababii tumultul jegoaselor iubiri,
    Trăite de nevoie în patul perverselor jigniri.

    Veni-va vreme când veți plăti pentru trădare
    C-aţi făcut o pradă din România Mare…
    Sub ghilotină veți fi duși – voi, ticăloși ciocoi –
    Şi-o să vă cadă capul în coșul de gunoi.

  78. Ion Văcaru

    E TIMPUL…

    “Trecutul ne salvează de prezent
    construind un viitor robust”
    Jose Ortega y Gasste

    Să ne dam vrajba şi ura deoparte,
    Viitorul e-n știința de carte,
    În pălmașul muncit, necunoscut,
    Ce ne-a fost scut de netrecut.

    Ridică-te cu demnitate. Te ridică!
    Şi nu mai tremura de frică…
    N-ai ce pierde. Lanțul din robie
    Greu ca moarte o să-ți fie..

    Chiar de-îmbraci cămașa morții
    Și-ți lași copiii-n fața porții,
    Pornește lupta şi nu te da bătut!…
    Fi pentru Țară sabie şi scut.

    Ridică-ţi fruntea, fi demn bărbat,
    Căci ești os din os de Dac,
    Porți în sânge nemuritoare fapte
    Ce zac sub ruine de Cetate.

    Fi ce-ai fost! Mai mult decât atât,
    Erou martir purtat pe scut,
    Căci jerfa te-o trece-n nemurire,
    Luptând cu oarba stăpânire.

    Te ridică! Şi nu crede în despoți,
    În cei ce pozează-n patrioți
    Şi strâng din Jaf putere şi belșug
    Căci vei sfârși cu gâtu-n jug.

    E timpul să ne unim între hotare
    Şi vrajba s-o ducem în uitare,
    Cinstea să urce în Cetate. Ajunge!
    Vrem bună-stare şi, nu! sânge.

  79. Ion Văcaru

    GOLGOTA TRĂDĂRII

    “Ne confecționăm singuri lanțurile
    care ne subjugă”
    Charles Dickens

    Dezamăgit duc Crucea în Țara Nimănui
    Şi Golgota Trădării încet, încet o sui…
    Mâhnit cu pas rar şi trist, îngrijorat ascult –
    Dus cu gândul la vremuri de-demult –
    Cum le striga Coșbuc:” Noi vrem pământ”…
    Şi i-au dat cât să-și facă un mormânt.

    Privesc cum ciocoimea ticăloșit se-ntoarce
    Şi bogăția țării în mâna Ei se stoarce…
    Râuri, râuri se scurge spre Marile Imperii
    Ca trădarea să păstreze frâiele puterii.
    Şi cu hulpavă mână să strângă ban pe ban,
    Căci trebuie plătită Domnia la Sultan.

    “Zdrobiți orânduirea cea crudă şi nedreaptă”,
    Strigă Eminescu cu voce disperată,
    Să pornim cu plebea flămânzilor desculți,
    Să dăm jos puterea ticăloșilor oculți…
    Strigătu se sparge ca o stâncă sub baros,
    Căci veacul care vine e şi mai odios…

    Flăcăi căzuți în luptă, ce și-au dorit dreptate,
    Privesc din cripte cu brațe-încrucișate
    Şi-ntreabă cu durere: Unde ne sunt patrioții.
    De-ajunsă Țara s-o conducă mafioții?…
    Unde-i binele, belșugul şi râvnitul paradis,
    Traiul bun, ce ne-a fost de Ei promis?..

    Ei, au uitat de jerfa voastră şi azi, escrocii,
    Chefuiesc, fură şi grohăie ca porcii
    Printre sticle şi pahare în luxoase lupanare,
    Iar săracul, nici de-o pâine bani nu are…
    Cu toți ne ducem Crucea şi vitregia sorții,
    Că dădurăm morții, Patria şi Patrioții.

    Fapta peste veac va trece şi istorice poeme
    Vor duce-n timp sângeroasele blesteme,
    Rostite la Zidul Morții, unde căzură patriotii
    Şi trădătorii, hoţii jubilau în fața morții…
    Vodă sub gloanțe, la zid sub ochiul trădării
    Murea Martir, cantându-și Imnul Țării.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.