"Reţetele" distrugerii suveranităţii naţionale a României: Regionalizarea, federalizarea, autonomia, apoi secesiunea şi proclamarea unei noi suveranităţi de stat (cazul Kosovo) - Ziaristi OnlineZiaristi Online

“Reţetele” distrugerii suveranităţii naţionale a României: Regionalizarea, federalizarea, autonomia, apoi secesiunea şi proclamarea unei noi suveranităţi de stat (cazul Kosovo)

O Europă Unită, dar din ţăndări?

de Corneliu Vlad 

La jumătatea lui octombrie, într-un răstimp de câteva zile, calendarul European a consemnat  ascensiunea electorală a naţionaliştilor basci în Spania şi flamanzi în Belgia, ca şi înţelegerea dintre guvernul de la Londra şi liderul naţionaliştilor scoţieni privind ţinerea unui referendum, în 2014, asupra viitorului Scoţiei.

O stafie pare să cutreiere din nou Europa (Unită!), după stafia invocată de Marx, în secolul al XIX-lea, a comunismului pentru proletariatului care “nu are patrie” şi “nu are nimic de pierdut, ci o lume de câştigat”. De ce lume a avut parte proletariatul şi toţi cei ce au trăit experimentul comunist s-a văzut. Stafie care bântuie acum Europa ambiţionează, şi ea, să răvăşească harta continentului, să desfacă state şi să inventeze altele, să reconfigureze frontierele şi să destabilizeze precarul echilibru continental de după încheierea războiului rece. Se recurge, în această finalitate, la felurite reţete, mai vechi sau mai noi. Reţete mai vechi, dar nu inoperante, ar fi federalizarea, regionalizarea, autonomia, iar apoi secesiunea şi proclamarea unei noi suveranităţi de stat (în cazul Kosovo, reţeta pare să fi mers). Şi reţete mai noi, “europene”, dar care, de fapt, speculează propensiunea spre o Europă Unită în profitul unei Europe cu state destructurate, o Europă a cioburilor, a puzderiilor. Se invoca, în acest sens, subsidiaritatea, regionalizarea (veche şi mereu nouă), autonomia, euroregiunile, conceptul de naţiune civică etc.

Secesionistii europeni ai zilei, indiferent cum s-a ar numi ei în Spania şi Belgia, Marea Britanie sau Italia, Franţa sau spaţiul post-iugoslav, şi indiferent de calea aleasă de ei pentru spargerea statului naţional, invoca, unanim, construcţia Europei Unite şi îşi căuta, cu toţii, o legitimitate şi un sprijin uneori dramatic de eficiente, cum a arătat-o drama iugoslavă. În mod curios, Bruxellesul-ui nu rămâne impasibil la asemenea solicitări, chiar dacă nu le încurajează făţiş, dar vine în întâmpinarea unor asemenea demersuri chiar prin legislaţie şi instituţii ale sale. În că din 1957 statele europene au început să cedeze părţi tot mai importante din suveranitatea lor Uniunii europene (şi predecesoarelor sale), iar diverse regiuni au deschis la Bruxelles “delegaţii permanente” şi “ambasade” (Catalonia, încă din anii 1980). La nivel instituţional, Bruxellesul găzduieşte, din 1994 un Comitet al regiunilor, după ce, în 1992, Consiliul Europei a lansat Carta limbilor regionale şi minoritare. “Receptivitatea” protagoniştilor europeni faţă de tendinţele centrifuge din state ale continentului poate părea absurdă sau paradoxală, unii ar putea-o explica prin străvechiul dicton Divide et impera. Mai aplicaţi, politologii pot observa, asemenea universitarului francezului Frank Tetart, că “dezvoltarea Europei regiunilor pare să fi fost lansată tocmai pentru a crea condiţii deosebit de favorabile emergentei naţionalismelor regionale”. Iar de la naţionalism regional la secesionism nu-i decât un pas.

“Credem în Europa, suntem Europa, viitorul nostru e în europa”, clama şeful naţionaliştilor basci imediat după anunţarea rezultatelor alegerilor regionale care dădeau satisfacţie secesionistilor. Discursuri “europene” similare pronunţa şi autonomiştii scoţieni, şi flamanzii din Belgia, şi autonomiştii din nordul Italiei, şi ceilalţi de-o orientare cu ei. Dar constructul european ar putea fi oare viabil cu caramizi-tandari din statele de azi ale continentului?

Sursa: “Curentul”

Cititi si BASESCU VREA SUE. Despre “federalizarea Romaniei”, “Statele Unite ale Europei” si “loialitățile multiple” ale lui Basescu

ANALIZA. Radu Portocala: Regionalizarea si federalizarea Romaniei se regasesc in planurile Germaniei naziste. De la al Treilea Reich si URSS la UE: DINAMICA DEZMEMBRARII

Print Friendly, PDF & Email

2 comments

  1. Don Pedro

    Eu unul, inca din 2008 cand l-am auzit pe fostul secretar de stat american Henry Kissinger vorbind despre “necesitatea” ca omenirea sa lase in urma conceptia bazata pe filosofia statelor nationale, acestea fiind in viziunea lui (gresita zic eu) sursa razboaielor din secolul trecut si orientarea catre o alta constructie statala, am atras atentia oricui era dispus sa ma asculte (desi de foarte multe ori ma alegeam cel putin cu ironii), dat fiind personajul care a emis o asemenea teza, ca ne aflam in fata unor evenimente care, pe un teren favorabil, (criza economica – artificiala, politicieni, formatori de opinie, etc. dispusi la tradare) vor pune in mare pericol insasi existenta statelor natinale, cel putin acelea care, subminate programatic din interior, au fost vulnerabilizate pana acolo unde, tavalugul acesta al globalizarii le va spulbera…
    Romania se afla exact in aceasta situatie, fiind adusa de regimul bassescu exact in situatia aceasta. Toata politica, fascista de cele mai multe ori a lui bassescu, a fost orientata catre aceasta consecinta. Slabirea statului prin politici menite sa-l vulnerabilizeze, distrugerea educatiei, sanatatii, culturii, armatei nationale, administratiei, lichidarea la propriu a batranilor, bolnavilor si a celor mai puin adaptabili darwinismului social la care au fost supusi, alungarea din tara a celor mai activi ca varsta si profesii cetateni romani, instrainarea reesurselor naturale, a sistemului bancar, a reelelor si sistemelor de producere si distributie aenergiei, etc, proiectul de descentralizare admnistrativa, urmat de planurile de regionalizare, etc. ne pun in fata celei mai dramatice si periculoase situatii in care, Romania s-a aflat vreodata…
    Pericolu este real, din pacate, la nivelul meu de interactiune in societate, nu am, gasit sufiucienti receptori cu influenta ori nu, dispusi sa-si indrepte atentia energia, ineteresul si posibilitatile de orice fel, catre aceste situatii…
    Din pacate, vad cum Patria noastra, pentru care inaintasii nostrii si-au dat viata ca noi sa avem astazi o Tara, este facuta tandari, iar poprul roman, dincolo ca si-a pierdut (programatic) identitatea nationala, a devenit, o simpla populatie purtata de vantul Istoriei spre disparitie….

  2. tibi

    In afara de indicarea vinovatului autohton in Basescu (pentru ca Iliescu a fost mult mai nociv)sunt de acord in genere cu spusele tale. Populatia Romaniei nu se indreapta, in opinia mea, spre nefiinta, ci inspre eternul nimic ori mediocru binecunoscut ei din istorie. Iar darwinismul ar fi insemnat avansarea in functii de conducere a unor indivizi capabili nu a unor slugi care, ca sa dau un exemplu din media, continua sa discute despre subvalori pernicioase cum a fost maneaua “O, viata mea”, emblema a unui gen care nu se putea impune decat unei populatii manipulate si lipsite de gust asa cum a ajuns ea dupa anii distructiei comuniste si post-comuniste (adica tot comunista).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.