DOCUMENTE

DIN ARHIVA

CORNELIU ZELEA CODREANU

–    IV –

EDITATE

DE

VICTOR RONCEA

PENTRU

 CIVIC MEDIA

   ÎN COLABORARE CU

GH. BUZATU

IAŞI

TIPO MOLDOVA

2012

ARGUMENT

„ …Codreanu a făcut din mine

un fanatic român. Cât timp judec în istorie

–        iar nu în absolut – nu pot gândi nimic

 fără să ţin seama de neamul meu”.

                                                                (Mircea Eliade, Jurnalul portughez)

Personalitate marcantă a curentului naţional-creştin interbelic şi  fondatorul Legiunii Arhanghelul Mihail, Corneliu Zelea Codreanu a fost şi, din păcate, rămâne încă un personaj defăimat, reprimat, ignorat în ultimii 80 de ani de istorici, şi nu numai.

Azi ca şi ieri o serie de auto-proclamaţi „specialişti”, lansaţi/acreditaţi directori ori prezidenţi ai unor institute ori „comitete şi comiţii” de „studiu şi investigare” prin oculte şi vinovate legături cu diverse Servicii şi Centre de putere, influenţează, cenzurează, deturnează şi, în consecinţă, schimonosesc  Istoria însăşi. Aşa cum ieri curentul naţional-creştin era tratat în cheie marxistă, combătut vehement cu „mânie proletară”, tot aşa astăzi, în noul registru „democratic” post-comunist, acelaşi fenomen este fals interpretat, stigmatizat în maniera reducţionistă a „corectitudinii politice”, omniprezente şi omnipotente, din păcate, în societatea românească actuală.

Radiografia evoluţiei societăţii româneşti de la 1848 la 1948 ne indică faptul că instaurarea comunismului în România a reprezentat un  moment de fractură care – în sensul teoretizărilor lui Vilfredo Pareto – a stopat procesul gradual al circulaţiei elitelor. Evoluţia firească a societăţii româneşti a fost în chip brutal întreruptă de comunism, care a lichidat vechea elită cultural-politică şi economică a ţării şi a impus o pseudo-elită ce s-a instaurat şi regenerat în temeiul unor criterii ale unui „nou” sistem de valori, pe care îl putem caracteriza drept antisistem de selecţie. Pe fondul trădării Occidentului faţă de ţările Europei Est-Centrale, după 1944-1945, în România acest proces s-a produs în condiţii mult mai dure decât în alte ţări rămase dincoace de Cortina de Fier a lui Stalin. “Execuţia celor 100 000 de oameni care, în pofida păcatelor lor, alcătuiseră fenomenul românesc”[1], după cum consemna Mircea Eliade în Jurnalul portughez, s-a făcut prin teroare şi abuz, iar cei care au iniţiat şi organizat acest sistem samavolnic împotriva semenilor poartă încă stigmatul „păcatului lui Cain”. Într-un sens mai larg, pseudo-elita de după 1944-1945, formată la şcoala violenţei, crimei şi trădării, a purtat cu sine, după cum s-a observat cu justificat temei de specialişti, în toată perioada totalitară, blestemul victimelor comunismului, al celor torturaţi şi asasinaţi în temniţele regimului din 1945-1989.

Oricând în „obsedantul deceniu”, numele lui Corneliu Z. Codreanu era rostit cu teamă, deoarece putea să determine automat aplicarea etichetei infamante de „legionar”, care atrăgea, totodată, ani grei de detenţie politică, izolarea, epurarea sau chiar moartea. După 1990, istoricii, sociologii, analiştii politici interesaţi, sub aspect ştiinţific, de C. Z. Codreanu şi Mişcarea Legionară, sunt catalogaţi invariabil drept fascişti, retrograzi, revizionişti. Obsedaţi de „pericolul legionar”, actualii „comisari” ai „politicii corecte” (precum Michael Shafir, Liviu Rotman, Radu Ioanid, Andrei Cornea, Alexandru Florian ş. a.) menţin gratuit angoasele remanente ale Stângii internaţionaliste şi atee. Totodată, noii „îndrumători” continuă operaţiunea de ocultare, trunchiere, masacrare a adevărului istoric în buna „tradiţie” cominternistă instituită în anii ´50 şi după de către Iosif Chişinevschi, Mihail Roller, Valter Roman, Leonte Răutu, Moses Rosen, I. Ludo, Alexandru şi Sorin Toma, Oscar Lemnaru, Ov. S. Crohmălniceanu, I. Vitner ş. a. Istoricii par timoraţi şi ocolesc discret temele care pot atrage dizgraţia noilor directori de opinie şi conştiinţă istorică „românească”. Excepţiile sunt rare şi, în consecinţă, onorează cu atât mai mult pe cei care s-au aplecat cu acribie, curaj şi calm asupra personalităţii lui Corneliu Codreanu, pe cât de „controversată” pe atât de fascinantă, dar şi asupra originilor, manifestărilor şi evoluţiei Mişcării Legionare[2], definită de marele nostru istoric al religiilor, drept „singura care poate să se revendice ca mistică şi creştină, ca revoluţie spirituală ascetică, bărbătească aşa cum încă n-a cunoscut istoria Europei”[3].

În septembrie 2011, s-a republicat, în ediţie anastatică, Pentru legionari, principala lucrare semnată de Corneliu Zelea Codreanu, întemeietorul şi liderul necontestat al Mişcării Legionare, lucrare cu dublu caracter, memorialistic şi doctrinar deopotrivă. S-a utilizat ca model prima ediţie (Sibiu, Editura „Totul pentru Ţară, Tipografia Vestemean, 1936), chiar exemplarul oferit cu dedicaţie de C. Z. Codreanu poetului Aron Cotruş. Apărut la Editura Tipo Moldova, volumul, inclus în colecţia „OPERA OMNIA”, devoalează, fără urmă de echivoc, iniţiativa unui amplu proiect de reevaluare a scrierilor lui Corneliu Z. Codreanu, edite sau inedite[4].

Anul acesta, graţie efortului şi investigaţiilor depuse de binecunoscutul ziarist Victor Roncea în Arhiva C. N. S. A. S. din Bucureşti, au fost re-descoperite dosarele cuprinzând documentele privindu-i pe Corneliu Zelea Codreanu şi ceilalţi apropiaţi implicaţi în mişcărilor studenţeşti din perioada 1922-1923, mai apoi lideri ai Mişcării Legionare. Nominalizăm în acest cadru pe Ilie Gârneaţă, Ion I. Moţa, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu, Tudose Popescu ş.a.  Ţinute îndelung la secret, dosarele cu pricina au fost văzute, până în 1989, doar de lucrători ai Securităţii care, după toate probabilităţile, ţineau sub strictă supraveghere „problema legionară” şi aveau permanent „în lucru” documentele considerate … compromiţătoare ale foştilor deţinuţi politici cu trecut naţionalist-creştin.

Editate de Victor Roncea pentru Civic Media, în colaborare cu Gh.  Buzatu, volumele I-III au apărut deja în luna aprilie 2012 la  Editura Tipo Moldova, în colecţia OPERA OMNIA, cu sprijinul domnului director Aurel Ştefanache, recunoscut în mediile culturale şi publicistice drept un inspirat şi neobosit editor. Totodată, se impune a preciza că volumele valorificate (după cum şi cele programate) abundă în rapoarte şi note informative semnate de agenţii Siguranţei (şi nu numai), de interogatorii, rechizitorii şi depoziţii ale martorilor în contextul proceselor studenţeşti din anii ’20. Cercetarea acestor dosare indică atenţia şi scrupulozitatea organelor informative româneşti asupra principalilor conducători ai studenţilor, cooptaţi în Liga Apărării Naţional-Creştine, condusă de profesorul A. C. Cuza şi viitori lideri ai Mişcării Legionare. De altfel, pentru o mai bună înţelegere a genezei, manifestărilor şi ascensiunii Dreptei interbelice se impune cunoaşterea climatului general care a permis – ba chiar a reclamat – apariţia, dezvoltarea şi radicalizarea mişcării tineretului universitar. În acest sens primele volume de documente din arhiva Corneliu Zelea Codreanu  constituie un important instrument de lucru, deosebit de util cercetării, întrucât ele privesc chiar perioada mişcărilor studenţeşti, a aşa-zisului „complot studenţesc”, a constituirii L. A. N. C. şi a procesului în cazul C. Manciu.

Pentru anii 1924-1938, memorialistica legionară[5] şi publicistică de aceeaşi culoare[6] au insistat, adeseori cu lux de comentarii, asupra proceselor şi … „proceselor” în care au fost implicaţi liderii legionari, relevându-se şi blamându-se cu vehemenţă prigoana împotriva ML a guvernelor de la Bucureşti, a organelor judiciare şi Siguranţei. Problematica a fost tratată temeinic în literatura de specialitate (vezi, de ex., A. Heinen, N. M. Nagy-Talavera, M. Rallo, Hans Rogger şi Eugen Weber, Ioan Scurtu, Peter F. Sugar, Bela Vago, S. J. Woolf, Ilarion Ţiu, Daniel Dieaconu, Corneliu Ciucanu ş.a.). Să reţinem, în context, că s-au editat numeroase volume de documente[7]. În Introducerea noastră la „Procesul” … din 1938 relevam sub acest aspect: „Istoria ML constituie, probabil, nu numai unul dintre capitolele cele mai interesante ale evoluţiei României în veacul XX, ci şi unul dintre domeniile ştiinţifice ce presupune pe viitoare investigaţii de amploare în biblioteci şi arhive, obiectivitate şi curaj în abordare, perspectivă şi maximum de înţelegere în tratarea temei şi a variatelor sale aspecte, integrarea lor corectă în capitolele mai mult sau mai puţin cunoscute ale epocii contemporane pe plan naţional şi general. Binefacerile prăbuşirii regimurilor comuniste în Europa se vor resimţi indiscutabil şi pe plan istoriografic, istoricul de mâine îngăduindu-şi să renunţe la şabloane şi, dintre care, în legătură directă cu istoria ML, acela privind includerea lui C. Z. Codreanu şi a partizanilor săi într-un clan al crimei organizate este cel mai persistent[8]. Cu acelaşi prilej, am subliniat denaturările grosolane ale istoriei contemporane a românilor, după cum şi efectele nocive ale „şcolii” fondată de M. Roller după 1947-1948 şi aflată, în bună parte, pentru unii, la „modă”, adică la mare trecere şi influenţă[9]. Volumul IV din Documente din arhiva lui C. Z. Codreanu îngăduie direct cititorului să ia cunoştinţă asupra proceselor antilegionare, începând cu cel desfăşurat la Turnu Severin, în mai 1925, în urma asasinării lui C. Manciu, despre care se pot afla detalii şi pe Internet (cf. http://mişcarea.net/geek/trackback,php?id=2008120607262584).

De asemenea, cititorul poate afla informaţii pe Internet şi despre rejudecarea şi anularea verdictului din 1938[10] în cazul C. Z. Codreanu în 1940 (vezi www.codreanu.ro/procesul.htm-46k).

Încheierea ce se desprinde? Între adulare şi defăimare – nu există cale de mijloc, impunându-se să triumfe Adevărul!

***

Publicarea Documentelor din arhiva C. Z. Codreanu se integrează  proiectului  demarat de Editura Tipo Moldova în urmă cu patru ani, când s-a iniţiat un amplu program de reeditare a operelor marilor istorici şi gânditori români – A. D. Xenopol, B. P. Haşdeu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, N. Titulescu, Constantin Rădulescu-Motru, A. C. Cuza, P. P. Panaitescu, D. Ciurea, Dan Berindei, Al. Zub, Ilie Seftiuc, Ioan Scurtu, C. Buşe, G. G. Potra, Cornel M. Lungu, Sorin Liviu Damean ş.a.

În acest context trebuie subliniat faptul că apariţia volumelor de documente, în marea lor majoritate inedite, relativ la Corneliu Zelea Codreanu şi la manifestările mişcării tineretului naţionalist-creştin din România interbelică vizează şi completează – dar nu epuizează – acest proiect de excepţie vizând reevaluarea Trecutului, primenirea Prezentului, întru revelarea Adevărului istoric. Este neîndoielnic că o astfel de abordare a începuturilor şi ascensiunii Mişcării Legionare, realizată în baza documentelor din arhiva Corneliu Zelea Codreanu, certifică profesionalismul editorilor şi oferă, totodată, greutate ştiinţifică proiectului după cum şi studiilor viitoare întreprinse în temeiul lui. Mai mult, demersul editorial întăreşte pe deplin observaţia lui Vintilă Horia – fundamentată în  Intelectualii şi Mişcarea Legionară. Mari conştiinţe româneşti (Bucureşti, Editura Fundaţiei Buna Vestire, 2000, p. 153) – cu privire la cercetarea obiectivă şi înţelegerea profundă a fenomenului legionar, în sensul că „nici un istoric serios, care se va ocupa cu istoria secolului XX românesc, nu va putea ocoli sau ignora această extraordinară aventură spirituală pornită din străfundurile ethosului românesc”.

                                                                           Corneliu Ciucanu

Gh. Buzatu

Iaşi, 14 mai 2012