Cititorii acestui site isi amintesc de scandalul international in care au tarat Romania presedintele UDMR, Kelemen Hunor, si fostul premier Mihai Razvan Ungureanu, in incercarea extremistilor maghiari de la noi si a oficialilor Ungariei de “reinhumare” a filonazistului Nyiro Jozsef. In ciuda acestui eveniment macabru, care presupunea aducerea “eroului” de la Budapesta cu un tren special si o ceremonie fastuoasa, cu onoruri oficiale, in “Tinutul Secuiesc”, operatiune care a atras critici vehemente din intreaga lume cat si din partea fostei Opozitii de atunci tocmai instalate la Putere, statuia propagandistului antiroman si antisemit Nyiro Jozsef troneaza si azi in centrul orasului Odorheiu Secuiesc alaturi de cea a criminalului de razboi Wass Albert (foto sus). Iar in Harghita si Covasna sunt strazi si scoli cu numele hortystului antisemit si antiroman in ciuda faptului ca ministrul de Interne al Romaniei nu este, inca, UDMR-ist si, probabil, nici agent acoperit al serviciilor secrete unguresti.

In schimb, organizatia care a declansat scandalul mondial legat de extremistul maghiar, UDMR, este poftita la Guvernare de fostii contestatari ai actiunii antiromanesti, reuniti in USL, alianta castigatoare a alegerilor parlamentare 2012. Aceeasi USL-isti care, in perioada scandalului cereau ca Ungaria sa-si ceara scuze pentru afirmatiile agresive si arogante facute de catre preşedintele Parlamentului de la Budapesta, Laszlo Kover, invitat oficial in Romania de presedintele UDMR, Kelemen Hunor, cel care, impreuna cu Partidul Civic Maghiar, a organizat si aprobat ceremoniile “culturale” de la Odorheiu Secuiesc, in calitate de Ministru al Culturii si cu aprobarea premierului PDL Mihai Razvan Ungureanu. Kover (foto dreapta via Dan Tanasa, la catafalcul scriitorului fascist Nyiro Jozsef, la Odorheiul Secuiesc, în luna mai) declarase despre Guvernul Ponta ca este “necivilizat, barbar si isteric”. Presa maghiara de la Budapesta ii tinea isonul si afirma ca “spiritului anilor ’80, ai dictaturii Ceausescu, s-a intors in Romania”, dupa cum scria Csaba Lukács in Magyar Nemzet. Presedintele Parlamentului Ungariei, Laszlo Kover, fost sef al serviciilor de informatii ungare, care in acel moment era si presedintele interimar al tarii, i-a incurajat pe parintii maghiari sa puna sa puna in mainile copiilor cartile poetului adaugand ca “in Secuime creste noua generatie de Nyiro Jozsef”, transmitea Agerpres. Ex-preot, scriitor propagandist, ziarist agitator, Nyiro Jozsef, supranumit de unguri “apostolul secuilor”, a fost căpetenia uneia din „grupele teroriste de elemente declasate, şovine şi fasciste” care au atacat, devastat, incendiat, terorizat şi ucis români la Cluj în 1940, dupa cum arata dovezile istorice redezvaluite in perioada scandalului.

La vremea respectiva, portalul Ziaristi Online a publicat in exclusivitate, gratie contributiei CNSAS, DOCUMENTELE Sigurantei Statului: extremistul maghiar Nyiro Jozsef in Arhivele CNSAS: “cel mai infocat iredentist de la noi”. Ziaristi Online EXCLUSIV. Iar arhivistii de la Cluj au reusit sa produca alte Noi dovezi in Cazul Nyiro Jozsef – terorist maghiar. DOCUMENTE din ARHIVELE STATULUI – CLUJ. Istoricul Alin Spanu, distins de Academia Romana cu Premiul “Mihail Kogalniceanu” pentru lucrarea sa “Istoria serviciilor de informaţii/contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945” intregeste imaginea extremistului maghiar printr-un scurt studiu la obiect insotita de o fosta Nota secreta, pe care suntem incantati sa le publicam aducandu-i multumirile noastre autorului. (V.R.)

Propaganda revizionistă ungară în analiza Secţiei a II-a Informaţii din Marele Stat Major. Studiu de caz: romanul Halhatatlan élet (Viață nemuritoare – carte disponibila in librariile online din Ungaria – nota red), de Nyirö József

de Alin Spânu

În conformitate cu sarcinile şi misiunile sale, printre alte obiective, Secţia a II-a Informaţii din Marele Stat Major, prin Biroul 1 Informaţii, Frontul de Vest, a monitorizat atent mass-media din Ungaria pentru a constata în ce măsură un «gentlemen agreement» este respectat de ambele state, pentru a nu inflama starea de spirit a populaţiei prin articole vitriolante, care să accentueze suferinţele fizice şi morale ale celor rămaşi sub stăpânirea ungară. Rezultatul acestei monitorizări a fost elaborat lunar şi înaintat către Preşedinţia Consiliului de Miniştri. Simpla statistică lunară atestă o amploare cantitativă şi calitativă a Ungariei, în raport cu presa din România, care nu a ratat nicio ocazie de a se prezenta ca un lider regional şi, pe de altă parte, de a denigra România prin critici faţă de administraţia din perioada 1918-1940, prin promovarea neadevărului istoric şi prin propaganda de a prelua întreaga Transilvanie. Atacurile «sub centură» la adresa României au avut la bază conferinţe, anchete de presă, articole de fond semnate de jurnalişti renumiţi, prezentarea unor cărţi/volume privind suferinţele îndurate în perioada interbelică, toate acestea vizând menţinerea unei psihoze a drepturilor asupra Transilvaniei şi o presiune constantă asupra opiniei publice internaţionale pentru obţinerea teritoriului revendicat.

Analiștii militari de surse publice au analizat romanul Viață nemuritoare (Anexa), deoarece autorul, Nyirö József[1], nu era un simplu scriitor, ci o personalitate marcantă a literaturii ungare și un om politic cu vederi extremiste, care a promovat revizionismul politic în perioada interbelică. În urma recenzării acestei lucrări analiștii au extras esența acestuia și au prezentat concluziile care s-au desprins. Acțiunea romanului este închegată în jurul unui tânăr secui – Bojzás Küs Dani – care, prin natura evenimentelor de zi cu zi, se află în contact cu administrația și viața politică românească, considerată drept „viciată de necinste și din toate punctele de vedere criticabilă”. Tânărul secui este trimis să participe la o manifestație antirevizionistă, la București, împotriva voinței sale și își face mustrări de conștiință, deoarece el se consideră oprimat de administrația românească. Drept urmare, pentru a nu participa la manifestare, se aruncă din tren, se accidentează și se vindecă cu mare greutate. Pentru evaziunea sa este trimis în judecată, însă la proces are parte de un avocat român din oficiu care îi promite să-l scape de închisoare „prin tertipuri avocățești, prin bacșișuri și corupție” sau, în ultimul caz, prin furtul dosarului penal. Toate aceste aspecte sunt puse în antiteză cu caracterul și comportamentul ungurilor, apreciați a fi mai buni, mai umani, mai corecți ș.a.m.d.

Concluziile analiștilor militari au evidențiat că Nyirö József prezintă situația din România „tendențios defavorabilă”, iar el fiind un formator de opinie recunoscut și apreciat atât în Ungaria, cât și în străinătate, aprecierile sale sunt considerate verosimile și contribuie „în mare măsură, la menținerea unei atmosfere de ură față de România”.

Presa ungară a continuat să fie monitorizată de specialiştii militari în surse publice care, constant, au elaborat materiale direcţionate către beneficiarii legali. În ansamblu, Secţia a II-a şi-a îndeplinit cu profesionalism sarcinile şi misiunile clasice şi cele asimetrice, pe timp de război, consacrându-se ca una dintre cele mai solide instituţii ale sistemului de securitate naţională.

Anexa

Marele Stat Major

Secția a II-a Informații, Biroul 1 Informații

NOTĂ

despre romanul : Nyirö József, Halhatatlan élet (Viață nemuritoare ),

Budapesta, 1941

Romanul are ca subiect istoria vieții unui secui în timpul stăpânirii românești, într-un sat secuiesc. Din întâmplările la care participă personajul principal – flăcăul Bojzás Küs Dani – se poate reconstitui felul de viață și mentalitatea secuilor. Dacă autorul s-ar fi mărginit la atâta, romanul ar rămâne un document literar al psihologiei secuiești. Dar, în partea finală, autorul povestește unele episoade în legătură cu administrația și cu viața politică românească din ultimii ani, din care reiese că viața publică românească ar fi viciată de necinste și din toate punctele de vedere criticabilă. Exemple:

Administratorul de plasă român în loc să fie înlăturat din serviciu pentru conduita sa imorală „a fost transferat disciplinar într-o funcție mai înaltă” (p. 179). Același administrator de plasă e prezentat ca un funcționar care face cadouri celui care-i laudă amanta, de mii de lei, din banii statului, ceea ce nu ar face-o un ungur. „Bani dau și aceia, chiar și mai mulți, dar nu este nici un domn ungur care să îndrăznească să dăruiască banii statului” (p. 192).

Administrația românească o descrie astfel: „Când ne strâng în chingi cu prestațiile, când ne execută prin foc și apă pentru impozitele și sarcinile comunale, dăm și cămașa de pe noi. Carul perceptorului se oprește aproape la fiecare casă. Nu se gândesc nici la Dumnezeu, nici la oameni, smulg cearceaful de sub cei ce trag să moară și bucățica din gura copiilor. Dacă scoți o vorbă, jandarmii te izbesc cu patul puștii în piept sau te escortează la judecată… Timp de un secol n-au înjurat ungurii atât, cât au înjurat în zilele acestea. Ni s-a înnegrit și gura de înjurături. De-am ajunge numai să răzbim noi deasupra vreodată! Hei, cum am mai scutura puterea din ei!… Deocamdată trebuie să suferim și să răbdăm, pentru că suntem unguri! De când ne-a venit notarul cel nou și la noi s-au sălbăticit mai amarnic cei câțiva învățători din Regat, jandarmii, ajutorul de notar, împreună cu popa adus pentru ei, pentru care ne-au pus tot pe noi să zidim și biserică pe terenul frumos al văduvei lui Köblös Albert, expropriat pentru o sumă de nimic! Nici nu mai vorbesc de școala noastră, că ne-au luat-o de doi ani, dar nu pot înțelege cum de îngăduie Dumnezeu ca și în casa sa, în biserică, să asculte predica jandarmul în locul nostru! Nu-i de mirare că cuvântul lui Dumnezeu nu mai are nici un efect asupra noastră, că noi ne privim cu gura încleștată și chiar și lumânarea tremură de mânie pe altar! De bună seamă că dacă aceasta va mai dura multă vreme, puțini dintre noi vom ajunge în rai, mai ales din cauza perceptorului, care vrea să ne sugrume pe toți…” (p. 213-214).

Într-o lumină defavorabilă mai este prezentată administrația românească și cu ocazia organizării manifestărilor antirevizioniste. Jandarmeria ar fi arestat câte 3 – 4 secui din fiecare sat, pe care i-ar fi trimis sub pază la București pentru a protesta împotriva Ungariei și să poarte pancarte cu inscripția ”Noi secuii am fost și vrem să rămânem români”. Secuiul Bojzás Küs Dani, în tren spre București, se gândește în felul următor: „Să-mi încing mijlocul cu tricolor românesc și să strig în gura mare, într-un oraș străin, sentința noastră la moarte? În baza cărui drept mă silesc la o astfel de trădare? Să ne ia totul, dar să nu ne necinstească onoarea și sufletul! Oare și ei mint lumea și își înșeală prietenii, calculând pe dezorientarea acestora? Oare poate fi susținută o țară prin minciună, calomnie și ură? Dacă mă gândesc bine poate că ajutăm chiar cauza maghiară prin demonstrația din București, căci prin aceasta ei înșiși [românii] fac dovada că oprimă, istovesc, pustiesc și necinstesc poporul secuiesc!” (p. 244).

[Bojzás Küs Dani] se hotărăște, totuși, să nu meargă la București și sare din tren, își pierde cunoștința și se vindecă numai cu mare greutate. Din cauza aceasta este dat în judecată ca iredentist și agitator periculos pentru siguranța statului. Judecătorul de instrucție și, în general, judecătorii români sunt prezentați ca porniți împotriva secuilor (p. 259). Dani este acostat, însă, de un avocat român, dr. Gregoian, care, pentru o sumă mare de bani, îi garantează că-l va scăpa prin tertipuri avocățești, prin bacșișuri și corupție și, în caz de nevoie, prin furarea dosarului de condamnare (p. 262-265). Acestei atmosfere corupte îi opune cinstea maghiară: „Cinstea este înnăscută ungurilor” (p. 267). Urmează mobilizarea și procesul se amână.

Concluzii:

1. Autorul imaginează evenimente și situații în care viața de stat românească este prezentată tendențios defavorabilă.

2. Autorul este o autoritate recunoscută literară, are nuvele și romane traduse și în limbi străine și a fost de curând invitat în Germania, unde a ținut conferințe de propagandă maghiară.

3. Este deputat și președintele Secției Cluj al Partidului Maghiar Ardelean, deci și o personalitate politică.

4. Aprecierile pe care le face asupra administrației românești sunt, deci, primite ca verosimile și contribuie în mare măsură la menținerea unei atmosfere de ură față de români.

(Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dosar 565/1941,

 f. 36-38)