Prof. univ. dr. ing. Marian Rizea, ofiter de informatii cu gradul de colonel (r), a oferit portalului Ziaristi Online, sub forma unei lucrari intitulata “Schimbarea”, Raportul Comisiei Senatoriale  privind evenimentele din decembrie 1989, comisie condusa in prima faza de Sergiu Nicolaescu si apoi de Valentin Gabrielescu. Cartea de mai jos, pe care o publicam integral, pe capitole, a fost oprita de la publicare. Motivele le veti afla chiar de la editorul ei, aici. Veti descoperi in documentele Comisie fapte zguduitoare si amanunte tinute secret despre “misterele revolutiei”. Pana acum. Portalul independent Ziaristi Online face cuvenita indreptare istorica, prezentand adevarul asa cum a fost el cautat si consemnat:

7. EVENIMENTELE DESFĂŞURATE ÎN PERIOADA 16-31 DECEMBRIE 1989 ÎN ALTE ORAŞE ALE ŢĂRII

7.1. Evenimentele desfăşurate în municipiul Alba-Iulia

Până în ziua de 21 decembrie 1989, în municipiul Alba Iulia şi în judeţul Alba nu au avut loc mişcări contestatare.

În data de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 11⁰⁰, muncitorii de la Secţia Maşinilor Unelte a Întreprinderii Mecanice din oraşul Cugir au ieşit în stradă scandând lozinci anticeauşiste şi de adeziune la revendicărilor timişorenilor.

Până către orele 16⁰⁰ manifestaţia s-a desfăşurat într-un climat relativ paşnic. După această oră, un grup de manifestanţi au forţat intrarea în librăria centrală de unde au scos cărţile a căror autor era Nicolae Ceauşescu, pe care le-au incendiat în mijlocul străzii. Alte persoane au trecut la devastarea unor magazine în special alimentare.

În jurul orelor 17⁰⁰ un grup numeros de manifestanţi s-a deplasat spre sediul Miliţiei orăşeneşti, solicitând eliberarea reţinuţilor şi arestaţilor. Deşi cadrele de miliţie au adus la cunoştinţă mulţimii că în arestul instituţiei nu sunt arestaţi sau reţinuţi, totuşi manifestanţii au trecut la atacarea sediului cu pietre şi sticle incendiare, reuşind în cele din urmă să dea foc clădirii şi autoturismelor parcate în imediata apropiere. Simultan s-a trecut la întreruperea prin tăiere a circuitelor telefonice ale instituţiei.

Văzând că incendiul a luat amploare, cuprinzând în scurt timp tot parterul, cadrele de miliţie au reuşit să evacueze camera de depozitare a armamentului şi să se baricadeze în birourile situate la etajul I al clădirii.

Incendiul luând proporţii, a cuprins şi etajul I al clădirii, situaţie în care personalul blocat în interior a încercat să îndepărteze manifestaţia prin executarea unui foc de avertisment. Această intervenţie s-a dovedit neinspirată enervând şi mai mult pe manifestanţi. Existând pericolul de a arde de vii, miliţieni au fost nevoiţi să sară de la etajul unu al clădirii prin flăcări, în stradă unde au fost prinşi şi molestaţi.

Şeful unităţii de miliţie, cpt. Pop Valentin şi plt. maj. Staicu Ilie, după ce au fost loviţi până la inconştienţă, au fost stropiţi cu benzină şi li s-a dat foc. După circa o oră, cei doi au decedat. De remarcat că barbaria nu s-a încheiat aici. Acestora li s-au tăiat urechile, nasul şi organele genitale, iar în gura li s-au introdus diverse obiecte.

Urmările acestui grav incident, de o brutalitate inimaginabilă, au fost doi morţi şi opt grav răniţi, sustragerea unei cantităţi însemnate de armament şi muniţie, precum şi distrugerea clădirii în proporţie de 70%. (Documentar M.I. nr. 46007 din 25.04.1994).

În urma tragicelor evenimente în ziua de 21 decembrie 1989 organele locale de partid au solicitat intervenţia unităţilor militare. Cu aprobarea comandantului A.4-a, un detaşament din U.M.01653 Alba Iulia, format din 11 ofiţeri şi 96 militari în termen a primit misiunea de a asigura paza întreprinderii Mecanice Cugir II. Ulterior, în baza ordinului aceluiaşi comandant au mai fost trimise forţe din oraşul Brad, pentru a asigura paza întreprinderii Cugir I şi securitatea populaţiei civile.

În ziua de 22 decembrie 1989, în primele ore ale dimineţii coloanele de muncitorii sau îndreptat spre C.P.M. şi Consiliul Popular Judeţean Alba Iulia. La solicitarea autorităţilor s-a deplasat o grupă de cadre şi un pluton de transmisiuni. Mulţimea a manifestat paşnic, strigând lozinci „Jos Ceausescu!”, „Jos tiranul!”, „Armata e cu noi!”. Vestea sinuciderii gl.col. Milea a fost primită cu stupoare şi a provocat indignare în rândul  militarilor. Fuga cuplului prezidenţial a oferit condiţii de manifestare deschisă a bucuriei şi satisfacţiei populaţiei din zonă.

Astfel, o grupă de cadre s-a deplasat la C.P.J. unde s-a adresat mulţimii şi au afirmat adeziunea unităţilor militare din judeţ la idealurile revoluţiei. (Vol. „Armata Română în Revoluţia din Decembrie 1989”, Editura Militară, 1994).

Ulterior, s-a trecut la constituirea noilor organe ale puterii locale, iar viaţa urbană a intrat treptat în normal.

În urma evenimentelor desfăşurate în municipiul Alba-Iulia au fost ucise 6 persoane, iar 13 au fost rănite. În municipiul Blaj, judeţul Alba o persoană a fost ucisă şi una rănită, iar în oraşul Zlatna au fost rănite 3 persoane. De menţionat că persoanele ucise sau rănite în cele 3 localităţi ale judeţului Alba au fost victimele unor acţiuni cu foc desfăşurate de persoane civile înarmate sau de luptători din G.P. (Sinteza procuraturii pag. 218-219)

 

7.2. Evenimentele desfăşurate în municipiul Arad

Municipiul Arad, situat în vestul ţarii, la cca.50 km nord de Timişoara a fost cel de-al doilea mare oraş din România care s-a ridicat împotriva dictaturii comuniste în decembrie 1989.

Datorită poziţiei geografice, populaţia judeţului Arad, compusă din români, maghiari, germani, sârbi, slovaci, bulgari şi cehi au avut posibilitatea să urmărească posturile de radio şi televiziune din ţările vecine, astfel că erau aproximativ bine informaţi asupra evenimentelor interne şi internaţionale, trecute sub tăcere, de mediile oficiale ale ţării noastre.

Arădenii cunoşteau, ca şi timişorenii, afacerile veroase şi abuzurile săvârşite de lucrătorii de securitate şi miliţie în legătură cu acordarea paşapoartelor de emigrare a etnicilor germani (se cerea acestora 8.000-16.000 DM, butelii, frigidere, băuturi fine etc. pentru eliberarea unui paşaport, pe lângă sumele ce plătea statul german pentru fiecare emigrant).

Vestea izbucnirii revoluţiei la Timişoara (aflată la doar 45 km de Arad), în 16 decembrie 1989 a ajuns rapid la cunoştinţa arădenilor. Ştirile circulau cu repeziciune. Manifestările de solidaritate cu acţiunile timişorenilor au prins amploare

Înscrisurile anticeauşiste pe pereţi şi garduri au devenit mai frecvente, iar îndepărtarea lor cu sârguinţă de către securişti şi miliţieni provoca huiduielile trecătorilor.

Pentru locuitorii judeţului din vestul ţării, lipsa de alimente, frigul din locuinţe, făţărnicia regimului ceauşist, abuzurile şi ilegalităţile comise de partid şi organele de opresiune au devenit din ce în ce mai puţin suportabile, determinând radicalizarea maselor.

În cazul judeţului Arad, şi în special al municipiului, evenimentele pot fi grupate în două perioade distincte: ziua de 21 decembrie până în după amiaza zilei de 22 decembrie 1989 – o perioadă nonviolentă – şi din seara zilei de 22 până în 25 decembrie 1989 – o perioadă violentă.

Sub imboldul exemplului dat de timişoreni, încă din după-amiaza zilei de 20 decembrie 1989, populaţia oraşului s-a adunat în grupuri în pieţe şi pe străzi şi a manifestat tăcut. În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, în loc să participe la adunările de condamnare şi înfierare a Timişoarei ce erau programate în toată ţara la ordinul lui Ceauşescu) salariaţii din marile întreprinderi au ieşit în stradă să manifeste împotriva dictaturii.

Acţiunea a început la întreprinderea de Orologerie Industrială, unde dimineaţa la orele 07⁰⁰ o parte din tinerii muncitori au refuzat începerea lucrului. În frunte cu muncitorul Onofrei Dănilă grupul de manifestanţi a părăsit fabrica cântând „Deşteapta-te române!”, cu  intenţia de a se deplasa la Comitetul Judeţean de Partid. Pe traseu au intrat în întreprinderile aflate în drum chemând salariaţii să li se alăture. Uzinele de strunguri, U.T.A., Uzinele de vagoane, Combinatul de prelucrare a lemnului, Gara CFR, Tricoul Roşu. Lucrătorii au ieşit încolonaţi din întreprinderi şi s-au îndreptat spre centrul oraşului.

În dreptul poştei centrale, dispozitivul de militari, format în grabă, a încercat printr-o rafală de foc de avertisment să-i oprească pe manifestanţi, dar fără succes. La sosirea în piaţa din faţa Comitetului Judeţean de Partid numărul manifestanţilor se ridicau la câteva mii.

În jurul clădirii era deja instalat un cordon de apărare format din militari în faţă, cu arme şi baionete în poziţie de luptă, iar în spatele lor erau luptătorii din G.P. miliţieni şi trupele de securitate, pompieri şi 28 de blindate (TAB-uri).

Manifestanţii s-au oprit la mijlocul pieţei pe aliniamentul liniei de tramvai, strigau lozinci anticeauşiste. Liderii manifestanţilor, printre care Onofrei Dănilă, Crişan Mircea, Dima Traian, Jiva Măria, Timar Traian şi alţii cu banderole la braţ au reuşit să menţină ordinea, să evite orice acţiune violentă. De fapt se striga tot timpul „Fără violenţă!”. S-a adus o masă şi o scară de zugravi pe care, rând pe rând s-au urcat liderii celor din piaţă şi au ţinut scurte cuvântări. A apărut şi actorul Valentin Voicilă care a devenit apoi conducătorul revoluţionarilor. S-au făcut dese apeluri militarilor să nu tragă, s-au spus rugăciuni, s-a cântat, „Deşteaptă-te române!”, se scandau lozinci anticeauşiste. Au sosit din Timişoara câţiva tineri revoluţionari care au citit declaraţia lor din 20 decembrie 1989. S-au adus cearceafuri de la spitalul de maternitate pe care s-au scris lozinci şi s-au prins pe pereţii clădirilor din piaţă: „Ceauşescu cine eşti – un escroc din Scorniceşti”, „Jos cizmarul!”, „Timişoara – Timişoara!” etc. Din drapelele tricolore s-a decupat stema RSR. Locuitorii din zonă au adus pâine şi apă militarilor, se striga: !Armata e cu noi!”, „Ceauşescu judecat, pentru sângele vărsat!”, „Jos dictatura!”, „Jos comunismul!”, „Noi suntem poporul!” etc.

Secretarii comitetului judeţean de partid au coborât în piaţă pentru a încerca închegarea unui dialog cu manifestanţii. Dar lumea cerea prezenţa primului secretar, Elena Pugna. Aceasta a coborât şi ea, a anunţat majorarea salariilor şi alocaţiei pentru copii, adică măsurile promise de Ceauşescu la mitingul de la Bucureşti. Huiduită şi fluierată, Elena Pugna s-a retras rapid în clădire.

Luând exemplul Timişoarei s-a întocmit o listă cu membrii „Comitetului Frontului Democratic Român” constituit la Arad la 21 decembrie 1989 şi s-a întocmit şi citit o Chemare către Armata Ţării, cu următorul conţinut: „Sunteţi  fraţii, taţii, copiii şi iubiţii noştri!!!

Sunteţi din sângele nostru şi din carnea noastră! Sunteţi cu noi! Sunteţi singurii în stare să opriţi vărsarea de sânge frăţesc! Odiosul dictator vă foloseşte ca scut, ca pe o simplă unealtă  NU are încredere în voi, de aceea în timpul Congresului majoritatea ofiţerilor superiori Marelui Stat Major nu au avut voie să părăsească domiciliul! Din acest motiv trupele de grăniceri au fost trecute sub comanda M.I.. Întoarceţi armele, sub ameninţarea lor va pălii şi va cădea laşul criminal, care vrea să vă murdărească mâinile cu sângele poporului cu propriul vostru sânge!”

În acest răstimp, în sediul Comitetului Judeţean de Partid era o activitate febrilă.

Încă din 16 decembrie 1989, seara cadrele militare au fost alertate şi chemate în cazărmi. În dimineaţa zilei de 17 decembrie 1989 s-a primit indicativul „Radu cel Frumos”, adică alarmă de luptă parţială. Acest semnal se ordonă când există pericolul iminent al unei agresiuni din exterior. Conform instrucţiunilor, după câteva ore de la darea alarmei, unităţile trebuiau să fie gata de luptă. În garnizoana Arad, în informarea ce s-a prezentat, s-a justificat alarma de luptă prin faptul că există pericolul unui atac din exterior şi că la Timişoara acţionează grupuri de diversiune şi terorism în scopul destabilizării ţării.

La ordinul primit direct de la Ministerul Apărării Naţionale, o parte din efectivele U.M. 01380 din Cetate, cu transportoare blindate, s-au deplasat în ziua de 17 decembrie 1989 la Timişoara, în frunte cu comandantul garnizoanei mr. Marcu Dumitru şi s-a pus la dispoziţia  Diviziei 18 Timişoara. În Arad, au fost lăsate unele efective, în special pentru a apăra la nevoie, aeroportul. Din judeţul Arad au mai plecat la Timişoara pompieri militari, efective de miliţie trimise pentru asigurarea ordinii în unităţi agricole din judeţul Timiş şi unul din cele două plutoane ale trupelor de securitate-miliţie aflate în Arad.

La Inspectoratul Judeţean ai M.I. s-a primit „Situaţia nr.2” încă din 16 decembrie 1989, orele 23⁰⁰ (aplicarea Ordinului 2300/1973) adică intrarea efectivelor în stare de alertă, iar în 17 decembrie 1989, orele 20⁰⁰ s-a ordonat „Alarmă de luptă”. Au fost alertate şi Gărzile Patriotice.

După şedinţa C.P.Ex. din 17 decembrie, la ordinul lui N. Ceauşcscu au fost închise graniţele, majoritatea turiştilor au fost returnaţi la graniţă.

Încă în dată de 19 decembrie 1989 a sosit la Arad secretarul C.C. al P.C.R. Ilie Matei, de la Timişoara, iar la data de 21 decembrie 1989 a sosit şi un alt secretar al C.C. al P.C.R. Radu  Constantin. Aceştia au intrat în Comandamentul Judeţean de Coordonare ce s-a constituit în dimineaţa zilei de 20 decembrie 1989 din care mai făceau parte: primul secretar şi secretarul adjunct al Comitetului Judeţean (Pugna Elena şi Angheloiu), comandantul garnizoanei militare (mr. Marcu), şeful Inspectoratului Judeţean M.I. (col. Sălceanu), şeful Miliţiei Judeţene (col. Cioflica) şi şeful de Stat Major al G.P. din judeţ (lt.col. Stranschi). S-au nominalizat obiectivele economice, sociale şi culturale care impuneau măsuri de protejare în caz de nevoie, s-a stabilit planul de apărare cu efective înarmate.

În ziua de 20 decembrie 1989 soseşte la Arad venind de la Timişoara pe la orele 11⁰⁰ gl.lt. Ilie Ceauşescu, adjunct al ministrului apărării naţionale şi şeful Consiliului Politic Superior al Armatei. La aeroport este întâmpinat de Elena Pugna şi comandanţii unităţilor militare din judeţ. La U.M. 01380 din cetate gl. Ilie Ceauşescu susţine o expunere în care afirmă poziţia oficiala privind acţiunile de ta Timişoara. Pe la orele 13⁰⁰ Ilie Ceauşescu părăseşte Aradul îndreptându-se spre Oradea.

Directorii de întreprinderi au fost instruiţi „să organizeze adunări de condamnare a huliganilor, iredentiştilor şi fasciştilor din Timişoara, că trebuie sporită vigilenţa pentru că, probabil  şi la Arad se pregăteşte ceva asemănător”.

În  aceeaşi zi soseşte la Vinga în gară un tren cu luptători din G.P. din jud. Vâlcea, înarmaţi cu bastoane din lemn, trimişi la Timişoara pentru a acţiona împotriva „bandelor de  huligani şi de mercenari străini”. Trenul a staţionat în gară cca. 2 ore, apoi a plecat la orele 14⁰⁰ spre Timişoara.

În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, conform planului de cooperare întocmit în ziua de 20 decembrie 1989, parte din forţele aparţinând M.Ap.N. s-au deplasat la obiectivele stabilite. În acest scop au fost trimişi din U.M. 01330 Arad 400 militari şi 21 T.AB.-uri şi un detaşament format din 106 militare din U.M. 01296 Arad.

Cu aprobarea Comandamentului Infanteriei şi Tancurilor, pentru apărarea unor obiective au fost chemate 850 militari şi 7 T.A.B.-uri din U.M. 01191 Lipova, iar cu  aprobarea marii unităţi din Oradea, un detaşament, format din 196 militari, aparţinând unităţii din Ineu.

În aceeaşi dimineaţă, auzind vestea că muncitorii de la Orologerie şi alte întreprinderi au ieşit în stradă şi se îndreaptă spre centru, la cererea Elenei Pugna se constituie dispozitivul de apărare în jurul sediului judeţenei de partid. Din sediu cât şi din alte instituţii funcţionarii au fost trimişi acasă.

La formarea dispozitivului participă iniţial 99 militari de la U.M. din Cetate şi 151 de militari de la U.M. din Gai. Solicitându-se întăriri sosesc în Arad, pe la orele 13⁰⁰ şi 850 de militari şi 7 TAB-uri din U.M. 01191 Lipova, iar pe la orele 14⁰⁰ soseşte de la U.M. din Ineu un detaşament de 107 militari. În dispozitiv se mai află subunităţi ale miliţiei, plutonul de securitate – miliţie, luptători din brigada antiteroristă, pompieri.

A sosit din Oradea un grup de ofiţeri de la stalul major al diviziei, condus de mr. Maladan (în prezent general), care a preluat comanda întregului dispozitiv de apărare.

La Lipova, muncitorii de la „Strunguri”, în dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, au refuzat să înceapă lucrul, au solicitat să li se asigure mijloace de transport pentru a se deplasa şi ei la Arad.

În ziua de 21 decembrie 1989 dimineaţa, la orele 04⁰⁰ au sosit din Timişoara subunităţile dislocate ale U.M. 01380 şi au fost şi ele introduse în dispozitivul de apărare (cca. 300 militari şi 21 TAB-uri).

În aceeaşi zi s-a desfăşurat manifestarea organizată şi paşnică a arădenilor. Aceştia scandau permanent „armata e cu noi” şi prezentau chemarea către armată. Este de remarcat disciplina şi nonviolenţa de care au dat dovadă, pe de o parte manifestanţii, dar şi înţelegerea, calmul şi clarviziunea unor comandanţi şi ofiţeri care au intrat în dialog cu manifestanţii şi care au făcut ca evenimentele să se deruleze fără nici un incident. Militarii au promis că nu vor trage în demonstranţi dacă manifestă paşnic şi nu pun în pericol viaţa sau integritatea fizică a militarilor, iar liderii revoluţionarilor au promis că manifestanţii nu vor comite acte de violenţă. Ca urmare, soldaţii au scos încărcătoarele şi baionetele de la arme şi au trecut pistoalele mitraliera în poziţia „la piept”.

Încet şi treptat manifestanţii au avansat până la marginea trotuarului, iar tinerii cu steaguri tricolore şi albe s-au urcat pe TAB-uri aclamând (21.12.1989 dimineaţa.).

Ilie Matei, văzând pasivitatea militarilor, a raportat situaţia creată generalului Vasile – şeful Direcţiei de Contrainformaţii a Securităţii.

Demonstraţia paşnică a arădenilor a continuat toată ziua. Spre seară, când rândurile lor s-au rărit, soldaţii, treptat, au reuşit să împingă demonstranţii până după linia de tramvai eliberând o parte din piaţă. Comandamentul operativ din sediu a discutat diferite modalităţi de împrăştiere a manifestanţilor. Radu Constantin se interesa dacă sunt pregătite „listele A şi B” şi cerea  punerea lor în aplicare. Era un ordin mai vechi al securităţii ca, în caz de necesitate, suspecţii trecuţi pe listele „A” trebuiau ridicaţi şi duşi într-o zonă necunoscută, iar cei trecuţi pe listele, „B”, mai puţin periculoşi, trebuiau doar izolaţi în apropierea domiciliului.

La Arad nu erau organizate aceste liste şi nici nu au fost puse în aplicare.

Col. Răşină Dumitru – şeful Securităţii judeţene a venit cu ideea de a împărţi manifestanţilor răcoritoare sau alte băuturi (ceai, bere. cafea) în care să se pună substanţe care să provoace  diaree. A cerut subalternilor să procure fenolftaleina – un diuretic foarte puternic, a eşuat pentru ca nu s-au găsit cantităţi suficiente de substanţe (Dr. Crîsnic Ioan – şeful laboratorului de la spital a ascuns fenolftaleina acolo).

Ilie  Matei, văzând că militarii se justifică cu prevederi regulamentare, care interzic îndreptarea focului împotriva civililor paşnici şi neînarmaţi, a cerut comandanţilor să împrăştie manifestanţii cu patul armelor şi cu baioneta: „Să loviţi în ei ca soldaţii lui Ştefan  Cel Mare”. Maiorul Diaconescu de la Lipova a refuzat executarea acestui ordin şi mr. Popescu comandantul U.M. din Gai s-a solidarizat cu el. Atunci mr. Bădălan, enervându-se, a spus că mr. Popescu este destituit pe loc din funcţie (mr. Diaconescu din Lipova nu se subordona Diviziei 18 Oradea, fiind Şcoală Militară era în subordinca Comandamentului Artileriei şi Tancurilor de la Bucureşti, gl Hortopan şi gl. Călinoiu).

Elena Pugna şi Angheloiu s-au gândit să înarmeze G.P. cu bâte şi cu ele să-i împrăştie pe manifestanţi. Au şi ordonat confecţionarea lor.

În seara zilei de 21 decembrie 1989 au fost convocaţi directorii din principalele întreprinderi arădene – erau deja 5-6.000 bâte pregătite – şi cu această ocazie s-a dispus să nu se mai permită ieşirea salariaţilor din întreprinderi, iar gărzile să fie dotate cu bâte.

De asemenea, s-a propus arestarea şi imobilizarea liderilor manifestanţilor, motiv cu care au fost aduse în sediu şi nişte lanţuri.

În timpul nopţii, numărul manifestanţilor a scăzut simţitor, (au rămas în piaţă cca. 100 de persoane). Ilie  Matei, col. Săleanu şi mr. Badălan au insistat-din nou, dar şi de această dată fără succes, ca armata să-i împrăştie pe manifestanţi.

Ilie Matei, în curtea interioara a sediului instruia efectivele M.I.. le arăta cum să procedeze dacă cei de la armată ar permite demonstranţilor să pătrundă în clădire.

Spre dimineaţă s-a umplut din nou piaţa. Navetiştii de la gară au venit direct în faţa sediului, la fel şi cei care au ieşit din tura de noapte. S-au adunat cca. 20.000 oameni, ce purtau pancarde cu lozinci anticeauşiste şi anticomuniste. Au fost aduse şi două sicrie pe care erau scrise numele dictatorilor.

Ilie Matei a dat ordin să se folosească gaze lacrimogene pentru împrăştierea mulţimii.

Au sosit în piaţă preoţi care au început să ceremonieze o slujbă religioasă, manifestanţii au îngenunchiat şi s-au rugat. Col. Răşină afirmă că el ar fi sugerat episcopului Timotei Seviciu să trimită preoţi în piaţă. De asemenea, col. Răşina afirmă că l-a trimis pe  Valentin Voicilă, pe Ungar Carol (om de afaceri cu dublă cetăţenie, dar care lucra la informaţiile externe ale securităţii) să-i spună că manifestanţii pot să rămână în piaţa dar să nu consume băuturi alcoolice pentru a nu da ocazie la provocări.

Încet, piaţa a devenit neîncăpătoare s-au umplut cu oameni şi străzile adiacente. Tinerii s-au urcat pe TAB-uri. S-a instalat o staţie de amplificare pentru liderii manifestanţilor. Aceştia rând pe rând se adresau mulţimii, se aclamau lozinci. La un televizor instalat într-un geam şi prin aparatele de radio portabile s-au urmărit şi evenimentele de la Bucureşti. La vestea sinuciderii gl. Milea, simpatia militarilor pentru manifestanţi a devenit vizibilă. Soldaţilor li s-au adus sandviciuri şi cafea.

Văzând cum evoluează „ostilităţile”, la orele amiezii, col. (M.I) Cioflică a ordonat forţelor de intervenţie ale miliţiei, pompierilor şi trupelor USLA să se retragă în sedii.

După ce la televiziune s-a anunţat fuga cuplului prezidenţial armata a primit ordine contradictorii. La orele 12⁴⁰ s-a transmis nota telefonica nr. 37 semnată de gl. Ilie Ceauşescu privind aplicarea măsurilor ce decurg din starea de necesitate instituite pe întreg teritoriul ţării şi să se execute doar ordinele comandantului suprem. Imediat au urmat notele telefonice nr.38 şi 39 privind retragerea efectivelor în cazărmi semnate de gl. Stănculescu care anula prevederile notei telefonice anterioare. La orele 14⁰⁰ a început retragerea TAB-urilor si a soldaţilor din piaţă şi împrejurimile sediului consiliului judeţean.

La acea oră, practic toată populaţia oraşului era pe străzi se fluturau steaguri, se cânta era o euforie generală.

După retragerea armatei şi a Gărzilor Patriotice din sediul administrativ al judeţului, liderii manifestanţilor şi foarte mulţi alţi demonstranţi au pătruns în clădire. Aici au găsit pe mulţi dintre secretarii judeţeni şi municipali de partid. Doar Elena Pugna şi cei doi secretari ai C.C. al P.C.R. au plecat cu armata, cerând protecţie.

La balconul clădirii s-a instalat o staţie de amplificare, de unde Valentin Voicilă a  declarat Aradul oraş liber, a făcut apel din nou la calm şi ordine, a apelat la sportivi (luptători, boxeri) să vină în clădire pentru a organiza paza şi protecţia noilor conducători. Au vorbit apoi, pe rând, alţi participanţi la evenimente. S-a anunţat schimbarea denumiri celor două cotidiene de presă din Arad: „Flacăra Roşie” a devenit „Adevărul”, iar „Voros Lobogo” a devenit „Jelen”.

Între timp, la sediul inspectoratului M.I. s-a organizat apărarea aşteptându-se la un atac din partea revoluţionarilor. Dar cum manifestanţii nu au apărut acolo, spiritele s-au mai calmat. Încă din noaptea de 21 decembrie 1989 cpt. Sîrbuţ a primit ordin de la gl. Tecla şeful Serviciului „T” din securitate să dezafecteze sistemul de ascultare a telefoanelor şi să ardă benzile auditive cu înregistrările făcute, ceea ce s-a executat întocmai. Apoi, imediat după fuga dictatorului, col. Răşină (M.I.) a ordonat adunarea tuturor documentelor securităţii, încărcarea lor în două camioane, transportarea şi arderea lor în pădurea Ceala. Ulterior, o parte din aceste materiale au fost recuperate de către armată (cele care nu au ars complet) au fost depozitate în Cetate, dar după câteva luni au fost distruse prin ardere de către mr. Urzică, noul şef al SRI instalat la Arad în aprilie 1990. Col. Răşină afirmă că cele mai importante documente, printre care dosarele informative, s-au păstrat. Ordinul de întrerupere a ascultărilor – Serviciul „T” al DSS – şi arderea documentelor este dat pentru toată ţara încă din noaptea de 21 decembrie, probabil de către gl. Iulian Vlad.

Liderii revoluţionarilor, odată pătrunşi în clădire, au încercat sa formeze un nou organism care să preia conducerea administrativă a oraşului şi judeţului. Pe lângă cei 15 de pe lista primului Comitet al Frontului Democratic Român format în 21 decembrie 1989, au fost cooptaţi în noul organ reprezentanţi din întreprinderi şi instituţii, inclusiv militari. Valentin Voicilă a fost ales preşedinte. Onofrei Dănilă şi Crişan Mircea vicepreşedinţi. S-a format un nou organ executiv şi comitete pe domenii de activitate.

În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. liderul revoluţionarilor Valentin Voicilă  a ţinut să menţioneze: „Mulţumim armatei că a asigurat desfăşurarea în ordine a demonstraţiei şi să ne rugăm pentru ea”.

Problema cea mai arzătoare a fost aprovizionarea populaţiei cu alimente, apă, energie şi menţinerea ordinii. O parte din activiştii rămaşi în clădire şi-au oferit serviciile spunând că se alătura revoluţiei. Unii au fost acceptaţi de revoluţionari, ca de exemplu Constantin Leonard, fostul vicepreşedinte al Consiliului Popular Judeţean care a fost desemnat în fruntea comisiei economice. Au fost chemaţi la sediu şi cooptaţi în conducere şi comandantul garnizoanei mr. Marcu şi al miliţiei col. (M.I.) Cioflică după ce au fost puşi să jure ataşament faţa de revoluţie.

La scurt timp, cca. 1,5-2 ore de la preluarea puterii de către revoluţionari au început să apară zvonuri alarmante că există forţe care îl apără pe Ceauşescu şi că aceştia vor ataca noile organe ale puterii. Poate şi sub influenţa televiziunii, lumea începea să vorbească despre trupe de comando speciale, despre terorişti. Apoi, la orele 15²⁰ a apărut ştirea că apa oraşului este otrăvită, s-a şi avertizat de la balconul clădirii să nu se consume apă de la robinet şi s-a anunţat că în laborator se verifică puritatea apei şi că la uzina de apă se trimite pază armată.

Încă în după-amiaza zilei unitatea militară din Gai a fost avertizată de către gl. Şchiopu – comandantul diviziei de la Oradea – că vor fi atacaţi şi să se pregătească pentru respingerea atacului.

Noul comitet al puterii locale a solicitat sprijinul militarilor să asigure paza clădirii consiliului şi principalelor obiective din oraş – aeroport, spital, uzina electrică, PTTR, podurile, tipografia, combinatul chimic, etc. Datorită posturilor de radio şi TV s-a răspândit şi în Arad sintagma: terorişti – securişti. Mr. Marcu, pe la orele 17³⁰, la insistenţele revoluţionarilor şi cu aprobarea marii unităţi a trimis un detaşament în frunte cu mr. Micu Ioan – locţiitorul şefului de stat major – la sediul Inspectoratului M.I. să ia în primire tot ce este în clădire şi să adune armamentul personalului găsit acolo. Acţiunea s-a desfăşurat fără împotrivire. Au fost inventariate şi sigilate birourile, depozitele de armament şi muniţie, parcul auto.

Revoluţionarii s-au gândit s-o aducă pe Elena Pugna din Cetate la sediu pentru a fi interogată, dacă are cunoştinţă despre vreun plan ce se aplică pentru salvarea lui Ceauşescu. Ea a început să plângă, spunea că nu ştie nimic. S-a încercat aducerea comandanţilor securităţii, col. Răşină (M.I.) şi Sălceanu (M.I.) la sediu, pentru acelaşi lucru, dac ei nu au mai fost găsiţi. A fost chemat şi găsit col. Cioflică M.I. care a promis că va colabora cu noua putere.

Amplificându-se zvonurile potrivit cărora sediul urma să fie atacat, iar efectivul de militari pus la dispoziţie era insuficient pentru apărarea clădirii (doar 14 militari), col. Stranski Liviu de la gărzi a dispus distribuirea de armament şi muniţie, din depozitul G.P. civililor aflaţi în sediu. Distribuţia s-a făcut pe baza de tabel nominal.

În seara şi noaptea zilei de 22 decembrie 1989 Aradul a fost teatrul de desfăşurare a unei ample acţiuni de diversiune psihologică, care a născut şi întreţinut o psihoză teroristă în rândul populaţiei şi a creat suspiciune şi confuzie între forţele care trebuiau să menţină stabilitatea. Psihoza a fost amplificată odată cu sosirea la Arad a doi generali M.I. Nuţa Constantin şi Mihalea Velicu cu mai mulţi „colaboratori”.

În ziua de 17 decembrie 1989 cei doi generali au fost trimişi la Timişoara din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Ei au făcut parte din grupa operativă, alături de alţi generali din armată şi ofiţeri superiori trimişi de Ceauşeşti pentru organizarea lichidării „tulburărilor”. Activitatea acestora, reţinerea lor şi intenţia de a fi transportaţi la Bucureşti finalizată prin accidentul aviatic în care şi-au pierdut viaţa echipajul elicopterului şi cei doi generalii, au fost tratate detaliat într-un subcapitol separat.

În continuare vom reda doar unele episoade legate direct de acest oraş.

După fuga soţilor Ceauşescu, cei doi generali, intenţionând să revină în Bucureşti, s-au urcat în avionul care făcea cursa regulată Timişoara – Bucureşti, dar care în 22 decembrie 1989 din lipsă de pasageri suficienţi, a suplinit şi cursa Arad-Bucureşti, astfel că avionul a făcut o escală la Arad. Cursa a avut o mare întârziere, trebuia să plece din Arad la orele 17⁵⁰ dar a aterizat de abia după orele 21⁰⁰. Era un BAC-111 din care au coborât iniţial pasagerii pentru Arad. După ce de la Bucureşti gl Zărnescu – comandantul Aviaţiei Civile – a interzis continuarea zborului, pasagerilor rămaşi în avion li s-a comunicat că datorită condiţiilor meteorologice avionul nu mai poate pleca la Bucureşti, că vor continua zborul a doua zi şi se va asigura transportul acestora la gară sau la hotel. Cei doi generali au plecat de la aeroport spre hotel cu autoturismul şefului compartimentului antiterorist, mr.(M.I.) Bochiş Alexandru.

De menţionat că în acelaşi avion era şi un grup de 5 revoluţionari din Timişoara, în frunte cu Lorin Fortună, care doreau să ajungă la Bucureşti la Televiziune şi la FSN. Acest grup s-a întors la Timişoara încă din seara respectivă.

Pasagerii pentru Bucureşti, în număr de 29, au fost cazaţi la hotelul Parc, iar echipajul avionului la hotelul Astoria. Printre pasageri era şi o echipa de 5 oameni de la redacţia de televiziune a armatei (emisiunea „Pentru Patrie”) şi se afla şi şeful Procuraturii Militare adjunctul procurorului general, gl. Diaconescu însoţit de doi arabi: un doctorand si un student. Gl. Nuţă a prezentat la recepţie un bilet de avion pe numele Negrilă, iar gl. Mihalea nu a lăsat la recepţie nici un document, el fiind cunoscut de recepţioneră.

În cursul serii, de la Bucureşti, în numele gl. Guşă s-a transmis armatei, din nou, alarma de luptă generala. Gl.lt. Călinoiu a ordonat din nou deplasarea la Arad a efectivelor de Ia Lipova. Mr. Diaconescu a şi pornit spre municipiu cu 300 militari, 20 TAB-tiri şi 10 tancuri. La U.M. 01380 din Cetate s-a primit indicativul „Fanfara” ceea ce însemna luarea măsurilor necesare împotriva unui atac iminent asupra aeroportului. La aeroport a fost trimis cpt. Herdea Vasile cu un batalion de tancuri (24 tancuri şi 20 de blindate) pentru a întări dispozitivul de apărare. Blindatele au fost dispuse circular în jurul pistei de aterizare. Au fost trimise subunităţi pentru pază şi în alte puncte strategice din oraş. În acest timp în faţa consiliului, în piaţă, au continuat să rămână mii de oameni.

La sediul consiliului, pe la orele 20⁰⁰ a sunat pe telefonul operativ Ion Iliescu interesat de situaţia existentă la Arad. A spus să se ia legătura cu Timişoara pentru că au informaţii ca se trage în piaţa Operei. Judecătorul Trifan Ioan – care a fost cooptat în  conducere în după-amiaza zilei – s-a interesat la Timişoara, apoi a mai apucat să vorbească cu Bucureştiul, să confirme că într-adevăr se trage în Timişoara, după care telefonul i s-a întrerupt.

Pe celelalte telefoane, au aparut şi răspândit fel de fel de ştiri alarmante potrivit cărora elicoptere inamice care zboară la mică înălţime se apropie pe valea Mureşului spre Arad; a fost minat podul CFR peste Mureş; o coloană de 30-40 autovehicule pline de securişti vin de la Timişoara spre Arad. etc. La întâmpinarea acestora au fost trimise 7 tancuri la staţia PECO din Aradul Nou, dar ulterior, motivând că nu rămân forţe de rezervă suficiente, aceste tancuri au fost retrase.

De la cercetarea prin radiolocaţie a parvenit ştirea potrivit căreia dinspre Deva se apropie o formaţie de elicoptere.

La orele 19⁴⁰ la U.M. 01380 din cetate s-a primit informaţia, că la sediul Inspectoratului M.I. se trage, apoi că a fost atacată poşta centrală. Toate s-au dovedit a fi informaţii false.

În jurul orei 22³⁰. generalii Nuţă şi Mihalea au sunat de la hotelul Parc la Miliţie întrebând de ofiţerii Cioflică, Răşină, Sălceanu sau Văduva (locţiitorul lui Cioflică) dar nici unul nu se găsea acolo. În personalul de miliţie şi securitate a intrat panica, cei doi generali fiind cunoscuţi ca şefi cu un comportament foarte dur faţa de subalterni. S-a discutat despre posibilitatea atacării sediului Inspectoratului M.I. de către oamenii generalilor şi în acest context mr. Micu a permis distribuirea armamentului şi lucrătorilor de miliţie pentru a se apară împreuna în caz de atac. Mr. Micu colabora cu mr. Pantea de la miliţie.

A fost anunţat Cioflică la sediul consiliului judeţean că este căutat de cei 2 generali. A vorbit cu gl. Mihalea, apoi a plecat la cetate, împreuna cu mr. Baldazar motivând ca armata va prelua acest caz.

Aici, ofiţerii statului major, împreună cei de la marea unitate pregăteau pe hărţi sistemul de apărare al unităţii militare şi al oraşului. S-a discutat problema capturării celor doi generali  suspectaţi pentru acţiuni de genocid săvârşite la Timişoara. Mr. Marcu şi col. Cioflică au pornit spre consiliu pentru a consulta şi revoluţionarii dar, pe drum, col. Cioflică a dispărut.

După orele 23⁰⁰ au fost trase primele focuri de armă. Mr, Marcu afirmă ca primul cartuş a fost tras – cu aprobarea sa – de cpt. Memetea ca avertisment, pentru a se face linişte la sediu. Atunci, ca răspuns, s-a tras asupra Consiliului Judeţean. S-au stins luminile şi s-a executat foc masiv şi prelungit din clădire în afară. Alţi martori afirmă că prima dată au fost trase focuri răzleţe asupra consiliului din diferite clădiri din jurul pieţei.

La auzul focurilor de armă, panica a crescut în rândul locuitorilor oraşului. O parte din cei din piaţa s-au dispersat, alţii dimpotrivă, au venit din cartiere să vadă ce se întâmplă. În mai multe case şi blocuri s-au zăvorât uşile şi ferestrele, s-au organizat plantoane pe scări, de teama teroriştilor. Au început să sune sirenele şi să se tragă clopotele bisericilor, ca la alarma aeriană. În piaţă mulţimea continua să  cânte „Ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e!”.

Pe la orele 24⁰⁰ (22 decembrie 1989) noaptea, s-a deschis foc din hotelul Parc şi dinspre ştrand asupra unităţii militare din Cetate de unde s-a răspuns cu foc masiv. Ofiţerii din detaşamentul din Lipova apropiindu-se de cetate au nimerit în mijlocul unei adevărate bătălii.

Un ziarist englez şi un corespondent de la radio Budapesta au reuşit să pătrundă în clădirea întunecată şi asediată a consiliului. Reporterul radio (Orosz Jozsef) a obţinut legătura telefonică cu Budapesta chiar când, pe la orele 1⁴⁵ a început un nou schimb violent de focuri.

La aeroport, după orele 0⁰⁰ (23 decembrie 1989) s-a primit un ordin de la lt.col. Drăghicescu Niculae (comandantul regimentului de aviaţie de la Timişoara) să fie blocată pista de aterizare pentru că se prevede un atac aerian iminent asupra aeroportului. Când au ieşit cele trei autovehicule (autobuz, cisterna, maşina PSI) din remiza auto cu care trebuia blocata pista şi au ajuns aproape de pista şi au aprins farurile, dintr-un TAB aliniat în dispozitivul de apărare s-a deschis foc asupra autovehiculelor. Focul s-a înteţit s-a tras din toate părţile, au fost avariate autovehiculele, turnul de control, avionul BAC-111 ce staţiona. Lt.col.Bochiş a tras şi el rafalele de pistol mitralieră din aerogară spre pistă. Instructorul de paraşutism de la aeroclubul „Traian Vuia” din Arad, Popescu Tudorel a tras şi el rafale de pistol mitralieră de pe acoperişul aeroportului. Au fost grav răniţi un soldat şi şoferul de pe vehiculul PSI.

Împuşcăturile au continuat cu intermitenţe toată noaptea, atât în jurul hotelului Parc – U.M. din Cetate cât şi la consiliu şi aeroport. La consiliu, militarii şi revoluţionarii care au primit arme au fost împărţiţi pe sectoare şi ferestre. Aici a fost împuşcat mortal revoluţionarul Gruber Geza de un glonte ce l-a lovit exact sub nas în momentul în care îşi aprindea o ţigară, probabil tras din afară. Moartea lui Gruber a înspăimântat şi mai mult pe cei din clădire aşa că se trăgea la orice zgomot. S-a răspândii zvonul că col. Cioflică e un trădător pentru că a dispărut, n-a mai revenit la consiliu, că probabil lupta de partea celor doi generali.

Aproape de ora 01⁰⁰ (23 decembrie 1989) asupra autosanitarei aparţinând U.M. din Cetate care revenea de la spital, unde transportau o salariată civilă, s-a tras dinspre str Parc. Când maşina a ajuns la capătul podului dinspre cetate, cpt. Prodan a tras asupra agresorilor. Văzând, pe întuneric, că din maşină se trage, militarii au deschis foc asupra vehiculului. Lovită, autosanitara s-a răsturnat în şanţ. Aşa a fost ucis soldatul Puşcau Adrian Victor şi răniţi mr.dr. Chiş Aurel.

Martora Lazăr Alexandrina – locotenent de securitate – care era cazată la Parcul Mic, s-a trezit datorită focurilor de armă, a coborât în holul hotelului Parc unde recepţionera i-a arătat legitimaţiile celor cazaţi în hotel. Din cele 29 de legitimaţii ale avionului vreo 4-5 erau vizibil falsificate. Martora a auzit cum se trăgea foc de la etajul VI şi VII şi că se trăgea şi de la etajul I din zona unde erau cazaţi gl. Diaconescu şi cei doi arabi şi cei de la de la emisiunea „Pentru Patrie”. Din camerele 101-102 se auzeau 3 voci de bărbaţi şi zgomot specific încărcării armelor. De asemenea, în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989 revoluţionarul Gurilă Constantin s-a lăudat ca a fost noaptea pe faleză şi a descărcat  încărcătura asupra hotelului Parc.

Spre dimineaţă, cantitatea de muniţie a celor din sediul consiliului a scăzut şi s-a hotărât aducerea de muniţie din Cetate. Col. Stranski a afirmat ca s-a vorbit şi că autobasculanta cu care voluntarii revoluţionari pleacă după muniţie va putea intra fără probleme în unitatea militară. Dar, la coborâre de pe podul de peste Mureş s-a tras foc asupra autobasculantei din Cetate. Au fost răniţi toţi din autobasculantă.

Tot în noaptea de 22 spre 23 decembrie 19S9 cetăţeanul maghiar Toth Sandor care a venit cu un convoi de autocamioane pline cu ajutoare (alimente şi medicamente) la spitalul din Arad, după ce a descurcat ia fost solicitai să facă un transport până în Cetate. A fost de acord, dar la apropiere de podul de peste Mureş a fost întâmpinat cu foc de către militarii care apărau unitatea militară din cetate şi împuşcat mortal.

În tot cursul nopţii telefoanele unităţilor militare din oraş, consiliul judeţean, inspectoratul M.I. au fost intoxicate cu informaţii false, zvonuri alarmante despre presupuse atacuri teroriste, că au aterizat trei elicoptere la Combinatul chimic, că vin teroriştii din Timişoara, că la uzinele Strungul miliţienii trag în oameni, că un tir cu nr. 31-BH-6729 plin cu terorişti vine de la Oradea, că la Campingul din Aradul Nou sunt terorişti arabi etc. Este de menţionat că informaţiile false erau recepţionate la telefoanele ale căror numere de apel nu erau cunoscute publicului larg. Cei care transmiteau aceste ştiri erau îndeosebi femei. Uneori se auzeau prin telefon râsete ca zgomot de fond.

Alte apeluri cu informaţii care apoi s-au constatat că erau false s-au primit pe linie militară, de la eşaloanele superioare sau din sistemul de apărare antiaeriană.

Aceste zvonuri şi ştiri false au fost întărite cu acţiuni reale de diversiune. S-a executat foc real sau cu simulatoare de foc automat, sporadic sau succesiv, din locuri diferite. Astfel, s-a tras ori s-a imitat tragerea asupra sediului consiliului din podul Palatului Cultural, din clădirea Liceului Sanitar, din turela restaurantului Mureşul, din spate dinspre Parc şi faleză. S-a observat foc la gura ţevii ce îşi schimba poziţia şi din unitatea militară din Cetate. Apărea când pe faleza Mureşului, când în parcarea de la hotelul Parc, când pe str. Teiului, de lângă malul Mureşului. În acea noapte a fost împuşcat mortal sold.t.r. Almen Werner aflat în dispozitivul de apărare al U.M. 01380.

La aeroport s-a observat ori s-a creat impresia că se trage asupra secţiei de carotaj.

Se poate concluziona că erau doar câţiva profesionişti în acte de diversiune care au acţionat în Arad, episodic şi sporadic şi nu au urmărit, în primul rând, să producă victime, nici să producă distrugeri materiale, ci să creeze panică şi confuzie, să facă credibile zvonurile lansate despre terorişti şi să-i provoace pe militarii şi civilii înarmaţi să riposteze din plin cu foc. Aceşti „profesionişti” au acţionat şi în apropierea locuinţelor unor cadre de securitate (mr. Rusu Viorel, col. Crai Petru, mr. Bunyi Emeric) şi ale unor activişti de partid (Oprea Angela, Oros Teodor) pentru a crea impresia că acolo sunt terorişti şi că sintagma terorişti-securtşti are bază reală.

Spre dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 focurile de armă s-au rărit, apoi au încetat. Conducătorii din sediul consiliului s-au întâlnit într-o nouă şedinţă pentru a analiza cele întâmplate şi a lua măsurile ce se impuneau.

S-au format „filtre” sau cordoane, adică puncte de control la principalele intersecţii şi pe arterele de pătrundere în oraş. Acestea s-au format din iniţiativa cetăţenească a unor tineri, s-au făcut liste cu cei cooptaţi în această activitate şi li s-au dat banderole. Aceştia verificau şi legitimau trecătorii, opreau şi controlau autoturismele. Ulterior, tabelele au fost duse la Voicilă pentru a fi vizate şi oamenilor li s-au eliberat legitimaţii. De aceste filtre s-au ocupat revoluţionarii Sedan, Ţop şi Cosma. Trecătorii sau pasagerii vehiculelor la care se găseau arme, cartuşe, ori erau suspecţi din alte cauze (nu aveau legitimaţii, nu erau cunoscuţi prin oraş) erau reţinuţi şi predaţi armatei care îi aduna la Consiliu şi la Cetate, apoi la arestul poliţiei.

Având convingerea că cei de la securitate sunt amestecaţi în actele teroriste şi de diversiune s-a hotărât aducerea la sediu şi interogarea col. Răşină şi Sălceanu cât şi izolarea şi punerea sub pază a tuturor cadrelor de securitate. S-a încercat verificarea şi clarificarea situaţiei, dar evidenţa cadrelor de securitate era neclară. S-a făcut prezenţa pe baza unui stat de plată. Armele au fost adunate, col. Marcu afirmă că s-a constatat că multe arme adunate de la securişti erau proaspăt folosite. Câţiva ofiţeri de securitate nu s-au prezentat la apel. Cei reţinuţi au fost sub pază armată timp de o săptămână după care au trecut în subordinea armatei.

Col. Răşină, Sălceanu şi Văduva au fost aduşi la sediul consiliului, au fost interogaţi şi apoi duşi într-o cameră, sub pază armată.

Mr. Marcu, dimineaţa la ora 8⁰⁰ şi-a retras oamenii din Consiliu şi a plecat în cazarmă. În locul lui a venit mr. Diaconescu de la Lipova cu 100 de militari.

S-a hotărât constituirea unor grupe de cercetare mixte, formate din miliţieni şi revoluţionari, care să treacă la scotocirea imobilelor unde se semnalează prezenţa unor persoane suspecte, ori de unde s-a tras în cursul nopţii. Astfel, pe str. Măcinului nr.6, într-o casă conspirativă a securităţii au fost găsiţi mai mulţi lucrători de securitate, dintre care doi înarmaţi. Au fost duşi în Cetate.

S-a răspândit ştirea că a fost prins în comuna Şeitin col. Cioflică. A fost arestat de grăniceri, dus la Casa Armatei şi de acolo în Cetate unde a fost ţinut arestat timp de 25 de ore până în ziua de 24 decembrie 1989 orele 09⁰⁰. Cioflică Mihai a explicat prezenţa sa în comuna  Şeitin astfel: auzind alarma aeriană s-a dus la C.P.L. unde a aflat de la directorul Popescu că s-a anunţat atac dinspre Ungaria şi să se stingă sursele de lumină. Atunci colonelul a hotărât să plece spre graniţă pentru recunoaştere, să vadă dacă au intrat sau nu în ţară trupe străine. Aşa a ajuns la Nădlac, iar de acolo a plecat spre Şeitin deoarece a observat că grănicerii l-au suspectat şi au început să-l urmărească. La Şeitin a dormit la postul de miliţie şi spre dimineaţă a fost trezit, arestat (legal) de grăniceri şi transportat la Arad.

Tot în ziua de 23 decembrie 1989, la orele 12⁰⁰ un detaşament de la Ineu compus din 105 militari au început deplasarea spre Arad din ordinul gl. Şchiopu de la Oradea cu misiunea de a elibera sediul consiliului judeţean care ar fi fost ocupat de terorişti. Sosind la Arad şi văzând ca în sediu sunt revoluţionari şi militari şi nicidecum terorişti, detaşamentul a revenit la garnizoana de reşedinţa pe la orele 23⁰⁰, cu efective complete.

Încă din dimineaţa aceleiaşi zile s-au purtat discuţii aprinse privind modul de lichidare a „cuibului de terorişti” de la hotelul Parc şi arestarea celor doi generali M.I.. Nu s-a cunoscut că generalii plecaseră, deja dimineaţa la orele 8⁰⁰ din hotel spre gară. S-a hotărât organizarea unei acţiuni cu ajutorul trupelor antiteroriste şi armatei în scopul scotocirii hotelului şi neutralizarea teroriştilor. Formaţia USLA a fost condusă de mr. Suciu, iar subunitatea de infanterie de cpt. Memetea Ioan, iar acţiunea a început la orele 13⁴⁵.

După ce presupuşii terorişti au fost somaţi prin megafoane să iasă din clădire şi s-au tras şi focuri de avertisment luptătorii USLA au pătruns în hotel şi au început scotocirea lor. Atunci echipajul TAB-ului a deschis foc asupra hotelului. Acest fapt a determinat  şi pe alţi militari aflaţi în dispozitiv în spatele hotelului să deschidă foc de mitralieră. În TAB-uri nu s-a mai recepţionat cererea de încetare a focului lansată din interiorul hotelului deoarece s-a schimbat brusc frecvenţa radio. Concomitent s-a tras şi dinspre U.M’. 01380- Cetate – trei lovituri A.G.7 care au lovit camera troliului liftului şi terasa hotelului. Luptătorii antierorişti au găsit şi reţinut în hotel doar pe cei doi ofiţeri M.Ap.N. de la emisiunea „Pentru Patrie”, col. Pricină şi Cenuşă, care au fost îmbarcaţi într-un ABI (automobil blindat) şi duşi la Inspectoratului M. I.. Apropiindu-se de sediu, asupra ABI-urilor s-a deschis foc automat de către militarii care păzeau acest obiectiv, dar la apelul făcut prin gigafonul maşinii blindate focurile au încetat. (Pricină şi Cenuşa au fost eliberaţi în 24 decembrie 1989 din ordinul mr. Marcu).

Generalii Nuţă şi Mihalea au stat la gară (probabil la miliţia T.F.) până la sosirea trenului R22 (Expresul Panonia) de la ora 11⁴⁰, când dintr-un bloc în construcţie aflat lângă gară s-a executat foc, miliţia T.F. a răspuns şi profitând de această „acoperire” cei doi generali au urcat în tren. Pe la orele 13⁰⁰ lt. col. de miliţie Rusu Victor a solicitat prin telefon miliţiei din Deva să reţină pe cei doi generali, indicând şi cuşeta ocupată de ei. Au fost arestaţi la Deva, ţinuţi sub pază în U.M. 01719 până seara, când de la Sibiu a sosit un elicopter pentru a-i transporta la Sibiu, elicopter ce a fost lovit şi a explodat lângă Alba-Iulia, fără nici un supravieţuitor.

La orele 14²⁰ asupra Inspectoratului Judeţean M.I. s-au tras focuri de armă din clădirea Liceului nr.11 de vis-a-vis. Soldaţii din dispozitiv au ripostat. A fost rănit un militar, cpt. Kele Mihai. Verificând apoi podul liceului, s-au găsit urme de sânge.

Gl. Şchiopu l-a ameninţat cu arestarea pe col. Stranski pentru că a distribuit arme civililor, a ordonat recuperarea tuturor armelor. Armele au fost adunate, ultimul a fost Curilă care şi-a predat pistolul mitralieră pe 23 spre 24 decembrie 1989, noaptea. Revoluţionarii au început să-l suspecteze pe mr. Marcu întrucât acesta s-a retras în cetate şi a refuzat să mai vină la Consiliu motivând că nu mai are comanda, aceasta fiind exercitată de cei doi ofiţeri de la divizie Bădălan şi Sau care sunt în regiment.

În după-amiaza zilei s-au multiplicat atacurile răzleţe, adică se auzeau focuri de armă din diferite puncte ale oraşului. În aceste puncte s-au deplasat forţe (de obicei TAB-uri) care nu au mai nimic dar, la indicaţia unor persoane au deschis foc asupra clădirilor considerate suspecte. Pe Calea Romanilor, lângă casa mr. (sec.) Rusu, de unde s-a tras  asupra militarilor, s-a găsit un pumn de cartuşe speciale, cehoslovace, probabil cu încărcătură chimică. Casa a fost distrusă prin lovituri de A.G.7. Un foc intens a reînceput la aeroport, unde din nou s-a tras asupra secţiei de carotaj.

În după-amiaza zilei de 23 decembrie 1989 s-a deschis foc asupra consiliului judeţean din clădirea băncii de vis-a-vis. A fost observat foc la gura ţevii la crenelul din dreapta al podului băncii. S-a ripostat cu mitralierele de pe TAB provocându-se unele stricăciuni importante clădirii.

În seara zilei s-a deschis foc asupra U.M. 01286 din Gai. Au fost observaţi 3-4 oameni sosiţi cu o maşină Dacia combi de culoare albă şi care s-au adăpostit după terasamentul căii ferate şt au început să tragă asupra unităţii militare. A fost găurită şi poarta de la intrarea în unitate. Zgomotul armelor lor diferea de cel al armelor aflate în dotarea armatei. Militarii din pază au ripostat excesiv. Schimbul de focuri a durat aproape toată noaptea.

Atacarea acestei unităţi s-a repetat şi în nopţile de 24 şi 25 decembrie 1989. A fost văzută silueta unui individ ce executa foc automat asupra U.M. şi din casele din marginea cartierului Gai. Totodată, din cartierul Buiac. ofiţerii din cazarmă observau cum se ridică din când în când fum (se dădeau foc unor resturi vegetale) după, care, urmau focuri de armă, iar noaptea se lansau. tot din cartierul Buiac rachete de semnalizare cu o stea de diferite culori, iar la o jumătate de oră de la acest semnal se deschidea foc asupra unităţii militare. Soldaţii ripostau masiv, aşa că multe cartuşe ajungeau până la aeroport şi la pădurea Ceala, motiv pentru care începea „canonada” din direcţiile respective.

Mr. Bădălan a fost la U.M. 01280 din Gai în ziua de 24 decembrie 1989 unde comandantul  unităţii i-a înmânat cartuşe cu vârful retezat găsite prin unitate în urma atacurilor.

La Inspectoratul M.I. s-a hotărât formarea unor patrule mixte: armată, miliţie şi revoluţionari care să se deplaseze cu câte un ABI şi un TAB în zonele unde se semnalează atacuri teroriste. S-au făcut mai multe deplasări prin oraş, cele mai multe alarme s-au dovedit a fi false. Doar pe calea A. Vlaicu, la staţia de tramvai de pe Făt Frumos, dintr-o maşina Dacia 1300, fără număr de circulaţie, s-a deschis foc. S-a ripostat cu foc. A fost rănit mortal plt. de miliţie Clepe Gheorghe şi răniţi alţi trei, din care un arădean stabilit în Germania ce stătea în Mercedes-ul său, Wilkoffer Ştefan.

ABI-ul condus de cpt. de miliţie Ursu Liviu a fost chemat la acest loc pentru ajutor, dar faptele erau consumate. La întoarcere spre unitate automobilul blindat ce se deplasa încet a fost ajuns din urmă de un TAB, condus de cpt. Oprea Dumitru de la U.M. 01191 – Lipova care, crezând că în maşină sunt terorişti, a deschis foc de nimicire asupra ABI-ului. A fost ucis cpt. de miliţie Duma Pavel şi au fost răniţi cei doi ofiţeri de miliţie şi revoluţionarul Popa Romeo care se aflau în automobil. S-au numărat 86 de găuri de glonţ în partea din spate a maşinii, unde blindajul este mai subţire. Răniţii, transportaţi la spital au fost ţinuţi sub pază, crezându-se că sunt terorişti.

Pe tot parcursul zilelor de 23 şi 24 decembrie 1989 au continuat să parvină apeluri telefonice de dezinformare despre atacuri teroriste şi care solicitau imperios intervenţia armatei. O echipă de militari din Zăbreni, trimisă la Arad în urma unor apeluri telefonice insistente, a fost întâmpinată cu foc în momentul când au ajuns la podul de peste râul Mureş.

O companie de la U.M. 01499 Ineu a fost dislocată pentru scotocirea zonei Moneasa, urmare a unui apel telefonic primit la primăria oraşului Sebeş conform căruia staţiunea hidrometeorologică Izoi este ocupată de terorişti şi ale căror convorbiri în limba arabă au fost recepţionate la radio de către şeful staţiei. Cele două subunităţi au fost defectuos dirijate în teren, astfel că au ajuns faţa în faţa şi s-ar fi nimicit reciproc dacă ordinul de deschidere a focului nu ar fi fost contramandat în ultima clipă.

În dimineaţa zilei de 24 decembrie 1989. după ce au fost întrerupte la un moment dat, toate legăturile telefonice, conducătorii revoluţionarilor l-au trimis pe mr. Micu cu un tanc să-l aducă la consiliu pe mr. Marcu suspectat că ar fi ordonat întreruperea telefoanelor. Acesta a fost adus la Consiliu împreună cu col. Cioflică. Au fost ambii îndelung interogaţi. Au fost aduşi şi reţinuţi şi Lucea Mircea şi Donovici – directorul şi inginerul şef de la direcţia PTTR, cât şi ing. Oană – ce răspundea de telefoane din partea securităţii – tot pentru a explica „căderea” telefoanelor. Mr. Marcu a dat răspunsuri evazive şi neconvingătoare, motiv pentru care a fost făcut „trădător” şi i s-a spus că este arestat. Aflând de reţinerea mr. Marcu, gl. Schiopu, comandantul diviziei a ordonat unităţilor militare din Ineu şi Gai să vină la consiliul Arad să-l elibereze pe comandantul garnizoanei. Comandantul unităţii din Gai a reuşit să vorbească cu mr, Marcu şi ca urmare n-a mai ieşit din unitate, însă un detaşament din Ineu format din 23 cadre şi 179 militari în termen au pornit spre Arad. Mr. Mărcu, după cca. 2 ore şi la insistenţele gl. Şchoiopu, fost eliberat.

Explicaţia întreruperilor circuitelor telefonice este următoarea: la propunerea adjunctului Ministrului Telecomunicaţiilor (general de securitate) Stelian Pintilie, gl. Guşă Ştefan a aprobat, începând din 23 decembrie 1989 întreruperea legăturilor guvernamentale cu alte judeţe, în scopul izolării echipamentelor de ascultare ale securităţii şi evitarea acţiunilor de diversiune în reţelele guvernamentale „S” şi „T.O.”. De asemenea, gl. Stănculescu a ordonat col.ing. Danci Victor – locţiitorul comandantului unităţii speciale „R” a securităţii să desfiinţeze unele telefoane „S”, „T.O.” şi MI, iar Stelian Pintilie a dispus izolarea pentru cca. 2 ore a telefoanelor M.I,, apoi s-a întrerupt practic, de către conducerea M.T.Tc., pentru mai multe zile toate legăturile guvernamentale şi M.I. între Bucureşti şi judeţele unde existau evenimente. La Arad, însă. din ordinul gl. Schiopu au fost întrerupte toate legăturile telefonice, inclusiv cele urbane ale consiliului. S-au  redat aceste legături doar prin 25 decembrie 1989.

La orele 09¹⁷ s-a comunicat de la comandamentul diviziei că „elicopterele care zboară în zonă sunt de tip FIRO 4-a, de producţie americană, cu amortizor de zgomot pe pale”.

Între orele 14⁰⁰-14³⁰ s-a executat o scotocire a ştrandului de lângă Cetate, dar şi la acest caz militarii au fost întâmpinaţi cu foc din direcţia cabinelor nr. 14, fiind raniţă mortal doi militari în termen, respectiv Cosma Marius şi Necolicioiu Ion Sorin.

Col. Cioflică a jurat din nou credinţă noului organ, care se numea Consiliul Judeţean al F.S.N. şi a solicitat să i se pună la dispoziţie TAB-uri pentru a captura pe cei care executau foc din diverse acoperiri. S-a început activitatea „sonda”, comandată de col. Cioflică prin care s-a intensificat acţiunea de scotocire a podurilor caselor, parcurilor, clădirilor de unde s-a semnalat că s-a tras, iar activitatea filtrelor a fost intensificată. Au fost reţinuţi cca. 70-80 de suspecţi. Aceştia au fost aduşi la consiliu sau la arestul miliţiei. Unii dintre cei reţinuţi aveau pe ei mai multe rânduri de haine, la un tânăr s-a găsit un cuţit lung cu mâner albastru la un ţigan acasă s-a găsit un AKM şi cartuşe, la un şofer al unui ARO s-a găsit un AKM, la un copil într-o maşina s-au găsit 3 grenade defensive. Doi tineri reţinuţi la bancă având asupra lor arme de foc au fost aduşi la Consiliu şi legaţi de calorifere. Toţi suspecţii, după ce a sosit un procuror militar de la Oradea şi i-a interogat, au fost eliberaţi în 26 şi 27 decembrie 1989. Doar col. Răşină şi col. Sălceanu au rămas arestaţi. Au fost anchetaţi şi apoi eliberaţi la 1 iunie 1990.

Col. Preda de Ia Lipova a trimis 5 tancuri spre Arad fără să anunţe unităţile militare din oraş, astfel că, pe drumul Zădărenilor s-au trezit două detaşamente de tancuri faţă în faţă. Dacă comandanţii celor două subunităţi nu se cunoşteau personal, probabil s-ar fi deschis focul între cele două subunităţi.

Detaşamentul de la Ineu, condus de mr. Munteanu Vasile, auzind că în oraş se trage, a schimbat itinerariul de deplasare stabilit iniţiat şi a pătruns în oraş, seara la orele 20⁰⁰, pe un alt traseu. În Piaţa Romană s-a executat foc de armă de la etajele superioare ale blocurilor din zonă asupra militarilor din coloană. S-a ordonat ocuparea dispozitivul de luptă şi s-a răspuns cu foc. În acest duel a fost ucis sold. Dumitrescu Costel şi alţi 3 soldaţi au fost răniţi.

Pentru prinderea celor care au tras s-au întreprins imediat acţiuni de scotocire, dar trăgătorii neindentificaţi, reuşiseră să dispară. A doua zi dimineaţă, detaşamentul s-a înapoiat la Ineu.

În ziua de 25 decembrie 1989 dimineaţa, s-a executat o cercetare a pădurii Ceala de către o Patrulă condusă de serg. Majilu Marin. Au fost descoperite urme de încălţăminte, de sânge şi de corpuri târâte.

În aceeaşi zi mr. Diaconescu a predat obiectivul „Consiliului Judeţean” mr. Marcu. Concomitent s-au predat pe bază de tabel toţi arestaţii, deplasându-se ulterior cu efectivele complete în unitatea din Lipova.

În timpul zilei de 25 decembrie 1989 nu s-au mai semnalat focuri de armă, dar o data cu lăsarea întunericului s-a tras din nou dinspre aeroport.

În ziua de 26 decembrie 1989 acţiunile teroriste şi dezinformările telefonice au scăzut în intensitate. S-au mai trimis patrule şi s-au făcut scotociri, dar fără rezultate notabile.

În perioada 27 la 30 decembrie 1989 acţiunile diversioniste au fost din ce în ce mai puţine şi mai izolate. S-a mai dat alarma aeriană la aeroport pe timpul zilei de 27 decembrie 1989, iar după lăsarea întunericului au mai fost trase focuri de armă răzleţe.

În ziua de 29 decembrie 1989 s-a ordonat retragerea efectivelor în cazărmi. S-a mai menţinut paza unor obiective precum: aeroport, combinatul chimic, PTTR, Uzina Electrică, spitalul judeţean, tipografie, până în zilele de 9 şi 10 ianuarie 1990.

Treptat, sub conducerea noilor organe, viaţa oraşului a intrat în normal.

În concluzie, în perioada la care se referă raportul, în urma acţiunilor de foc desfăşurate de forţele armate din zonă, au rezultat: 19 persoane decedate, din care 11 civili, 5 personal M.Ap.N. şi 3 personal M.I. Totodată au fost rănite 38 de persoane din care 22 civili, 14 personal M.Ap.N. şi 2 personal M.I. (Sinteza procuraturii pag. 209). În oraşul Lipova a fost rănită o persoană, iar în oraşul Cugir s-a produs rănirea a 42 de persoane (Sinteza procuraturii pag.76)

 

7.3. Evenimentele desfăşurate în municipiul Brăila

Important centru economic, politic şi social, renumit port dunărean, oraşul Brăila beneficia de o importanţă strategică şi ca urmare a situării sale în apropierea graniţei de est a ţării.

În perioada 16-22 decembrie 1989, oraşul s-a bucurat de o deosebită atenţie din partea unor persoane străine locului, ce se deplasau în tranzit dinspre nord-est spre sud şi vest şi nu numai, cu diferite mijloace de transport în principal „Dacia” şi „Lada”. Aşa cum au confirmat ulterior unităţile de grăniceri, în această perioadă au intrat prin punctele de trecere a frontierei cu fosta U.R.S.S. multe asemenea autovehicule, având ca ocupanţi 2-3 persoane, în majoritatea bărbaţi.

Ca şi în alte oraşe ale ţarii şi în municipiul Brăila evenimentele s-au derulat începând cu după-amiaza zilei de 17 decembrie 1989 prin luarea unor măsuri de către organele locale şi unităţile militare din zonă, ca urmare a punerii în aplicare a măsurilor impuse din indicativele de alarmă.

În aceeaşi zi, la orele 19⁰⁰, comandantul garnizoanei a convocat la comandamentul U.M. 01030 Brăila toţi comandanţii de unităţi din garnizoană, unde primul secretar al Comitetului Judeţean de Partid Brăila, Anton Lungu, a prezentat, aşa după cum fusese informat, situaţia din Timişoara şi din judelui Timiş şi măsurile ordonate de dictator. Cu acest prilej, primul secretar al judeţului a cerut să se organizeze patrulele mixte cu militari înarmaţi cu muniţie de război, luptători din G.P. şi lucrători de miliţie, cu misiunea de a acţiona împotriva oricui va încerca să tulbure „ordinea publică”. Deşi organizate, aceste forţe nu au acţionat până în seara de 22 decembrie 1989 deoarece în municipiu nu s-au produs fapte ce ar fi impus o reacţie dură.

În seara zilei de 17 decembrie 1989, către orele 20⁰⁰ s-a primit nota telefonică ce impunea, începând din ziua de 18 decembrie 1989, orele 07⁰⁰, aplicarea măsurilor de rutină ce se luau cu ocazia plecării lui Nicolae Ceauşescu peste hotare (Orient ’89).

În perioada 18-21 decembrie 1989, în municipiul Brăila a fost linişte nesemnalându-se incidente de stradă.

În ziua de 20 decembrie 1989, la orele 16³⁰, de la eşalonul superior, U.M. 02470 Buzău, s-a transmis U.M. 01030 Brăila informaţia că pe comunicaţia  Reni-Giurgiuleşti (teritoriul fostei U.RS.S.) s-a descoperit o coloană de aproximativ 70 autocamioane păzite de militari. S-a ordonat „să se ia măsuri de cercetare şi pregătire a hotărârii comandantului pentru blocare, urmând să se acţioneze la ordin”. Ordinul a fost retransmis unităţilor din garnizoana Brăila subordonate la orele 16³⁵, precizându-se totodată continuarea punerii în aplicare a măsurilor pentru ridicarea capacităţii de luptă a unităţilor.

În ziua de 22 decembrie 1989, orele 12⁵⁰ s-a primit nota telefonică nr.37. Nota telefonică era semnată de gl.lt. Ilie Ceauşescu. Această notă telefonică nu s-a pus în aplicare şi datorită faptului că în jurul orei 14⁰⁰, prin alte note telefonice nr.38 si nr.39, semnate de gl.lt. Victor Stănculescu s-a dispus nepunerea ei în aplicare.

Acţiunile paşnice întreprinse de demonstranţi împotriva regimului totalitar ceauşist au început în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, concomitent cu constituirea nucleului noii puteri.

În urma solicitării organelor noii puteri şi în baza notei telefonice nr.39, comandantul garnizoanei Brăila a ordonat unor unităţi militare trimiterea de efective şi tehnică de luptă pentru paza şi apărarea a 18 obiective de importanţă vitală din municipiul Brăila. Astfel au fost luate în pază Consiliul Popular Judeţean şi Municipal, Arhivele, fostul sediu al Securităţii, sediul Miliţiei Brăila şi Inspectoratul Judeţean al Miliţiei, Spitalul nr.2, Centrul Hematologic, Staţia PECO, Uzina de Apă, Întreprinderea de Reţele Electrice, Fabrica de Oxigen, bănci, oficii poştale etc. Au fost organizate patrule ce executau misiuni, urmărind evitarea producerii sau înlăturarea actelor de violenţă îndreptate împotriva instituţiilor politice. Acestora li s-a precizat că „vor face uz de armă numai în cazul în care vor fi atacate cu arme de foc”. Grupuri de revoluţionari au ocupat sediile de partid şi ale M.I.

În ziua de 22 decembrie 1989, orele 17⁰⁰ un colectiv de cadre militare, aparţinând M.Ap.N numit de comandantul garnizoanei împreună cu revoluţionarii au trecut la luarea în subordine a Inspectoratului Judeţean al M.I. La efectuarea prezenţei personalului din inspectorat s-a constatat că din unitate lipseau cca. 75% din cadrele şi personalul civil angajat. Acesta nu s-a prezentat la unitate până în data de 26 decembrie 1989.

În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, în oraşul Brăila au început să circule numeroase zvonuri şi informaţii false, care au produs derută, panică şi confuzii şi pe fondul cărora s-au produs accidente cu urmări tragice.

Astfel, au fost informaţii potrivit cărora în zonă urmau a fi lansaţi paraşutişti, grupuri de elicoptere, un tren cu trupe de securitate, se îndrepta spre Brăila, aeroportul din Ianca este bombardat, că spre oraş se deplasează coloane de blindate cu terorişti, că apa în oraş este otrăvită, etc. Majoritatea s-au dovedit a fi false.

Începând cu orele 21.00, comandantul garnizoanei a luat unele măsuri privind pregătirea unor unităţi militare din Râmnicu Sărat şi Focşani în vederea deplasării, la ordin, în garnizoana Bucureşti. În aceeaşi zi, între orele 22.54-23.05 unităţile miliară  din garnizoana Brăila şi din poligoanele apropiate au descoperit ţinte aeriene, confirmate vizual şi cu aparatura radar. S-a deschis foc antiaerian.

În ziua de 23 decembrie 1989, orele 00³⁵, unitatea militară din oraşul Focşani a început la ordin, deplasarea spre Bucureşti. În aceeaşi zi la orele 06⁰⁰ s-a ordonat deplasarea către capitală şi a unui batalion mecanizat din municipiul Galaţi.

Evoluţia unor ţinte neplanificate în spaţiul aerian al ţării a fost observată de U.M. 01319; 01170; 01478 şi către orele 06²⁸, asupra acestora s-a deschis foc cu armament antiaerian. Ţintele au manevrat, ieşind din zona de foc fără a fi nimicite.

În ziua de 23 decembrie 1989, orele 17⁰⁰ asupra unităţilor militare şi a obiectivelor apărate de revoluţionari şi armată, persoane rămase neidentificate au acţionat cu de foc. Ţinta acestora a reprezentat-o cazarma unităţii militare 01763 (orele 17¹⁵); depozitul de garnizoană (orele 18⁰⁰); întreprinderea Reţele Electrice (orele 18⁰⁰); cazărmile U.M. 01478 (orele 19³⁰); cazărmile U.M. 01481 şi 01319 (orele 20⁰⁰).

Acţiunile au fost declanşate din sediile unor instituţii, dinspre gară, dinspre sediile unor şcoli (Şc.gen nr.6), întreprinderi (Laminorul, Vinalcool) din zone verzi (păduri) căi de acces (Calea Călăraşi, Aleea Cocorilor) precum şi din unele blocuri de locuinţe.

În această perioadă, au fost constatate imixtiuni în reţelele telefonice şi radio militare. S-au vizat în special, comandamentele unităţilor militare, precum şi depozitele de muniţie şi armament.

În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, dar şi în nopţile următoare, a făcut obiceiul unor acţiuni teroriste C.M.J. Brăila (orele 02⁰⁰-03⁰⁰), C.J.P.S.N. (în special acţiunile cu foc s-au desfăşurat dinspre blocul Romarta, hotel Tineret, Casa Agronomului şi P.T.T.R.). Intensitatea maximă a focului elementelor diversionist-teroriste s-a manifestat în special cu ocazia deplasărilor unor detaşamente militare sau cu ocazia ieşirii sau intrării în unităţi a unor efective sau mijloace auto.

În jurul orelor 18³⁰ -18⁴⁵ mr. Dumitru Milea, agent de legătură al comandantului garnizoanei cu organele locale ale CJFSN, deplasându-se cu un ARO la sediul acestuia după ce a fost recunoscut, în timp ce se deplasa către intrarea în sediu, o persoană neidentificată a deschis foc, lovind ofiţerul în zona toracică .Rana fiind deosebit de gravă, a produs decesul în drum spre spital.

Potrivit unor declaraţii neconfirmate de probe materiale, în această perioadă au circulat numeroase autoturisme cu numere de circulaţie false ce transportau persoane suspecte. Prezumtiva prezenţă a acestora în anumite puncte a coincis întotdeauna cu executarea focului asupra obiectivelor apărate de armată.

În ziua de 24 decembrie 1989, în jurul orelor 08⁰⁰, pe malul stâng al Dunării la km. 172 s-a deschis foc cu armament de infanterie asupra unei vedete grănicereşti aflată în misiune de patrulare. Ţinută sub observare de vedete dragoare, la orele 13⁰⁵ a fost observată o şalupa fluvială, vopsită în alb, cu număr de bordaj 27 şi având la prova un individ înarmat cu pistol mitralieră. Prin staţia radio s-a comunicat că persoanele din şalupă au deschis focul asupra unor nave din Şantierul Naval. Ca urmare, comandantul vedetei a primit ordin să neutralizeze şi să reţină şalupa împreuna cu personalul de la bord. La orele 1330, vedeta dragoare a executat manevra de plecare de la ancora. Când şalupa a ajuns la 400-500 m de vedetă s-au transmis somaţiile regulamentare celor de pe şalupă, dar aceştia nu s-au supus, mai mult, şalupa a deschis foc asupra vedetei dragoare, lovind-o. În atare situaţie, comandantul vedetei a ordonat deschiderea focului asupra şalupei care a oprit motoarele. În urma cercetării efectuate a rezultat că şalupa aparţinea portului Brăila şi ca în urma schimbului de focuri a decedat conducătorul acesteia şi a fost rănit lt.maj. (M.I.) ce-l însoţea.

În ziua de 24 decembrie 189 au fost luate sub pază, în baza solicitării noului organ de conducere politica C.J.P.S.N., noi obiective de importanţă din municipiu.

Începând de la orele 09⁰⁰ au fost luate măsuri de scotocire a unor blocuri de unde s-au semnalat că au acţionat elemente teroriste şi care ar fi deschis foc cu armament uşor de infanterie.

Acţiunea de scotocire nu s-a soldat cu vreun rezultat datorită faptului că în blocuri erau foarte multe persoane civile care intrau-ieşeau şi care au îngreunat fie scotocirea încăperilor, fie stabilirea cu exactitate a persoanelor care nu locuiau în aceste blocuri.

Deplasarea, la cererea organelor locale, cu un microbuz şi un ARO, în jurul orelor 13³⁰ la Şantierul Naval pentru a asigura latura de sud a sediului politico-administrativ a noilor organe de conducere revoluţionară, a produs în jurul orelor 17³⁰-18⁰⁰ schimburi de focuri din eroare, între subunitatea de garzi patriotice care asigura paza obiectivului şi noii sosiţi. Schimbul de focuri a fost provocat de un foc izolat executat din blocul situat în partea dreaptă. Lipsa de coordonare şi cooperare a forţelor din zonă s-a soldat cu doi militari răniţi, doi morţi şi şapte răniţi din rândul Gărzilor Patriotice.

În seara zilei de 23 decembrie 1989, în faţa cazărmilor U.M. 01267 şi 01763 s-a oprit pentru puţin timp o furgonetă albă din care au coborât mai mulţi indivizi care au dispărut fugind printre blocuri. La câteva minute, în urma unui foc izolat, tras prin surprindere spre U.M. 01763 de pe unul din blocuri, s-a declanşat foc între cele două unităţi aflate faţă în faţă.

În noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, unităţile militare din garnizoana Brăila au interceptat convorbiri suspecte prin radio-telefoane capturate de la Miliţie.

O gravă eroare s-a produs şi în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1989 către dimineaţa când o subunitate pe timpul întoarcerii de la scotocirea unui bloc din Bariera Călăraşilor a fost atacată cu foc din câteva clădiri aflate peste drum de U.M. 01478, respectiv blocurile Bl, V1 şi A8, Terasa Ciocârlia. Militarii din unitate considerând că subunitatea ce se adăpostea lângă monumentul situat în parcul din faţa unităţii sunt terorişti echipaţi în ţinută militară, au deschis foc asupra acestora, din proprie iniţiativa. În urma acestui incident au decedat două persoane civile aflate în zonă, cinci militari în termen şi au fost răniţi alţi cinci.           Începând cu ziua de 27 decembrie 1989, acţiunile directe de foc ale elementelor teroriste rămase neidentificate au scăzut în intensitate. Au mai fost semnalate trageri din pădurea din apropierea depozitului militar Vulpea, prilej cu care a fost omorât un militar.

Cu începere din ziua de 28 decembrie 1989, din ordinul comandantului garnizoanei, unităţile militare au început retragerea în cazărmi.

În analiza evenimentelor ce s-au derulat în municipiul Brăila şi în împrejurimi, trebuie să se ţină seama de avalanşa de informaţii alarmante care nu totdeauna au fost verificate, sau care efectiv nu puteau fi verificate, aceste informaţii provenind din cele mai diverse surse, inclusiv din emisiunile posturilor naţionale de radio şi T.V.

Din motive rămase nelămurite, comandantul Securităţii din Brăila a ordonat în ziua de 22 decembrie 1989 către orele 14⁰⁰ plecarea la domiciliu a lucrătorilor operativi, ceea ce a alimentat, din păcate suspiciunea forţelor M.Ap.N. faţă de securitate şi care a condus la acreditarea părerii că zvonurile privitoare la acţiunile terorist-diversioniste desfăşurate de structuri ale acestor forţe sunt reale. Neîncrederea în securitate, suspiciunea faţă de aceasta a fost amplificată şi de acţiunea de ocupare asediului acesteia de către populaţie şi de înverşunarea cu care erau căutaţi şi reţinuţi aceştia de către revoluţionari.

În scara zilei de 23 decembrie 1989, către ora 19⁰⁰ conducerea politică abia constituită şi comandanţii militari din clădirea Consiliului Judeţean, au solicitat cetăţenilor care se aflau în Piaţa Independenţei să părăsească zona, întrucât dispuneau de informaţii potrivit cărora urma să se producă un atac aerian purtat de elicoptere.

Din motive neelucidate, mărturiile fiind contradictorii şi evident controversate, militarii care se aflau în clădirea Consiliului Judeţean au deschis focul asupra clădirilor şi a pieţii. Nu se cunoştea faptul că în clădirile alăturate se aflau militari aparţinând altor unităţi.

În aceeaşi zi (23 decembrie 1989) în jurul orei 21⁰⁰-21³⁰ în cartierul Viziru, unde sunt amplasate majoritatea unităţilor militare din garnizoana Brăila, au început tiruri puternice cu armament de infanterie şi mitraliere antiaeriene. Acest foc care avea aproape toate atribuţiile unui foc de baraj antiaerian a atins însă şi clădirile de locuinţe şi unităţile militare dispuse faţă în faţă, explicaţia dată de militarii participanţi nemijlocit la acţiune, a fost că s-au produs şi atacuri ale unor elemente diversioniste aflate în/sau pe blocurile de locuinţe din preajma U.M.

Cert este că nu au fost descoperite mijloace de probă, sau materiale referitoare la acţiunile unor elemente diversioniste, care să facă posibila tragerea unor concluzii referitoare la apartenenţa şi identitatea acestora, sau cel puţin întocmirea unei variante posibile de acţiune care să conducă la „descoperirea” manierei de lucru a „diversioniştilor-terorişti”.

Evenimentele tragice produse în municipiul Brăila au cauze multiple, de o diversitate şi o complexitate care presupune fie existenţa unor specialişti de înaltă calificare în arta diversiunii, fie cvasitotala lipsă de profesionalism a celor care, militari sau civili, aveau menirea de a ţine sub control desfăşurarea evenimentelor.

Astfel trebuie menţionat faptul că, imediat după începerea acţiunilor paşnice ale demonstranţilor îndreptate împotriva regimului totalitar al lui N. Ceauşescu s-a trecut la constituirea organelor provizorii de conducere ale municipiului şi judeţului. În structura acestor noi organe a fost cooptat şi col. Rizea Neculai – comandantul garnizoanei Brăila împreună cu un colectiv de ofiţeri, care dintr-un început s-a ocupat de coordonarea acţiunilor unităţilor militare din subordinea nemijlocită, dar nu şi a celor care erau subordonate altor comandamente. Ca urmare a acestui fapt practic în primele zile au existat şi s-au manifestat ca atare alte două comandamente militare, unul: condus de gl.mr. Pancea Marin – şeful C.M.J. Brăila, iar celalalt de col. Mihăilescu Gabi – şeful de stat major al G.P. din judeţul Brăila.

Aceste două evenimente au dispus luarea unor măsuri fără avizul sau aprobarea celui care funcţiona pe lângă C.F.S.N. dispunând intervenţia ori deplasarea unor unităţi militare sau de G.P. în diverse puncte sau zone ale oraşului, fără a anunţa despre aceasta subunităţile existente în preajmă sau pe itinerar şi care aveau de îndeplinit misiuni identice sau asemănătoare, ceea ce a condus, fatalmente, la producerea de incidente grave, soldate cu morţi sau răniţi din rândul populaţiei civile şi a militarilor.

De remarcat ar fi si divergentele apărute între comandantul U.M. 01030 Brăila, col.Rizea Neculai care îndeplinea şi funcţia de comandant al garnizoanei şi gl.mr. Pancea Marin. Acesta din urmă prelevându-se de gradul superior pe care îl avea, deşi era în rezervă, şi-a arogat atribuţii pe care nu le avea, erijându-se în „conducător militar al Revoluţiei” atât la Brăila cât şi în garnizoanele învecinate, fapt care a contribuit la creşterea tensiunii pshice a celor cu care a intrat în contact, la accentuarea confuziei şi a suspiciunii şi la creşterea gradului de incertitudine în privinţa loialităţii forţelor angajate în Revoluţie.

Trebuie reţinut un alt aspect care a constituit premisa producerii de accidente grave şi anume distribuirea de armament populaţiei civile, pe bază de buletin de identitate. Lipsa evidenţei persoanelor cărora li s-a distribuit armamentul, neconstituirea acestora în formaţiuni sau subunităţi puse sub comanda unor ofiţeri competenţi, voluntarismul excesiv pe care l-au demonstrat unii dintre revoluţionarii înarmaţi, necoordonarea acţiunilor acestora cu cele ale subunităţilor militare sau de G.P. aflate în diferite puncte ale oraşului, au contribuit şi ele la accentuarea confuziei şi a stării de panică.

Această reală criză de conducere, în sensul conducerii unice, manifestată şi la nivelul CFSN dar şi a celor trei comandamente militare, inexistenţa unor legături viabile prin radio sau fir sau prin curieri între subunităţile militare şi G.P. angajate în diferite puncte ale oraşului au constituit factori decisivi ai incidentelor care s-au produs.

Această criză de conducere unică s-a manifestat şi printr-un alt fapt curios, întrucâtva de senzaţie constând în readucerea şi reinstalarea în funcţia de „şef al judeţului” CFSN-ului  fostul prim-secretar Anton Lungu eveniment care s-a produs în dimineaţa zilei de 24 decembrie 1989.Cert este că pentru câteva ore CFSN-ul judeţului Brăila, cu noile autorităţi, a lucrat sub conducerea nemijlocită a fostului prim-secretar care n-a putut fi explicat coerent sau convingător, până astăzi, de nimeni.

În urma acţiunilor forţelor înarmate în municipiul Brăila s-au produs 141 de victime din care au fost ucise 42 de persoane şi au fost rănite altele 99. Din cele 42 de persoane rănite, 10 au aparţinut M.Ap.N., una M.I., două G.P. şi 29 civili (25 de bărbaţi şi 4 femei). Din persoanele rănite, 18 au aparţinut M.Ap.N., 4 M.I., 13 G.P, 7 fiind civili (47 bărbaţi şi 10 femei) (Sinteza procuraturii pag. 225).

 

7.4. Evenimentele desfăşurate în municipiul Buzău

Municipiul Buzău a constituit în timpul evenimentelor din Decembrie 1989 un obiectiv de o importanţă deosebită, fiind una din garnizoanele militare relativ mari ale ţării.

În perioada 16-22 decembrie 1989 municipiul Buzău nu a cunoscut agitaţia mişcărilor protestatare, deşi unităţile militare trecuseră în baza ordinului M.Ap.N, începând din 17 decembrie 1989 la aplicarea măsurilor prevăzute de indicativul „Radu cel Frumos”.

În perioada 19 decembrie 1989, orele 18⁰⁰ până în 22 decembrie 1989, orele 13⁰⁰ în garnizoană au funcţionat patrule dotate cu armament şi muniţie de război şi care acţionau în centrul oraşului, în zona industrială, în gări şi autogări. În toată această perioadă nu s-au produs acte  de violenţă, iar intervenţia patrulelor nu a fost necesară.

După anunţarea la radio şi TV a fugii dictatorului (în jurul orelor 12²⁶), în piaţa Palatului Comunal s-au format grupuri de demonstranţi, care fără a întâmpina rezistenţa au pătruns în sediul Comitetului Judeţean, de Partid. Un alt grup s-a îndreptat spre sediile organelor locale ale M.I., pătrunzând în incinta acestora fără a produce victime.

În după amiaza zilei de 22 decembrie 1989 s-au constituit noile organe ale puterii locale care şi-au asumat conducerea întregii activităţi pe raza judeţului Buzău.

În ziua de 22 decembrie 1989 orele 17⁴⁵ la Comandamentul marii unităţi au fast transmise notele telefonice nr. 38 şi 39. Ca urmare, comandantul acesteia, gl. Dîndăreanu a luat măsuri pentru asigurarea pazei obiectivelor civile de importanţă deosebită (C.J.F.S.N., D.J.P.T., B.N.R., C.E.C., P.T.T.R., silozurile de cereale, staţia de  pompare a apei, uzina de apă potabilă, precum şi alte obiective de importanţa locală).

În jurul orelor 19⁰⁰, la Comandamentul Marii Unităţi din Buzău s-a prezentat Constantin Olteanu şi Catarinescu Ion, secretari ai fostului C.C. al P.C.R., însoţiţi de cpt. (M.l.) Ghiţă. Despre acest fapt s-a raportat telefonic gl. Stănculescu (orele 21³⁰), care o ordonat să fie reţinuţi în garnizoană până la noi ordine. În ziua de 31 decembrie 1989 aceştia au fost trimişi sub escortă la Bucureşti.

În seara zilei de 22 decembrie 1989 în municipiu au fost declanşate acţiunile de război psihologic şi electronic. Sistemul de telecomunicaţii teritorial a fost inundat de zvonuri şi informaţi false şi alarmante.

În ziua de 23 decembrie 1989, doi ofiţeri ai M.Ap.N., lt.col. Dumitru Costin şi lt.col Dolhac, s-au deplasat la I.J.M.I. pentru a-l lua sub protecţie. S-a constatat cu această ocazie lipsa a 40 de pistoale mitralieră, care potrivit declaraţiilor celor prezenţi, fusese distribuite unei subunităţi de gărzi patriotice. Cu această ocazie s-a stabilit ca inventarierea armamentului şi a muniţiei să se facă ulterior, după reprimirea lor în depozit. Această operaţie, s-a executat abia în data de 26 decembrie 1989. Totodată, s-a dispus interzicerea părăsirii sediului de către personalul unităţii respective. Paza obiectivului fiind asigurată de o subunitate M.Ap.N.

Către orele prânzului persoane neidentificate au deschis foc automat din anumite imobile din jurul Poştei Centrale şi a Palatului Comunal s-a deschis foc dintr-o autobasculantă în mers şi din mai multe autoturisme, asupra unităţilor militare.

Din blocurile Poştei şi a Palatului Comunal, de asemenea s-a executat asupra militarilor aflaţi în dispozitiv de pază. Grupuri diversioniste au acţionat şi din pădurea Crâng, din diferite clădiri în construcţie, din Cimitirul Eroilor, de la etajul 11 al blocului Olimp şi din alte blocuri.

Un grup de circa 15 persoane înarmate au fost descoperite la viaductul de la calea ferată, spre localitatea Nehoiu. Constatând că a fost descoperit, grupul respectiv s-a retras în fugă în pădurea Crâng.

Cu începere de la orele 19⁰⁰ şi până în zorii zilei următoare, U.M. 02233 Buzău a fost ţinta tirurilor diversioniste, executate din pădurea Crâng.

La orele 21⁵⁵, s-a consumat primul atac cu foc asupra comandamentului Armatei a 2-a.

În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, asupra unei unităţi militare s-a deschis foc încrucişat, dinspre garniturile de tren de marfă, garate în triaj, din biserica aflată în Cimitirul Eroilor şi dinspre Fabrica de Confecţii.

În ziua de 24 decembrie 1989, la orele 03⁰⁰ un detaşament militar ce se îndrepta spre Bucureşti, ajungând cu capul coloanei la intrarea de nord a oraşului Buzău, a fost întâmpinat cu foc din mai multe direcţii. Ca urmare unitatea şi-a întrerupt deplasarea fiind încartiruită în cazarma unei unităţi militare din municipiu.

La sediul C.J.F.S.N., în jurul aceleiaşi ore, s-a petrecut un incident tragic, în care un ofiţer din Stalul Major al G.P., a executat două rafale ucigând mai mulţi oameni. Cazul a fost cercetat de Procuratura Militară şi cetăţeanul condamnat la 22 de ani închisoare.

În ziua de 24 decembrie 1989, o patrulă ce se deplasa în jurul clădirii C.M.J. a fost întâmpinată cu foc de la etajele 9 şi 10 al blocului Hajdeu. Agresorii nu au putut fi identificaţi.

Pe fondul unor neînţelegeri existente între şeful de stat major şi secretarul B.O.B. – partid al unei unităţi, s-a produs un accident tragic soldat cu 3 morţi.

În aceeaşi zi, către orele 14⁰⁰, comandantul marii unităţi din municipiul Buzău, a avut o întâlnire cu preşedintele C.J.F.S.N. privind îmbunătăţirea colaborării cu noile organe ale puterii locale. Cu acest prilej s-a dispus trimiterea unei grupe de ofiţeri de legătura cu mijloace radio la sediul C.J.F.S.N.

Odată cu lăsarea întunericului mai multe unităţi militare din garnizoană au constituit ţinta unor atacuri cu foc executate de persoane neidentificate.

În noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, în jurul orelor 02⁴⁵ şi asupra sediului C.J.F.S.N. s-a executat foc la etajul 1 şi 2 a clădirii Direcţiei Judeţene de Poştă şi Radiotelecomunicaţii. Tot în această noapte pe frecvenţele de lucru a unor staţii radio pe U.U.S. au fost recepţionate emisiuni în limba rusă şi arabă.

În ziua de 25 decembrie 1989 au fost executate focuri de arme răzleţe în diferite zone ale oraşului.

Pentru cercetarea pădurilor Spătaru, Maxenu, Stejaru, Crâng şi a municipiului Buzău marele stat major a aprobat sprijin de aviaţie care a survolat şi cercetat aceste zone. De asemenea, au fost întreprinse acţiuni de scotocire la care au fost folosite şi efective din trupele de securitate.

În jurul orelor 14⁴⁰ comandamentul marii unităţi a fost atacat de un grup de 5 persoane de pe terasa blocului 105. Începând cu orele 19⁰⁰ atacul asupra marii unităţi a fost reluat cu intensitate sporită.

În noaptea de 25 spre 26 decembrie 1989 în cartierul Micro 14 şi Unirii, în urma unor semnale luminoase, diversioniştii amplasaţi în locuri izolate au declanşat şi susţinut un intens tir pentru întreţinerea stării de panică şi confuzie în oraş.

În ziua de 26 decembrie 1989 s-a reorganizat sistemul de apărare în oraş şi s-a trecut la centralizarea, inventarierea şi predarea către armată a armamentului existent la Inspectoratul M.I. Începând din noaptea de 26 spre 27 decembrie 1989 în municipiul Buzău au încetat acţiunile diversioniste.

Datorită importanţei militare a oraşului, după victoria Revoluţiei municipiul Buzău a constituit un obiectiv important în planurile forţelor diversioniste, acţionându-se pentru intoxicarea psihologică a populaţiei şi a personalului armatei.

Elementele diversioniste au folosit ca procedee de acţiune atacurile cu foc real sau simulate, în mod succesiv sau simultan îndeosebi pe timp de noapte între orele 23³⁰ la 04³⁰ Periodicitatea atacurilor în timp fiind de aproximativ 2 ore şi concentrându-se în special asupra obiectivelor militare şi a instituţiilor economico-administrative ale oraşului. Acţiunile respective se realizau în general, prin surprindere folosindu-se grupuri mici sau persoane izolate dovedind o foarte bună pregătire, fizică capacitate de acţiune pe timp de noapte în zonele urbane.

Din modul de acţiune a elementelor teroriste a rezultat o cunoaştere precisă a obiectivelor asupra cărora au acţionat, precum şi posibilitatea de a pătrunde în  poduri pe acoperişuri în zonele adiacente.

Acţiunea simultană a unor grupuri diversioniste conduc la concluzia că acestea dispuneau de un sistem de legătură sau semnalizare dinainte stabilit.

În această perioadă în municipiul Buzău au decedat un număr de ____,din care unităţile militare au înregistrat 11 de morţi şi 17 răniţi.

 

7.5. Evenimentele desfăşurate în municipiul şi judeţul Braşov

Consideraţi generale privind situaţia economică, politică şi socială a municipiului şi judeţului Braşov, în perioada premergătoare evenimentelor din decembrie 1989.

Municipiul de la poalele Tâmpei, unul din marile centre industriale, economice, culturale şi turistice ale ţării a participat din plin, prin locuitorii săi, la cele mai importante momente ale istoriei naţionale. Cu cei peste 352.640 locuitori municipiul Braşov nu a fost scutit în anii dictaturii ceauşiste de lipsuri şi greutăţi. Astfel, în acest mare oraş au fost create condiţiile unei stări prerevoluţionare care a explodat cu ocazia evenimentelor petrecute în perioada noiembrie 1987 şi care au culminat cu revoluţia din Decembrie 1989.

Această parte a raportului care are la bază Raportul din  prima legislatură completat cu raportul personal al lui Sergiu Nicolaescu şi unele date din a doua legislatură îşi propune să prezinte o reconstituire a principalelor evenimente consumate în municipiul şi judeţul Braşov în scopul evidenţierii contribuţiei şi importanţei acestui oraş, precum şi rolului jucat de populaţia sa în victoria revoluţiei din România.

Analiza evenimentelor din perioada amintită este susţinută de argumente verificabile sau date în planul faptic puse la dispoziţia Comisiei de diferite instituţii (Armată, Procuratură, Jandarmerie, Poliţie), precum şi de datele şi informaţiile obţinute în urma cercetărilor efectuate de comisie în teren cu sprijinul luptătorilor din Revoluţie şi al martorilor participanţi la aceste evenimente.

În efectuarea analizei, Comisia a întâmpinat şi foarte multe greutăţi datorate reţinerii manifestate de unele persoane şi a întârzierilor în trimiterea unor documente solicitate. În elucidarea problemelor au fost şi continuă a fi unele zone neclare, cazuri de informaţii contradictorii, ce au determinat o explicaţie, uneori echivocă, a unor episoade.

Materialul de faţă îşi propune să prezinte o imagine veridică a evenimentelor din municipiul Braşov, în perioada respectivă, fără a emite, în această fază, concluzii definitive înaintea revenirii în cercetare a unor dosare cerute de Comisia Senatorială. (Prima legislatură)

Pentru înţelegerea evenimentelor petrecute în perioada 16–31 decembrie 1989 în municipiul Braşov considerăm necesar a evidenţia sumar unele date social-economice, astfel: din numărul total de locuitori aproximativ 41,2 % sunt muncitori, 13,2% intelectuali, 1,1 % studenţi şi 44.5 % alte categorii, iar 86,1 % români, 9,8 % maghiari, 1,6 % germani, 2,5 % alte naţionalităţi. Din totalul cetăţenilor din Braşov, 95 % sunt originari din oraş şi 5% din alte judeţe (navetişti). În plan economic, oraşul deţine o însemnată pondere din producţia industrială a ţării, fiind în unele domenii, unic deţinător al unor ramuri de vârf (camioane, tractoare, elicoptere…).

În contextul vieţii social-politice şi economice din România, la finele anului 1989, se poate aprecia că, Braşovul nu constituia o excepţie de la nenumăratele probleme sociale şi economice cu care se confrunta întreaga ţară. Cu toate acestea, în prima jumătate a lunii decembrie 1989, în judeţul şi municipiul Braşov, nu s-au semnalat acţiuni deosebite care să depăşească sfera vieţii cotidiene. Astfel, în această perioadă activitatea economică şi socială s-a desfăşurat, în mod normal, fără să se confrunte cu acţiuni vădit îndreptate împotriva regimului.

Dar nemulţumirile mocneau în întreaga ţară. Muncitorimea braşoveană dovedise în noiembrie 1987 că nu-i era teamă de regimul totalitar. Toţi conducătorii acţiunii din 1987, fără excepţie, au fost îndepărtaţi din judeţ şi împrăştiaţi în întreaga ţară. Asupra lor securitatea a făcut presiuni deosebite. De aceea şi în 1989, organele de partid şi de securitate au acordat Braşovului o deosebită atenţie. Focul va izbucni însă într-un alt loc al ţării, în Timişoara.

Acţiunile pornite la Timişoara în 15-16 decembrie, determină organele locale din Braşov să ia primele măsuri pentru evitarea unor mişcări similare în judeţul şi municipiul Braşov. Ceauşescu se grăbeşte să trimită acolo preventiv pe Gh. Pana, secretar al P.C.R.

Desfăşurarea evenimentelor în municipiul Braşov în perioada 16-31 decembrie 1989

Ziua de 16 decembrie 1989 a debutat normal, fără evenimente care să atragă atenţia în mod deosebit. Cu toate acestea, din relatările unor localnici aflăm că liniştea era ciudată, ca şi calmul dinaintea unei furtuni. Explicaţia rezidă în faptul că, cetăţenii reîntorşi din Timişoara au făcut cunoscute şi altora cele văzute acolo, unii care aveau rude în acest oraş şi prin telefon au aflat ce se întâmplă, alţii ascultau posturile de radio Europa Liberă sau Vocea Americii care au jucat un rol deosebit în furnizarea de ştiri. Aceiaşi situaţie în mai toată ţara.

La nivel central, unde erau cunoscute evenimentele de la Timişoara, pe linie de partid şi a M.I., s-au transmis în teritoriu indicaţii şi ordine vizând sporirea vigilenţei. Aceste măsuri urmau a le amplifica pe cele luate cu ocazia desfăşurării lucrărilor congresului al XIV-lea.

În acest sens, în după-amiaza aceleiaşi zile sunt alarmate cadrele cu funcţii de răspundere din Inspectoratul Judeţean al M.I., cărora li s-a ordonat, să ia toate măsurile pentru a pregăti subunităţile şi tehnica de intervenţie, astfel încât să poată acţiona în vederea restabilirii ordinii publice. (Din declaraţiile unor cadre M.I. consemnate în Dosarul nr.212/P/1990 al Procuraturii Militare Braşov).

În ziua de 17 decembrie 1989, orele 12⁰⁰, unităţile militare au trecut la aplicarea unor măsuri de întărire a pazei şi de apărare a obiectivelor. Unităţile M.I. au trecut la aplicarea măsurilor prevăzute în „Situaţia nr.2”. Aceste măsuri au fost aplicate din ordinul miniştrilor de resort, ca urmare a informaţiilor potrivit cărora, exista pericolul unei agresiuni externe.

La orele 18³⁰-19⁰⁰, din ordinul ministrului apărării naţionale, unităţile M.Ap.N. au primit indicativul „Alarmă de luptă parţială”.

Începând cu noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989, toate unităţile şi formaţiunile aparţinând M.Ap.N., M.I., statului major judeţean de G.P. şi Apărării Civile, au fost în măsură ca, la ordin, să treacă la îndeplinirea unor misiuni de luptă specifice.

În cadrul teleconferinţelor ţinute de Nicolae Ceauşescu în zilele de 17 şi respectiv 20 decembrie 1989, s-a ordonat primilor secretari de judeţe, să ia măsuri ferme şi intransigente împotriva oricăror încercări de a lovi libertatea şi integritatea ţării:”…este stare de necesitate, am dat ordin să se tragă, se somează şi dacă nu se supune se trage”. Ordinul dat de dictator este cât se poate de clar excluzând orice comentarii.

În teleconferinţa din 23 decembrie 1989 cere expres folosirea trupelor înarmate ordonând să se tragă unde se iveşte necesitatea folosind expresia „este stare de război”. În felul acesta, el a dat ordin cu cinism de folosire a muniţiei de război.

În ziua de 18 decembrie 1989, Petre Preoteasa prim secretar al CJP- Braşov şi preşedinte al Consiliului Judeţean al Apărării, a convocat pe toţi membrii acestui organism, prilej cu care, i-a informat despre evenimentele de la Timişoara, cerându-le tuturor să ia măsuri, pentru a preîntâmpina o situaţie asemănătoare în judeţul şi municipiul Braşov. Iată ce declara inspectorul şef: „…s-a ordonat ca unităţile să dea dovadă de abnegaţie. Primul secretar a spus să nu se repete ca la Timişoara, unde securitatea şi armata nu au tras…”.

Cu această ocazie, Petre Preoteasa a solicitat întocmirea unui plan comun de acţiune a tuturor forţelor de ordine şi a unităţilor militare, pentru o situaţie limită.

La orele 12²⁵, Comandamentul Trupelor de Securitate a trecut la aplicarea măsurilor prevăzute pentru starea de necesitate.

În ziua de 19 decembrie 1989, orele 10⁰⁰, s-au întâlnit la U.M. 01107 gl.mr. Zagoneanu Gheorghe – şef al Inspectoratului General al M.I.- gl.mr. Florea Ion – comandantul U.M. 01107, col. Popescu Gheorghe – comandantul U.M. 01932, lt.col. Dragnea Iancu şef al Statul Major al G.P. şi lt.col. Diaconescu Costică – şeful Statului Major al Apărării Civile  unde au stabilit 4 variante de intervenţie împotriva unor eventuale manifestaţii muncitoreşti precum şi forţele destinate a le executa. Spre deosebire de Cluj unde s-a făcut mult caz de o posibilă intervenţie străină, în oraşul Braşov s-a stabilit direct că forţele de ordine vor lupta împotriva unei muncitorimi răsculate.

În zilele de 19 şi 20 decembrie 1989, în judeţul şi municipiul Braşov nu s-au  petrecut evenimente deosebite şi, în consecinţă, intervenţia forţelor de represiune  nu a fost  necesară .

Trebuie menţionat, că în această perioadă, în municipiul Braşov, au fost semnalaţi numeroşi turişti străini, în autoturisme particulare de tip Lada, Mosckvici, care nu au folosit pentru cazare hotelurile din oraş, ocupând în majoritate parcările oraşului şi dormind în maşini, precum şi 2 autobuze cu turişti cazaţi în hoteluri din centrul oraşului.

Iată ce declara gl. Zagoneanu: „.. .serviciul Circulaţie de la Miliţie – după ce s-a terminat şedinţa aceasta a Consiliului de Apărare – mi-a spus că în judeţul Braşov sunt circa 40-50 maşini

cu ruşi care vorbesc bine româneşte şi care refuză să stea în hotel şi stau în maşini.,. pe 18, 19 şi 20 majoritatea au plecat spre Bucureşti…”, „…erau 40-50 de echipaje mai ales bărbaţi”; “… aceştia dormeau numai în maşini. Le-am spus că Braşovul este oraş, să plece, altfel ne ocupă parcajul…”.

În ziua de 21 decembrie 1989, începând cu orele 8⁰⁰, în întreprinderile din municipiu au apărut mişcările de protest împotriva conducerii de partid şi de stat.

Încercările lui Gheorghe Pana – secretar al C.C. al P.C.R. şi Petre Preoteasa prim secretar al C.J.P. de a da ordine armatei şi de a-şi subordona unităţile aparţinând M.Ap.N. au eşuat datorită ordinului ministrului apărării naţionale, care prevedea: „Executaţi numai ordinele mele!”.

În dimineaţa aceleiaşi zile, Petre Preoteasa solicită constituirea unor subunităţi de intervenţie pentru apărarea sediului C.J.P. Cu aprobarea C.A.A.T., în jurul orelor 13³⁰-14⁰⁰, 2 subunităţi aparţinând Şcolii Militare de Ofiţeri ocupă un dispozitiv de apărare în exteriorul clădirii C.J.P. si înapoia dispozitivului realizat de unităţile specializate ale M.I.

La orele 11³⁰, un număr de aproximativ 300-400 muncitori de la I.C.A. Ghimbav au încetat lucrul şi s-au adunat pe platoul din incinta întreprinderii, hotărâţi să se îndrepte spre centrul oraşului.

La ora 12⁴⁰, din ordinul gl.mr. Zagoneanu, subunităţi de intervenţie aparţinând M.I. au fost dislocate la compania Metrom, pentru a interzice afluirea muncitorilor de la I.A. Braşov către centrul oraşului şi în parcul Tractorul pentru a interzice defluirea muncitorilor de la întreprinderile Tractorul şi Rulmentul.

La orele 12⁴⁵, întrucât atitudinea muncitorilor de la I.C.A. Ghimbav conducea către acţiuni revendicative, gl.mr. Zagoneanu, a ordonat dislocarea unei companii de intervenţie la acest obiectiv. Având în vedere intenţia muncitorilor de a se deplasa spre centrul oraşului, primul secretar al comitetului municipal de partid, Cioboiu Adrian, a cerut forţelor de ordine oprirea cu orice preţ a coloanelor muncitoreşti. Urmare a declaraţiilor liderilor muncitorilor că se vor deplasa în centrul oraşului pentru o demonstraţie paşnică, intervenţia organelor de ordine a fost anulată.

La orele 13⁰⁰, din cartierele industriale ale oraşului şi de la I.C.A.Ghimbav au început deplasarea primele coloane de demonstranţi care scandau lozinci anticeauşiste. Alarmat, primul secretar al judeţului solicita gl.mr. Florea loan, comandantul garnizoanei Braşov, sprijin pentru oprirea coloanei de la I.C.A. Ghimbav. Subunităţile de intervenţie de la U.M. 01199 Ghimbav, au ajuns la locul indicat de misiune, după ce coloana principală trecuse de acest punct, iar grupurile de militari ce s-au deplasat ulterior, au fost lăsate să treacă nestingherite. Concomitent, gl.mr. Zagoneanu, ordonă redisilocarea companiei de securitate din parcul Tractorul (U.M. 0391 Braşov), pentru a ocupa un dispozitiv de blocare, la podul de peste râul Ghimbăşel. Demonstranţii ajunşi la acest baraj, au încercat să rupă dispozitivul creat, prilej cu care, au fost somaţi să se oprească prin focuri de armă. Întrucât coloanele muncitoreşti au insistat pentru deplasarea către centrul oraşului, în urma discuţiilor purtate, militarii din trupele de securitate au fost retraşi. Nu s-au semnalat morţi sau răniţi.

La orele 14³⁰, în zona sediului C.J.P. au fost aduse 3 companii aparţinând trupelor de securitate (U.M. 0391 Braşov), care au fost integrate în dispozitivul de aşa-zisă apărare.

La orele 15³⁰ un grup de tineri au declanşat începutul demonstraţiei populare. „…În ziua  de 21 decembrie 1989,  în jurul orelor 15³⁰, mă aflam la Modarom, unde un mic grup de tineri (5 persoane), (după alte păreri 15-20 persoane n.n.), a declanşat începutul demonstraţiei din centrul oraşului Braşov, prin strigarea unor lozinci anticomuniste şi anticeauşiste şi îndemnând lumea să ni se alăture”, „…am pornit…strigând lozinci – veniţi cu noi armata nu va trage … drumul era blocat de scutieri, iar la încercările noastre de a pătrunde printre ei reacţia lor a fost lovituri de bastoane şi focuri automate…fiind insistenţi şi apropiindu-se prea mult de scutieri, reacţia puterii a fost  împrăştierea huliganilor> cu tunurile de apa”. (Declaraţie Dosar nr.154, vol. 5, pag 14-15; 24).

Conform altei declaraţii „…la un moment dat, de pe str. Republicii a apărut un grup cred că în jur de 20 persoane…care a început manifestaţia în Braşov << fraţilor din toata ţara suntem din Timişoara >>, deci când a apărut acest prim grup a început şi lumea să se grupeze şi să prindă curaj…era pe 21, aproximativ ora 16” (Declaraţie caseta nr. 3 Braşov, transcris pag. 12).

Începând cu orele 15³⁰-16⁰⁰, coloanele de muncitori din întreprinderile braşovene s-au deplasat şi concentrat în zona sediului C.J.P.

La orele 16⁰⁰, numărul manifestanţilor era de aproximativ 5-6.000 persoane. (Dosar nr. 158, vol. 5, pag. 53).

În jurul orelor 17⁰⁰ la solicitarea primului secretar al judeţului, au fost luate măsuri suplimentare în jurul sediului C.J.P. şi C.P.M. prin aducerea de noi forţe de la U.M. 01199 Ghimbav, U.M. 01090 Predeal şi de la U.M. 01932 Braşov.

În după-amiaza aceleiaşi zile, între orele 17³⁰-19⁰⁰, coloana de demonstranţi de la I.C.A. Ghimbav a ajuns în zona Modarom, iar un grup de tineri au încercat să forţeze dispozitivul de apărare executat de trupele de securitate (U.M. 0391 Braşov) în această zonă. În acele momente de tensiune, câţiva militari au tras foc de avertisment, iar muncitorii demonstranţi au calmat grupul de tineri.

Cităm din declaraţia unui participant la manifestaţie: „…ne-am apropiat de cordonul de militari echipaţi pentru apărare cu căşti şi scuturi…” „…am organizat o echipă de ordine… deoarece în mulţime au apărut indivizi sub influenţa alcoolului ce voiau să forţeze cordonul de militari care au început să tragă focuri de armă în aer”. (Declaraţie Dosar nr. 358, vol.5, pag. 53).

Din alte declaraţii mai rezultă că, împotriva grupului de tineri, militari din trupele de securitate-miliţie au folosit bastoane de cauciuc şi 2 autospeciale de stins incendiile cu jet de apă aflate în dotarea grupului de pompieri. În toată această perioadă, manifestanţii un continuat să scandeze lozinci anticeauşiste. Pe acest fond, „demonstraţia a continuat, s-a format un comitet de grevă pentru ca a doua zi să se ia legătura cu toate întreprinderile din oraş”. (Declaraţie. Dosar nr.158, vol. 5, pag. 53).

Către orele 23⁰⁰-24⁰⁰, numărul demonstranţilor din centrul oraşului s-a redus, în faţa C.J. rămânând doar câteva sute de persoane.

Pe parcursul nopţii de 21 spre 22 decembrie 1989, demonstranţii s-au retras, iar efectivele ce asigurau apărarea au trecut la odihnă în autobuze şi autocamioane. Trebuie precizat că, pe parcursul acestei nopţi, grupuri de cetăţeni din rândul demonstranţilor s-au deplasat la marile întreprinderi braşovene pentru a mobiliza muncitorii din schimbul III la grevă şi reluarea demonstraţiilor din ziua de 22 decembrie 1989. Iată ce declară un revoluţionar: „...în jurul orelor 1³⁰– 2⁰⁰, am plecat din nou în marş pe străzile oraşului, chemând populaţia pentru a doua zi (22 decembrie 1989, p.n.). scandându-se << mâine nu lucrăm grevă-generală >>. La marş au participat 250-300 persoane şi s-a desfăşurat pe ruta N.Bălcescu – T.Vladimirescu – cartierul Tractorul – parcul Tractorul – Gara călători – Vlăhiţa – Saturn – Uzina de Autocamioane – unde s-a ajuns la orele 6³⁰… la orele 7¹⁵, coloana s-a pus în mişcare…pe Calea Bucureşti s-a alăturat şi Spitalul Judeţean, cei veniţi de la Metrom şi Temelia,…Uzina 2 şi Tipograful…cei de la Tractorul…”. (Declaraţie Dosar nr. 158, voi.5, pag.24).

Specific oraşului Braşov este faptul că în ziua de 21 şi în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, predominante în acţiunile revoluţionare au fost, pe lângă grupurile stradale formate, şi coloanele de muncitori din marile uzine ale oraşului.

Începând cu ziua de 22 decembrie 1989, orele 7⁰⁰, mii de demonstranţi din mai multe întreprinderi, s-au regrupat în centrul oraşului „…prilej cu care un grup de revoluţionari s-au constituit în organe de ordine pentru demonstranţi. Cu această ocazie s-a adunat de la demonstranţi o întreagă panoplie de arme albe, care au fost depuse la intrarea în judeţeană”. (Declaraţie Dosar 158, vol. 5, pag. 16-23).

Fiind informat, Petre Preoteasa primul secretar al C.J.P. a cerut refacerea de urgenţă a dispozitivului de apărare constituit în situaţia precedentă.

Demonstranţii au evitat provocările la adresa militarilor şi distrugerile de bunuri materiale. Nu s-au produs altercaţii şi nu s-a făcut uz de armă. Componenţa majoritar muncitorească, buna organizare şi caracterul pacifist al acţiunilor revendicative, a impus organelor de represiune să nu iniţieze o intervenţie în forţă pentru împrăştierea demonstranţilor. Nu s-au operat reţineri sau arestări de persoane.

În dimineaţa aceleiaşi zile, organul judeţean de partid a încercat un dialog cu demonstranţii, solicitând, ca un număr de reprezentanţi din diferitele întreprinderi, să formuleze în scris nemulţumirile lor, precum şi ce se solicită. Astfel, s-a ajuns la redactarea unei petiţii cuprinzând 7 puncte.

Un grup de demonstranţi au intrat în sediul judeţean de partid, unde şi-au susţinut revendicările, solicitând ca acestea să fie transmise la Bucureşti, direct lui Ceauşescu.

Reproducem conţinutul petiţiei:

„Ca reprezentanţi ai populaţiei Braşovului, care în ziua de 22 decembrie 1989 au demonstrat paşnic pe străzile oraşului culminând cu marea adunare din faţa sediului Comitetului Judeţean de Partid Braşov, dând glas dorinţei unanime a celor prezenţi cerem:

1. Demisia din toate funcţiile de partid şi de stat a actualului conducător, Nicolae Ceauşescu.

2. Alegeri democratice libere, cuprinzând pe listă atât reprezentanţi ai P.C.R. cât şi ai celor fără apartenenţă politică.

3. Libertatea de exprimare şi de expresie, precum şi accesul nemijlocit la mijloacele mass-media.

4. Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi desfiinţarea tuturor formelor de raţionalizare a alimentelor şi bunurilor de consum.

5. Dezvăluirea adevărului legat de demonstraţia anterioară de la 15 noiembrie 1987.

6. Încetarea imediată a urmăririlor penale a participanţilor la demonstraţii şi încetarea executării sentinţelor date.

7. Publicarea în presă a prezentei scrisori deschise în ziarul local de mâine, 23 decembrie 1989.

Documentul este semnat de o delegaţie, aparţinând unor întreprinderi din Braşov”. ( Dosar nr.158/P/1990, vol. 5, pag. 46, 53). Se recunoaşte influenţa „Solidarităţii” din Polonia .

Între orele 10⁰⁰-12³⁰, la posturile de radio şi TV au fost anunţate succesiv, moartea gl.col. Vasile Milea, proclamarea stării de necesitate pe întreg teritoriul ţării şi fuga cuplului Ceauşescu. După aceasta ultimă ştire, masa de demonstranţi a fost cuprinsă de o euforie generală, fapt pentru care unii dintre aceştia au pătruns în sediile C.J.P. şi C.P.M. fără a se înregistra incidente grave.

Între orele 11²⁰-11⁵⁰, s-a ordonat dezangajarea efectivelor aparţinând M.Ap.N.

Între orele 13³⁰-14⁰⁰, la apelul unui revoluţionar (la C.J.P.) un grup de demonstranţi s-a deplasat la sediul securităţii în str. 30 Decembrie, pe care l-au ocupat, fără să fi întâmpinat rezistenţă din partea cadrelor care se aflau în sediu. Iată ce declara alt revoluţionar referitor la acest moment: „…numitul Achiriloaie a apărut la balconul fostului C.J.P. şi a lansat chemarea ca manifestanţii să se deplaseze la sediul securităţii…mulţimea intra în clădire, au început devastările, s-au furat alimente. După aproximativ 1 oră, am observat că uşa magaziei de armament a fost forţată şi civilii şi-au însuşit arme. Eu personal am dezarmat 2 persoane…care aveau vârsta sub 18 ani şi care erau înarmaţi cu 1 pistol mitralieră şi 1 pistol Carpaţi…s-a constituit un comitet pentru menţinerea ordinii…chiar eu am văzut, de la una din ferestrele sediului 2 civili care ieşeau cu arme (pistoale mitralieră) din incinta sediului…”, “…în jurul orelor 13³⁰ am confiscat 3 pistoale încărcate, aflate în posesia a 3 tineri care nu aveau mai mult de 14 ani…în jurul orei 14³⁰ într-un grup de clădiri, deasupra sălii de mese se afla un dormitor, în care se aflau căşti de metal, salopete kaki arme de foc, arme albe, spray-uri, bastoane, etc. şi civilii pătrunseseră şi aici… nu era nimeni aici…am convingerea că de aici…şi-au însuşit multe arme plecând cu aceste arme asupra lor, profitând de mulţimea şi dezordinea din sediu…menţionez că până la orele 2-3 în noaptea de 22 spre 23, civilii nu au primit arme, însă din sediu au mai ieşit civili fără a fi perchiziţionaţi…” (Dosar 158, vol.6, pag.669-675)

De menţionat că, partea din armamentul şi muniţia existente în fostul sediu al Securităţii au fost însuşite de tineri, sub vârstă de 18 ani. Spicuim din declaraţiile unor participanţi la revoluţie: „…ofiţerii de securitate nu au schiţat nici un gest de  împotrivire, ne-au rugat…să nu distrugem nimic din inventarul clădirilor. O parte din mulţime a spart magazia de muniţie şi  armament în jurul orei 14³⁰. La o mare parte din aceştia am reuşit să le confiscăm (armele)… 50 % din ei fiind adolescenţi de 16-17 ani…”. (Dosar 158, vol. 6, pag, 733); …menţionez că în ciuda eforturilor depuse multe încăperi au fost devastate dispărând… sume de bani, ţigări, pachete de cafea şi chiar arme şi muniţie…” (Dosar 158, vol. 6, pag. 736).

Deci, de reţinut că prima efracţie a magaziei de armament din sediul Securităţii s-a făcut în jurul orei 13³⁰-14⁰⁰, de către manifestanţii intraţi în sediu şi care au sustras o importantă cantitate de armament şi muniţie.

În jurul orelor 14³⁰-15⁰⁰ efectivele subordonate M.Ap.N., precum şi ale trupelor de securitate, au fost retrase din centrul oraşului, intrând în totalitate în cazărmi.(Documentar M.Ap.N S/2036/R/13.02.1992, Documentar Trupe de Jandarmi, nr. S/140127 din 18.03.1991).

Totodată, un grup de 10 cetăţeni, în situaţia vidului de putere creat şi constatând existenţa unor persoane având scopuri străine revoluţiei, s-au deplasat la garnizoana militară a Vânătorilor de Munte. Aici au fost primiţi de gl.mr. Horea şi de col. Popa, cărora le-au cerut să ocupe sediul Comitetului Judeţean pentru a introduce ordinea şi a se împiedica distrugerea bunurilor existenţe: „…datorită dezordinii care s-a produs am format un grup de 10 persoane şi ne-am deplasat la garnizoana militară a Vânătorilor de Munte. Aici am fost primiţi de comandantul garnizoanei şi şeful statului major, col. Popa, cărora le-am cerut să ocupe sediul C.J.P. pentru a introduce ordinea şi a se împiedica distrugerea bunurilor existente” (Dosar Braşov, Memoriu, pag. 1)

La orele 17⁰⁰, în baza Proclamaţiei către Ţară, prezentată la postul naţional de televiziune de către preşedintele F.S.N., unităţile M.I. au fost trecute în subordinea M.Ap.N. La preluarea sediului s-a luat în primire numai personalul prezent, încăperile, alte materiale, armamentul şi muniţia existentă în acel moment. Şeful securităţii, col. Bucur Claudiu, a raportat că din unitate lipseau circa 40 lucrători, care se aflau în misiune, din dimineaţa aceleiaşi zile. Sediul era înconjurat de numeroşi demonstranţi, care manifestau împotriva Securităţii.

Intervenţia gl.mr. Horea Ioan care s-a adresat mulţimii a determinat potolirea spiritelor, astfel că în jurul orelor 19⁰⁰, în sediul Securităţii a rămas un grup restrâns de cetăţeni civili, care în colaborare cu militarii M.Ap.N. şi M.I. au asigurat paza şi apărarea acestuia. Parte din lucrătorii securităţii absenţi la luarea în primire a sediului s-au prezentat la unitate începând cu ziua de 23 decembrie 1989. Activitatea de investigare şi preluare a armamentului s-a desfăşurat până către data de 15 ianuarie 1990, neputând a fi recuperate în final 2 pistoale mitralieră şi mai multe pistoale Carpaţi. Arhiva a fost sigilată, fără a se efectua o inventariere a documentelor existente.

Între orele 17⁰⁰-17³⁰, în fostul sediu al C.J.P. s-a constituit primul nucleu al noului organ local de conducere revoluţionară, în fruntea căruia a fost ales gl.mr. Florea Ion. Cu acest prilej, s-a hotărât ca armata să asigure paza sediului. Ca urmare, din ordinul preşedintelui consiliului provizoriu nou creat, au fost aduse în garnizoană noi forţe de la U.M. 01199 Ghimbav şi U.M. 01028 Halchiu, care au întărit dispozitivul de apărare a celor mai importante obiective din judeţ şi municipiu.

În dupăamiaza zilei de 22 decembrie 1989 în baza Ordinului Statului Major a început înarmarea parţială a Gărzilor Patriotice, cu forme legale.

În noaptea de 22 spre 23 decembrie au mai primit armament şi muniţie, pe bază de buletin sau alte documente personale şi alţi cetăţeni, iar unii s-au autoînarmat prin spargerea magaziilor de armament din C.J.P. sau din sediul fostei Securităţi judeţene: „…atunci un individ din apropiere…a spus… ştiu eu unde sunt armele…a fost indicată uşa metalică ce se afla sub scara de acces de la intrarea principală a Prefecturii. Uşa era prevăzută cu 3 yale…şi nu putea fi deschisă aşa uşor…au fost trase câteva rafale dar fără rezultat şi atunci s-a apelat la răngi şi alte mijloace cu care a fost deschisă… aşa a fost deschisă şi a doua apoi şi a treia şi s-a ajuns în interior unde se găseau puşti şi pistoale în cutii bine închise. Au luat fiecare câte arme au dorit s-au împrăştiat pe la geamuri…precum şi în pod şi a început fiecare să tragă în diferite direcţii…”. (Dosar 158/P/1990, vol. 5, pag. 98, 99). Aceste arme aparţineau formaţiunii de G.P. constituită la nivelul C.J.P. Braşov, fiind la dispoziţia primului secretar.

Între orele 21⁰⁰-21³⁰ a fost ales primul Consiliu Judeţean al F.S.N. care prin gl.mr. Florea Ion ca preşedinte a luat măsuri de pază şi apărare a celor mai importante obiective din municipiul Braşov. Până la această oră, nu au fost semnalate evenimente deosebite. Aşa cum rezultă din declaraţiile unor revoluţionari, acest consiliu s-a format la orele 20⁰⁰ şi a funcţionat până către orele 23⁰⁰-24⁰⁰. (Caseta 4 Braşov, transcris pag. 3), după care s-a reorganizat.

În seara aceleiaşi zile, la solicitarea demonstranţilor, s-a dispus instalarea, pe pervazul unei ferestre a C.J.P. a unui televizor color pentru vizionarea în direct a emisiunii postului naţional de televiziune. Semnalele auditive erau redate în exterior prin staţia de amplificare ce funcţiona în consiliu. (Dosar nr.158/P, vol. 5, pag. 30, 53).

Din declaraţiile unor martori precum şi din dosarele Procuraturii Militare Braşov, rezultă că pe fondul imaginilor de apocalips şi mai ales a comentariilor care s-au transmis în seara de 22 decembrie 1989 la tv, imagini ce prezentau luptele din Bucureşti, dintre forţele armate şi unele elemente teroriste, a lozincilor ce proliferau „moarte securiştilor” etc. precum şi ca urmare a difuzării anunţului potrivit căruia, revoluţia de la Braşov este în pericol, numărul manifestanţilor din faţa sediului F.S.N. avea să crească vizibil către orele 24⁰⁰ şi în primele ore ale zilei de 23.12.1989.

La orele 0⁰⁰ din ziua de 23 decembrie 1989, în municipiul Braşov, se aflau mai multe categorii de forţe şi persoane posesoare de armament de diferite tipuri şi calibre. Astfel:

– subunităţi din subordinea M.Ap.N. având asupra lor armament individual şi muniţia aferentă;

– militari din Trupele de Securitate înarmaţi cu armament din dotare şi muniţia respectivă;

– 17-18 civili, aflaţi la sediul C.J.P. înarmaţi cu puşti Z.B. şi muniţie aferentă;

– peste 200 civili, care prin spargerea magaziilor de la sediul Inspectoratului M.I. şi C.J.P. şi-au însuşit armament şi muniţie diferită (pistoale, puşti Z.B. etc.);

– 595 civili care au primit armament şi muniţie de la U.M. 01107 Braşov pe bază de buletin de identitate sau alte acte personale, greşeală evidentă a comandantului unităţii respective;

– 48 cadre din grupul de intervenţie antiteroristă a I.J.M.I. cu armamentul individual;

– parte din cadrele de securitate care se aflau în diverse misiuni, încă din dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 şi care nu avuseseră timp să se prezinte la Inspectorat până la ocuparea acestuia de către manifestanţi;

– numeroase persoane care posedau permis de port-armă, armă de vânătoare şi muniţia aferentă (unele cu glonţ); majoritatea dintre ei membri P.C.R. şi pensionari M.I. sau M.Ap.N.;

– posibil şi alte persoane civile, turişti, unii din ei cazaţi la hoteluri din central oraşului (Capitol, Aro, etc.), dar o mare parte găzduiţi la persoane particulare sau care, pur şi simplu se odihneau în autobuze sau autoturisme personale, în diferite parcări ale oraşului, deşi organele de circulaţie le puseseră în vedere să elibereze aceste zone.

Prin urmare, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, în zona centrală a municipiului Braşov se aflau peste 2.000 persoane înarmate, din care, aproximativ 1.000 erau civili.

În ziua de 23 decembrie 1989, orele 2³⁰, în municipiul Braşov s-a tras primul foc de la depozitul Apărării Civile, de către 1 militar de la U.M. 01181, asupra unei maşini, DACIA 1300 albă, care nu s-a supus somaţiei. În jurul orelor 2³⁰-2⁴⁰ în municipiul Braşov s-a deschis focul în spaţiul din centrul oraşului. (Dosar nr. 158/P, vol. 5, pag. 15, 30).

Unii martori participanţi la evenimente susţin că focul s-ar fi deschis din Modarom de persoane rămase neidentificate, „…deodată au început nişte rafale de focuri cu gloanţe trasoare, care veneau pe lângă clădirea Modarom, în dreptul etajelor 2-3. Era ora 2⁴⁰ …în Modarom de la etajul 2 se trăgea, dar nu din acelaşi loc. Gura de foc se vedea când în  partea dinspre Poştă, când în partea dinspre restaurantul Poiana. Privind de-a lungul zidului Mecanicii Fine se vedea foarte bine. Iar alte două guri de foc, care câte o dată trăgeau de pe Modarom. (Dosar 158/P/1990, voi. 4, pag. 38,39).

În baza propriei declaraţii, un civil, pe nume Ivaşcu Emil, ce se afla în componenţa unei patrule militare fiind înarmat cu pistol mitralieră, a deschis foc automat, din proprie iniţiativă, asupra unor persoane apreciate de el că ar fi suspecte care traversau parcul Central transportând un obiect greu (era vorba de o bancă, ce urma a intra în compunerea unei baricade).

Alţi martori susţin că primele focuri s-ar fi tras din zona centrală, fără a putea preciza de unde anume.

Indiferent de situaţie, prima rafală a declanşat o reacţie în lanţ a apărătorilor, care pe fundalul întunericului, al oboselii şi zvonurilor referitoare la existenţa bandelor de terorişti, au deschis foc necontrolat şi neordonat.

Acţiunile de foc executate de militari şi civili înarmaţi aflaţi în zonă au fost îndreptate în direcţii şi obiective diferite, de unde s-a observat foc la gura ţevii, din direcţiile de unde se auzeau detunături de arme sau de unde se presupunea că ar exista terorişti, în anumite cazuri fără nici o noimă.

Din documentele avute la dispoziţie, cât şi din declaraţiile unor participanţi, militari şi civili, mai rezultă că la un moment  dat, pe fondul lipsei de organizare, a stress-ului, a panicii, a oboselii excesive şi bineînţeles a lipsei de experienţă se trăgea din toate direcţiile.

Subliniem însă faptul că, asupra militarilor şi a apărătorilor în general, s-a executat foc şi din anumite locuri bine stabilite, respectiv din etajele superioare ale unor blocuri în construcţie, hoteluri, diferite case, poduri, sau chiar din rândul  manifestanţilor. Aşa se explică şi faptul că, focul concentrat al efectivelor aflate în dispozitivul de apărare a fost îndreptat, în special asupra unor clădiri, camere, ferestre precise şi nu a întregului complex. (Documentar M.Ap.N., S/2036/R/13.02.1992 şi declaraţii Dosar nr. 158/P/1990, vol. 5, înregistrări casete 1,2, 4, 6, 8, 10, 14 Braşov).

Este evident că ne aflam în faţa unei situaţii asemănătoare create în ziua de 22 decembrie 1989, în faţa sediului fostului C.C. al P.C.R. Din examinarea medico-legală a victimelor ucise sau rănite prin împuşcare, se observă unele cazuri care erau rezultatul unor focuri bine ochite trase de profesionişti. Intenţia este evidentă, de creare a unei diversiuni ce urmărea producerea de panică şi confuzie.

În jurul orelor 3³⁰ au fost luate măsuri de întărire a dispozitivului de apărare al sediului F.S.N. prin aducerea unor noi forţe aparţinând M.Ap.N. şi Trupelor de Securitate. Totodată, în vederea lichidării elementelor teroriste care acţionau în diferite zone şi clădiri s-a făcut apel la 2 A.B.I.-uri.

Schimbul de focuri a încetat către orele 6³⁰, odată cu ivirea zorilor.

În intervalul dintre orele 2⁴⁵-4⁰⁰, pe fondul unor imense schimburi de focuri, sub impactul zvonurilor furnizate sistematic prin radio, TV, telefoane şi prin viu grai, precum şi datorită lipsei de informaţii şi legături sigure şi stabile între subunităţile aflate în dispozitiv, s-au înregistrat primele victime, morţi şi răniţi atât din rândul militarilor cât mai ales, al civililor.

Au fost ucise 39 de persoane, din care 10 militari în termen, au fost rănite 83 de persoane, din care 36 militari în termen.

În jurul orelor 7⁰⁰, întrucât din hotelul Parc s-a executat foc asupra Poştei, apărătorii acesteia au deschis foc asupra geamurilor ultimului etaj din hotel.

La orele 7³⁰-8⁰⁰, în urma unei sesizări, o grupă de militari s-a deplasat în zona Cimitirului Săsesc, de unde l-au preluat din mâinile civililor pe numitul Molan Tudor, salariat al Poştei, care trăsese câteva focuri cu o armă semiautomată cu lunetă. Civilul a fost dus la comandamentul militar urmând a fi predat organelor de poliţie pentru cercetări.

Numitul Molan Tudor a decedat în arestul poliţiei, în urma unui atac de cord. Considerăm că Procuratura Militară Braşov va trebui să reia cercetarea acestui caz, având în vedere inadvertenţele şi semnele de întrebare ce se ridică cu referire la persoanele care au asigurat înarmarea numitului, precum şi a cauzelor reale ale producerii morţii, având în vedere că, în conformitate cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.4073/E din 28.12.1989, întocmit de Laboratorul Judeţean de Medicină Legală Braşov, la data menţionată Molan Tudor: „prezintă semne de violenţă prin lovire cu şi de corpuri dure, pentru care nu necesită îngrijiri medicale”. În Raportul de Consultare Medico-Legală nr. 13 din 23 ianuarie 1990, întocmit cu ocazia morţii numitului Molan Tudor în arestul Poliţiei Braşov, se precizează în Concluzii, la pct.2, că: „moartea s-a datorat insuficienţei cardiace acute generată de un infarct miocardic acut, care a intervenit în urma unui traumatism sterno-costal, pentru care ar fi necesitat 45 zile îngrijiri medicale” şi poate va răspunde cineva, de ce nu au fost acordate îngrijirile medicale necesare la solicitarea deţinuţilor din aceeaşi cameră cu decedatul. Totodată, se impune a fi explicată agravarea stării sănătăţii lui Molan Tudor, după aducerea în arestul Poliţiei. De menţionat, este şi faptul că, ambele rapoarte poartă semnătura aceluiaşi medic.

Declaraţia numitului Molan Tudor, conţine o serie întreagă de date şi informaţii, a căror veridicitate se impune a fi verificată. (Dosar nr. 301/P/1989). El a fost reţinut cu dovezi certe că a desfăşurat în aceea perioadă acţiuni teroriste.

Până către orele 18⁰⁰ civilii s-au retras din faţa sediului C.F.S.N. oferind posibilitatea restructurării dispozitivului de apărare, luării unor măsuri pentru o mai bună coordonare a acţiunilor şi organizarea unor activităţi de scotocire în clădirile dimprejur.

În mod sporadic, până la orele 24⁰⁰, au mai continuat unele schimburi de focuri, între subunităţile aflate în serviciul de pază a obiectivelor militare sau economice şi acele elemente neidentificate care acţionau izolat, din diverse puncte. Acest fapt a avut ca urmare creşterea numărului de pierderi de vieţi omeneşti atât din rândul civililor cât şi al militarilor.

În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, s-a constituit la sediul C.F.S.N. o grupă operativă condusă de gl. Florea Ion în scopul coordonării tuturor acţiunilor din garnizoană. S-a trecut la reorganizarea dispozitivului de apărare şi la organizarea cooperării. Concomitent, au fost trimise subunităţi de intervenţie, în zonele unde au fost semnalate focuri sporadice de armă.

Tot în această noapte, au fost observate numeroase semnale luminoase, atât în zona Tâmpa cât şi în alte zone ale oraşului. Astfel, martori oculari declară: „…am constatat că se comunică prin semnale luminoase…la orele 8⁰⁰, am scos din Cina, 4 bărbaţi şi 3 femei care răspundeau la semnalele luminoase făcute din blocurile vecine”, “…semnale luminoase cu corespondenţe în alte zone s-au făcut din blocul alb din piaţa Teatrului şi din casa izolată dintre Direcţia de Drumuri şi Poduri şi zidul Cetăţii… pe data de 24 decembrie s-a aprins pe Tâmpa un cerc de foc perfect (care s-a aprins brusc). Imediat după acest semnal focurile au încetat”. (Dosar 158/P/1990, vol. 3, pag. 267, 400, 467, 476). Sunt şi alte versiuni a căror veridicitate nu a putut fi încă dovedită. Există o pistă pe care organele de cercetare urmează, să continue ancheta.

În dimineaţa zilei de 24 decembrie 1989, au fost luate măsuri de pază a depozitului de carburanţi Cristianu şi a Casei Armatei, precum şi a altor obiective de importanţă deosebită.

În jurul orelor 15⁰⁰, în sediul C.F.S.N. numitul Tibescu Gheorghe – civil înarmat din grupul de revoluţionari ce apărau clădirea – a împuşcat mortal pe civilul Hristache Iancu şi ulterior pe salariatul civil Fontana Victor de la statul major al Gărzilor Patriotice şi cu rănirea soldatului t.r. Golumbeanu Cristian. Încercând să părăsească clădirea, Tibescu Gheorghe a fost reţinut de militari şi predat pentru cercetări gl.mr. Florea Ion. Pe parcursul cercetărilor ce au urmat Tibescu Gheorghe, l-a implicat şi pe un alt civil. Frigator Alexandru Leonard, despre care a afirmat că este un vechi colaborator al securităţii. Acesta din urmă fusese reţinut în cursul dimineţii, de către un grup de ofiţeri, împreună cu pistolul mitralieră aflat asupra sa, după ce reuşise să împuşte mortal doi luptători din Gărzile Patriotice şi să rănească un elev militar. Cei doi reţinuţi au fost depuşi sub pază în încăperi separate, în vederea predării lor, organelor de cercetare penală.

În după-amiaza zilei de 25 decembrie 1989, Frigator Alexandru Leonard a încercat să sară pe fereastră. Sold. Popa Aurelian l-a somat, după care l-a împuşcat mortal. Încercarea de evadare a fost confirmată de martori. (Dosar nr. 141/P/1990). Cerem Procuraturii Militare Braşov să reia ancheta, întrucât există varianta ca Frigator Alexandru ar fi fost lichidat.

În ziua de 26 decembrie 1989, Tibescu Gheorghe, încercând de asemenea să părăsească încăperea unde era reţinut şi nesupunându-se somaţiei a fost împuşcat mortal, de unul din militarii din pază sergent Avram Toma. Ca şi dosarul precedent Procuratura Militară va trebui să reia cercetarea cazului.

Reactualizarea cazurilor se impune şi datorită faptului că asupra celor 3 civili amintiţi există dovezi, potrivit cărora ar fi acţionat ca terorişti. Într-o astfel de situaţie, „lichidarea” sau „înscenarea de evadare” trebuie clarificată de către organele în drept, cât şi eventuala lor legătură cu fosta Securitate.

Din declaraţiile martorilor, cât şi ale soţiei şi mamei lui Tibescu Gheorghe, a rezultat că acesta era bolnav psihic, violent, mai ales după consumul de băuturi alcoolice, fapt nesesizat de cei prezenţi în sediul C.F.S.N. Evenimentul a fost ulterior comentat în nr.11/1991 a ziarului „Cuvântul”, în articolul: „L-au împuşcat, apoi au zis că e terorist”. Pentru elucidarea împrejurărilor în care s-a produs acest eveniment, în luna martie 1991, o unitate din M.Ap.N. a efectuat cercetări în garnizoana Braşov, întocmind un
raport. Acesta a fost de asemenea cercetat de către Procuratura Militară Braşov. (Dosar nr. 141/P/1990), dosarul fiind clasat. Comisia Senatorială cere reluarea cercetărilor privind dosarele mai sus-amintite.

Până la orele 24⁰⁰ au mai fost semnalate focuri sporadice în diferite zone ale oraşului. Numărul decedaţilor sporeşte cu încă opt.

În cursul aceleiaşi zile, au fost luate măsuri de strângere a armamentului şi muniţiei existente la populaţia civilă. Unităţile militare au raportat că armamentul înscris în evidenţa lor există în totalitate, nefiind constatate pierderi sau sustrageri.

De asemenea, a fost recuperat o parte din armamentul şi muniţia sustrasă din sediul Securităţii şi din sediul fostului C.J.P., încă din ziua de 22 decembrie 1989. La această acţiune au participat şi subunităţi din Trupele de Securitate care au reţinut, peste 180 cetăţeni înarmaţi pe care i-au condus la C.M.J. Braşov, pentru a preda armamentul şi muniţia primită sau luată prin forţă de la unităţile militare, de la Inspectoratul Judeţean M.I. şi de la depozitul Gărzilor Patriotice din subsolul fostului sediu al C.J.P.

În această perioadă, în urma unor sesizări, au fost verificate circa 65 apartamente unde locuiau cadre de securitate şi de miliţie. Nu au fost constatate probleme deosebite. Există însă unele mărturii, potrivit cărora, anumite case conspirative aparţinând D.S.S.-ului, ar fi fost folosite. Cercetările ar trebui continuate.

În 26 decembrie 1989 a sosit de la Bucureşti din partea F.S.N.-ului Dl. Sergiu Nicolaescu. A fost confirmat noul Consiliu de conducere – Braşov al F.S.N.

Subunităţile şi formaţiunile aparţinând M.Ap.N. şi M.I. dispuse în zona centrală a oraşului au continuat îndeplinirea misiunilor de apărare până în ziua de 27 decembrie 1989 orele 10⁰⁰, când s-a ordonat retragerea tuturor forţelor în cazărmi.

În zilele de 25-31 decembrie 1989, în garnizoana Braşov nu au mai fost semnalate incidente în care să fie implicate unităţi militare. Şi la Braşov, ca în toată ţara, se remarcă încetarea treptată a focului odată cu transmiterea pe postul naţional de televiziune a execuţiei celor 2 dictatori. S-a continuat asigurarea ordinei publice în municipiu şi în judeţ, de către subunităţi aparţinând M.Ap.N. împreună cu forţele de Miliţie şi luptători din Gărzile Naţionale, constituindu-se în acest scop, patrule mixte. S-a ordonat retragerea eşalonată, a subunităţilor care asigurau paza în diferite puncte din oraş.

 

7.5.1. Descrierea acţiunilor forţelor, aparţinând M.Ap.N. (din raportul acestui minister)

În ziua de 17 decembrie, orele 11⁰⁰ la comandamentul U.M.01107 Braşov, s-a primit ordin telefonic de la comandamentul A.1, că începând cu orele 12⁰⁰, să se ia măsuri de întărire a pazei unităţilor şi obiectivelor militare subordonate. Prin Nota telefonică nr. 1094 din 17 decembrie 1989, comandantul U.M. 01107, gl.mr. Forea Ion, a ordonat întărirea sistemului de apărare, de observare şi de mascare a cazărmilor, obiectivelor şi activităţilor militare.

La orele 18³⁰, unităţile militare din garnizoana Braşov, au primit indicativul pentru alarmă de luptă parţială şi au pus în aplicare măsurile prevăzute în planul de alarmă.

La orele 22⁰⁰, şeful de stat major al U.M. 01107 Braşov, col. Dumitru Popescu Ionel, a primit ordin telefonic de la comandantul A.1 să organizeze subunităţi de intervenţie de valoare companie Vânători de Munte, în care scop au fost constituite la U.M. 01199 Ghimbav 4 subunităţi, la U.M. 01048 Sfântu Gheorghe 3 subunităţi, la U.M.01090 Predeal 5 subunităţi, la U.M.01028 Halchiu 1 subunitate şi 7 subunităţi de valori diferite la comandamentul U.M. 01107 Braşov. Concomitent, din ordinul C.A.A.T., Şcoala Militară de Ofiţeri a constituit subunităţi de valoare pluton, încadrate cu elevi şi militari cu termen redus.

Începând cu noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989, toate unităţile militare din garnizoană au fost în măsură, ca la ordin, să treacă la îndeplinirea unei misiuni de luptă.

Deoarece în garnizoana Braşov şi în judeţ nu au fost semnalate incidente, iar despre evenimentele de la Timişoara, în unităţile militare nu existau informaţii oficiale, măsurile ordonate au fost interpretate ca necesitate imperioasă, de ridicare a capacităţii de luptă a marilor unităţi şi unităţilor armatei, în vederea prevenirii pericolului unei agresiuni iminente din exterior.

În perioada 18-20 decembrie 1989, în toate unităţile aparţinând M.Ap.N. din municipiul şi judeţul Braşov, s-au desfăşurat activităţi de asigurare materială şi de verificare şi punere în stare de funcţionare a tehnicii din dotare.

În ziua de 21 decembrie 1989, începând cu orele 8⁰⁰, în întreprinderile din municipiul Braşov şi Sfântu-Gheorghe s-au iniţiat unele mişcări de protest împotriva conducerii de partid şi de stat, iar în jurul orelor 13⁰⁰ s-au format coloane de manifestanţi care au pornit spre centrul oraşului.

La orele 8⁰⁰, gl.mr. Florea. Ion, ca urmare a precizărilor făcute în cadrul teleconferinţei din ziua de 20 decembrie 1989, referitoare la subordonarea tuturor comandanţilor de garnizoană primilor secretari ai C.J.P. şi a încercării lui Pană Gheorghe şi a primului secretar de judeţ de a subordona unităţile militare, a raportat despre aceasta, pe cale ierarhică, prin comandantul A. 1 ministrului apărării naţionale, care i-a ordonat telefonic: „Executaţi numai ordinele mele!”.

Tot la această oră, col. Popescu Gheorghe, comandantul Şcolii Militare de Ofiţeri, aflat la sediul C.J.P., a fost solicitat de primul secretar, Preoteasa Petre, să trimită la C.J.P. 200 militari pentru pază. Acesta, a raportat la rândul său C.A.A.T.-ului, care la orele 13⁰⁰, a primit aprobare telefonică de la gl.col. Mocanu Mircea, comandant al C.A.A.T., să constituie 2 subunităţi de nivel companie, pe care să le deplaseze la C.J.P. Braşov. Subunităţile respective au fost înarmate cu armamentul individual şi muniţie de război (o jumătate unitate de foc) şi au primit ordin să ocupe un dispozitiv circular de apărare, în jurul clădirii C.J.P. înapoia diapozitivului realizat de trupele specializate ale M.I. existente deja la acest obiectiv.

La orele 13⁰⁰ (21 decembrie 1989) din zonele industriale şi din împrejurimi au început deplasarea către centrul municipiului Braşov coloane de manifestanţi, care scandau lozinci împotriva conducerii de partid şi de stat. În acest context, primul secretar Petre Preoteasa a solicitat gl.mr. Forea Ion să intercepteze şi să oprească coloana de manifestanţi de la I.C.A. Ghimbav.

La orele 13¹⁰, de la comandamentul U.M. 01107 Braşov, s-a transmis telefonic la unităţile subordonate să se distribuie muniţie militarilor de la subunităţile de intervenţie.

La orele 14⁰⁰, cu aprobarea verbală a ministrului apărării naţionale, gl.mr. Florea Ion, a ordonat ca 2 subunităţi din U.M. 01199 Ghimbav (125 militari şi 4 autocamioane) să intervină pe comunicaţia Ghimbav-Braşov pentru a împiedica intrarea în oraş a coloanelor de manifestanţi plecate de la I.C.A. Ghimbav. Subunităţile respective au ajuns la locul indicat, după ce coloana principală trecuse de acesta. Celelalte grupuri izolate de muncitori au fost lăsate să treacă. Ulterior, coloana de muncitori a pătruns în oraş şi s-a deplasat pe mai multe artere de circulaţie către centru, la ea ataşându-se şi alţi cetăţeni. Nu au fost înregistrate incidente între militari şi demonstranţi.

La orele 14⁰⁰ dispozitivul unităţilor militare aparţinând M.Ap,N., a fost realizat.

Între orele 15³⁰-23⁰⁰, coloanele de muncitori de la Uzinele de Autocamioane şi de Tractoare s-au adunat în zona C.J.P. fapt ce a determinat apelul urgent al primului secretar, prin care solicita, să se intervină cu forţe sporite, pentru dublarea dispozitivului de apărare creat de miliţie şi securitate.

În jurul orelor 17⁰⁰. pe baza aprobării comandamentului A.l., gl.mr. Forea Ion a ordonat aducerea în garnizoana Braşov a câte 2 companii de la U.M. 01199 Ghimbav şi U.M. 01090 Predeal, care împreună cu efectivele trimise de Şcoala Militară de Ofiţeri, au totalizat 456 militari cu armamentul individual şi muniţie de război (o unitate de foc) şi care au ocupat dispozitiv, în zona sediului C.J.P. şi a Consiliului Popular Municipal.

La orele 17⁰⁰ coloana de demonstranţi de la I.C.A. Ghimbav, care începuse deplasarea spre Braşov la orele 13⁰⁰, au ajuns în zona Modarom în apropierea sediului C.J.P., încercând să forţeze cordonul format din militari de la M.I. şi M.Ap.N. ocazie cu care 1 militar din unitatea de securitate a executat foc de avertisment, determinând pe manifestanţi să renunţe la forţarea cordonului de protecţie. Nu au fost înregistraţi morţi sau răniţi.

Până la orele 23⁰⁰-24⁰⁰, treptat, numărul demonstranţilor din faţa C.J.P. s-a redus aici rămânând doar câteva sute de persoane. Nu au fost înregistrate alte incidente.

Comandanţii de unităţi au ordonat rămânerea efectivelor în dispozitiv, interzicându-se totodată executarea focului, chiar şi a celui de avertisment. Au fost luate măsuri de hrănire şi odihnă a efectivelor prin rotaţie, pe locurile unde se găseau.

În cursul nopţii de 21 spre 22 decembrie 1989, manifestanţii s-au retras în totalitate. Cu ordinul primului secretar al C.J.P., comandantul U.M. 01107 Braşov a ordonat trecerea la odihnă mai puţin 2 plutoane de elevi. Până dimineaţa nu s-au înregistrat evenimente deosebite.

În ziua de 22 decembrie 1989, demonstranţii din majoritatea întreprinderilor, încep din nou să se regrupeze. Primul secretar a C.J.P. cere refacerea urgentă a dispozitivului de apărare precizând totodată, „…să nu se facă uz de armă împotriva demonstranţilor…!”

La orele 07¹⁵, şeful de stat major al U.M. 01107, lt.col. Dumitru Popescu Ionel, a avut o convorbire telefonică cu ministrul apărării naţionale, acesta atrăgându-i atenţia, că M.Ap.N. să nu facă uz de armă împotriva manifestanţilor, decât în situaţia când obiective militare sau alte obiective în pază, sunt atacate. Ordinul a fost transmis la unităţi, gl.mr. Florea Ion a informat despre acest ordin pe primul secretar al C.J.P. şi pe Pană Gheorghe .Ca urmare a acestui ordin, comandanţii au dispus scoaterea încărcătoarelor cu muniţie arme şi păstrarea lor în gentile port-încărcător. Subunităţile au reocupat dispozitivul. Nu s-au produs incidente. Manifestaţia avea un pronunţat caracter paşnic. Populaţia din piaţa centrală a început să ofere militarilor ţigări, flori şi alimente.

La orele 11²⁰, prin Nota telefonică nr. 197, semnată de comandantul C.A.A.T. gl.col. Mocanu Mircea, Şcoala Militară de Ofiţeri a primit ordin de dezangajare a efectivelor aflate în contact cu manifestanţii. Această notă telefonică a fost completată la orele 11⁵⁰ cu ordinul de retragere în cazărmi, ordin transmis de comandantul A.l comandantului U.M. 01107 Braşov.

Între orele 09³⁰-12³⁰, (22 decembrie 1989) la posturile de radio şi TV au fost anunţate succesiv, moartea gl. Milea, proclamarea „stării de necesitate” pe tot teritoriul ţării şi apoi fuga cuplului Ceauşescu, (ora 12⁰⁶).

La orele 12³⁰, gl.col. Mocanu Mircea comandantul C.A.A.T., a ordonat telefonic ca militarii aflaţi în dispozitiv la C.J.P „să rămână pe loc şi să nu facă uz de armă. La audierea informaţiilor transmise prin radio şi TV, demonstranţii au pătruns masiv în sediul C.J.P. şi C.P.M.

La orele 12⁴⁰, la comandamentul A.l şi de la C.A.A.T. s-a primit din nou ordin de interzicere a focului, inclusiv a celui de avertisment.

Majoritatea efectivelor de militari aparţinând M.Ap.N. au fost retrase din central oraşului, iar în jurul orelor 14³⁰-15⁰⁰ au ajuns în totalitate în unităţile de origine. (Documentar M.Ap.N. S/2036/R din 13.02.1992, Anexa 552/1992, fila 4).

La orele 14³⁰, s-a primit Nota telefonică nr. 37, semnată de gl.lt. Ilie Ceauseşcu, prin care s-a ordonat trecerea la aplicarea măsurilor impuse de „starea de necesitate” şi executarea ordinelor venite de la comandantul suprem. S-au luat unele măsuri, îndeosebi pe linia pazei şi apărării unităţilor militare, fără a se aplica integral planurile prevăzute pentru această situaţie. Această notă telefonică a fost urmată de nota telefonica nr. 38 şi 39, care stabileşte ca ordinele să fie executate numai la comanda ministrului apărării naţionale.

Determinaţi de modul cum a acţionat armata în Braşov de autoritatea acesteia, precum şi de pericolul existenţei unor elemente răuvoitoare, mai multe sute de cetăţeni s-au adunat în faţa U.M. 011107, au format o delegaţie de 10 persoane, care au solicitai gl.mr. Florea Ion să primească funcţia de preşedinte al noului organ al puterii revoluţionare din judeţul Braşov.

În jurul orelor 15⁰⁰-15³⁰, un grup de manifestanţi au ocupat prin forţă sediul Inspectoratului Judeţean al Securităţii, de unde au sustras o parte din muniţia şi armamentul existente acolo. Şeful securităţii, lt.col. Bucur Claudiu, care se afla în sediu, a comunicat comandantului U.M. 01107 situaţia creată.

La orele 17⁰⁰ lt.col. Dumitru Popescu Ionel a raportat gl.mr. Florea că de la comandamentul A.l s-a primit o comunicare telefonică privind trecerea Securităţii în subordinea M.Ap.N.

Gl.mr. Florea Ion împreuna cu o grupă de ofiţeri şi o gardă de 17 militari s-a deplasat la sediul Securităţii, a ordonat constituirea unei grupe operative, care a asigurat paza acesteia, dublând cu  militari M.Ap.N. garda M.I. existentă. În sediu, erau circa 50 lucrători de securitate, sub conducerea lt.col. Bucur Claudiu, iar în afara sediului numeroşi cetăţeni agitaţi manifestau împotriva securităţii. Spiritele au fost potolite, în urma discuţiilor purtate de gl.mr. Florea cu manifestanţii, care au durat până la orele 19⁰⁰. În sediul Securităţii a rămas un grup restrâns de cetăţeni civili, care au colaborat cu militarii pentru paza şi apărarea acestuia.

La preluarea sediului Securităţii, au fost sigilate încăperile, a fost luat în primire personalul prezent, armamentul şi muniţia acestuia şi a fost organizată paza. Fostul şef al securităţii locale, lt.col. Bucur Claudiu a raportat că din sediu lipseau cca.40 lucrători, care se găseau în misiune din dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Ulterior, parte din aceştia au început să se adune la sediu, începând cu ziua de 23 decembrie 1989.

Activitatea de investigare şi preluare a armamentului aparţinând fostei Securităţi s-a desfăşurat cu dificultate în perioada cuprinsă între 25 decembrie 1989-15 ianuarie 1990, neputând fi recuperate în final un număr de 2 pistoale mitralieră şi 7 pistoale Carpaţi.

Încăperile cu arhiva au fost sigilate cu sigiliul gl.mr. Florea fără a fi inventariate, rămânând în această situaţie până pe data de 12 aprilie 1990, când a fost predată numai prin schimbarea sigiliului, lt.col. Spineanu Gheorghe din M.Ap.N., care fusese numit la comanda structurilor fostei securităţi din judeţ. Din 22 decembrie 1989 până la data predării, nu s-a umblat la documentele de arhivă ale Securităţii.

La orele 17⁰⁰-17³⁰, în fostul sediu al C.J.P. s-a constituit un nucleu al organelor locale de conducere revoluţionară, în fruntea căruia a fost ales gl.mr. Florea Ion. Cu această ocazie, s-a hotărât ca Armata să asigure paza sediului. În acest scop, din ordinul gl.mr. Florea Ion, au fost aduse în garnizoană efective din U.M. 01199 Ghimbav (24 cadre şi 260 militari în termen), U.M. 01090 Predeal (10 cadre si 236 militari în termen) şi U.M. 01028 Halchiu (10 cadre şi 99 militari în termen), care între orele 18¹⁵– 19³⁰ au constituit un dispozitiv de apărare, în zona centrală a oraşului.

Între orele 20³⁰-21³⁰, în dispozitivul de apărare a fostului sediu al C.J.P. a intrat şi o companie de militari cu termen redus, de la Şcoala Militară de Ofiţeri.

La orele 21³⁰, a fost ales primul Consiliu judeţean al F.S.N., care, prin gl.mr. Florea Ion ca preşedinte, a luat măsuri de pază şi apărare a obiectivelor importante din municipiul Braşov (Fabrica de Pâine, Poligrafia, Depozitul C.L. Cristianu, Casa Armatei, Poşta). În afara efectivelor deja existente în dispozitiv, pentru aceste misiuni, au mai fost destinate 2 subunităţi de la Şcoala Militară de Ofiţeri şi de la U.M. 01090 Predeal.

În faţa sediului C.F.S.N. au rămas câteva sute de persoane, numărul acestora crescând însă în timpul nopţii de 22 spre 23 decembrie 1989.

În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, o parte din cetăţenii aflaţi în faşa sediului C.F.S.N.-ului, sub influenţa zvonurilor şi comunicatelor transmise prin radio şi TV au pătruns în clădire şi împreună cu civilii aflaţi în interior, au spart magazia unde se păstra armamentul Gărzilor Patriotice şi sub pretextul sprijinirii militarilor din dispozitivul de apărare, au sustras armamentul existent.

În ziua de 23 decembrie 1989, orele 2³⁰ la depozitul Apărării Civile apărat de o grupă de militari dintr-un  pluton aparţinând U.M. 01181, s-a deschis primul foc de armă, de avertisment, asupra unei maşini Dacia 1300 de culoare albă, care nu s-a supus somaţiei şi a dispărut în întuneric. Asupra maşinii s-a executat şi o rafală de foc automat, fără ca aceasta să se oprească. (Dosar 158/P/1990, vol. 5, fila 487, verso).

La orele 2⁴⁰, din parcul central al oraşului, sau după unele opinii dinspre Modarom, s-a executat foc asupra unui grup de cetăţeni, iar persoane rămase neidentificate au executat foc de armă, din diferite direcţii, asupra sediului C.F.S.N. Personalul din dispozitivul de pază a reacţionat prin foc spontan fără comandă asupra clădirilor aflate în apropiere. Militarii din dispozitivul de apărare au executat foc la comandă, asupra locurilor de unde s-a observat foc la gura ţevii, indicându-se obiectivul, tipul tragerii, mărimea înălţătorului, precum şi momentul declanşării focului. Din ordinul gl.mr. Florea, dispozitivul de apărare a fost întărit cu încă o companie de la U.M. 01090 Predeal.

Începând cu orele 3⁰⁰, pe fundalul schimburilor intense de focuri, în condiţii de întuneric, stress şi lipsă de informaţii despre situaţia reală, precum şi a zvonurilor care circulau cu referire la existenta teroriştilor, s-au înregistrat primii morţi şi răniţi, atât din rândul populaţiei civile cât şi al militarilor. Schimbul de focuri a încetat către orele 6³⁰, odată cu ivirea zorilor.

La orele 8⁰⁰, din ordinul gl.mr. Florea Ion, a fost trimis la Poligrafie, pentru apărarea acestui obiectiv, un pluton de la Şcoala Militară de Ofiţeri, format dintr-un ofiţer şi 24 militari.

Între orele 9⁰⁰-18⁰⁰, demonstranţii s-au retras din faţa sediului C.F.S.N., prilej cu care s-a realizat restructurarea dispozitivului de apărare şi s-au luat măsuri pentru apărarea Poştei, restaurantului Parc clădirii Modarom, clădirii Rectoratului, liceului Unirea şi a unei vile de pe str. Ecaterina Varga.

Începând cu ora 12⁰⁰, au fost trimise subunităţi pentru întărirea apărării sediului Direcţiei Agricole, Telefoanelor, hotelului Capitol, magazinului Universal, etc.

Până către orele 24⁰⁰, au continuat schimburi sporadice de focuri între subunităţile aflate de pază la obiectivele militare şi economice şi elemente neidentificate. Până la data de 23 decembrie 1989, orele 24⁰⁰ au fost rănite 41 cadre militare, elevi şi militari în termen, iar 9 au decedat.

În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, la sediul C.F.S.N., s-a constituit o grupă operativă formată din ofiţeri ai U.M. 01107 condusă de gl.mr. Florea Ion ajutat de col. Lupu Ion comandantul U.M. 0391 pentru coordonarea tuturor acţiunilor din garnizoană. Unităţile au trecut la reorganizarea detaşamentelor aflate în dispozitivul de apărare a unor obiective din oraş. De asemenea, au fost trimise subunităţile de intervenţie în zonele unde au fost semnalate focuri sporadice de armă.

Starea de derută creată s-a datorat şi existenţei unor semnale vizuale, declanşate în diferite zone ale oraşului. În dimineaţa zilei de 24 decembrie 1989, la orele 5³⁰, gl.mr. Florea Ion a ordonat trimiterea a 2 plutoane de la Şcoala Militară de Ofiţeri (4 ofiţeri şi 48 elevi) pentru paza Depozitului C.L. Cristian şi a unei grupe de cadre şi militari în termen la Casa Armatei.

Până la orele 24⁰⁰, au mai fost sesizate focuri sporadice de armă în diferite zone ale oraşului.

S-a continuat strângerea armamentului şi a muniţiei de la populaţia civilă. De asemenea, a fost recuperat o parte din armamentul şi muniţia sustrase de la sediul fostei Securităţii şi sediul fostului C.J.P. în ziua de 22 decembrie 1989.

În zilele de 25-31 decembrie 1989, în garnizoană nu au mai fost semnalate incidente în care să fie implicate unităţile militare aparţinând M.Ap.N.

S-a continuat asigurarea ordinii publice în municipiu şi judeţ de către subunităţi aparţinând M.Ap.N. împreună cu forţele de Poliţie şi luptători din Gărzile Naţional constituiţi în patrule mixte.

S-a ordonat retragerea eşalonată a subunităţilor care asigurau paza în diferite puncte din oraş.

Începând cu 29 decembrie 1989, efectivele unităţilor militare din garnizoana Braşov şi din judeţ au trecut la desfăşurarea normala a programului de instrucţie.

 

7.5.2. Descrierea acţiunilor Gărzilor Patriotice în perioada 16-31 decembrie 1989 (din raportul întocmit de M.Ap.N.)

Conform ordinului telefonic al Statului Major Central, din 17 decembrie 1989, orele 24⁰⁰, începând cu 19 decembrie 1989 au fost înarmaţi luptătorii din patrulele mixte, organizate în comun cu miliţia.

În afara activităţii de patrulare, muniţia si armamentul erau depozitate într-o magazie la Miliţia municipiului Braşov, de unde erau distribuite pe bază de semnătură, de către grupa de reparat armament la plecarea în misiune. Muniţia s-a distribuit în săculeţi sigilaţi conţinând câte 10 cartuşe.

Odată cu victoria revoluţiei în ziua de 22 decembrie 1989, orele 14¹⁵ şeful de stat major al G. P. a ordonat ca, atât cadrele cât şi luptătorii să predea armamentul şi muniţia aferentă, activitate care s-a desfăşurat până către orele 20⁰⁰.

În aceeaşi zi la orele 22⁰⁰, conform ordinului preşedintelui C.P.S.N., au fost aduşi de la I.A. Braşov 24 luptători cu misiunea de a păzi şi apăra etajul 3 al clădirii fostului sediu al C.J.P.. Acestora li s-a distribuit câte 1 puşcă tip Z.B. şi 10 cartuşe. De menţionat că la parter şi etajul 1 erau subunităţi de la V.M., iar la etajul 2 erau elevi ai Şcolii Militare de Ofiţeri Braşov.

În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989. ora 2⁴⁰. în urma deschiderii focului în zona centrală a oraşului, la ordinul gl.mr. Florea Ion, locţiitorul şefului de stat major al G.P. ordonă distribuirea armamentului şi muniţia pentru apărarea principalelor obiective din municipiu şi judeţ.

Armamentul şi muniţia a fost distribuită pe bază de semnătură individuală, în registrele de procese-verbale pentru armament şi de distribuire a muniţiei pentru trageri.

Statul Major al G.P. a ridicat în data de 19 decembrie 1989, 319.000 cartuşe, de calibru 1.62, de  la U.M. 01881, din care a distribuit 61.560. Au mai fost distribuite unor delegaţi ai diferitelor unităţi economice diverse cantităţi de muniţie (calibre diferite), de la U.M. 01107, U.M. 0l88l, U.M. 1893, U.M. 01199, U.M. 01090, U.M. 01028, U.M. 0104I, U.M. 0391 Zărneşti, Victoria.

Au fost sustrase, prin spargerea magaziei de armament a foştilor activişti P.C.R. aflată în sediul C.J.P. următoarele cantităţi de armament şi muniţie: 100 pistoale calibru 7.62, model 1933; 30 pistoale mitralieră calibru 62, model 1963; 9.805 cartuşe calibru 7.62 mm scurt; 2.446 cartuşe calibru 7.62 mm cu glonţ obişnuit pentru pistol şi pistol mitralieră.

Spargerea magaziei a fost săvârşită în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989. după orele.2⁴⁰, de către persoane civile ce se găseau în sediul C.J.P.

De asemenea, la solicitarea mulţimii, au fost distribuite, unor persoane civile, pe bază de buletin sau legitimaţie de serviciu, armament şi muniţie din depozitul de armament al G.P. din cazarma Bartolomeu aparţinând U.M. 01107.

În acest sens, şeful magaziei de armament şi muniţie din cazarma Bartolomeu declară: „…în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, am primit ordin de la şeful cazărmii Bartolomeu, de a distribui armament şi muniţie, la solicitările populaţiei civile, care se adunase în număr mare la poarta cazărmii şi scandau << vrem armament, daca nu ne luăm singuri >>. În baza ordinului primit verbal şi sub presiunea populaţiei, am început să distribui armament şi muniţie pe bază de buletin de identitate sau orice altă legitimaţie, fără a avea timp să întocmesc vreo evidenţă pe serii de armament distribuit şi număr de cartuşe distribuite.”.(Dosar 190/P/1990, vol. l,pag. 335)

Armamentul şi muniţia din magaziile Gărzilor Naţionale au fost distribuite numai luptătorilor echipaţi în uniformă, constituiţi în subunităţi, odată cu plecarea în misiuni şi care au fost restituite la înapoiere. Din armamentul aflat în gestiunea G.N. nu s-au constatat lipsuri.

Armamentul sustras din magazia foştilor activişti, aflat în gestiunea U.M. 02573 Braşov a fost recuperat, mai puţin 1 pistol calibru 7.62, model 1933.

Acţiunile G.P. s-au desfăşurat astfel: în ziua de 22 decembrie 1989, orele 15¹⁰, 1 ofiţer însoţit de 2 luptători a participat la extragerea de probe de la acumularea Tărlung, pentru verificarea zvonului potrivit căruia apa era otrăvită. Misiunea a fost executată, zvonul neconfirmându-se. În aceeaşi zi, un pluton de la întreprinderea Electroprecizia Săcele a primit misiunea de a asigura paza barajului şi a lacului de acumulare Tărlung. La această misiune şi-a adus contribuţia şi 1 pluton de V.M. de la U.M. 01107, organizând în acest scop un sistem de pază mixt sub comanda unui ofiţer activ.

La orele 1515, şeful de stat major al G.P. din judeţ a trimis un detaşament de luptători de la I.C.A. Ghimbav, în sprijinul subunităţii de V.M. pentru a asigura paza şi apărarea arhivei M.I. Luptătorii nu erau înarmaţi.

La ora 15⁴⁵, şeful se stat major a ordonat directorilor principalelor întreprinderi din municipiul Braşov să preia comanda G.N. şi să treacă la organizarea pazei şi apărării propriilor obiective, cu luptători înarmaţi fără muniţie. Acelaşi ordin a fost transmis ofiţerilor instructori din municipiul Făgăraş şi oraşele Codlea, Râşnov, Zărneşti, Victoria şi şefilor de state majore (ofiţeri în rezervă) din oraşele Săcele, Predeal şi Rupea.

La orele 16⁰⁰, s-a ordonat trecerea la paza şi apărarea centralei telefonice din sediul C.J.P. cu 2 luptători înarmaţi fără muniţie.

La orele 18³⁰, pe fondul zvonurilor care circulau prin mijloacele telefonice, s-a ordonat întreruperea legăturilor suspecte din centrala telefonică a sediului.

În jurul orei 20⁰⁰, în baza ordinului şefului de stat major au fost luate măsuri de trimitere a 24 luptători, pentru apărarea sediului G.N.

La orele 22⁰⁰, sunt distribuite luptătorilor sosiţi 20 puşti Z.B. şi câte 10 cartuşe şi se trece la organizarea dispozitivului de apărare.

În ziua de 23 decembrie 1989, orele 0⁰⁰, se iau măsuri de organizare a cooperării cu subunităţile de V.M. şi cu cele aparţinând Şcolii Militare de Ofiţeri.

La orele 2¹⁵, 1 subofiţer împreună cu 2 luptători, iau în primire paza şi apărarea fostului garaj al C.J.P.

La orele 2⁴⁰, în urma deschiderii focului în zona centrală a oraşului, la ordinul gl.mr. Florea Ion, locţiitorul şefului de stat major ordonă distribuirea muniţiei luptătorilor care asigură paza şi apărarea principalelor întreprinderi şi obiective din municipiul Braşov şi din judeţ.

La orele 6⁰⁰, locţiitorul şefului de stat major ordonă pregătirea pentru luptă a unui T.A.B., existent la I.A. Braşov, avându-se în vedere sesizările primite potrivit cărora în zona Tâmpa existau grupuri de terorişti.

Concomitent, cu un grup de voluntari din detaşamentul P.T.A.P., se trece la cercetarea zonei cartierului Răcădău, masivul Tâmpa, releul TV şi la realizarea unui dispozitiv de apărare a acestuia.

La orele 9⁰⁰, s-a primit ordin pentru organizarea pazei şi apărării E.G.C.L. şi obiectivelor acesteia (rezervoarele de apă).

La orele 12⁰⁰, şeful de stat major al G.P. ordonă, plt.adj. Mitri Ilie, să distribuie muniţie întreprinderilor care aveau armament în dotare.

La orele 13⁵⁴, şeful de stat major al G.P. ordonă şefului de stat major al întreprinderii Hidromecanica să ia măsuri de organizare a pazei pasajelor din centrul civic.

În acelaşi timp, şeful de stat major al G.P. ordonă mr. Panait Săndel să cerceteze, descopere şi nimicească paraşutiştii semnalaţi în zona 1.A, Braşov (poligonul de antrenament pentru luptă din localitate) şi din zona Tâmpa (la Iepure).

La orele 14⁴⁰, se ordonă alarmarea gărzii de la I.C.R.A., concomitent cu luarea măsurilor de reţinere şi cercetare a celor 6 persoane suspecte semnalate a exista în zona Bartolomeu. Misiunea a fost îndeplinită, informaţia însă dovedindu-se falsă.

La orele 15⁰⁰, din ordinul şefului de stat major al G.P., I.C.A. Ghimbav, trebuia să trimită luptători înarmaţi pentru apărarea releului de televiziune Tâmpa, utilizând în acest scop 1 elicopter. Misiunea nu a putut fi executată, întrucât la I.C.A. Ghimbav nu exista 1 elicopter disponibil, cele existente fiind deja în misiuni.

La orele 15⁵⁴, o grupă de pistolari de la I.A. Braşov a intervenit în zona Gemenii unde se semnalase acţiunea unor terorişti, care trăgeau în blocurile adiacente.

La orele 16²⁰, în urma unei informaţii potrivit căreia în colonia 1 Mai-Vulcan se trage, şeful de stat major a ordonat plutonului de intervenţie din comună să cerceteze zona, informaţia dovedindu-se falsă.

In jurul orei 17⁴⁵. întreprinderea Metrom intervine cu 1 subunitate pentru apărarea Spitalului Judeţean şi Maternităţii.

Între orele 17⁴⁵ până către orele 21⁰⁰, au fost luate măsuri de verificare a unor informaţii, ce atestau existenţa unor terorişti şi acţiuni teroriste în zona Noua, în diferite clădiri de pe b-dul Victoriei, în gara Bod, precum şi în alte zone ale oraşului.

La orele 21³⁰, a fost transmisă Nota telefonică nr.1, a statului major şi G.N cu următorul conţinut: „Începând cu data prezentului ordin, statele majore de localităţi precum şi toate G.P. se vor subordona Comitetului Judeţean de Salvare Naţională şi vor lua următoarele măsuri:

1. Organizarea şi executarea pazei întreprinderilor, instituţiilor si obiectivelor.

2. Organizarea cu U.M. şi organele de miliţie fidele, patrule mixte pentru prevenirea actelor de vandalism, terorism şi de altă natură, pentru asigurarea ordinii şi liniştit publice şi a unei discipline muncitoreşti fermă.

3. Executaţi în continuare grupe operative la toate statele majore de localităţi, pentru asigurarea continuităţii conducerii.

4. Luptătorii destinaţi  executării misiunilor vor fi echipaţi în ţinută fără armament. Rapoartele vor fi transmise în continuare la orele ordonate”.

În ziua de 24 decembrie 1989, orele 8⁰⁰, s-a transmis tuturor unităţilor economice din municipiu şi din judeţ, ordinul de a se raporta despre starea şi existentul în armament şi muniţie, cantităţile consumate, morţii, răniţii, persoanele reţinute şi capturile făcute. S-a ordonat, de asemenea, strângerea armamentului şi muniţiei aflate asupra civililor din sediul C.J.P..

La orele 11⁰⁰, şeful de stat major al G.P. ordonă maiorului Panait de la I.A. Braşov să organizeze o ambuscadă cu o companie de puşcaşi la podul Dârste pentru a captura un grup de transportoare A.B.I., ce se deplasau din direcţia Predeal. Misiunea s-a desfăşurat pe durata a 48 de ore, informaţia s-a dovedit falsă.

La orele 14⁰⁰. în urma informaţiei potrivit căreia de la cabana „Iepure”, un grup de terorişti execută foc asupra cartierului Valea Cetăţii, s-a intervenit de la I.C.A. Ghimbav pentru a trimite 1 elicopter în cercetare. Concomitent, de la 1.A. Braşov, a fost trimis 1 pluton de G.P. pentru cercetarea zonei. Informaţia s-a dovedit falsă.

La aceeaşi oră, s-a primit Ordinul Telefonic nr.2, de la statul major central care prevedea:

1. Luptătorii G.P. vor apară şi executa în continuare paza întreprinderilor şi altor obiective importante, acţionând obligatoriu în uniformă, cu armament şi muniţie.

2.Luptătorii care îndeplinesc misiuni, vor fi verificaţi cu cea mai mare atenţie, de către ofiţerii din cadrul M.Ap.N. şi statele majore judeţene.

3.Statele majore judeţene ale G.P., vor conduce nemijlocit activităţile şi răspund de îndeplinirea lor, în cele mai bune condiţii.

Ordinul a fost transmis integral municipiilor şi oraşelor.

La orele 18³⁰, s-a ordonat instituirea la podul Hărmanului, începând cu orele 22⁰⁰, a unui filtru format dintr-un ofiţer şi 4 luptători. Ordinul nu fost executat.

În zilele de 23 şi 24 decembrie 1989, G.P. din municipiul Braşov au acţionat folosind şi T.A.B.-uri pentru executarea unor misiuni. Astfel, au îndeplinit misiuni în zona Bartolomeu Gară – Şcoala Militară de Ofiţeri, zona rafinăria Braşov – intersecţia b-ul Vlahuţă cu str. Hărmanului şi în zona blocurilor de pe calea Bucureşti, str. Toamnei, Spitalul Judeţean, precum şi în zonele sediul F.S.N., Poşta Centrală, cartier Noua, poalele Tâmpei, cartierul Valea Cetăţii, Grupul şcolar I.A.Braşov. Echipajele erau comandate de ofiţeri din Comisia Specială a 1.A. Braşov şi 6 luptători.

În ziua de 25 decembrie 1989, se aflau în misiune pentru paza şi apărarea obiectivelor din care făceau parte, 6 companii, 8 plutoane de puşcaşi şi 2 grupe de luptători aparţinând G.P.

Începând din ziua de 26 decembrie 1989, din ordinul gl.mr. Florea Ion, G.P. au preluat paza unor obiective din cadrul municipiului Braşov.

De la aceeaşi dată, nu s-au mai semnalat în municipiul Braşov şi localităţile judeţului focuri de armă.

În perioada 27 decembrie 1989-10 ianuarie 1990, conform Ordinului Telefonic nr.3, din 26.12.1989 al statului major central, subunităţile din G.P. au trecut la paza şi apărarea obiectivelor din care proveneau.

În această perioadă, s-au consumat, numai în municipiul Braşov, unde au avut loc schimburi de focuri, 37.273 cartuşe cuprinzând în această cantitate şi muniţia sustrasă şi cea distribuită în unităţile militare din judeţ.

De menţionat că în această perioadă, nu au fost recuperate un număr de 45.273 cartuşe. Au fost capturate de la persoane civile 1 pistol mitralieră şi un pistol automat de tip Stecikin. Posesorii acestor arme au fost predaţi la C.J.P.S.N. Totodată, în ziua de 24 decembrie 1989, luptătorii din G.P. Bran au reţinut pe numitul Gheorghe Pană însoţit de 5 persoane înarmate.

Au fost ucişi 2 luptători ai G.P., respectiv Fontana Victor Constantin, împuşcat în spate de către o persoană civilă în apropierea magaziei de armament din C.J.P. a foştilor activişti P.C.R., în timp ce executa ordinul de a recupera armamentul aflat asupra persoanelor civile din sediu şi Stanciu Ovidiu, împuşcat în zona teatrului Dramatic şi decedat pe 04 ianuarie 1990, în spital.”

Au fost răniţi 3 luptători ai G.P., 2 în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 şi 1 pe 24 decembrie 1989, în timp ce executau misiuni de însoţire şi pază a obiectivelor.

 

7.5.3. Acţiunile Trupelor de Securitate (din raportul Jandarmeriei)

În perioada 16-21 decembrie 1989, subunităţile subordonate Unităţii 28 Securitate, executau misiuni permanente de pază şi apărare, a 24 obiective, dislocate pe întreg teritoriul judeţului Braşov, de pază şi ordine în municipiile Braşov şi Sfântu Gheorghe şi de gardare a trenurilor de marfă specializate la Regionala C.F.R. Braşov.

În ziua de 17 decembrie 1989, orele 08⁰⁰ unitatea a trecut la aplicarea măsurilor instituite în Situaţia de alarmare nr. 2, din Ordinul M.I. nr. 0230/73 punându-se accent pe pregătirea suplimentară a efectivelor, pentru executarea cu răspundere a misiunilor încredinţate.

În după-amiaza aceleiaşi zile la orele 19³⁰, din ordinul D.S.S. se introduce ALARMA DE LUPTĂ, trecându-se la pregătirea tuturor subunităţilor pentru a fi în măsură să execute noi acţiuni, suspendându-se tragerile, aplicaţiile şi convocările de pregătire.

În ziua de 18 decembrie 1989, orele 12²⁵, din ordinul comandantului Trupelor de Securitate, se introduce „Starea de necesitate”.

În zilele 19 decembrie 1989 şi 20 decembrie 1989, unitatea executa programul pregătirii de luptă şi politice şi se îndeplineau misiunile permanente.

Până în ziua de 21 decembrie 1989, orele 13⁰⁰, unitatea nu a executat nici o activitate sau misiune în afara reşedinţei municipiului Braşov şi a localităţilor unde erau dislocate celelalte efective din paza şi apărarea obiectivelor.

În ziua de 21 decembrie 1989, orele 12⁴⁰, unitatea a fost alarmată de către gl.mr. Zagoneanu Gheorghe, şeful I.J.M.I. Braşov, care a ordonat dislocarea a 2 rezerve de intervenţie la:

– compania Metrom cu 100 militari în termen, pentru a interzice afluirea spre centru a muncitorilor de la IA. Braşov;

– parcul Tractorul 100 militari in termen, pentru interzicerea afluirii spre centru a muncitorilor de la întreprinderile Tractorul şi Rulmentul.

Dispozitivul a fost realizat la orele 14⁰⁰. Unitatea a primit, de asemenea, ordin să oprească părăsirea I.C.A. Ghimbav de către muncitori, în care sens, a deplasat în zonă 3 plutoane. Dat fiind amploarea organizării muncitorilor şi hotărârii acestora a se deplasa spre centrul municipiului, subunităţile au rămas în autobuze şi nu au intervenit în desfăşurarea evenimentelor.

La orele 14⁰⁰, rezerva dispusă în parcul Tractorul a primit ordin să oprească în cartierul Bartolomeu pătrunderea manifestanţilor dinspre I.C.A. Ghimbav. Contactul a fost realizat la nodul de peste râul Ghimbăşel. După aproximativ 30 minute de tratative şi executarea de „foc de avertisment”, subunităţile s-au retras şi au permis afluirea manifestanţilor.

La orele 16⁰⁰, din ordinul gl.mr. Zagoneanu Gheorghe, se trece la realizarea unui dispozitiv de închidere, în jurul fostului Comitet Judeţean de Partid.

Trupele de Securitate au primit următoarele responsabilităţi:

– sector 1: între liceul Unirea şi complexul comercial de pe str. N.Balcescu. cu 5 plutoane;

– sector 2: între str. Republicii şi parcul Central, cu 2 plutoane;

– sector 3: între restaurantul Cina şi parcul Central, cu 4 plutoane.

În această acţiune, unitatea a cooperat cu forţe de la Şcoala Militară de Ofiţeri şi de la Brigada de Vânători de Munte, ambele aparţinând M.Ap.N.

În jurul orelor 16⁵⁰ unitatea a primit ordin de la comandantul Trupelor de Securitate, să nu se tragă asupra oamenilor, iar focul de avertisment să se execute în situaţii deosebite sau când efectivele sunt atacate.

Subunităţile au rămas în acest dispozitiv până în ziua de 22 decembrie 1989, orele 14⁰⁰, perioadă în care s-a desfăşurat şi manifestaţia paşnică a cetăţenilor din Braşov.

În ziua de 21 decembrie 1989, orele 07³⁰, au început să afluiască spre centru, mii de persoane care au manifestat în mod paşnic în faţa Comitetului Judeţean. În acest timp nu a avut loc nici un incident între forţele de ordine şi manifestanţi. Subunităţile de securitate au primit ordin să nu folosească sub nici o formă armamentul şi muniţia.

Până în ziua de 23 decembrie 1989, orele 03³⁰, subunităţile de securitate nu au fost angajate în acţiuni în sprijinul Revoluţiei.

În ziua de 23 decembrie 1989, orele 03³⁰, este solicitată o companie de securitate pentru  respingerea atacului asupra sediului F.S.N., declanşat din hotelurile Capitol şi Modarom. Compania trebuia să realizeze un dispozitiv, după cum urmează:

– 1 pluton între Comitetul Judeţean şi hotelul Parc;

– 1 pluton în parcul Central în apropierea Consiliului Municipal;

– 1 pluton în rezervă la Poşta Centrală.

La ajungerea subunităţii la hotelul Turist, s-a ordonat debarcarea şi s-a trecut la realizare dispozitivului. La puţin timp s-a deschis foc asupra subunităţii din hotelul Parc, Poştă, Biserică şi Şcoala Interjudeţeană. Folosind acoperirile naturale, subunitatea s-a retras în curtea Poştei Centrale, fără pierderi şi fără să deschidă focul. Cu mare greutate s-a luat legătura cu un ofiţer din M.Ap.N., stabilindu-se măsuri de cooperare. Asupra subunităţii de securitate s-a mai executat foc din hotel Capitol şi hotel Parc, verificarea ulterioară stabilind că în aceste zone, erau forţe loiale Revoluţiei, dar care nu fuseseră înştiinţate de sosirea altor forţe cu care să coopereze.

Către orele 12³⁰-13⁰⁰, s-a reuşit coordonarea acţiunilor tuturor subunităţilor existente în zona centrală.

Unitatea de securitate a mai fost solicitată să acţioneze cu următoarele forţe:

– la orele 09⁰⁰, cu 15 militari în termen, pentru apărarea complexului turistic Cetate. Aceştia au rămas în dispozitiv până pe 27 decembrie 1989, orele 10⁰⁰, când au fost retraşi  în cazarmă;

– tot la orele 09⁰⁰, 50 militari în termen, în zona dealului Cetăţii-Universitate care au cercetat diferite locuinţe, garaje, pivniţe ale unor cetăţeni presupuşi suspecţi;

– în ziua de 23 decembrie 1989, orele 04⁴⁵, au fost solicitate 2 A.B.I.-uri care urmau să intervină asupra unor elemente teroriste ce acţionau cu „foc” din clădirea liceului Unirea. Deşi unitatea a solicitat să fie anunţate efectivele armatei ce acţionau în zonă, acest lucru nu s-a realizat în totalitate, astfel că A.B.I.-urilc au fost primite cu „foc” în faţa casei de modă Modarom împrejurare în care au fost răniţi frt. Baboi Gabriel şi sld. Negru Gavril. Orientarea membrilor echipajelor care nu au ripostat cu „foc” a dus la evitarea unui accident tragic;

– în jurul orelor 14³⁰, s-a primit ordin ca 50 militari în termen din forţele de Securitate-Miliţie să identifice şi să captureze elemente teroriste ce acţionau în zona spitalului Tractorul şi a parcului adiacent. La sosirea în zona ordonată, s-a constatat că de fapt aici acţionau persoane civile înarmate, ce executau foc din proprie iniţiativă, în direcţii diferite şi care puneau grav în pericol securitatea cetăţenilor. Acţionându-se cu tact, aceştia au fost determinaţi să predea armamentul şi muniţia aferentă, la depozitele de unde fuseseră  ridicate.

În perioada 23 decembrie 1989, orele 21⁰⁰, la 27 decembrie l989, orele 10⁰⁰ în cooperare cu o subunitate M.Ap.N., respectiv V.M. şi Şcoala Militară de Ofiţeri, s-a acţionat în zona centrală a oraşului, cu 5 detaşamente, pentru a depista elementele teroriste, a sprijini noile organe ale puterii locale la primirea, depozitarea, paza şi distribuirea ajutoarelor din străinătate. Totodată s-au luat în pază Rafinăria, întreprinderea de Unelte şi Scule, au fost verificate barăcile din Triajul C.M.J., gara Braşov, precum şi apartamente „suspecte”. Au fost reţinuţi 180 cetăţeni înarmaţi, care au fost conduşi spre C.M.J. pentru a preda armamentul.

Începând cu data de 27 decembrie 1989, orele 10⁰⁰, toate subunităţile Trupelor de Securitate au fost retrase în cazărmi, dispozitivul de supraveghere şi paza în municipiu, fiind asigurat de către militari aparţinând M.Ap.N.

În ziua de 22 decembrie 1989, orele 19⁰⁰, Trupele de Securitate au trecut în subordinea M.Ap.N. colaborând şi cooperând cu armata pentru îndeplinirea misiunilor comune.

În concluzie, efectivele Trupelor de Securitate din garnizoana Braşov, nu au desfăşurat acţiuni represive asupra revoluţionarilor, au fraternizat cu aceştia în 22 decembrie 1989, orele 13⁰⁰, iar ulterior, au acţionat pentru consolidarea cuceririlor revoluţionare, pentru asigurarea pazei şi apărării tuturor obiectivelor încredinţate şi pentru menţinerea ordinii şi liniştii în localităţi. (Documentar Comandament Trupe de Jandarmi, nr. S/140127 din 1S.03.I99I).

 

7.5.4. Principalele acţiuni desfăşurate de organele de Miliţie (raport al M.I.)

Pentru siguranţa activităţilor ce s-au derulat la nivelul fostei conduceri de partid şi de stat, în prima parte a lunii decembrie 1989, în conformitate cu planul de măsuri întocmit în acest scop de comanda M.I., codificat „Orient 89”, organele de miliţie din judeţul Braşov, au intensificat măsurile pentru păstrarea ordinii şi liniştii publice, prin constituirea de patrule mixte, în componenţa cărora mai intrau militari din trupele de Securitate-Miliţie şi membrii ai G.P şi pentru securitatea sediilor proprii. Concomitent, s-au continuat activităţile curente de prevenire, de combatere a stării infracţionale şi de deservire a populaţiei pe linie judiciară, economică, cercetare penală, circulaţie, pază-ordine, evidenţa populaţiei şi cazier judiciar.

În cadrul misiunilor menţionate mai sus, lucrătorii de la serviciul Circulaţie, au sesizat prezenţa pe teritoriul judeţului, în special în municipiul Braşov, a numeroşi turişti sovietici, ce se deplasau cu autoturisme în echipaje de 2-3 bărbaţi, evitau cazarea şi se concentrau în zone şi locuri strategice. Despre această situaţie, au informat pe şeful Inspectoratului Judeţean al M.I., în vederea luării de măsuri pe linie de securitate.

Ca urmare a teleconferinţei din după-amiaza zilei de 17 decembrie 1989, în jurul orelor 19⁰⁰, din ordinul ministrului de interne, a fost alarmat întregul efectiv al Miliţiei judeţului Braşov, ocazie cu care a dispus măsuri de întărire a pazei sediilor proprii, de prevenire a acţiunilor de dezordine şi dezarmare, din partea unor elemente turbulente şi agresive.

Deoarece în toată această perioadă nu s-au semnalat incidente sau astfel de acţiuni, nu s-a impus intervenţia subunităţilor sau formaţiunilor de Miliţie.

Din momentul declanşării manifestaţiilor din municipiul Braşov, respectiv ziua de 21 decembrie 1989, orele 12⁰⁰, au fost retrase la sediu toate patrulele şi cadrele aflate în serviciu, cu excepţia agenţilor de circulaţie, care au desfăşurat sarcini specifice şi a plutonului de intervenţie, format din 30 ofiţeri şi subofiţeri, menţinut în dispozitivul de apărare al fostului C.J.P. până în data de 22 decembrie 1989, orele 12⁰⁰ când toţi militarii au revenit în unităţile proprii.

Menţionăm că din ordinul fostului şef al I.J.M I. Braşov, gl.mr. Zagoneanu Gheorghe, în zilele de 21 şi 22 decembrie 1989, între orele 14³⁰-19³⁰ şi respectiv 9³⁰-12³⁰, 2 ofiţeri criminalişti au efectuat filmări video, în zona centrală a municipiului Braşov, de la etajul 5 al clădirii Modarom. După executarea misiunii, cei 2 ofiţeri s-au reîntors la unitate, predând casetele cu înregistrările făcute.

In ziua de 22 decembrie 1989, orele 12¹⁵ s-a primit prin radiograma nr.S/65809 ordinul fostului locţiitor al şefului I.G.M., gl.mr. Câmpeanu Romeo, de a nu se folosi armamentul din dotare şi nici alte forme de violenţă împotriva muncitorilor care demonstrează şi de a se preveni pătrunderea în sedii şi dezarmarea cadrelor. Ca urmare, între orele 14⁰⁰-15⁰⁰, când în faţa sediului Miliţiei judeţene s-au adunai peste 1000 de manifestanţi, după discuţiile purtate de fosta conducere cu aceştia, s-a format o delegaţie a demonstranţilor, care a verificat toată clădirea şi a constatat că în incinta nu se aflau reţinuţi din rândul manifestanţilor. Pe parcursul acestei activităţi, între lucrătorii de miliţie şi demonstranţi, nu s-au produs incidente.

După ocuparea sediului C.J.P. de către demonstranţi, ofiţerii şi subofiţerii subunităţilor si formaţiunilor de Miliţie au trecut de partea Revoluţiei.

În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, lucrătorii acestei instituţii nu au părăsit sediul.

Din ordinul noii conduceri constituite la nivelul judeţului, începând cu ziua de 23 decembrie 1989, ofiţerii şi subofiţerii de Miliţie, au participat la apărarea unor obiective de interes major, executarea de misiuni directe ori în cooperare, pentru capturarea unor persoane suspecte de acţiuni teroriste, conducerea, respectiv însoţirea unor coloane de autovehicule care transportau produse de primă necesitate, executarea de activităţi de patrulare şi control în cadrul barajelor instituite în interiorul şi la intrările din toate localităţile judeţului, reluarea activităţilor de pază generală în elemente de serviciu mixte.

Cercetările întreprinse de organele Procuraturii Militare Braşov şi mărturiile depuse de unii dintre participanţii la evenimente au confirmat faptul că, nici o subunitate sau grupare de Miliţie nu a desfăşurat activităţi care să conducă la reţinerea, rănirea sau omorârea manifestanţilor.

La efectuarea inventarierii armamentului şi muniţiei din dotare, s-a constatat că nu lipsea nici o armă şi că au fost consumate 197 cartuşe cal. 7,62, de un număr de 10 lucrători, în apărarea bazinelor de apă potabila ale municipiului Braşov.

 

7.5.5. Probleme rezultate din declaraţiile şi documentele privind aplicarea planului unic de intervenţie pentru restabilirea şi menţinerea ordinii publice

Consideraţii privind aplicarea Planului Unic de Intervenţie

În dosarul Procuraturii Militare Braşov nr.212/P/1990 s-a încercat în mod timid şi neconvingător, stabilirea unor dovezi împotriva celor care au hotărât întocmirea unui plan special, de intervenţie în cazul unor manifestaţii publice, care aduc atingere unor obiective de importanţă politică sau economică. Dosarul a fost fundamentat pe baza declaraţiilor unor personalităţi politice şi cadre militare ale M.I. şi M.Ap.N., precum şi pe unele confruntări, constatându-se numeroase contradicţii.

Procuratura Militară Braşov, prin dl. col. de justiţie Cenţiu Ioan, dispune „neînceperea urmăririi penale privind întocmirea planului de împiedicare a manifestanţilor (ce demonstrau n.n.) pentru victoria revoluţiei care râmânând în faza de acte pregătitoare, nu este incriminată de lege” concluzie cu care Comisia nu se declară întru totul de acord.

Cercetarea, aşa cum rezultă din studierea cauzei, s-a desfăşurat unilateral şi  nu a avut în vedere întreaga problematică a evenimentelor şi gradul de implicare a celor vizaţi în activitatea de conducere şi coordonare a măsurilor ce aveau ca scop împiedicarea manifestărilor anticomuniste şi anticeauşiste.

Cu ocazia teleconferinţei din seara zilei de 17 decembrie 1989, la care au fost prezenţi membrii Comitetului Judeţean de Partid şi ai Consiliului Judeţean de Apărare, Ceauşescu a dispus, cităm: „Apărarea strictă la sediile comitetelor de partid, unităţi economico-sociale, cămine studenţeşti. Se vor forma colective din lucrători ai aparatului de partid şi de stat, gărzile patriotice, formaţiuni de tineret. Se vor intensifica controalele, mai ales în timp de noapte.

Se menţin în vigoare toate măsurile transmise comitetelor judeţene de partid în perioada premergătoare Congresului al XIV-lea … este stare de necesitate! Am dat ordin să se tragă; se somează şi dacă nu se supune, se trage, (s.n,). Începând de azi, unităţile de M.I., trupele de securitate, grăniceri vor purta armament de lupta, inclusiv gloanţe. Cu respectarea regulamentului şi normelor legale potrivit legilor ţării, dar oricine atacă un ofiţer sau  soldat să primească ripostă. Fără nici un fel de justificare. Umanism nu înseamnă pactizare cu duşmanul! Umanismul înseamnă apărarea integrităţii socialismului, a independentei României. Toate unităţile sânt în stare de alarmă şi în această situaţie şi cu armamentul de luptă din dotare, inclusiv muniţia. Unităţile de motorizate (??) merg cu armamentul uşor din dotare. Oricine încearcă o manifestaţie, este somat, arestat şi apoi stăm de vorbă, oricine intră în sediul comitetului judeţean de partid, sparge neamuri, să fie tratat ca atare.

Imediat să fie chemaţi toţi comandanţii şi să nu mai aşteptaţi de la Bucureşti alte dispoziţii.(s.n.)

A doua problemă: trebuie neapărat ca gărzile muncitoreşti să fie bine pregătite şi dacă se apelează la ele să meargă cu armamentul bine verificat: să se discute foarte serios în toate unităţile economico-sociale, în învăţământ, în facultăţi, trebuie să se adopte poziţie fermă faţă de oricine, faţă de orice încercare de manifestare antisocialistă…”.

Urmare a celor transmise, încă din seara respectivă, sub directa conducere a primului secretar al Comitetului Judeţean de Partid, Petre Preoteasa, s-a trecut la executarea acestor dispoziţii, activitate confirmată şi prin declaraţiile celor care au asigurat-o.

Astfel, Petre Preoteasa arată că: „după încheiere (a teleconferinţei n.n.), generalul Zăgoneanu (fostul şeful Inspectoratului Judeţean Braşov n.n.) a raportat că au primit ordinele pe linia M.I. şi vor acţiona în conformitate, iar generalul Florea loan (fost comandant al garnizoanei Braşov M.Ap.N. n.n.) de asemeni ordinele primite pe linie de armată.

Am cerut să se facă o repartizare a activiştilor pe oraşe şi întreprinderi şi să se meargă în teren pentru a lua toate măsurile în vederea desfăşurării normale a activităţii în întreprinderi, cu accent pe buna aprovizionare cu cele necesare producţiei, iar pentru Direcţia Comercială pentru asigurarea fondului de marfă stabilit.

În zilele următoare, personal m-am ocupat de intrările de produse alimentare din alte judeţe: carne, conserve, ulei, făină. etc.” (Dosar nr. 2I2/P/19W – filele 38 si 39).

Dogaru Gheorghe, fost secretar cu probleme organizatorice, relatează: „Toţi ştiam de teleconferinţa din 17 decembrie 1989, despre situaţia de la Timişoara… şi atunci, în şedinţa Consiliului Judeţean de Apărare, primul secretar Preoteasa a cerut tuturor participanţilor să raporteze măsurile luate cu scopul măririi numărului de patrule mixte cât şi militare, al prevenirii terorismului şi preîntâmpinării dezordinii.

Dintre aceste rapoarte, cred că are o semnificaţie raportul gl.mr. Zăgoneanu, care a arătat că a luat toate măsurile şi că suntem capabili (forţele aparţinând M.I. n.n.), să intervenim şi să dispersăm grupurile, înainte de a ajunge la sediu, cu formaţiile de pompieri şi cu efectivele M.I.” (Dosar nr. 212, fila 54).

Lt.col. Popeea Mircea, fostul comandant al Grupului Judeţean de Pompieri, declară: „În seara zilei de 17 decembrie 1989 am fast chemat de gl. Zăgoneanu care mi-a spus că la Timişoara se trage cu arma şi mi-a cerut să fiu pregătit pentru orice eventualitate” (Dosar nr. 212/P/1990, fila 60 verso).

Evenimentele din noiembrie 1987 au creat regimului totalitar premisa declanşării unor manifestaţii de masă în acest judeţ, situaţie în care pentru preîntâmpinarea lor s-a dispus trimiterea la Braşov, încă din cursul zilei de 17 decembrie 1989 a doi instructori ai C.C. P.C.R., iar în dimineaţa de 18 decembrie 1989 a lui Gheorghe Pană membru al C.C. P.C.R.

După sosire, acesta din urmă a convocat Consiliul Judeţean de Apărare, în cadrul căruia s-au raportat măsurile luate până la acea dată şi ce urmează a se mai executa.

Cu privire la această şedinţă, participanţii declară:

Preoteasa Petre: „S-a raportat de lt.col. Toma (fost şef al Gărzilor Patriotice) că au fost constituite patrule de gărzi care patrulează pe străzi însoţite de un miliţian. La întrebarea pusă de Ghe. Pană, dacă am distribuit muniţie la luptătorii din gărzi, eu am răspuns că nu şi că ne-am gândit, că este mai bine să stea la şeful patrulei, care este lucrător de miliţie. Atunci Ghe. Pană a întrebat la Bucureşti pe Tudor Postelnicu, care a precizat că, peste tot gărzile au primit şi muniţia şi noi nu puteam face altfel. În continuare, gl. Zăgoneanu a informat pe Ghe. Pană şi pe cei prezenţi la şedinţă, de modul în care a fost organizată apărarea, prezentând o hartă privind cooperarea pe sectoare (zone) ale municipiului Braşov între unităţile de securitate, miliţie, gărzi şi armată, arătând că au fost luate şi măsuri de securitate pentru clădirile din jurul sediului judeţenei de partid… După cum îmi amintesc, a susţinut că urmau să instaleze camere de luat vederi pe aceste clădiri. De asemenea. gl. Zăgoneanu spunea ca are asigurat la hotelul Capitol, un apartament sau o cameră în care oamenii de ordine ai securităţii aveau acces şi puteau interveni la nevoie” (s.n.). (Dosar nr. 2I2/P/1990, filele 38 şi 47).

Daogaru Gheorghe – secretar cu probleme organizatorice: „Gl. mr. Zăgoneanu a spus că atât din cele raportate la şedinţă cât şi din măsurile pe care le-a luat personal, poate, asigura Comitetul Judeţean de Partid că sunt luate măsurile de asigurare a securităţii sediului Comitetului Judeţean de Partid inclusiv prin prezenţa organelor de securitate în clădirile învecinate” (s.n.). (Dosar nr. 212 / P / 1990. fila 57).

Col. Joiţa Constantin – comandantul Centrului Militar Judeţean: „În continuare, primul secretar a atras atenţia că toate forţele militare din judeţ, indiferent de ministerul căruia aparţin, inclusiv Gărzile Patriotice şi Apărarea Civilă trebuie să execute ordinele lui, fără a mai aştepta aprobări de la Bucureşti (s.n.). Atunci a intervenit gl Zăgoneanu, care a spus ca tot ce i se subordonează (aparatul I.J.M.L Braşov este gata, să îndeplinească misiunea ce o va primi (s.n.). De asemenea, gl. Zăgoneanu a mai spus, că nu trebuie să ne justificăm la nimeni asupra măsurilor ce le luăm“ (s.n.). (Dosar nr. 212/P/1990, fila 67 verso). De fapt, erau în derulare măsurile stabilite prin planul întocmit la nivel de judeţ, în conformitate cu prevederile ordinului ministrului de interne nr. 02600 din 05 iulie 1988 şi care fusese completat în baza precizărilor făcute cu prilejul asigurării din acest punct de vedere al desfăşurării Congresului al XlV-lea al P.C.R.

De menţionat însă că, forţele aparţinând M.Ap.N. au acţionat numai în baza ordinelor şi aprobărilor date de eşaloanele superioare, respectiv Comandamentul A.l şi C.A.A.T..

Popică Dumitru – şef al secretariatului tehnic: „Toţi comandanţii de unităţi au luat cuvântul şi au prezentat potenţialul material şi uman de carte dispun. (Gl. Zăgoneanu n.n.) a asigurat Comitetul Judeţean al Apărării că dispune de forţe materiale şi umane suficiente pentru a interveni în caz de forţă majoră şi că aceste forţe sunt amplasate conform unui plan bine stabilit” (s.n.). (Dosar nr. 212/P/1990, fila 71). Este vorba de Planul Unic de intervenţie pentru restabilirea şi menţinerea ordinii publice, întocmit potrivit Ordinului M.I. nr. 02600 din 05.07.1988.

Hotărârea conducerilor organelor de partid şi de stat de a interveni cu toate mijloacele coercitive ale regimului totalitar se deduce atât din fondul problemelor discutate cât şi din precizările făcute cu acest prilej de gl. Zăgoneanu Gheorghe; nu s-a manifestat nici un act de dezaprobare.

Cu privire la aceasta, lt.col. Popeea Mircea, comandantul grupului de pompieri declară că: „gl. Zăgoneanu ne-a mai arătat că având în vedere faptul că, toate efectivele militare şi gărzile patriotice sunt înarmate, să fie atentă toată lumea la modal de mânuire a armamentului şi că  dacă va fi nevoie, să se folosească armamentul şi dacă vor fi victime acestea să nu fie lăsate în stradă, ci să fie ridicate şi să fie transportate imediat de la faţa locului (s.n.); toate  cele ce se discută să rămână strict confidenţiale” (Dosar nr. 2I2/P/1990, fila 63).

De asemenea, col. Lupu Gheorghe – comandantul U.M. 0391 trupe de securitate relatează: „După şedinţa Consiliului Judeţean al Apărării a fost convocat la inspectorul şef gl.mr. Zăgoneanu Gheorghe care le-a ordonat ca în caz de intervenţie a forţelor şi mijloacelor, să se folosească armamentul şi muniţia din dotare, să nu se mai acţioneze cum s-a acţionat la Timişoara fără muniţie de război.” (Dosar nr. 212/P/1990 fila 63)

Contrariază însă, în sensul celor prezentate mai sus, poziţia avută în ancheta de gl.mr. Zăgoneanu Gheorghe (inspector şef M.I.), care declara că: „nu s-a hotărât să se tragă direct în demonstranţi”. (Dosar nr.212, fila 26) şi gl.mr. Florea Ioan (M.Ap.N.) care susţine că „nu  s-a pus problema de către nimeni din factorii de răspundere existenţi acolo la acea vreme să se tragă în demonstranţi” (Dosar nr. 212, fila 2).

Din analiza datelor existente în dosar, am tras concluzia că, şedinţa respectiva a fost constituită din doua părţi: una, despre care s-a vorbit mai sus şi cea de a doua, la care a participat un colectiv restrâns format din gl. Zăgoneanu Gheorghe (M.I.), gl. Florea (M.Ap.N.), col Popescu Gheorghe (comandantul Şcolii de Ofiţeri), lt.col. Toma Gheorghe (Gărzi Patriotice), lt.col. Diaconescu Costică (Apărarea Civilă) şi mr. Popeea Mircea (comandantul Grupului de Pompieri). În cadrul acesteia, s-au stabilit în detaliu problemele şi măsurile ce urmau a fi cuprinse în planul comun de acţiune.

Discuţiile purtate între Pană Gheorghe, Preoteasa Petre şi gl.mr. Zăgoneanu în cabinetul primului secretar al Comitetului Judeţean de Partid precum şi cele avute de cei trei ulterior până în ziua de 22 decembrie 1989 prezintă după părerea noastră deosebit interes şi care necesită a fi analizate în detaliu.

Tendinţa de ascundere a gradului de implicare în transpunerea în practică a măsurilor care urmăreau împiedicarea demonstraţiilor, decurge şi din nerecunoaşterea de către gl.mr. Zăgoneanu Gheorghe a existenţei vreunui, citam: „plan de reprimare a demonstraţiilor din Braşov” (Dosar nr. 212, fila 5), precizând în acelaşi timp că „la Inspectorat (M.I. n.n.), în perioada dinainte de revoluţie, nici în timpul ei, nu s-a primit vreo dispoziţie expres scrisă, telefonic sau verbal, pentru mine personal sau un grup restrâns, în legătură cu modul în care să se acţioneze împotriva demonstranţilor sau împotriva persoanelor care ar ocupa sediul” (Dosar nr. 212, fila 9). Omite însă, cu bună ştiinţa să specifice că la acea dată era în vigoare Ordinul M.I. nr.02600/1988, pe baza căruia, la nivelul Inspectoratului Judeţean era întocmit un Plan Unic de Intervenţie în situaţii asemănătoare.

De evidenţiat că Ordinul ministrului de interne nr. 02600/1988 nu avea aplicabilitate asupra forţelor aparţinând  M.Ap.N.

Aşa se explică şi faptul că în ziua de 22 decembrie 1989, orele 08⁰⁰, ministrul apărării naţionale gl. Milea, a ordonat: „Executaţi numai ordinele mele!”.

Totuşi, în acea perioadă, erau continuate măsurile stabilite cu ocazia Congresului al XIV al P.C.R.. Şi de altfel, ce ordine exprese erau necesare când acestea au fost transmise de Ceauşescu la teleconferinţa din 17 decembrie 1989, unde a precizat că „acestea sunt dispoziţiile obligatorii pentru toată lumea!”.

O altă omisiune a inspectorului şef este aceea a implantării unor militari M.I. în clădirile din jurul judeţenei de partid, fapt ce-l neagă la punctul 3 şi 9 filele 8, 9 şi 10 din dosarul nr. 2l2/P/1990: „nu-mi amintesc că în planul Victoria 1989 (23 august) să fi existat măsuri ca anumiţi ofiţeri de securitate, antiterorişti şi de miliţie să fi fost dispuşi în clădiri cu armament şi misiuni în tribună şi nici în alte părţi”, „…nu este real că la Capitol era o camera rezervată…Dispozitivul nostru a fost alcătuit numai din militari în termen dispuşi în piaţa centrală”.

Afirmaţiile sale sunt însă contrazise de către cei care au participat la misiuni de acest gen precum şi de către personalul de serviciu din diferite clădiri: „Pentru mine personal îmi este absolut clar că au avut ofiţeri pe clădirile din centru, iar în hotelul Capitol a existat o întreagă reţea securistă care au deschis foc de diversiune”. (Din declaraţia senatorului Sergiu Nicolaescu).

Cpt. Botea Gheorghe ofiţer de securitate: „Este adevărat că la 23 August 1989, în conformitate cu Planul Victoria 1989, am fost numit din ordin,împreună cu un locotenent al cărui nume nu-l reţin, pe palatul telefoanelor, eu având la mine un binoclu şi cred că am avut şi un pistol din dotare, iar locotenentul puşca cu lunetă carabină (s.n.) pentru a supraveghea modul de desfăşurare a demonstraţiei… Cunosc că pe terasa de la Capitol au mai fost doi ofiţeri al căror nume nu mi-1 amintesc. De asemenea, pe terasa de la hotelul Carpaţi  au mai fost doi ofiţeri pe care nu pot să-i nominalizez, dar toţi am fost trecuţi cu nume grad şi loc în planul de măsuri Victoria 1989” (Dosar nr. 158/P/1990, fila 93).

Mr. Chelaru Vasile – ofiţer de securitate: „În ziua de 21 decembrie (1989 n.n.) cu ocazia importantului eveniment, am fost trimis din ordinul conducerii profesionale împreună cu lt.col. Fusu loan în hotelul Capitol pentru a face înregistrări pe video asupra demonstraţiei ce avea loc în jurul orei 16⁴⁰… În ziua de 22 decembrie, din ordinul aceleiaşi conduceri profesionale, ne-am deplasat la acelaşi hotel Capitol pentru a înregistra video marea demonstraţie, cu mai mulţi colegi.” (Dosar nr. 158/171990, voi. 6, fila 82).

Muşat Marin, ofiţer de securitate: „în ziua de 22 decembrie 1989 când a avut loc manifestaţia anticeauşistă, în jurul orelor 7³⁰, am plecat de la sediu împreuna cu locotenentul Pană Teodor, până la  hotelul Carpaţi, pentru a-l caută pe locotenentul Culcescu Iancu care trebuia să meargă la hotelul Capitol Negăsindu-l la hotelul Carpaţi, am mers la hotelul Capitol unde l-am găsit şi se afla împreuna cu mr. Chelaru Vasile şi mr. David Gheorghe care aveau de executat o misiune de documentare-foto-filmare. De aici, am plecat după circa 45 minute cu toţii, mai puţin David Gheorghe am ieşit pe la subsolul hotelului şi de aici prin restaurantul Poiana în strada Republicii”. (Dosar nr. 158 / P / 1990, vol. 6, fila 169),

Lt.col. Fusu Ioan– ofiţer de securitate: „împreună cu (mr. Clelaru Vasile n.n.), ne-am dus la hotelul Capital la o recepţionera pe care nu o cunosc decât din vedere. Am urcat sus la o cameră, ultima pe colţ, la etajul… (nu se specifică n.n.), s-au făcut câteva secvenţe (cu camera video n.n.), când au apărut demonstranţii…În noaptea de 21 spre 22 decembrie, noaptea, a sunat Bucur (şeful securităţii n.n.) de mai multe ori şi a întrebat de Chelaru. Mi-a spus că trebuie de dimineaţă la 6⁰⁰ să vină să ia din nou camera aceea. Chelaru s-a dus, a luat camera aceea şi pare-mi-se că el cu Muşat Marin şi parcă David George au luat imagini cred că tot de la Capitol”(Dosar nr. 158/P/1990, vol. 6, filele 515, 516).

Lt. Buleandră Dan – ofiţer miliţie: „cu aproximativ 3-4 zile înaintea datei de 21 decembrie 1989, împreună  cu colegul meu lt.maj. Aron Ion, am fost chemaţi de către şeful Inspectoratului Judeţean al M.I. (gl.mr. Zăgoneanu), pentru a constata posibilităţile pe care le avem, de a înregistra evenimente sau actele cu caracter antisocial ce ar putea degenera în manifestări cu participarea populaţiei” (Dosar nr. 158/P/1990, voi 1 fila 584 şi următoarele).

Din declaraţiile lor, rezultă că cei doi ofiţeri, după procurarea materialelor video, din ordinul gl.mr. Zăgoneanu Gheorghe, au executat filmări din clădirea Modarom etajul 5, în zilele de 21 decembrie 1989, între orele 14³⁰-19³⁰ şi 22 decembrie 1989 între orele 9³⁰-12³⁰.

Cpt. Harsa Octavian – ofiţer de securitate: „în data de 22 decembrie, în jurul orei 6⁰⁰ am plecat împreună cu cpt. Dan Gheorghe până la hotel Capitol şi Carpaţi, revenind după aproximativ o oră la sediu” (nu specifică misiunea primită n.n.) (Dosar nr. 158/P/1990, vol. 6. fila 572).

Cpt. Dan Gheorghe – ofiţer de securitate: „în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, m-am deplasat cu lt.col. Mladin Constantin şi mr. Monden Constantin, în obiectivele turistice Carpaţi şi Capitol, pentru o perioada scurtă de timp. În ziua de 22 decembrie 1989, ora 6⁰⁰ m-am deplasat din nou la cele două hoteluri cu cpt. Harsa Octavian, de unde m-am întors la ora 7⁰⁰” (nu se arata misiunea n.n.) (Dosar nr. 158/P/1990, vol. 6, fila 574).

Lt. Mureşan Mircea– ofiţer de securitate: „În data de 20 decembrie 1989, în cursul zilei, am stat în unitate, în afară de timpul când am trecut pe la hotelurile din Braşov, în cursul orelor 10-12 a.m. şi 16-17 p.m. În 21 decembrie 1989, am fost plecat la hotelurile Carpaţi şi Capitol împreună cu cpt. Dan Gheorghe pe la orele 10³⁰ şi am revenit în jurul orelor 12⁰⁰” (nu se arată misiunea n.n.) (Dosar nr. 158/P/1990, vol. 6, fila 590).

Roman Floarea – secretară tehnică la Modarom: „La un moment dat (în ziua de 21 decembrie 1989 n.n.) au intrat în secretariat vicepreşedinta Gogu Genoveva şi fosta secretară de partid Lăcustă Garofiţa care însoţeau doi bărbaţi îmbrăcaţi în civil…Cei doi, şi-au desfăcut genţile şi am văzut că au scos nişte aparate de filmat şi fotografiat spunând că vor să filmeze demonstraţia”. (Dosar nr. 158 / P / 1990, vol.6, fila 550).

Aceste aspecte, coroborează cu declaraţiile unora din cei care au participat la convocarea din ziua de 18 decembrie 1989 şi care confirmă că gl.mr. Zăgoneanu l-a asigurat pe Pană Gheorghe că a luat măsuri de securitate în clădirile din jurul judeţenei de partid, inclusiv prin instalarea de camere de luat vederi.

În ceea ce priveşte planul despre care se pretinde că nu a fost pus în aplicare şi care a fost distrus, acesta a existat şi la întocmirea lui au luat parte începând cu 19 decembrie 1989, gl.mr. Zăgoneanu Gheorghc (M.I). col. Popescu Gheorghe (U.M. 01932 M.Ap.N.), lt.col. Dragnea Iancu (Gărzi Patriotice), lt.col. Diaconescu Costică (Apărarea Civilă), lt.col. Vaida Aurel Cornel (U.M. 01107 M.Ap.N.). mr. Chiru Ion (U.M. 01932), mr. Oprea Gheoghe (M.I.). (Dosar nr. 212/P/1990, pag.3, 7, 17).

De menţionat, NOTA DE RELAŢII, dată de gl.mr. Florea Ioan, colonelului de justiţie Cenţiu Ioan, din care cităm: „…în ziua de 19 decembrie 1989, gl.mr. Zăgoneanu Gheorghe s-a deplasat la sediul V.M şi s-a discutat despre întocmirea unui plan de acţiune privind participarea unităţilor militare aparţinând M.Ap.N. şi M.I. pentru intervenţii în situaţii deosebite. N-a fost de acord (gl.Florea n.n.) cu introducerea unităţilor militare ale M.Ap.N. pentru a participa la stabilirea ordinii publice, întrucât această misiune revine unităţilor de M.I. În urma insistentelor gl.mr. Zăgoneanu Gheorghe care invoca dispoziţia primului secretar, Petre Preoteasa, s-a convenit să se întocmească pe planul municipiului Braşov unele eventuale situaţii de intervenţie, cu precizarea că, unitatea pe care o comandă are aprobare de la M.Ap.N. să participe numai cu 1 pluton şi să intervină numai aprobarea expresă a ministrului respectiv.” (Dosar nr.212/P/1990 din 14.05, pag. 1-3).

Acest plan trebuia să fie o variantă mai detaliată a Planului Unic de Intervenţie pentru restabilirea şi menţinerea liniştii şi ordinii publice, întocmit pe baza Ordinului M.I. 02600 din 05.07.1988, la un număr de peste 70 obiective din judeţ şi a fost realizat la indicaţiile primului secretar Petre Preoteasa. Planul perfect valabil peutru forţele aparţinând M.I., avea ca scop, în baza aprobării preşedintelui Consiliului Judeţean al Apărării, realizarea cooperării forţelor M.I. cu celelalte forţe existente în municipiul şi judeţul Braşov, care însă, acţionau pe baza ordinelor primite de la eşaloanele superioare proprii.  .

Reconstituit din datele furnizate de cei care l-au întocmit, cuprindea următoarele:

I. Zonele de acţiune:

Varianta 1: Comitetul Judeţean de Partid, Comitetul Municipal, Poşta;

Varianta 2: Întreprinderile de Autocamioane şi Metrom;

Varianta 3: Întreprinderile Tractorul şi Rulmentul;

Varianta 4: Complexul studenţesc.

II. Forţe participante:

1. Subunităţi M.I.

2. Forţe M.Ap.N.

3. Gărzi Patriotice.

Aceste forţe erau nominalizate pentru fiecare variantă în parte. Erau prevăzute două grade de urgenţă:

– acţiunea forţelor M.I. şi Gărzilor Patriotice stabilite în plan – pentru blocare şi împrăştiere;

– în cazul în care demonstranţii au trecut de barajele executate de forţele M.I., acţiunea de blocare şi descurajare trebuia continuată de efective aparţinând M.Ap.N.

III. Mod de acţiune

1. Executarea de cordoane de blocare de-a lungul străzilor, pentru împiedicarea deplasării „turbulenţilor” spre centrul municipiului.

2. După blocarea străzilor trebuia să acţioneze plutonul de intervenţie miliţie–securitate pentru împrăştierea demonstranţilor şi reţinerea elementelor cele mai periculoase sau a instigatorilor.

Cu aprobarea şefului Inspectoratului Judeţean M.I. sau la ordinul lui, se puteau folosi, jetul de apă al maşinilor de pompieri şi substanţele lacrimogene.

Folosirea focului şi armamentului din dotare era prevăzut să se execute în situaţii cu totul deosebite şi numai cu aprobarea Comandantului suprem al forţelor armate. (Această aprobare a  fost transmisă de Ceauşescu la teleconferinţa din 17.12.1989 n.n.).

3. Conform celor hotărâte în şedinţa Consiliului Judeţean al Apărării, în situaţia în toate barajele au fost depăşite de demonstranţi, clădirea Comitetului Judeţean de Partid trebuia apărată cu orice preţ.

Conducerea şi coordonarea acţiunilor revenea primului secretar, Petre Preoteasa.

IV. Alte masuri

1. Stabilirea comandamentului central la Comitetul Judeţean de Partid.

2. Punerea efectivelor în stare de luptă.

3. Stabilirea punctelor de adunare şi plecare la acţiune.

4. Stabilirea sistemului de informare al comandamentului central despre evoluţia evenimentelor.

Deoarece au existat unele controverse cu privire la efectivele ce urmau a fi angajate în misiune, având în vedere că încă de la orele 08⁰⁰, ministrul apărării naţionale a ordonat „Executaţi numai ordinele mele!”, planul a fost finalizat în 21 decembrie 1989, după orele 13⁰⁰, fiind întocmit în 5 exemplare, ce au fost predate gl.mr. Zăgoneanu Gheorghe, deci după lansarea evenimentelor din municipiu în aceste momente fierbinţi, ofiţerul nu a mai insistat pentru obţinerea unei simple formalităţi (semnarea/aprobarea planului) şi împreună cu ceilalţi membrii ai comandamentului central au procedat la aplicarea măsurilor stabilite pe baza aprobării organelor lor superioare.

Contrar realităţii, gl.mr. Zăgoneanu Gheorghe, pretinde la punctul 2, fila 7 şi 8 din declaraţia sa aflată la dosar că, cităm: „Înainte de a se finaliza schemele (nu erau trecute încă itinerariile), am hotărât oprirea lucrării şi retragerea ei informând despre aceasta şi pe gl.mr. Florea Ioan. Aceasta s-a întâmplat pe 20 decembrie 1989, deci lucrarea nu a fost finalizată, nu a fost cunoscută de nimeni, în afara celor numiţi….Am  rupt lucrarea încă din 20 decembrie 1989”.

Însă iată ce declară în această privinţă cei doi tehnicieni care au îndeplinit operaţiunea de executare a celor 4 copii ale planului.

Băncila Ioan (Stalul Major al Apărării Civile): „Planurile au fost gata pe data de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 13 când au fost luate de mr. Oprea de la securitate”(Dosar nr. 212/P/199(1, fila 34 verso).

Duilita Dumitru (Stalul Major al Apărării Civile): „Pe data de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 13, planurile au fost guta şi au fost luate de la noi de mr. Oprea”(Dosar nr. 232 / P / 1990, fila 35 verso).

Totodată, mr. Oprea Gheorghe (ofiţer de securitate) relatează că: „Această schemă pe curat, am dus-o d-lui gl.mr. Zăgoneanu, care a discutat-o a doua zi, (22 decembrie 1989, n.n.) cu unii comandanţi care făceau parte din Consiliul Judeţean al Apărării. Schema a fost dată apoi la Apărarea Civilă pentru a fi multiplicată de desenatorii de acolo, în 4 exemplare. Când au fost gata le-am luat, nefiind semnate şi aprobate şi le-am înmânat d-lui gl.mr. Zăgoneanu Gheorghe”. (Dosar nr. 212/P/1990, fila 32).

Faptele şi evenimentele ce s-au derulat în acea perioadă în municipiul Braşov, demonstrează cu certitudine, că măsurile propuse în cadrul planului au fost executate la ordinul celor din Comandamentul Central, care a funcţionat până la data de 22 decembrie 1989, când sediul Comitetului Judeţean de Partid a fost ocupat de revoluţionari. De precizat că până la 22 decembrie 1989, orele 1240, forţele aparţinând M.Ap.N. au acţionat şi au intrat în dispozitive, pe baza ordinelor proprii, chiar dacă acestea au coincis în unele situaţii cu elemente componente ale planului.

Dacă măsurile stabilite nu au avut efectul scontat, aceasta s-a datorat militarilor din dispozitive, care erau dominaţi de aceleaşi sentimente ca şi cele ale revoluţionarilor şi caracterul paşnic al manifestaţiei.

Astfel, Comandamentul Central, prin efectivele aflate în teren, era informat în permanenţă de evoluţia evenimentelor care se desfăşurau în municipiul Braşov (punctul IV din plan).

Întrucât în cursul dimineţii de 21 decembrie 1989 s-au declanşat mişcările de protest în întreprinderi şi s-au format primele coloane de demonstranţi, la solicitarea primului secretar Preoteasa Petre, în jurul orelor 13⁰⁰ subunităţi din trupele de securitate şi pe baza aprobării Comandamentului A.1 şi C.A.A.T. din M.Ap.N. au fost dislocate la Comitetul Judeţean de Partid, probabil conform punctului 1, varianta I din plan.

La ora 12⁰⁰, din ordinul gl.mr. Zăgoneanu  Gheorghe, au fost dislocate subunităţi ale Trupelor de Securitate, la întreprinderea Metrom şi în parcul Tractorul, cu misiunea de a interzice afluirea muncitorilor de la întreprinderile de Autocamioane, Tractorul şi Rulmentul spre centrul oraşului conform punctului I variantele 2 şi 3 din plan.

Nu s-a mai aplicat varianta 4, cu privire la Complexul Studenţesc fiind perioadă de vacanţă.

De reţinut faptul că, existenţa acestui plan (proiect), nu a determinat participarea forţelor aparţinând M.Ap.N. decât în urma aprobării ministrului apărării naţionale, comandanţilor A.1 sau C.A.A.T.

Pentru interceptarea şi oprirea coloanei de muncitori de la I.C.A. Ghimbav, care se deplasau spre centrul municipiului, tot la solicitarea prinţului secretar, gl.mr, Florea Ioan a trimis 2 subunităţi ale M.Ap.N. care au ajuns însă după trecerea acesteia nemaifiind necesară intervenţia.

În acelaşi scop, gl.mr. Zăgoneanu Gheorghe (M.I.) a ordonat unei subunităţi de trupe de securitate să blocheze comunicaţia la podul de peste râul Ghimbăşel. La sosirea coloanei de demonstranţi, militarii din trupele de securitate au tras foc de avertisment pentru a-i determina să se oprească, (punctul III din plan). În urma discuţiilor dintre militari şi civili, aceştia din urmă au fost lăsaţi să-şi continue drumul fără alte incidente.

Evenimentele precipitându-se, la iniţiativa primului secretar, cei doi generali amintiţi mai sus au întărit dispozitivul din jurul clădirii Comitetului Judeţean cu noi forţe M.Ap.N. şi M.I.

În cursul după-amiezii, s-a încercat împrăştierea demonstranţilor masaţi în această zonă prin folosirea forţei, a jeturilor de apă ale maşinilor de pompieri şi chiar prin executarea focului de avertisment, conform punctelor II şi III din plan.

Despre cele petrecute, sunt revelatoare declaraţiile unor persoane care au simţit pe propria piele consecinţele intervenţiei forţelor de ordine.

Irimie loan: „La întoarcere, drumul o fost blocat de scutieri, iar la încercările noastre de a pătrunde printre ei reacţia lor a fost bastoane şi primele focuri de arme automate…Fiind insistenţi şi apropiindu-ne prea mult de scutieri reacţia puterii a fost împrăştierea huliganilor cu tunurile de apă”. (Dosar nr. 158. vol.5, fila 14).

Tigoiu Tiberiu Mihail: „În dreptul pieţei de zarzavat din zona Universal, strada a fost blocată de trupe ale M.I. care umăr la umăr veneau înspre noi, moment în care micul nostru grup s-a întors prin faţa liceului Unirea dar aici drumul a fost blocat de U.S.LA. (trupe de securitate n.n.), care au tras în sus focuri de arma, iar cu bastoanele de cauciuc au lovit câteva persoane. Încercând să manifestam pe strada Nicolae Bălcescu am fost dispersaţi de două maşini de pompieri care au pus în funcţiune tunurile de apă”. (Dosar nr.158, vol.5, fila 24).

Ivascu Emil: „În jurul orelor 15⁰⁰, pe 21 decembrie 1989 s-au tras focuri de avertisment împotriva noastră cu muniţie reală şi am fost loviţi cu bastoane de cauciuc de scutieri şi udaţi cu apă” (Dosar nr. 158, voi. 5, fila 65).

Alungei Gheorghiţă: „Am manifestat prima data în faţa fostului consiliu judeţean pe la orele 14-14³⁰ până la orele 17⁰⁰ când au venit pompierii şi ne-au împrăştiat cu jeturi de apă.” (Dosar nr. 158, vol. 5, fila 71).

Morariu Victor: „După ora 16⁰⁰ cordoanele, mai întâi cele dinspre Unirea iar apoi şi cele dinspre Modarom, au deschis foc de avertisment împotriva manifestanţilor” (Dosar nr.158, vol. 1, fila 121).

Cu toate măsurile luate, văzând că nu s-a realizat dispersarea, primul secretar Petre Preoteasa a încercat o nouă stratagemă şi anume, a solicitat o petiţie care să cuprindă doleanţele demonstranţilor şi prin tergiversări, urmărind eliberarea zonei centrale, lucru  reuşit parţial, dar numai până a doua zi când, centrul oraşului a fost ocupat de mari mase de muncitori.

Despre acest fapt, Tigoiu Tiberiu-Mihai declara că: „în după amiaza zilei de 21.12.1989 cu toate acestea am aşteptat de la ora 19 până aproape de 21. Primarul nu s-a mai întors cu nici un răspuns. Am rămas pe aceeaşi poziţie până după ora 24 când împuţinându-ne, am hotărât să plecam” (Dosar nr. 158, vol. 5, fila 24).

De asemenea, Scorţeanu Viorel arată că: „Seara am intrat la conducerea judeţului cu petiţia, unde am fast primiţi foarte greu, dar răspunsurile au rămas fără rezultat” (Dosar 158, fila 50), iar Mitică Ionel precizează că „Răspunsul primarului a fost următorul: cetăţeni ai Braşovului, mergeţi acasă şi mâine vom discuta la locurile voastre de muncă.” (Dosar 158, vol. 5, fila 53).

Faţă de argumentele prezentate, consideram că se impune reluarea cercetărilor, în dosarul nr. 212/P/1990, de către Procuratura Militară Braşov, pentru elucidarea situaţiei persoanelor şi vizate si determinarea gradului de vinovăţie.

 

7.5.6. Consideraţii privind desfăşurarea evenimentelor la hotelul Capitol

Obiectivul reprezentat de hotelul Capitol prezintă o deosebită importanţă pentru elucidarea evenimentelor derulate în municipiul Braşov, fapt ce impune cercetarea mai detaliată a rolului acestui obiectiv.

Hotelul Capitol este situat în zona centrală a oraşului, fiind amplasat între Modarom şi clădirea Muzeului de Arta, vis-a-vis de C.P.M. Braşov.

Clădirea prezintă 3 căi de acces: una principală, existentă la faţada clădirii dinspre B-dul Eroilor, fostul Bd. Gheorghe Gheorghiu-Dej şi 2 secundare, din care una laterală situată între clădirea hotelului şi muzeu şi cealaltă situată în spatele hotelului, prin care se putea trece în restaurantul Poiana, prin bucătăria restaurantului Capitol, cu acces spre strada Republicii, în apropierea agenţiei de voiaj C.F.R. şi hotelul Postăvarul.

La demisol, între clădirea hotelului Capitol şi Modarom, există o terasă cu acces din cele 2 bucătarii ale restaurantelor Capitol şi Poiana.

În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, precum şi în ziua de 23 decembrie 1989, personalul de serviciu din cadrul hotelului şi restaurantului Capitol, a fost prezent, iar din declaraţiile acestora au rezultat unele date semnificative, ce impun efectuarea  unor cercetări mai detaliate.

Hotelul Capitol, a fost unul din obiectivele din care s-a executat foc asupra forţelor aflate în dispozitivul de apărare, ceea ce a determinat, riposta, cu foc concentrat asupra nivelelor superioare şi a terasei hotelului. În obiectiv au existat încăperi aflate la dispoziţia organelor locale ale puterii şi din declaraţiile unor martori rezultă cu claritate că din aceste camere s-au efectuat acţiuni de filmare sau fotografiere. În unele camere au fost găsite şi tuburi de cartuşe. Din hotel s-au predat sau au dispărut persoane suspecte.

Hotelul Capitol, prin amplasarea şi caracteristicile sale constructive, prezenta un deosebit avantaj în realizarea unor acţiuni cu caracter diversionist şi terorist. Avem certitudinea că din hotel a acţionat cel puţin un grup terorist, format din 5 indivizi, cu semnalmente deosebite, declarate  de martori. Deşi s-au efectuat unele controale, au existat încăperi închise, iar în unele, care erau neocupate, au fost găsite urme proaspete de trecere a unor persoane: aşternuturi răvăşite, mucuri de ţigări, tuburi de cartuşe, etc.). Una din camerele hotelului a fost închiriată de un cetăţean localnic al Braşovului. (Dosar nr. 158/P/I990, vol. I, pag. 316 verso).

În hotel era cazat un număr mare de cetăţeni străini şi români şi, ca urmare, nu se poate stabili dacă în camere nu au avut acces şi alte persoane decât cele cazate. Trebuie lămurit faptul că, în camerele 501, 502 au fost găsite prosoape murdare de sânge, în sensul cercetării tuturor martorilor, inclusiv al şoferului, ce se presupune că ar fi fost rănit în aceste camere. Considerăm necesară recercetarea acestui obiectiv şi datorită faptului că, în zona hotelului Capitol, au fost găsite 10 persoane rănite şi 5 persoane ucise. (Dosar nr. 158/P/I990, vol. 1, pag. 309-351).

Deşi Procuratura Militară a realizat unele cercetări asupra obiectivului denumit hotelul Capitol, acestea s-au efectuat, în special, din exterior, fără a se intra în amănunte referitor la acţiunile desfăşurate în incinta. Martori din exterior au declarat cu certitudine că din unele încăperi s-a executat foc asupra mulţimii sau asupra apărătorilor din dispozitiv. (Dosar nr. 158, vol.5 pag. 2 verso, 4, 52, 126, 127, 129,229,234,236,254,293,307,319,329,378, 440-445, 475, 501, 518, 521-523, 528, 550-562, 568-587, 610; Dosar C.S., nr. l/Bv/1993).

Ca urmare, considerăm că cercetarea detaliată a acţiunilor desfăşurate în perimetrul hotelului Capitol, constituie o pistă deosebit de valoroasă, pentru M.I., S.R.I. şi Procuratură, în dovedirea existenţei unor elemente teroriste, care au acţionat din acest obiectiv. Există un grup de 5, 6  sportive care erau cazate la hotelul Capitol şi care au auzit din camera alăturată voci de bărbaţi şi focuri de armă. Din crâmpeiele de discuţii auzite reieşea faptul că persoanele menţionate aşteptau indicaţii de la superiorii lor. Din păcate nu am avut suficient timp să urmăresc aceasta pistă .(Din declaraţiile senatorului Sergiu Nicolaescu).

 

7.5.7. Consideraţii cu privire la acţiunile desfăşurate în municipiul şi judeţul Braşov în perioada 16-3l decembrie 1989

Derularea pe mai multe căi a unui plan de dezinformare, la care şi-au adus contribuţia şi posturile de radio şi televiziune naţionale şi străine, a determinat crearea unei stări de tensiune, de surescitare şi stress, care pe fondul frigului, întunericului şi al oboselii, ca şi a erorilor în conducerea şi coordonarea diverselor forţe participante au făcut posibilă declanşarea, în noaptea de 22 spre 23 decembrie, a unor adevărate dueluri de foc, soldate cu pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale.

Înarmarea unor persoane, a căror corectitudine şi competenţă erau necunoscute şi care au făcut uz de armă, fără comandă, din proprie iniţiativă, neavând o subordonare precisă, a făcut posibilă producerea unor accidente şi provocarea unor reacţii de ripostă, din partea unor grupuri de combatanţi.

Aducerea eşalonată a forţelor în dispozitiv fără a se putea organiza o cooperare strânsă cu forţele existente în apărare, precum şi lipsa unui sistem de legătură protejat la imixtiuni din afară şi la dezinformare, a determinat apariţia unor regretabile erori. Totodată, diversitatea de forţe, imposibilitatea realizării unei conduceri unice a operaţiunilor de apărare a obiectivelor, a lipsei unor semnale unice de conducere şi înştiinţare, au produs panică şi dezordine oferind posibilitatea apariţiei unor erori.

Instruirea insuficientă a unor militari, abia sosiţi de la munci din economie sau proaspăt încorporaţi, ca şi a unor luptători din Gărzile Patriotice, coroborate cu zvonurile care circulau nestingherite, cu referire la pericolul ce ameninţa revoluţia, a provocat creşterea stării de tensiune şi a suspiciunilor.

O situaţie neelucidată încă, dar în curs de cercetare, constă în faptul că, deşi era declarată „Stare de necesitate”, respectiv „Alarmă de lupta”, conducerea Securităţii judeţului Braşov, susţine că a dispus trimiterea la domiciliu a personalului subordonat, însă din data de 22 decembrie 1939, orele 11⁰⁰. Acest lucru nu corespunde realităţii, având în vedere că la luarea în primire a sediului Securităţii de către M.Ap.N., aici se afla o parte din personal, iar alţi 40 lucrători, se găseau în misiune.

Este posibilă existenţa unor elemente contrarevoluţionare, diversioniste, care au profitat de situaţia creată, procedând la aplicarea unui plan de intoxicare cu zvonuri false a militarilor şi a revoluţionarilor şi care au acţionat pentru creşterea confuziei, crearea nesiguranţei, practicând acţiuni de omucidere şi determinând în fond, reacţia în lanţ, de ripostă. Rămâne inexplicabil, cum cei trei potenţiali terorişti, care au acţionat contra revoluţionarilor şi militarilor au decedat toţi în condiţii discutabile.

La destabilizarea situaţiei din această zonă au avut-o şi turiştii sau alte persoane infiltrate, care au staţionat sau tranzitat în special municipiul şi judeţul Braşov în acea perioadă. Profesionalismul cu care au acţionai aceştia, în sensul dezinformării, diversiunii şi a războiului electronic, au contribuit major la crearea derutei, panicii şi nesiguranţei, oferind posibilitatea declanşării unui război civil pe fondul căruia „se impunea” intervenţia militară din exterior.

Considerăm necesar ca Parlamentul Romanici, să dispună reluarea unor cercetări efectuate de către organele competente din municipiul Braşov, pentru a lămuri acele pete albe, care planează încă, asupra acţiunilor desfăşurate în acea perioadă.

În acest sens, în cazul Braşovului, se desprind următoarele:

1. Începutul acţiunilor revoluţionare a fost declanşat în dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989 de grupurile de muncitori aparţinând marilor uzine ale oraşului pe fondul nemulţumirilor generate de gravele lipsuri materiale existente la acea dată. Acţiunile revendicative, aveau un caracter nonviolent, iar cererile emise, exprimau hotărârea muncitorilor şi a altor pături sociale de a acţiona pentru înlăturarea de la conducerea statului a cuplului dictatorial ceauşist, democratizarea vieţii sociale şi îmbunătăţirea condiţiilor, respectarea demnităţii umane.

2. Starea de violenţă, de panică şi nesiguranţă au avut la bază un plan dinainte stabilit, pus în aplicare de cetăţeni autohtoni şi străini, care au proliferat pe lângă acţiuni de diversiune armată şi un întreg arsenal de zvonuri şi informaţii false.

3. Forţele de represiune şi Armată au fost scoase din cazărmi pe baza ordinului comandantului suprem, iniţial, cu scopul de a împiedica constituirea grupurilor şi coloanelor muncitoreşti, a interzice afluirea acestora către centrul oraşului, a împrăştia şi descuraja grupurile de manifestanţi, iar ulterior, după răsturnarea dictaturii, pentru a asigura protecţia populaţiei şi a obiectivelor importante din municipiu împotriva acţiunilor diversionist-teroriste, pentru a asigura victoria Revoluţiei române.

4. Greutăţile obiective în realizarea unei conduceri unice şi a unui sistem de cooperare viabil, a lipsei de legături de transmisiuni între diferitele categorii de forte, a determinat apariţia unor erori, soldate cu pierderi regretabile de vieţi omeneşti.

5. Distribuirea de armament unor persoane necunoscute (care nu aveau instruire militară), obţinerea prin efracţie a unor categorii de armament de către unii cetăţeni (chiar copii), a căror identitate şi bune intenţii erau totalmente necunoscute, şi faptul că, aceştia acţionau independent, în afara oricărui sistem de conducere, coordonare şi control, a făcut posibilă crearea, în anumite momente, a unei stări de confuzie şi dezordine, greu de stăpânit.

6. Instruirea insuficientă a unor categorii de  militari în termen, (proaspăt încorporaţi sau abia sosiţi de la munci din economie), luptători din gărzile patriotice ca de altfel şi nivelul redus de pregătire militară a unor cetăţeni, care au primit sau au sustras muniţie şi armament, au permis săvârşirea unor erori soldate cu pierderi de vieţi omeneşti.

Spre deosebire de Timişoara sau Bucureşti, Braşovul a evitat confruntările violente între manifestanţi şi militari, dar nu a scăpat de diversiunile organizate.

 

7.6. Evenimentele desfăşurate în municipiul Constanţa

În perioada 16-22 decembrie 1989, în municipiul Constanţa şi în general în întreaga Dobrogea nu au avut loc manifestări populare semnificative. Totuşi, în această perioadă Comandamentul Marinei Militare a adoptat toate măsurile ce se impuneau a fi luate în baza indicativelor de alarmă primite de la M.St.M., inclusiv scoaterea navelor aflate în serviciul de luptă în porturi şi redislocarea lor pe mare şi pe fluviu. Concomitent, au fost luate măsuri de organizare şi trimitere de patrule pe principalele căi de acces ale oraşului, cu misiunea de a preîntâmpina şi eventual a limita unele acţiuni revendicatorii. Concomitent, în conformitate cu specificul muncii, organele de securitate şi miliţie ale municipiului şi judeţului, au luat măsuri specifice.

În ziua de 22 decembrie 1989, orele 12⁰⁶ după fuga lui Ceauşescu, populaţia din municipiul Constanţa a ieşit spontan pe străzi, în grupuri mari, îndreptându-se spre centrul administrativ al oraşului unde şi-a exprimat bucuria şi speranţa în înlăturarea completă şi irevocabilă a dictaturii.

Parte din revoluţionari au pătruns în sediile organelor de partid şi de stat locale, iar în jurul orelor 14³⁰-15⁰⁰ au pătruns în sediile Miliţiei judeţene, municipale şi cel al Securităţii. Totuşi, după ce în prima fază s-a dialogat civilizat cu demonstranţii aflaţi în faţa sediului miliţiei judeţene, în jurul orelor 14⁰⁰ un grup de circa 1.000 persoane, prin distrugerea porţii de acces a autovehiculelor şi escaladarea gardului, au pătruns în curtea interioară şi au procedat la aplicarea de lovituri cu butuci din lemn în gratiile şi ferestrele de la arest, reuşind să le disloce, permiţând eliberarea celor 113 reţinuţi şi arestaţi preventiv pentru diferite motive.

Totodată, din curtea Miliţiei judeţene au fost sustrase două autoturisme şi o autodubă TV prevăzute cu staţii de emisie-recepţie. De asemenea, au distrus mai multe autoturisme ce se găseau în incinta instituţiei.

În jurul orelor 15⁰⁰, tot prin utilizarea forţei, un grup de manifestanţi au pătruns în sediul miliţiei municipale (nouă cadre de miliţie au fost molestate şi rănite grav). Începând din jurul orelor 16⁰⁰, o grupă de 40 revoluţionari au asigurat paza sediilor miliţiei, până la preluarea lor de către Comandamentul Marinei Militare.

După orele 14³⁰, în aceeaşi zi, în baza notei telefonice nr.38 şi 39 transmise de la M.Ap.N., efectivele militare ce patrulau în diferite zone ale oraşului au fost retrase în cazărmi, iar la orele 15¹³, navele de gardă ce executau serviciul de patrulare au fost rechemate în porturile de dislocare.

În baza ordinului eşalonului superior Comandamentul Marinei Militare, în jurul orelor 18⁰⁰ a preluat controlul asupra Inspectoratului Judeţean al M.I. (securitate, miliţie) inclusiv a brigăzii de Securitate.

La luarea în subordine a comandamentului de securitate s-a constatat prezenţa în sediu a 50% din efectivele de cadre, celelalte conform declaraţiilor celor prezenţi, se aflau la domiciliu. Cu acest prilej s-a luat sub pază armamentul şi muniţia existentă în sediu.

În această zi, întreaga conducere militară a garnizoanei Constanţa a fost preluată de Comandamentul Marinei Militare.

Începând din după amiaza zilei de 22 decembrie 1989, unităţile militare din garnizoană au avut de îndeplinit numeroase misiuni cu referire la asigurarea pazei şi apărării obiectivelor militare, administrative şi economice din oraş, observarea radiotehnică şi vizuală a litoralului, cercetarea şi supravegherea raioanelor maritime şi a zonelor platformelor de foraj marin, controlul traficului în portul Constanţa şi Midia precum şi verificarea plajelor şi a traficului rutier.

Între orele 16⁰⁰-17⁰⁰ în urma unei consfătuiri cu directorii de întreprinderi din municipiul Constanţa s-a instituit paza militară asupra unor obiective civile, destinându-se în acest scop importante efective militare. În aceste acţiuni au fost angajaţi şi luptători din gărzile patriotice şi revoluţionari. Totodată, s-a reluat acţiunea de patrulare pe principalele străzi ale oraşului.

Începând cu noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, acţiunile militare s-au executat în contextul unei agresiuni  psihologice materializate prin creşterea bruscă a cantităţii de informaţii şi zvonuri alarmante cu privire la existenţa şi acţiunile unor grupuri teroriste, contaminarea apei potabile, încercări de distrugeri a unor lucrări de artă, obiective economice, acţiuni de minaret a unor nave în rada portului, încercări de debarcare a unor importante forţe, distrugerea platformelor de foraj maritim etc.

Sursa acestor informaţii era exterioară unităţilor de marină, având în vedere şi simplul motiv că, personalul acestora se găsea încazarmat terestru sau pe mare şi nu aveau să cunoască zvonurile ce circulau în oraş.

Toate aceste informaţii au impus luarea unor măsuri suplimentare, inclusiv ordinul de deschidere a focului la apariţia unor mijloace aeriene sau navale, neplanificate şi necunoscute.

Astfel, în această noapte artileria de coastă a deschis foc asupra unor ţinte aeriene ce zburau la mare înălţime. Acelaşi lucru l-au făcut şi dragoarele maritime şi vânătoarele de submarine, acestea din urma deschizând focul cu armamentul de bord asupra unor ţinte aeriene care au survolat portul Midia, la înălţimea de peste 6.000 m.

În cursul zilei de 23 decembrie 1989, Comandamentul Marinei Militare a luat sub pază şi sediul releului TV de la Topologu, precum şi alte obiective de importanţă locală deosebită.

Între orele 03³⁰ şi 09⁰⁰, vedetele torpiloare au executat cercetare şi supraveghere navală şi aeriană pe mare între Mangalia şi Neptun.

Au fost luate măsuri deosebite de apărare a platformelor de foraj maritim prin scoaterea în mare a unor nave dragoare de radă şi a unui vânător de submarine.

În ziua de 23 decembrie 1989, pentru cercetarea litoralului a falezei Constanţa-Mangalia au fost ridicate în aer elicoptere de cercetare. Asupra acestora, persoane neidentificate, în special din autoturisme şi autofurgonete, au deschis foc de armă automată.

În seara aceleiaşi zile s-a încercat nimicirea unei ţinte aeriene, descoperită prin aparatura radar, ridicându-se în aer un avion de cercetare-interceptare. Misiunea nu a avut un rezultat pozitiv, ţintele aeriene neputând fi identificate.

În seara zilei de 23 decembrie 1989, începând cu orele 19⁰⁰, s-a înregistrat un nou val de informaţii, ce coroborate cu cele obţinute prin cercetare radiotehnică, conturau o operaţie navală de anvergură a unui potenţial agresor.

Ca urmare, s-a ordonat scoaterea în mare a unor nave de luptă. Cu această ocazie s-a executat foc asupra unor obiective maritime descoperite, care, ulterior, s-au dovedii a fi false. Cu toate acestea au fost luate măsuri severe de supraveghere şi control maritim. Cu acest prilej a fost identificat un remorcher maritim, având la remorca un distrugător dezafectat, aparţinând Flotei U.R.S.S., care au staţionat la 8 km la est de Tuzla până în ziua de 26 decembrie 1989, orele 05⁰⁰, când s-au deplasat spre sud.

Ziua de 23 decembrie 1989 a fost o zi de vârf în ce priveşte desfăşurarea unor acţiuni de dezinformare, materializate prin apariţia pe ecranele staţiilor de cercetare electronică dar şi vizuală a numeroase ţinte şi asupra cărora s-au executat trageri antiaeriene. O scrie de ţinte care au evoluat deasupra portului Midia, oraşului şi lacului Mangalia, în rada Constanţa, au fost combătute în general cu artileria antiaerian aflată la bordul navelor de luptă.

În zona Tuzla, s-a executat foc asupra unor ţinte ce lansau rachete luminoase portocalii. Totodată, au existat informaţii că în zona insulei Sahalin, la sud de Sf.Gheorghe, aterizează elicoptere, ca urmare, nave de gardă din portul Sulina s-au deplasat în zona Sf.Gheorghe unde au executat observare vizuală şi prin radiolocaţie fără însă a descoperii ceva semnificativ.

Au fost luate măsuri de apărare a porturilor Giurgiu, Brăila, Galaţi, a Complexul, hidroenergetic de la Porţile de fier I şi II.

În data de 26 decembrie 1989, orele 09⁰⁰, s-a luat hotărârea ca navele existente în mare să fie readuse în porturi, rămânând pentru protecţia platformelor de foraj şi a porturilor un număr strict limitat de nave. Aceasta şi ca urmare a înrăutăţirii stării mării.

Trebuie remarcată simultan cu simularea unei mari invazii de pe mare, pe uscat elemente terorist-diversioniste au atacat diferite obiective, în special militare din oraş întreţinând astfel o atmosferă de hărţuire, derută şi panică. Astfel, începând din 24 decembrie 1989 persoane neidentificate au atacat cu foc de armament individual obiective militare şi civile, dar şi patrulele ce se găseau în misiune. Tragerile s-au făcut în special de pe blocuri şi din zone verzi. La orele 16⁴⁵. în ziua de 24 decembrie 1989, o patrulă ce se deplasa pe b-dul Lenin a fost atacată din mai multe direcţii, producând rănirea unor militari-elevi. În cursul nopţii la Casa Armatei din municipiu, în urma atacurilor teroriste au fost răniţi 3 militari. În ziua de 25 decembrie 1989, asupra altui autovehicul militar s-a deschis foc, fiind răniţi alţi 3 militari.

În urma verificărilor şi a scotocirilor efectuate au fost reţinute mai multe persoane dar învinuirile ce li s-au adus nu au putut fi dovedite ceea ce a determinat punerea lor în libertate de către miliţia oraşului.

După 26 decembrie 1989, numărul atacurilor teroriste şi a informaţiilor false s-a redus treptat, astfel că în zilele de 27 şi 28 decembrie 1989 tensiunea în municipiul Constanţa s-a atenuat.

În urma acţiunilor desfăşurate în municipiul Constanţa şi-au pierdut viaţa 21 de persoane, iar altele 22 au fost rănite.

În ce priveşte acţiunile din judeţ, în cadrul cărora s-au produs unele evenimente trebuie remarcat că începând din noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 şi în cursul zilei de 24 decembrie 1989, cercetarea electronică a unităţii de la Tuzla a identificat numeroase ţinte navale şi aeriene străine. Misiunile de contactare nu au avut rezultate pozitive, ci dimpotrivă, s-au soldat cu pierderea unui elicopter, datorată unor defecţiuni tehnice şi altor două avariate la sol.

În aceeaşi perioadă U.M. 01459 Medgidia, în urma descoperirii prin aparatura radiotehnică a deschis foc antiaerian cu 6 rachete KUB. Din rachetele lansate, 2 nu au explodat, iar celelalte au marcat ţinta lovită. De reţinut că asemenea tip de rachetă nu părăseşte rampa de lansare dacă nu au ţintă de lovit.

Un incident grav s-a întâmplat în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, când în baza unor informaţii potrivit cărora staţia TV Eforie Sud urma a fi atacată de elemente teroriste, Comandamentul Marinei Militare a dispus trimiterea unei subunităţi din U.M. 02039 Mangalia, fără a cunoaşte că acolo existau unele forţe ce asigurau paza obiectivului.

Sosirea subunităţii a fost interpretată de apărători ca acţiune teroristă şi ca urmare au deschis focul asupra acestora. În schimbul de focuri executat şi-a pierdut viaţa cpt. R.III Şercăieanu Ion.

Din analiza faptelor rezultă că:

– până în ziua de 22 decembrie 1989, în municipiul Constanţa nu au fost evenimente stradale semnificative. După fuga cuplului prezidenţial în municipiul Constanţa au avut loc adunări spontane ale populaţiei, indiferent de starea socială;

– începând cu 22 decembrie 1989, în zona de litoral s-a manifestat o intensă diversiune ce probabil urmărea deschiderea porţii maritime a ţării unei eventuale invazii. Crearea imaginii unei operaţii navale de amploare a permis deconspirarea dispozitivului de apărare şi a făcut posibilă testarea reacţiei sistemului de apărare din zonă. Trebuie reamintit că informaţiile primite, în special în primele zile, erau foarte greu de verificat;

– cu acest prilej, s-a constatat existenţa unor deficienţe în domeniul cooperării forţelor existente în zonă precum şi insuficienta deprindere a acestora de a acţiona pe timp de noapte şi în centre urbane aglomerate. (Documentar M.Ap.N. nr.S2164R şi nr.52165R/17.03.1994, documentar S.R.I.(documentar nr. 46007 din 25.04.1994)

Cu ocazia evenimentele din decembrie în judeţului Constanţa au fost instrumentate 78 dosare, ca urmare a producerii unui număr de 112 victime. Din cele 29 de persoane decedate, 11 au fost civili, 15 personal M.Ap.N. şi 3 personal M.I., iar din cele 83 de persoane rănite 55 au fost civili, 22 personal M.Ap.N, şi 6 personal M.I. (Sinteza procuraturii pag. 212)

 

7.7. Evenimentele desfăşurate în municipiul Caransebeş

În ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 14⁰⁰, grupuri de cetăţeni, circa 3.000 de la întreprinderea de Construcţii Metalice şi de la alte întreprinderi s-au grupat şi au pornit către Consiliului Popular Orăşenesc solicitând unele revendicări şi înlăturarea lui Ceauşescu, libertate, condiţii de trai omeneşti. Acestor manifestanţi paşnici, li s-au alăturat unele grupuri (ce nu depăşeau 50 de cetăţeni) compuse din elemente turbulente, unii chiar infractori de drept comun. Către seară, s-au înregistrat primele acţiuni violente, accentuate pe timpul nopţii de 21 spre 22 decembrie1989. Astfel, că anumite persoane au trecut la incendierea sediilor Miliţiei, Tribunalului şi Procuraturii, revendicând totodată eliberarea arestaţilor şi înapoierea unor bunuri confiscate anterior.

Fostul comandant al miliţiei, cpt. Roseti Gheorghe a ordonat deschiderea focului de avertisment în speranţa intimidării elementelor agresive, dar fără rezultat. După ce au rezistat aproximativ 30-40 de minute, existând pericolul ca focul să cuprindă clădirea, ajungând astfel la încăperea arestaţilor, în baza ordinului comandantului miliţiei, cei 21 de reţinuţi ca infractori de drept comun au fost puşi în libertate.

Acţiunile violente s-au amplificat, agresorii trecând la dislocarea porţilor instituţiei cu o automacara. Cadrele din interior au executat foc, astfel s-a produs decesul unei persoane şi rănirea altor 13.

Cercetările întreprinse au avut ca urmare, condamnarea la pedepse privatoare de libertate a trei miliţieni.

În situaţia creată, comandantul garnizoanei, în absenţa unei aprobări din partea eşalonului superior, nu a dat curs solicitării organelor locale de partid de a trimite forţe militare pentru protecţia instituţiilor publice. Astfel că s-au produs distrugeri semnificative sediului miliţiei orăşeneşti, iar personalul acesteia a intrat sub protecţia U.M. 01172. Tulburările din oraş s-au extins considerabil, cunoscând uneori forme deosebit de violente. Au fost devastate clădiri, magazine şi locuinţe. În jurul orelor 02⁵⁰, indivizi necunoscuţi, au încercat să incendieze clădirea Poştei Centrale.

Organele de securitate au identificat printre agitatorii la actele de violenţa pe foşti fugari în străinătate, existenţi în evidenţa organelor respective şi care s-au reîntors în ţară pe căi necunoscute. Astfel, Hrelescu Iancu – şofer – condamnat de drept comun (actualmente patronul unei firme din Caransebeş); Haloiu Nicola – condamnat de drept comun, a fost identificat şi a acţionat şi la Reşiţa, actualmente fugit în Austria; Novăcescu Puiu – condamnat de drept comun; Maritescu Ion – fugit în Ungaria înainte de Revoluţie şi ţinut într-un lagăr de instruire 2 ani (informaţii primite de la M.I. si S.R.I).

La orele 03¹⁵, în baza aprobării primite, au fost trimise, în patrulare în oraş, trei T.A.B.-uri cu 22 de militari. Folosind porta-voce comandantul patrulelor a făcut apel la respectarea ordinii publice şi la încetarea distrugerilor. În timpul acestei acţiuni asupra ofiţerului s-a tras un foc de armă care însă nu 1-a lovit. Către orele 05⁵⁵ patrulele s-au întors în unitate fără a face uz de armă.

În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 09⁰⁰, coloane masive de demonstranţi organizate pe întreprinderi, s-au dirijat spre centrul oraşului, scandând lozinci anticeauşiste şi anticomuniste. La trecerea prin faţa unităţilor militare, mulţimea scanda: „Armata e cu noi!”. Demonstraţia se desfăşura relativ paşnic. Ajunşi în central oraşului, mulţimea a ocupat sediul Consiliului Popular. Aici, în următoarele ore, au fost constituite noile organe ale puterii locale, în compunerea cărora au fost incluse şi cadre aparţinând M.Ap.N.

După victoria revoluţiei, către orele 14⁰⁰, s-a ordonat predarea armamentului şi a muniţiei scoase la alarmă, în depozit. În această perioadă a fost luat sub protecţie tot personalul Securităţii şi Miliţiei, precum şi armamentul acestora. Concomitent, potrivit Notelor telefonice nr. 38 şi 39 emise de M.Ap.N. s-a trecut la paza unor obiective de importanţă deosebită din oraş. (C.F.S.N., I.R.E., Poşta Centrală, Gara, Autogara, Spitalul Orăşenesc, Staţia PECO, depozite etc.). În vederea asigurării ordinii şi liniştii publice, s-a instituit un sistem de patrulare în oraş.

În această perioadă au fost trimise efective militare la Reşiţa pentru a asigura protecţia Consiliului Judeţean al F.S.N. Detaşamentul a intrat în dispozitiv în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989.

Ca urmare a zvonurilor şi a informaţiilor potrivit cărora persoane neidentificate urmăreau readucerea la conducerea stalului a lui Ceauşescu, s-a trecut la reînarmarea militarilor, distribuindu-se muniţie pe subunităţi. În această perioadă, informaţiile se mai refereau la prezenţa în zonă a unor elicoptere străine, precum şi la deplasarea unor elemente teroriste. La verificările efectuate, zvonurile nu s-au confirmat.

Prezenţa în perimetrul Anina a numeroase ţinte aeriene a determinat trecerea la aplicarea, începând cu orele 24⁰⁰ a Planului unic de apărare şi intervenţie la Aerodromul Caransebeş.

De remarcat că în această noapte, subunităţile din paza aerodromului au deschis foc prin ochire directă, asupra a două ţinte aeriene ce erau luminate, fără însă a le lovi.

În seara zilei de 23 decembrie 1989, subunităţile de artilerie antiaeriană au deschis foc asupra a două ţinte aeriene, care erau luminate. Ţintele nu au fost doborâte.

În ziua de 24 decembrie 1989, orele 01²⁰, au fost trimise noi forţe în sprijinul unităţilor militare din municipiul Reşiţa, precum şi la Haţeg.

În cursul zilei, 5 ieşiri/elicopter au executat cercetarea zonelor Hunedoara, Haţeg şi Berzovia – Rusca Montană. Concomitent au fost luate măsuri de întărire a pazei prin trimiterea unor tancuri.

La lăsarea întunericului, subunităţile de artilerie antiaeriană au deschis din nou focul asupra unor ţinte aeriene, luminate printr-un proiector de la sol, fără însă a le doborî.

În noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, asupra unităţilor militare din Caransebeş s-a acţionat pentru prima dată cu foc de armă automată. Militarii aflaţi în dispozitivele de apărare au ripostat. Nu s-au înregistrat victime.

Au fost întreprinse noi acţiuni de cercetare în zona aeroportului şi a localităţi Vărlaz şi Dalci.

În toată această perioadă, în perimetrul unităţilor militare dislocate în garnizoana Caransebeş, au fost identificate persoane necunoscute, ce desfăşurau acţiuni de cercetare prin observare asupra obiectivelor militare.

Începând din ziua de 24 decembrie 1989, nu s-au mai înregistrat acţiuni teroriste, iar scotocirea şi cercetarea zonei nu a avut menirea a lămuri apartenenţa elementelor ce au acţionat.

Şi după această dată, unităţile din zonă au primit noi misiuni în sensul apărării unor obiective de pe Muntele Mic, precum şi în zona I.M. Ruşchiţa.

Referitor la acţiunile întreprinse în oraşul Caransebeş, este de remarcat că acestea s-au datorat dispunerii acestui oraş în aproprierea graniţei de vest a ţării, lucru ce a impus luarea unor măsuri de ridicare a capacităţii de luptă în vederea intervenţiei operative în zona de graniţa de responsabilitate.

Acţiunile revoluţionare din oraş au avut un caracter preponderent paşnic, cu excepţia intervenţiei acelor grupuri de aproximativ 50 de persoane, care s-au dedat la acţiuni violente împotriva instituţiilor de stat. Este de reţinut că în acest oraş nu au fost agresate unităţile militare şi că actele violente au avut ca obiect în special miliţia, tribunalul şi procuratura. În baza solicitărilor noilor organe ale puterii locale efective ale M.Ap.N. şi-au extins măsurile de apărare şi asupra unor obiective din oraşele Reşiţa, Oţelul Roşu, Haţeg.

Şi asupra cetăţenilor şi unităţilor militare s-a acţionat ca şi în alte zone ale ţării, prin puternice acţiuni de război electronic şi de dezinformare. Cele mai însemnate confruntări cu elementele diversioniste s-au desfăşurat în zona aeroportului Caransebeş (Documentar nr.S2l65R şi nr.S2l66R/18.03.l994; documentar nr. 46007/1994)

7.8. Evenimentele desfăşurate în municipiul Craiova

Manifestările protestatare de stradă au început în municipiul Craiova în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 şi s-au intensificat ca amploare după fuga dictatorului din sediul fostului C.C. începând cu orele 12⁰⁶. Astfel, muncitorii de la Uzina de Avioane Craiova s-au grupat şi au pornit spre sediul Consiliului Popular Judeţean. La ajungerea în zonă, la acest grup s-au mai alăturat şi muncitorii de la Întreprinderea de Utilaj Greu, de la Electroputere de la I.R.A şi de la alte întreprinderi. Demonstranţii cereau: libertate, democraţie precum şi demiterea organelor locale de partid.

Manifestările au avut un caracter organizat şi paşnic, fără acte de violenţa şi provocări, revoluţionarii fraternizând cu armata încă de la începutul zilei.

În jurul orelor 12⁰⁰, manifestaţii au pătruns în sediul părăsit de bună voie de Traian Ştefanescu – primul secretar al judeţului, iar detaşamentul militar aflat în paza Consiliului Popular s-a retras în cazarmă.

În jurul orelor 16⁰⁰, s-a constituit noul organ al puterii revoluţionare locale, Consiliul Frontului Salvării Naţionale, judeţul Dolj, care a solicitat sprijinul armatei în apărarea obiectivelor publice şi asigurarea liniştii în oraş.

Armata nu a intervenit în stradă, iar acţiunile prevăzute de alarma de luptă au avut ca obiect numai trecerea în timp scurt şi organizat la apărare în zona de responsabilitate.

Notele telefonice nr. 38 şi 39 primite de Comandamentul A. 3-a şi retransmise unităţilor subordonate au avut darul de a clarifica modul de acţiune şi conduita a trupelor aparţinând M.Ap.N.

În seara zilei de 22 decembrie 1989, liniştea oraşului a fost întreruptă, când s-au declanşat acţiunile de dezinformare şi război electronic, menite să provoace confuzie atât în rândul civililor cât şi al unităţilor militare.

În jurul orelor 16⁰⁰ noul organ al puterii locale a solicitat sprijinul armatei pentru asigurarea pazei unor obiective de interes naţional şi local deosebit, precum şi pentru menţinerea ordinei şi liniştii publice.

Astfel că au fost luate sub paza de către trupele M.Ap.N. postul de radio Craiova, Banca Naţională, Poşta, Centrala telefonică, Aeroclubul, Uzina de Avioane, Combinatul Chimic Işalniţa, Fabrica de prefabricate, Castelul de apa, Termocentrala II etc.

S-a început luarea în primire a Inspectoratului Judeţean M.I. care s-a desfăşurat până în ziua de 26 decembrie 1989 fără nici un incident.

Acţiunile de război psihologic şi electronic s-au declanşat în municipiul Craiova începând din seara zilei de 22 decembrie 1989. Astfel, au fost recepţionate de comandamentul marii unităţi numeroase ştiri false cu privire la iminenţa unor atacuri teroriste asupra unor obiective militare şi civile importante.

S-au transmis prin telefon indicative strict secrete de mobilizare, ca şi cum acestea veneau din partea unor eşaloane superioare. S-au primit informaţii despre desantarea şi debarcarea unor trupe din mijloace de transport aerian în diferite zone.

Prin reţelele radio pe UUS s-au interceptat convorbiri în limbile arabă, bulgară, engleză şi română.

Acţiunile de diversiune au atins un punct culminant când s-a realizat o imixtiune în sistemul de transmisiuni militare şi s-a ordonat mobilizarea unităţilor, ca urmare a aterizării unor elicoptere cu desant aerian în apropierea unităţii.

Agresiunea radio-electronică lansată asupra municipiului Craiova indică o veritabilă invazie de ţinte aeriene, iar convorbirile interceptate de către organele, militare lăsau impresia unor acţiuni conjugate ce, urmau, a se desfăşura, de unele forţe din exterior.

Pe fondul acestor acţiuni, atât în ziua de 23 decembrie 1989, cât şi în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, persoane neidentificate au trecut la executarea de foc real şi simulat asupra unităţilor militare,

Acţiunea a fost desfăşurată din jurul obiectivelor militare, din blocuri, zone verzi, de pe acoperişuri, la care unităţile au ripostat cu foc.

Acţiunile de foc de cea mai mare intensitate au fost simţite odată cu distribuirea muniţiei către subunităţile de gărzi patriotice.

Începând din ziua de 23 decembrie 1989, cât şi în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 elemente neidentificate au trecut la executarea unor acţiuni prin foc real şi simulat, după cum urmează: în jurul orelor 05³⁰ s-a deschis foc, real sau simulat, asupra unităţilor militare din Calea Caracalului, din apartamentele unor blocuri situate în preajma acestora.

De asemenea, persoane neidentificate au deschis foc asupra militarilor ce executau paza aeroportului Craiova. Cu acest prilej s-a încercat şi pătrunderea cu forţa în obiectiv, cu scopul evident de distrugere a avioanelor existente. Au fost răniţi şase militari.

În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, printr-un foc violent declanşat în jurul orelor 02⁰⁰, elemente diversioniste au reuşit să incendieze Depozitul de Carburanţi al U.M. 01047 Craiova, prilej cu care au fost împuşcaţi mortal 4 militari şi au fost răniţi alţi 3.

În noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, s-a primit informaţia că o coloană formată din 16 autocamioane, încărcate cu terorişti, se îndreaptă spre Craiova dinspre Turnul Severin.

În scopul blocării accesului spre municipiu a coloanei respective şi reţinerii ei s-a constituit un filtru în zona pasajului peste calea ferată din apropierea localităţii Brădeşti.

În jurul orelor 04³⁰-05⁰⁰, o coloană de 8 autoturisme înmatriculate în fosta U.R.S.S., ce se deplasa de la Timişoara spre Bucureşti, ajungând la filtrul instalat la pasajul C.F.U., nesupunându-se somaţiei a determinat deschiderea focului, fiind blocate 6 autoturisme şi au fugit alte două. Din personalul existent în autoturisme au fost reţinute două persoane rănite, ceilalţi reuşind să fugă. O femeie rănită trimisă la Spitalul din Filiaşi, după o oră a dispărut. Au fost reţinute trei paşapoarte, predate la Comandamentul Armatei a 3-a şi în final la Serviciul Paşapoarte Dolj.

În timp ce se trecuse la descongestionarea comunicaţiei de autoturismele avariate, a mai apărut o coloana de 8-10 autoturisme cu cetăţeni sovietici, care intenţionau să se deplaseze spre Craiova şi ulterior spre Bucureşti. Această coloana a fost dirijată pe un itinerar ocolitor spre capitală, fără a mai trece prin municipiul Craiova.

Filtrul realizat de forţe aparţinând M.Ap.N. a funcţionat până către orele 10⁰⁰, când a fost preluat de o subunitate din trupele de securitate.

În aceeaşi zi, între orele 09⁰⁰-11⁰⁰, din cartierul Valea Roşie, mai precis din blocurile 42, 43 şi 44 s-a deschis foc asupra cazărmii marii unităţi.

În scopul anihilării acţiunilor teroriste, începând din ziua de 24 decembrie 1989, s-au luat măsuri de scotocire a zonelor de unde se trăsese. (Parcul Poporului, Hipodrom, Cimitirul Romaneşti, valea şi dealul Fetii, pădurile Facai, Malul Marc etc.). Pe timpul executări acestor misiuni au fost împuşcaţi mortal doi militari şi alţi doi grav răniţi.

Începând cu după-amiaza zilei de 25 decembrie 1989, atacurile împotriva unităţilor a încetat în totalitate.

În perioada 22-25 decembrie 1989, municipiul Craiova şi zonele adiacente au făcut obiectul unei puternice agresiuni radioelectronice, îndreptate în special împotriva unităţilor militare de apărare antiaeriană a teritoriului şi trupelor. Aceste acţiuni au urmărit să prezinte imaginea unor lovituri aeriene ca parte integrantă a unei operaţii aeriene desfăşurată sub acoperirea unui puternic bruiaj de radiolocaţie executat într-o gamă largă de frecvenţe.

Lovitura aeriană s-a caracterizat prin prezenţa în spaţiul aerian din zonă a unui număr mare de ţinte, din care, parte simulau atacuri la obiectiv şi acţionau la înălţimi cuprinse între 100-1.500 m, în formaţii şi la intervale mici de timp, cu executarea tuturor formelor de manevră proprii mijloacelor de atac modern. Unele din aceste ţinte prezentau lumini verzi şi galbene, permiţând astfel descoperirea vizuală şi urmărirea cu aparatură optică.

Este de presupus că s-a urmărit cercetarea cu ţinte reale (deconspirarea) dispozitivelor de luptă ale apărării antiaeriene, precum şi verificarea modului de reacţie la atac aerian a sistemului de foc.

În ziua de 23 decembrie 1989, parte din ţinte au intrat în zona de foc a rachetelor şi artileriei antiaeriene, determinând astfel riposta cu foc. Astfel, din 19 ţinte intrate în zona de foc în ziua de 23 decembrie 1989, 17 au fost combătute cu rachete. Aparent, toate rachetele au lovit ţinta, lucru confirmat de dispariţia de pe ecranul radiolocatorului a ţintei. În ziua de 24 decembrie 1989 au intrat în zona de foc alte 11 ţinte care au fost combătute cu rachete.

Alte ţinte au fost combătute cu artileria şi mitralierele antiaeriene.

Pentru cunoaşterea situaţiei aeriene, aviaţia militară dislocată pe Aerodromul Craiova a executat în zilele de 23 şi 24 decembrie 1989 un număr de 15 ieşiri/avion, ocazie cu care s-a demonstrat că majoritatea ţintelor erau produsul unor simulări radioelectronice.

Bruiajul activ de radiolocaţie a prezentat forme şi metode noi, deosebit de perfecţionate, care imită aproape perfect realul.

După 25 decembrie 1989, situaţia radioelecronică din municipiul Craiova s-a stabilizat treptat şi rapid.

Din desfăşurarea evenimentelor în municipiul Craiova se desprind câteva concluzii:,

–        pană în 22 decembrie 1989 în municipiul Craiova nu au existat acţiuni protestatare de stradă, iar cele derulate în ziua de 22 decembrie 1989 au avut un caracter organizat, nonviolent;

–        acţiunile diversionist-teroriste dezlănţuite după 22 decembrie 1989 au avut la bază un plan unitar, coerent pregătit din timp, desfăşurat din locuri recunoscute anterior şi a avut ca obiectiv testarea acţiunilor de reacţie ale unităţilor militare;

–        evenimentele desfăşurate au pus unităţile militare într-o situaţie complet nouă şi total neobişnuită. Elementele teroriste au acţionat în grupuri mici, folosind şi aparatura de simulare a focului şi a luminii de la gura ţevii. În general, acţiunile s-au desfăşurat pe timp de noapte, din apartamente nelocuite sau cu proprietari plecaţi din localitate;

–        scotocirile executate au scos în evidenţă pete şi urme de sânge, tuburi de cartuşe trase fără a fi descoperite persoane:

–        diversiunea psihologică şi radioelectronică declanşată în 22 decembrie 1989 a fost organizată şi s-a desfăşurat pornind de la cunoaşterea amănunţită a dispunerii unităţilor militare din zonă, a mijloacelor de apărare antiaeriană aparţinând trupelor şi teritoriului a caracteristicilor spaţiului aerian şi terestru din zona de sud-vest şi vest a ţării. (Documentar nr.S2164R.şi nr.S2l62R/10.03.1994).

În municipiul Craiova în acţiunile din decembrie 1989 s-au produs 124 victime din care au decedat 24 persoane şi au fost rănite altele 100. Au fost întocmite 132 dosare de cercetare penală, fiind soluţionate până în prezent 80. Au fost cercetaţi ca suspect de terorism 27 persoane.(Sinteza procuraturii pag. 196).

 

7.9. Evenimentele desfăşurate în municipiul Lugoj

În ziua de 17 decembrie 1989, ministrul apărării naţionale a ordonat comandantului U.M. 01040 ca în fruntea unui batalion cu T.A.B.-uri să se deplaseze la Timişoara, în sprijinul marii unităţi mecanizate. Coloana s-a pus în mişcare la orele 16³⁵, ajungând la Timişoara la orele 18¹⁵. Un al doilea detaşament de 200 militari din unitatea amintită a început deplasarea, în ziua de 18 decembrie 1989, către aceeaşi destinaţie, unde a ajuns la orele 23⁰⁰, îndeplinind misiuni de pază şi apărare a unor obiective militare şi civile.

În ziua de 20 decembrie 1989, în jurul orelor 19²⁰ un grup de 150-200 de manifestanţi veniţi de la Timişoara se deplasează de la gară spre central localităţii şi spre platforma industrială a oraşului, trecând prin faţa U.M. 01140 au început să profereze injurii la adresa militarilor. Deşi cadrele unităţii au solicitat demonstranţilor să păstreze distanţa faţă de respectivul obiectiv, asupra unităţii au fost aruncate diverse mijloace incendiare improvizate, care au provocat explozii. În această situaţie, dinspre pavilionul U.M. 01140 s-a deschis foc asupra demonstranţilor, rănind 4 persoane din care două au decedat. Persoana ce a deschis, focul, dovedită în urma expertizei balistice a fost condamnată la 20 ani – închisoare. (Sinteza procuraturii pag.65).

Ajunşi în centrul oraşului manifestanţii au incendiat clădirea ce adăpostea Consiliul Popular.

Pentru stingerea incendiilor produse s-a făcut apel la unităţile de pompieri, care însă pentru a-şi putea desfăşura activitatea au fost protejate prin trimiterea unei subunităţi de intervenţie, de valoare a două plutoane cu 6 T.A.B.-uri. După îndeplinirea misiunilor, la orele 23⁰⁰ subunitatea a revenit în cazarmă.

În ziua de 21 decembrie 1989, coloanele de manifestanţi ce s-au deplasat din nou prin faţa unităţii, de această dată paşnice, au scandat: „Armata e cu noi!”

În ziua de 22 decembrie 1989, demonstraţiile în municipiul Lugoj au continuat paşnic având ca finalitate înlocuirea, începând cu orele 12⁰⁶, a vechilor autorităţi cu organele puterii locale provizorii. (Vol. „Armata Română în Revoluţia din Decembrie 1989” , Edituij Militară, 1994.)

 

7.10. Evenimentele desfăşurate în municipiile Hunedoara şi Reşiţa

7.10.1. Hunedoara

Perioada cuprinsa între 16 decembrie 1989 şi până în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, în municipiul Hunedoara nu au avut loc activităţi protestatare de stradă, deşi exista o anume tensiune generată de greutăţile vieţii oamenilor şi de informaţiile sosite de la Timişoara.

În această zi, către orele prânzului, grupuri de persoane au început să se manifeste paşnic în principalele oraşe ale judeţului.

Cu aceasta ocazie, grupuri de presiune au pătruns cu forţa în sediile miliţiei judeţene din municipiul Deva şi a celor din municipiile Hunedoara şi Petroşani, punând în libertate cei 85 de reţinuţi şi arestaţi preventiv, pentru fapte de drept comun.

Ca urmare a creşterii în intensitate a acţiunilor de dezinformare şi război electronic, începând cu orele 14⁰⁰ unităţile din zonă au trecut la starea de Pregătire pentru Luptă nr.1, intensificându-şi totodată acţiunile de cercetare a spaţiului aerian.

În seara aceleiaşi zile, unităţile militare de artilerie şi rachete antiaeriene au fost supuse unei puternice presiuni din aer şi terestre, urmărindu-se probabil ca şi în alte oraşe ale ţării, descoperirea şi verificarea capacităţii de ripostă a acestora şi deconspirarea dispozitivului de foc.

În această perioadă au fost observate numeroase persoane necunoscute ce săvârşeau acţiuni de cercetare terestră asupra obiectivelor militare din municipiu şi zona adiacentă.

Începând cu orele 20⁴⁰, la subunităţile de cercetare radiotehnică au început să sosească rapoarte care indicau apariţia unor ţinte aeriene în apropierea dispozitivelor de luptă, în zonele Ilia, Haţeg, Orăştie, Hunedoara şi Valea Dobrei. Aceste ţinte prezentau lumini de poziţie şi viteze de deplasare conform caracteristicilor specifice unor elicoptere, lucru confirmat şi de staţiile de radiolocaţie de dirijare a focului.

Concomitent, cazărmile unităţilor militare au fost atacate terestru cu foc real sau simulate cu armament nespecific armatei, având cadenţa redusă şi zgomot deosebit. Ca urmare, asupra locurilor de unde a fost deschis focul asupra obiectivelor miliare, forţele din dispozitivul de apărare au ripostat.

Începând de la orele 21⁰⁷, o subunitate de rachete a descoperit o ţintă aeriană ce se afla în zona de foc şi putea fi combătută. La ordin, s-a deschis foc antiaerian cu mitraliera fără însă ca ţinta să fie nimicită, aceasta continuându-şi deplasarea la înălţime foarte mică. Până la orele 24⁰⁰, au fost descoperite noi ţinte asupra cărora s-a deschis foc de mitraliera antiaeriană fără rezultate semnificative.

La orele 02⁴⁰, de la un divizion s-a lansat o rachetă asupra unei ţinte care zbura la joasă înălţime şi în limita maximă a zonei de foc. Ţinta nu a fost nimicită. Asemenea situaţii s-au repetat şi la orele 05⁴⁵ însă de aceasta dată explozia rachetei a determinat dispariţia după ecranul radiolocatorului a ţintei obiectiv.

În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, au fost efectuate misiuni de cercetare cu trei elicoptere, în zonele munţilor Poiana Ruscă, Hunedoara, Călan, Haţeg, adică a locurilor de unde se semnalase apariţia elicopterelor neidentificate. Rezultatele cercetării au fost nesemnificative.

De menţionat că au fost luate măsuri de întărire a dispozitivelor terestre de apărare a divizioanelor de rachete antiaeriene prin completarea cu subunităţi de gărzi patriotice.

Până în ziua de 23 decembrie 1989, orele 14⁰⁰ acţiunile teroriste terestre şi-au intensificat activitatea determinând şi producerea primelor pierderi în rândul armatei.

În noaptea de 23 decembrie 1989, la orele 02⁴⁰, s-a deschis foc cu rachete asupra unor ţinte aeriene ce evoluau la înălţimi foarte mici. Explozia rachetelor la ţintă a determinat în majoritatea cazurilor dispariţia acesteia. Este posibil ca parte din ţinte să fi fost simulate şi prin aeromodele special construite în scop diversionist sau aerodine.

Acţiunile de cercetare a efectelor loviturilor aeriene nu au găsit elemente care ar fi putut defini inamicul.

În baza planurilor de cooperare, în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, între orele 09⁰⁰-12⁰⁰, pentru preluarea unor misiuni de apărare au fost aduse şi alte subunităţi de gărzi patriotice care au fost introduse în dispozitiv. Pentru intensificarea cercetării au fost luate măsuri de cercetare aeriană de către formaţii de avioane şi elicoptere. Cu acest prilej nu au fost constatate lucruri deosebite.

Începând cu orele 18⁰⁰ au fost semnalate aparate aeriene marcate prin lumini de bord având caracteristici de elicopter. Apariţia acestora a fost simultană cu executarea unor atacuri terestre.

Pe timpul nopţii de 23 decembrie 1989 au continuat duelurile de foc terestre între apărătorii cazărmilor şi elementele diversionist-teroriste din afară, soldate cu morţi în special din rândul militarilor şi al luptătorilor din G.P. Cu acest prilej a fost împuşcat mortal în frunte un subofiţer şi mai mulţi militari şi luptători din gărzile patriotice au fost răniţi.

În ziua de 24 decembrie 1989, între orele 08⁰⁰-10⁰⁰, pentru apărarea unor obiective militare au fost aduse forţe din trupele de securitate (Deva).

În urma unor acţiuni de scotocire întreprinse au fost descoperite urme proaspete şi elemente de muniţie (tuburi), provenite de la armament romanesc. Între orele 17⁰⁰-24⁰⁰, dispozitivele de luptă al unităţilor militare au fost din nou atacate cu foc, acţiunile violente succedându-se în intervale de 1-1.5 ore. Aceste acţiuni s-au soldat cu morţi şi răniţi din rândul apărătorilor.

În ziua de 25 decembrie 1989, s-a trecut la restructurarea dispozitivului de apărare, la reorganizarea conducerii si a focului.

În jurul orelor 21⁰⁰, asupra unităţilor militare s-a deschis un puternic foc de automate. Concomitent, posturile de observare aeriană şi staţiile de dirijare a rachetelor au semnalat apariţia ţintelor aeriene luminoase. Nu s-au mai executat trageri antiaeriene.

În dimineaţa zilei de 26 decembrie 1989, au fost organizate acţiuni de
scotocire. Pe timpul îndeplinirii misiunii, s-a deschis foc, fiind împuşcat în cap, un maistru militar şi rănind doi luptători din gărzile patriotice.

Totodată, s-a semnalat un mare număr de ţinte aeriene ce evoluau pe direcţia vârfului Ruşca, dar nu au fost combătute antiaerian.

Începând din ziua de 27 decembrie 1989, acţiunile teroriste terestre au încetat. Din această zi nu au mai fost înregistrate pierderi de vieţi omeneşti.

Deşi s-au luat măsuri de cercetare a unor vaste zone terestre nu au fost semnalate elemente care să confirme existenţa unor baze sau terenuri de aterizare a elicopterelor. Cu toate acestea, numeroşi cetăţeni din zonele cercetate au confirmat că au observat lumini aeriene pe timp de noapte care evoluau pe direcţii ce coincid perfect cu traseele descoperite prin cercetare radiotehnică.

Evenimentele desfăşurate în municipiul Hunedoara şi în zona adiacentă ne conduc spre unele concluzii mai importante, astfel:

–        concentrarea în această zonă, începând cu data de 22 decembrie 1989 a acţiunilor din aer şi terestre şi prelungirea acestora până spre jumătatea lunii ianuarie 1990, se datorează în primul rând importanţei deosebite a judeţului în economia naţională a ţării, dar şi locului strategic ocupat de această zonă în sistemul apărării antiaeriene a teritoriului;

–        o particularitate deosebit de importantă este că în această zonă nu au fost atacate sediile organelor M.I. sau unele obiective economice sau administrative. Protecţia obiectivelor apărării antiaeriene s-a  făcut prin participarea tuturor forţelor militare şi paramilitare, existând în acest sens o cooperare strânsa între acestea;

–        elementele teroriste şi-au îndreptat atenţia exclusiv asupra unităţilor militare urmărind prin foc real sau simulat întreţinerea unei atmosfere de derută, nesiguranţă şi panică, urmărind testarea sistemului de apărare şi a capacităţii de ripostă;

–        existenţa unor efective foarte reduse în cadrul unităţilor militare aparţinând M.Ap.N. a impus solicitarea de sprijin şi primirea acestuia din partea subunităţilor de gărzi patriotice şi a trupelor de securitate;

–        focul asupra obiectivelor militare s-a executat în special pe timp de noapte, de către persoane neidentificate dar, care cunoşteau bine dispunerea şi caracteristicile, acestor obiective. Forţele teroriste au acţionat cu foc din diferite locuri, din preajma unităţilor militare din imobilele învecinate, menţinând legătura între ele prin semnale luminoase;

–        atacurile teroriste terestre s-au produs concomitent cu apariţia pe staţiile ecranelor de radiolocaţie a unei situaţii aeriene complexe şi evoluţia unor ţinte luminoase având caracteristici tipice de elicoptere. (Documentar nr.S/2085/R/03.02.1994 şi documentar nr.46007/1994)

 

7.10.2. Reşiţa

În ziua de 21 decembrie 1989, începând cu orele 16⁰⁰, s-au adunat în faţa Comitetului Judeţean, în jurul unui nucleu de aproximativ de 30 de muncitori de la Secţia de Maşini Electrice şi de la Întreprinderea de Construcţii de Maşini Reşiţa, circa 200 de persoane. Ulterior la acest grup s-a mai alăturat şi alte persoane începând a striga lozinci antidictatoriale şi pro Timişoara. Parte din aceste persoane au rămas în faţa Comitetului Judeţean şi pe timpul nopţii de 21 spre 22 decembrie 1989.

În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 coloane de muncitori de la Întreprinderea Construcţii de Maşini, de la Combinatul Siderurgic, de la Întreprinderea Judeţeană de Construcţii şi Montaj Metalic şi de la alte întreprinderi din municipiu s-au deplasat în centrul oraşului scandând lozinci şi solicitând îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi trai ale populaţiei. La această mare aglomerare de muncitori s-au adăugat şi cei rămaşi din ziua anterioară.

Manifestarea s-a desfăşurat paşnic, iar procesul de preluare a puterii locale de către noile organe revoluţionare s-a realizat după orele 14⁰⁰ fără incidente. Similar s-au desfăşurat evenimentele şi în localităţile Moldova Nouă, Oraviţa, Oţelul Roşu, Băile Herculane şi Bocşa.

În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, în special după fuga cuplului prezidenţial, în jurul orelor 12¹⁰, în municipiul Reşiţa a început demonstraţia paşnică din faţa primăriei.

În jurul orelor 18⁰⁰, la cererea telefonică a noilor autorităţi, comandantul garnizoanei s-a deplasat la sediul noii puteri locale proaspăt constituite, unde a dat asigurări privind loialitatea armatei faţă de cauza revoluţiei. Cu acest prilej, au fost stabilite obiectivele din garnizoană ce urmau a fi apărate de armată. Astfel, între orele 19⁰⁰-20⁰⁰, unităţile militare au preluat sub protecţie cele mai importante obiective din garnizoană printre care reamintim: sediul C.F.S.N., Staţia PECO, PTTR, sediul Securităţii judeţene, barajul hidrotehnic din comuna Valiug etc. Forţele participante au primit ordin expres de a nu deschide focul decât în caz de atac armat la obiectiv.

În seara aceleiaşi zile, s-a trecut la preluarea de către armată a muniţiei ce aparţinea Inspectoratului judeţean M.I., iar personalul acestuia a fost dezarmat şi grupat la sediu din ordinul comandantului Centrului Militar Judeţean, col. Stepan Teodor.

Încă de la orele 17⁴⁵ pe ecranele staţiilor de radiolocaţie au apărut semnalele unui intens bruiaj activ de zgomot, iar în jurul orelor 19⁰⁰ au fost identificate primele ţinte aeriene unele din acestea putând fi observate şi vizual.

La căderea întunericului au fost semnalate deplasări de autoturisme, mai ales pe dealul Lupacului, dar şi grupuri de persoane civile înarmate ce se îndreptau spre halda de gunoi a oraşului.

Începând cu orele 22⁰⁰, asupra unităţilor militare din garnizoană s-a descins foc real şi simulat cu armament, individual.

Din analiza tragerilor a rezultat că asupra unităţilor militare acţionau circa 10-15 guri de foc automat, în special din zona împădurită. În atare situaţie, asupra punctelor de foc descoperite, apărătorii au ripostat.

În ziua de 23 decembrie 1989, în jurul orelor 02⁴⁰, în zonă s-a instalat o situaţie aeriană deosebită de  complexă, materializată prin apariţia unor ţinte aeriene în apropierea dispozitivelor de luptă ale subunităţilor de rachete antiaeriene. Au fost lansate rachete, care, potrivit indicatoarelor electronice au lovit ţinta. Nu au fost găsite urme.

În dimineaţa aceleiaşi zile au fost aduşi, pentru nevoi de apărare a obiectivelor militare ostaşi din municipiile Caransebeş şi Aiud.

În timpul zilei de 23 decembrie 1989, focul a avut un caracter sporadic şi a fost declanşat de elemente neidentificate din locuri acoperite, îndreptat în special împotriva sediului C.F.S.N. şi a obiectivelor militare.

În această zi, în municipiul Reşiţa a avut loc o vastă acţiune de dezinformare şi diversiune, al cărei obiectiv principal îl constituiau unităţile militare. Principalele zvonuri informau despre deplasarea unor coloane teroriste blindate ce se îndreptau din direcţia Borşa, coloane de autoturisme „Lada”, precum şi despre aruncarea în aer a Fabricii de Oxigen, de distrugerea barajului Valiug etc.

Cercetările făcute au demonstrat falsitatea acestor informaţii.

Un incident care s-a petrecut în seara zilei de 23 decembrie 1989, către orele 20⁰⁰ când o coloană de autosanitare condusă în faţă de un autoturism ARO, s-a îndreptat către punctul de control al U.M. 01920. Autoturismul ARO, ajungând în apropierea punctului de control a deschis foc asupra acestuia ucigând mortal un militar în termen după care s-a întors în mare grabă şi a dispărut. Asupra coloanei rămasă nemişcată s-a deschis foc, fiind blocate două autosalvări. În baza cercetărilor ulterioare s-a aflat că aceste salvări, conduse de cetăţean neidentificat cu autoturismul ARO primise misiunea să se deplaseze la unitatea militară, fiind informaţi că aici se găsesc mulţi morţi şi răniţi ce trebuiau duşi la spital. Informaţia s-a dovedit a fi falsă, în unitate neexistând răniţi sau morţi până în acel moment.

În baza hotărârii organelor locale F.S.N. începând din seara zilei de 23 decembrie 1989 subunităţilor de gărzi patriotice din municipiu li s-a distribuit muniţia necesară participării la paza şi apărarea obiectivelor încredinţate.

Noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 a fost marcată de numeroase atacuri terestre desfăşurate de persoane neidentificate asupra obiectivelor militare. Atacul avea o durată de 10-15 minute, se desfăşura la intervale de 30-40 minute şi a avut loc până în dimineaţa zilei de 24 decembrie 1989, orele 06³⁰. În timpul acestor atacuri şi-au pierdut viaţa doi militari din subunităţile radiotehnice şi au fost răniţi alţi patru. În aceste împrejurări s-a întrerupt sistemul de comunicaţii teritorial al unităţilor militare.

În cursul aceleiaşi nopţi, a fost ţinută sub foc clădirea Centrului Militar Judeţean, mai ales din direcţia Liceului industrial nr.2 precum şi din diferite clădiri şi blocuri de locuinţe din zonă. În acest sens, s-a urmărit blocarea efectivelor în cazărmi şi împiedecarea acţiunilor de scotocire.

În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, în jurul orelor 02⁴⁰ persoane necunoscute au încercat să pătrundă prin forţă pe latura de vest a cazărmii U.M. 01929, încercare respinsă prin foc. Către orele 03⁰⁰ toate legăturile telefonice ale acestei unităţi au fost întrerupte, întrerupere ce a durat până în ziua de 25 decembrie 1989, orele 12³⁰.

În ziua de 24 decembrie 1989, s-a intervenit aerian cu elicoptere asupra locurilor de unde au acţionat cu foc elemente teroriste.

Scotocirile făcute pe timp de zi nu au avut rezultate concludente.

La lăsarea întunericului unităţile militare au fost din nou ţinta atacurilor teroriste, declanşate în special din direcţia sud şi sud-vest din zona Ateneul Tineretului, Hotel P.C.R. şi din diferite imobile de pe şoseaua Reşiţa – Lupac. Încercările de contraatac s-au soldat cu noi pierderi ca urmare a acţiunilor de flanc executate de persoane neidentificate.

În general, atacurile teroriste au rost respinse cu foc şi au continuat şi în noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, până în dimineaţa zilei de 25 decembrie 1989, orele 10³⁰.

Legăturile radio de conducere ale unităţilor militare din municipiu au fost puternic bruiate, în special, în nopţile 23 spre 24 şi 24 spre 25 decembrie 1989, de emisiuni efectuate în limba rusă.

Atât pe parcursul nopţii cât şi în dimineaţa zilei de 25 decembrie 1989, au fost înregistrate ca urmare a acţiunilor teroriste, pierderi în cadrul apărătorilor. Astfel că, în toată această perioadă au fost împuşcaşi mortal 3 ofiţeri, 7 militari în termen şi au fost răniţi alţi 17 din care 3 grav.

Din acţiunile desfăşurate în municipiul Reşiţa se desprind următoarele concluzii:

–        demonstraţia oamenilor muncii din municipiul Reşiţa a avut un caracter paşnic şi organizat Ca urmare unităţile militare nu au fost implicate în acţiuni de stradă;

–        garnizoana Reşiţa a ocupat un loc aparte în planurile generale de acţiune a elementelor diversioniste dat fiind importanta economico-socială şi militară a municipiului;

–        acţiunile diversionist-teroriste desfăşurate după 22 decembrie 1989 au urmărit destabilizarea sistemului de apărare antiaerian în zona Caraş-Severin care să faciliteze posibilitatea executării dinspre vest a unor posibile operaţii aeriene de amploare. Pe lângă mulţimea de ţinte false realizate electronic, au fost descoperite şi ţinte reale. Cetăţenii din oraşul Aiud şi din sudul judeţului au descoperit vizual elicoptere în zbor. De remarcat că ţintele reale au zburat în afara zonei de foc a unităţilor militare de artilerie şi rachete antiaeriene. Concomitent, unităţile militare de apărare antiaeriana din zonă au fost supuse unor puternice atacuri terestre şi aeriene, dar şi unor acţiuni de dezinformare;

–        violenţa atacurilor terestre executate împotriva obiectivelor militare în garnizoana Reşiţa, explică numărul relativ mare de militari decedaţi şi răniţi prin ochire directă;

–        atacurile teroriste s-au desfăşurat în special pe timp de noapte, între orele 18⁰⁰-07⁰⁰ în grupuri relativ mici de atacatori cu armament individual automat şi cu aparatură de tragere pe timp de noapte. Intensitatea maximă a acestor atacuri s-a înregistrat în nopţile de 22 spre 23 şi 24 spre 25 decembrie 1989, între orele 04³⁰– 06³⁰;

–        cercetările efectuate ulterior au scos în evidenţă existenţa unor tuburi de cartuşe de armă automată trasă dar şi pete de sânge şi bucăţi de echipament folosit ca pansament. De remarcat că pe timpul atacurilor din direcţia atacatorilor au fost auzite exclamaţii de durere şi strigăte. (Documentar nr.S/2084/R din 03.02.1994, documentar nr. 46007/1994)

Aşa cum rezultă din sinteza procuraturii în municipiul Reşiţa s-au produs 21 de victime. Au decedat 11 persoane (10 militari şi un civil) şi au fost rănite altele 10 (3 militari şi 7 civili), (pag 201)

 

7.11. Evenimentele desfăşurate în municipiul Turda

Vidul mişcării revoluţionare a cuprins începând cu 22 decembrie 1989 şi oraşul Turda, când odată cu zorile, muncitorii de pe platforma industrială au încetat lucrul şi au început să se grupeze în vederea desfăşurării unei demonstraţii în centrul oraşului.

La orele 08⁴⁵, la cererea organelor locale de partid şi cu aprobarea eşalonului superior, o subunitate de infanterie a fost trimisă pentru a proteja sediul C.M.P., Primăria, Casa Armatei şi Căminul de garnizoană. Totodată, s-a ordonat luarea sub protecţie a podurilor rutiere de pe râul Arieş, care putea asigura la nevoie manevra trupelor.

Cu ocazia pregătirii misiuni s-a ordonat tuturor efectivelor, interzicerea deschiderii focului, cu excepţia cazurilor extreme, când vor fi atacaţi şi numai după somaţiile legale.

În jurul orelor 10⁰⁰, în timp ce coloana de manifestanţi se apropia de dispozitivul militar aflat la podul din dreapta I.R.E.C., din rândul manifestanţilor s-a format o delegaţie care a purtat discuţii cu comandantul subunităţii. În urma angajamentului luat de a manifesta paşnic în centrul oraşului coloana a fost lăsată să treacă fără a se produce incidente.

La orele 11⁰⁰, detaşamentele aflate în dispozitiv la podurile peste Arieş, iar la orele 14⁰⁰ subunitatea de infanterie aflată în dispozitiv la celelalte obiective din municipiu au fost retrase în cazărmi.

Căderea dictaturii a fost întâmpinată în municipiu cu entuziasm, ca de altfel şi în unităţile militare.

Odată cu primirea Notei telefonice nr. 38 şi 39 transmisă de M.St.M., în unităţile militare s-au luat măsuri de întărire a pazei obiectivelor, în scopul interzicerii pătrunderii elementelor ostile în incinta cazărmilor şi în special în depozitele de muniţie şi carburanţi.

La cererea noilor organe ale puterii locale proaspăt constituite, pe baza aprobării eşaloanelor superioare, s-au realizat pichete de pază la intrările în oraş şi pe principalele artere de comunicaţie. Au fost trimise efective pentru apărarea sediului C.F.S.N. precum şi a altor obiective importante ca P.T.T.R., Spitalul Municipal, Întreprinderea „Sticla”, Uzina Chimică, Întreprinderea „9 Mai”, bazinele de apă, sediile fostei Securităţi şi ale Miliţiei. La paza acestor obiective au participat şi subunităţi ale gărzilor patriotice.

În seara aceleiaşi zile un număr de 12 ofiţeri de securitate, în frunte cu comandantul, au solicitat protecţia armatei.

Din dispoziţia lui Oprea Eugen, student, preşedintele Comitetului Provizoriu local F.S.N., mai mulţi civili, ignorând opoziţia ofiţerilor ce asigurau paza sediului şi a efectivelor existente în sediul Securităţii Turda, au smuls sigiliile sălilor de armament, au spart lacătele şi au ridicat întregul armament şi muniţia aferentă, existentă în acel loc, le-au transportat la sediul F.S.N. unde le-au distribuit pe bază de buletin, altor persoane civile. Începând din după amiaza zilei din 23 decembrie 1989, pe întreg perimetrul municipiului s-au declanşat o avalanşă de trageri de focuri de armă. Pe acest fond s-au produs o serie de incidente soldate cu morţi şi răniţi. Astfel, transportul lui Jula Ion la sediul F.S.N. cu un autoturism de ocazie, a făcut ca în jurul orelor 10⁰⁰, asupra acestuia să fie deschis focul de către cei ce asigurau paza sediului F.S.N., accident ce s-a soldat cu trei persoane rănite. Dar focul a mai fost deschis şi asupra altor persoane ce se deplasau pe jos sau cu autoturisme prin zonă.

Începând din după amiaza zilei de 22.12.1989, asupra unităţilor militare din municipiu s-a dezlănţuit un intens război psihologic. Au fost transmise numeroase informaţii false şi zvonuri alarmante care au determinat instaurarea unei stări de derută, confuzie şi nesiguranţă. Au existat informaţii potrivit cărora, din direcţia Aiud se îndreaptă spre Turda, coloane teroriste de blindate, iar Aerodromul Câmpia-Turzii ar urma să fie atacat. Cercetările efectuate au dovedit falsitatea acestor zvonuri.

În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, în unităţile militare din municipiul Turda au fost agresate cu foc real sau simulat, de elemente teroriste. În această noapte au fost ucişi în dispozitivul de apărare al unităţilor, primii doi militari.

În jurul orelor 02⁰⁰ un foc intens a surprins U.M. 01291 din direcţia sud şi sud-vest. Intensitatea tirului fiind mai crescută asupra depozitului de muniţii. În cadrul acestei acţiuni, au fost împuşcaţi în cap, un ofiţer şi un militar în termen.

De menţionat că din seara zilei de 22 decembrie 1989, asupra municipiului Turda şi a zonei adiacente, s-a lăsat o intensă ceaţă, lucru ce a îngreuiat considerabil observarea şi determinarea locurilor de unde se acţiona cu foc asupra militarilor din dispozitiv. În acelaşi timp, acţiunile de foc ale teroriştilor erau foarte precise, vizând în special, capul şi gâtul victimelor, ceea ce ne conduce la concluzia că, aceştia, deţineau armament dotat cu posibilităţi de tragere în condiţii de vizibilitate redusă. Au fost împuşcaţi în gât şi cap soldat Sorin Suciu, lt.maj. Ştefan Rus (lovit în frunte prin casca de oţel), soldat Cristian Stoica (lovit în frunte). Tragerile au fost executate din exteriorul unităţii de elemente rămase neidentificate.

În ziua de 23 decembrie 1989, au fost luate măsuri de reorganizare a dispozitivului de apărare şi de efectuare a unor acţiuni de scotocire, care însă, nu au avut darul de clarifica situaţia teroriştilor.

Odată cu lăsarea întunericului, atacurile teroriste asupra unităţilor militare au reînceput.

La adăpostul ceţii, dintr-un automobil s-a deschis foc de armă automată asupra tancului aflat la punctul de control al U.M. 01291. În aceeaşi seară, la cantonul de cale ferată îngustă, asupra U.M. 01343, s-a deschis foc din podurile caselor aflate pe comunicaţia Turda-Mihai Viteazul. Cu acest prilej a fost ucis un subofiţer cu două gloanţe, unul în cap şi altul în gât.

În zorii zilei de 24 decembrie 1989, s-au intensificat tirurile cu arme de foc asupra U.M. 01291, deşi ceaţa era deosebit de groasă. Cu acest prilej un militar, în timp ce-şi schimba poziţia, ridicându-se încet în picioare, a fost lovit mortal din exteriorul unităţii cu un glonţ în cap. Focurile de armă au fost executate dinspre clădirea Castelului de apă, dispus vis-a-vis de cazarma unităţii. Concomitent asupra U.M. 01342 au fost declanşate trageri şi din podurile caselor din vecinătate.

În aceeaşi zi, s-a continuat intoxicarea unităţilor militare cu ştiri false, ce se refereau, în special, la prezenţa unor grupuri de terorişti în diferite zone ale oraşului. Odată cu ivirea zorilor, la adăpostul ceţii, tirurile de arme automate asupra unităţilor militare s-au intensificat. Cu aceste prilej, au căzut victime alţi militari din dispozitivul de apărare, loviţi aşa cum am mai spus în cap.

La solicitarea noilor organe locale, au fost luate sub pază noi obiective civile: Întreprinderea de ciment, Gara CFR, Baza de recepţie, Staţia de transformare, Uzina de apă, Uzina electrică, etc. Totodată, s-au constituit subunităţi pentru executarea patrulării pe diferite itinerarii din oraş.

În timp ce se deplasau cu un autocamion la depozitul de muniţii, un subofiţer împreună cu 6 militari în termen, în dreptul staţiei PECO, elemente neidentificate au deschis foc asupra camionului lovind mortal pe şeful de depozit.

În seara zilei, un ofiţer M.Ap.N., însoţit de 10 militari în termen s-a deplasat la sediul securităţii, unde a luat în primire armamentul existent, muniţia şi alte materiale. Totodată, s-a ridicat şi armamentul şi muniţia existentă asupra celor 9 revoluţionari ce pătrunseseră în clădire în ziua de 23 decembrie 1989. La sediului Miliţiei municipale, a fost instalat un reprezentant al armatei şi unul al Gărzilor patriotice.

În ziua de 25 decembrie 1989, a continuat focul de hărţuire declanşat din diferite locuri (Parcul Mihai Viteazu, Uzina de Apă).

Începând din 26 decembrie 1989, în garnizoana Turda nu au mai apărut elemente deosebite, ceea ce a determinat retragerea completă în cazărmi a unităţilor militare. Serviciul de patrulare în oraş a fost menţinut până pe 28 decembrie 1989.

În baza ordinelor superioare, date în ziua de 28 decembrie 1989, orele 13⁰⁰, în dimineaţa de 29 decembrie 1989, s-a constituit un detaşament de intervenţie la Penitenciarul Aiud. La ajungerea la obiectiv, incidentele fiind aplanate, nu a mai fost necesară intervenţia armatei. Totuşi detaşamentul a rămas în zonă până în ziua de 10 ianuarie 1990.

Începând din 29 decembrie 1989, activitatea din municipiu a reintrat treptat în normal.

Privind acţiunile din municipiul Turda se poate aprecia că:

–        până la 22 decembrie 1989 nu au fost semnalate acţiuni revendicative de stradă. În dimineaţa acestei zile, muncitorii grupaţi pe platforma industrială s-au deplasat spre centrul oraşului, unde au demonstrai paşnic;

–        armata nu a fost implicată în acţiuni de reprimare a manifestanţilor, lucru certificat şi prin permisiunea de trecere a coloanelor la cele două poduri;

–        caracteristic municipiului Turda este că, acţiunile de foc ale diversioniştilor s-au concentrat în exclusivitate asupra unităţilor militare şi împrejurimilor acestora. În municipiul Turda nu s-a tras nici un foc de armă asupra instituţiilor publice este evident că ne aflăm în faţa unor acţiuni desfăşurate de specialişti în cercetare-diversiune;

–        unităţile militare din municipiu s-au confruntat cu un adversar puţin numeros, dar bine instruit şi dotat cu armament perfecţionat; aşa se explică tragerile precise executate în condiţii de vizibilitate redusă. Focul a fost executat în majoritatea situaţiilor din locuri fixe (poduri, clădiri, parcuri, cimitire etc.), dar şi din autovehicule în mers. În municipiul Turda, din rândul armatei au decedat 7 şi au fost răniţi 3 militari. Focul apărătorilor, deşi prompt, a suferit de lipsă de precizie şi eficacitate. (Documentar nr. S/2157/U şi nr.S2158R/08.O3.1994).

Din documentele procuraturii rezultă că în municipiul Turda ca urmare a acţiunilor de foc s-au produs 34 de victime, din care 13 morţi şi 31 de răniţi.

 

7.12. Evenimentele desfăşurate în municipiul Târgu-Mureş

În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, în municipiul Tg. Mureş au început ample mişcări protestatare împotriva regimului ceauşist, iniţial în unităţile industriale şi ulterior, în stradă.

În jurul orelor 11³⁵, unităţilor militare din garnizoană li s-a ordonat să intervină pentru a bloca afluirea coloanelor de manifestanţi spre sediul C.J.P. În acest sens, au fost constituite 3 detaşamente de militari. Unul din acestea s-a deplasat la C.J.P. pentru a întări dispozitivul M.I. deja constituit. Existenţa demonstranţilor în zonă a pus în imposibilitate detaşamentul de a ocupa un dispozitiv corespunzător.

Intervenţia în forţă, la orele 15³⁰, a trupelor M.I. a determinat dispersarea manifestanţilor, astfel că la orele 19³⁰ zona era liberă, permiţând realizarea unui dispozitiv comun cu subunităţile M.I. Până către orele 19⁰⁰-20⁰⁰ în zonă au fost trimise noi forţe, totalizând 340 militari şi 12 T.A.B.-uri.

Împrăştierea manifestanţilor a determinat sporirea agitaţiei acestora concomitent cu accentuarea provocărilor la adresa armatei. În jurul orelor 21⁰⁰, din clădirea Poştei a pătruns o coloană de manifestanţi din rândul cărora, elemente agresive, aruncau asupra militarilor cu pietre, sticle, bucăţi de geamuri groase de la vitrinele sparte, bare metalice etc. rănind grav un militar. Totodată, s-au întreprins atacuri şi asupra maşinilor de luptă, spărgându-li-se cauciucurile şi luându-le diferite articole din starea de fixaţie. În aceste condiţii s-au făcut somaţii repetate, iar dispozitivele s-au retras înapoia maşinilor de luptă. S-a executat foc de avertisment.

Datorat unei erori involuntare, focul unei mitraliere cu ţeavă căzută la baza 5 grade faţă de orizontală a determinat împuşcarea mortală a 4 persoane, a căror cadavre au fost găsite în linie, pe direcţia de tragere a mitralierei. Trăgătorul a deblocat involuntar mitraliera şi nu a observat că aceasta îşi schimbase poziţia. Vrând să execute foc de avertisment, pentru descurajarea celor ce încercau să deschidă obloanele T.A.B.-ului din exterior, a apăsat pe trăgaci. Cazul a fost cercetat de organele de Procuratură care au concluzionat că nu face obiectul urmăririi penale.

Retrăgându-se în dezordine, în urma focului, unele persoane au devastat magazinul Romarta Tineretului şi cafeneaua Cafe-Lux.

În zona acestei confruntări s-au mai înregistrat 2 morţi, la coloanele magazinului Romarta Tinerelului.

Este de menţionat faptul că din corpul unei femei a fost extras un element de muniţie atipic, provenit fie dintr-o armă artizanală fie dintr-o armă de tip special inexistentă în evidenţa judeţului Mureş. Este clar că în acele momente în zonă au existat şi alţi trăgători ce au executat foc asupra manifestanţilor probabil în scop de diversiune.

În noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, zona centrală a oraşului a fost degajată, interzicându-se circulaţia persoanelor civile în grupuri.

În ziua de 22 decembrie 1989 pe căile de acces spre centrul oraşului au afluit coloane de demonstranţi bine organizate. .Se scandau lozinci antidictatoriale, se solicita libertate şi democraţie.   Către orele amiezii, între demonstranţi şi coloanele de militari din zonă au apărut primele semne de apropiere şi înfrăţire. Agresivitatea a încetat, la orele 12³⁰, în baza ordinului comandantului garnizoanei de a se descarcă armamentul, manifestanţii au început să-i îmbrăţişeze pe militari strigând: „Armata e cu noi!”. Parte din revoluţionari au intrat în clădirea CJ.P. iar alţii s-au deplasat la sediile Securităţii şi Miliţiei de unde au sustras armament şi muniţie, care ulterior, a fost recuperată aproape în totalitate.

În aceeaşi zi. către orele 14⁰⁰, cadrele de miliţie ce asigurau paza sediului Comitetului Judeţean de Partid au fost retrase în unităţi, fără incidente. Persoanele arestate, în cursul zilei de 21 au fost puse în libertate în arestul instituţiei, rămânând doar deţinuţii de drept comun.

În jurul orelor 14³⁰. un grup de câteva sute de persoane au pătruns prin forţă în clădirea miliţiei judeţene, au devastat încăperile, au sustras unele bunuri şi au pus în libertate cele 31 de persoane reţinute pentru infracţiuni de drept comun. Muniţia şi armamentul a fost recuperat ulterior aproape în totalitate.

Începând cu orele 13⁰⁰-13³⁰, detaşamentele militare existente în zonă au început retragerea în cazărmi, menţinându-se însă măsurile de ridicare a capacităţii de luptă, de pază şi apărare a obiectivelor militare stabilite prin ordin.

Începând din după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, în baza Notelor telefonice nr. 38 şi 39 şi de comun acord cu organele puterii nou constituite au fost organizate acţiuni de menţinere a ordinii în oraş şi s-au luat sub pază principalele instituţii publice şi obiective mai importante din municipiu (Studioul RTV, Palatul telefoanelor, Uzina de apa, spitale, Aeroportul şi Aeroclubul etc.).

Începând cu 23 decembrie 1989, orele 13⁰⁰ s-a organizat preluarea organelor M.I. de către armată, acţiune declanşată în dimineaţa zilei de 24 decembrie 1989.

Pentru asigurarea ordinii în oraş, au fost organizate patrule mixte, formate din cadre şi militari în termen, aparţinând M.Ap.N. şi Miliţiei.

În ziua de 24 decembrie 1989, s-au constituit organele de conducere la nivel judeţean şi municipal în care au fost cooptate şi cadre militare.

Deşi în municipiul Tg. Mureş nu s-au desfăşurat acţiuni teroriste, totuşi, unităţile militare au fost, în toată această perioadă, hărţuite de zvonuri şi informaţii false, în special, între 22-24 decembrie 1989. În baza cercetărilor efectuate, marea majoritate a acestor zvonuri nu s-au confirmat.

În ziua de 24 decembrie 1989, în jurul orelor 11⁰⁰, la staţia de radiolocaţie a aeroportului Târgu-Mureş s-a recepţionat un mesaj potrivit căruia spre aeroport se îndrepta o maşină Dacia roşie având la bord terorişti. Drept urmare, primul turism Dacia de culoare roşie sosit la aeroport a fost oprit de paza acestuia şi verificat. În maşină se găsea familia Popa, soţ ,soţie şi doi copii. Neprezentând pericol, maşina a fost pusă în libertate şi a reînceput deplasarea. Văzând că maşina a început să meargă, militarii din dispozitiv, datorita unei interpretări eronate au crezut că maşina se sustrage controlului, drept urmare asupra autoturismului s-a deschis foc, din fericire, doar rănind ocupanţii. Cercetările ulterioare au stabilit că informaţia a fost transmisă de un fost subofiţer de securitate Gheorghe Cornel. Cetăţeanul respectiv este actualmente fugit din ţară şi stabilit ilegal în Ungaria. Staţia respectivă a fost ulterior folosită şi de O.P.S.N. Mureş din care făcea parte şi respectivul, în acele zile.

În perioada 25-31 decembrie 1989, în municipiul Tg. Mureş nu au avut loc evenimente care să determine intervenţia forţelor de ordine şi a unităţilor militare, viaţa intrând treptat, în normal.

Este de remarcat faptul, că acest oraş a fost scutit de acţiuni teroriste. (Documentar nr.S/2159/R şi nr.S/2160/R/ 10.03.1994, documentar nr. 46007/1994).

În municipiul Tg. Mureş au decedat 12 persoane, dintre care 6 după 22 decembrie 1989 şi au fost rănite 73 de persoane, 10 dintre acestea după 22 decembrie 1989. Persoanele decedate au murit ca urmare a unor plăgi împuşcate. Din cei răniţi 21 ca urmare a unor plăgi împuşcate şi 52 altor categorii de plăgi.

În această perioadă au fost reţinute 55 de persoane. Au fost întocmite 56 de dosare de urmărire penală şi au fost cercetate 34 de persoane. (Sinteza procuraturii pag. 91-92 şi 206)

 

7.13. Evenimentele desfăşurate în municipiul Târgovişte

Până în ziua de 22 decembrie 1989, în municipiul Târgovişte nu au existat acţiuni revendicative, deşi exista o oarecare tensiune manifestată în comportarea cotidiană a oamenilor.

Erau aproximativ orele 13⁰⁰, când a început să apară grupuri de manifestanţi în faţa sediului Comitetului Judeţean de Partid Dâmboviţa, care scandau lozinci antidictatoriale, iar în jurul orelor 14⁰⁰, o parte dintre aceştia sau deplasat către sediul Inspectoratului Judeţean al M.I. şi al Miliţiei municipiului Târgovişte. După ce au dialogat cu unele cadre de comandă şi s-a procedat la aruncarea din sediu a portretelor lui Nicolae Ceauşescu trei cadre de miliţie, cu banderole tricolore pe braţ au pornit împreuna cu demonstranţii către sediul Consiliului Popular Judeţean.

Acţiunea a fost demarată ca urmare a fugii cuplului prezidenţial din clădirea fostului C.C.

Începând de la această oră, la cererea demonstranţilor au fost luate măsuri de pază militară asupra Inspectoratului Judeţean al M.I. Cu această ocazie au fost preluate sub pază clădirea Inspectoratului, armamentul, muniţia, celelalte instalaţii, iar sistemul de ascultare din clădire a fost deconectat şi sigilat. Personalul de securitate dezarmat a fost trimis la domiciliu. Un ofiţer din cadrul M.Ap.N. a preluat conducerea provizorie a Inspectoratului.

În urma primirii informaţiilor potrivit cărora cuplul dictatorial se deplasa către zona Târgovişte-Piteşti, s-au întreprins măsuri ce aveau ca scop descoperirea şi prinderea fugarilor. În acest scop în jurul orelor 14⁰⁰, o subunitate de intervenţie din U.M. 01417 în baza unor informaţii primite, din care rezulta că o Dacie 1300 de culoare neagră cu cei doi s-a deplasat în zona Combinatului de Oţeluri Speciale Târgovişte pentru reţinerea autoturismului. Informaţia s-a dovedit falsă, autoturismul neapărând în zona respectivă.

În jurul orelor 14⁰⁰ s-a adus la cunoştinţa Miliţiei Judeţene Dâmboviţa, că soţii Ceauşescu au fost abandonaţi şi se găsesc la Centrul de Protecţie a Plantelor situat în afara localităţii.

După cum este cunoscut, părăsind fostul sediu al C.C. al P.C.R., soţii Ceauşescu s-au deplasat la reşedinţa de la Snagov. Ulterior, au solicitat piloţilor de pe elicopter, să se deplaseze în direcţia Titu-Târgovişte. Sub motivul posibilităţii de a fi loviţi antiaerian cuplul Ceauşescu împreună cu cei doi însoţitori a fost părăsit de către echipajul elicopterului care-i transporta, în câmp în zona localităţii Sălcuţa după care cu un autoturism particular s-au deplasat către municipiul Târgovişte. Sub pretextul lipsei de carburant, şoferul autoturismului i-a abandonat şi el în zona Centrului de Protecţie a Plantelor Târgovişte.

În baza informaţiilor primate, 5 subofiţeri din miliţia judeţului Dâmboviţa, s-au deplasat în două autoturisme la locul respectiv, unde au fost găsiţi soţii Ceauşescu încercând a realiza o convorbire telefonică. Sub pretextul asigurări protecţiei şi a necesităţii conducerii lor într-un loc sigur, soţii Ceauşescu au fost îmbarcaţi în autoturisme care s-au deplasat cu destulă dificultate către sediul miliţiei judeţene din Târgovişte, de unde, în jurul orelor 18³⁰ au fost transferaţi în cazarma U.M. 01417 Târgovişte. Prezenţa soţilor Ceauşescu în incinta unităţii a determinat luarea unor măsuri suplimentare de pază a cazărmilor.

În aceeaşi zi în jurul orelor 19⁰⁰. fostul şef al miliţiei oraşului Titu a luat măsuri de reţinere şi predare la unitatea militară din Boteni a lui Manea Mănescu care se despărţise de Ceauşescu la Snagov. Acesta urma a se reîntâlnii cu familia dictatoare şi aşa cum hotărâse încă de la Bucureşti să continue lupta.

La orele 19³⁰ comandantul U.M. 01417 a raportat despre arestarea celor doi, prim-adjunctului M.Ap.N. – gl.lt. Victor Stănculescu, care a ordonat să se întreprindă măsuri severe de întărire a pazei, concomitent cu luarea unor măsuri de dezinformare, cu privire la locul de reţinere a celor doi. În acest scop, comandantul unităţii a ordonat constituirea unei coloane auto, care să se deplaseze spre Găeşti, lăsând impresia că în această localitate vor fi reţinute cele două persoane.

În vederea prevenirii unor acţiuni teroriste şi pentru menţinerea ordinei publice, în municipiul Târgovişte au fost constituite 6 patrule a câte două schimburi, ce aveau în supraveghere diferite itinerarii din oraş. Totodată, au fost luate măsuri de pază a principalelor obiective militare, economice, sociale şi culturale din oraş. Datorită unor prime semne de complicare a situaţiei aeriene din diferite zone ale ţării, la orele 21⁴⁵ subunităţile de apărare antiaeriană existente în zona şi care se găseau în dispozitiv operativ, au fost trecute la „starea de pregătire pentru lupta nr. 1”, cu ordin expres de deschidere a focului antiaerian asupra ţintelor aeriene neanunţate ce intră în zona de foc a armamentului respectiv.

La orele 22⁴⁰, un detaşament condus de lt.col. Carol Szekly s-a deplasat spre localitatea Pătroaia pentru a identifica un presupus aerodrom subteran. Acestui detaşament i s-au alăturat şi luptători din gărzile patriotice. Concomitent, detaşamentului i s-a ordonat să organizeze apărarea unor obiective social-economice din oraşul Găieşti, activitate la care au participat atât organele de miliţie locale, cât şi conducătorii de întreprinderi.

În ziua de 23 decembrie 1989, orele 00¹⁵ persoane neidentificate au deschis foc asupra U.M. 01417 Târgovişte prilej cu care au fost răniţi 4 militari. Între orele 04³⁰-06⁴⁵, unitatea a fost atacată antiaerian de aeronave ce prezentau caracteristici de reflexie comparabile cu ale elicopterelor reale. În urma tragerilor cu artileria antiaeriană a fost doborât un balon luminiscent.

La ora 05⁴⁵, un mesaj telefonic anonim, aducea la cunoştinţa comandantului U.M. 01417 să predea de urgenţă pe soţii Ceauşescu, în caz contrar, în termen de 30 de minute unitatea va fi distrusă şi ulterior întregul oraş. Mesajul a fost recepţionat de cpt. Ion Tecu din U.M. 01417 Târgovişte. La ora 06⁴⁵, persoane neidentificate au deschis foc asupra unităţii, rănind un militar în termen.

În jurul orelor 13⁰⁰, câteva grupuri mici de persoane s-au deplasat din centrul oraşului U.M. 01417 şi U.M. 01378 încercând să forţeze intrarea cu scopul verificării existenţei soţilor Ceauşescu în incinta cazărmilor. Utilizându-se o staţie de radioamplificare s-a reuşit evitarea unor incidente care ar fi putut avea urmări grave.

În jurul orei 16³⁰, un grup de cetăţeni, majoritatea romi, foşti deţinuţi de drept comun şi rudele acestora au pătruns cu forţa în sediul miliţiei, au distrus şi sustras diferite bunuri şi 4 pistoale şi au pus în libertate 50 persoane reţinute pentru săvârşirea de fapte penale de drept comun. După circa o oră, cu sprijinul unităţilor militare aparţinând M.Ap.N., din apropiere au reuşit să evacueze sediul. Un fenomen similar s-a petrecut şi în comuna Gura Ocniţei, unde un grup de romi au pătruns în postul de miliţie, lovind şi rănind grav pe şeful de post.

În obiectivele militare din municipiul Târgovişte s-a realizat o nouă restructurare a dispozitivului de apărare, fiind introduşi în dispozitiv încă 45 de militari din U.M. 01866 Ploieşti.

La orele 17⁰⁰, pentru întărirea dispozitivelor de apărare a unităţii în care se găsea cuplul dictatorial, au sosit de la întreprinderea Automecanica Moreni un număr de 12 T.A.B.-uri.

În jurul orelor 22³⁰ în cazarma U.M. 01378, a fost lovit mortal un ofiţer.

Se poate concluziona că în seara zilei de 23 decembrie 1989, pentru apărarea cazărmii unităţii se realizase un dispozitiv de 118 ofiţeri, 136 maiştrii militari şi subofiţeri, 747 militari în termen şi 36 salariaţi civili.

În dimineaţa zilei de 24 decembrie 1989, persoane neidentificate au deschis de mai multe ori foc asupra cazărmii, în mod deosebit de pe latura de est şi din podul Liceului Industrial nr 2. Cu acest prilej au fost răniţi 2 militari, unul dintre aceştia decedând ulterior. Deşi s-au format echipe de scotocire, în special în blocurile situate în Aleea Trandafirilor, precum şi în cartierele Micro 6, 11 şi 12, Redacţia ziarului „Dâmboviţa” şi în zona fostei Autogări, nu s-a constatat nimic deosebit.

În baza ordinelor primite de la eşaloanele superioare, în ziua de 25 decembrie 1989, în jurul orelor 12³⁰. au fost luate măsuri de primire a elicopterelor ce urmau să transporte la Târgovişte membrii completului de judecată, delegaţii C.F.S.N., reprezentanţii M.Ap.N. şi o grupă de paraşutişti pentru paza apropiată.

În acest scop, din ordinul primit de la ministrul apărării naţionale, gl. Militaru, în jurul orelor 09⁰⁰, comandantul unităţii de paraşutişti Titu  a constituit o grupă de voluntari pentru o misiune de intervenţie şi pază, fără a i se da alte detalii.

În ziua de 25 decembrie 1989 au fost luate măsuri cu totul deosebite pentru paza şi apărarea cazărmii U.M. 01417. Totodată, au fost pregătite variante de ascundere a locului, unde se aflau cei doi arestaţi, în situaţia când teroriştii, ar fi reuşit să ocupe prin forţă cazarma sau ar fi încercat eliberarea lor.

La orele 10⁰⁰ în şedinţa de lucru a comandantului acestei unităţi, pe baza ordinelor gl. Stănculescu s-au stabilit măsuri de recunoaştere şi aterizare a elicopterelor, ce urmau să transporte persoane din C.F.S.N. şi din alte instituţii. În acest scop, s-a urmărit menţinerea unei stări de linişte şi siguranţă în zonă, lucru ce a oferit condiţii ca în jurul orelor 12³⁰ elicopterele sosite (două) să poată ateriza pe platoul din incinta cazărmii.

În după amiaza zilei de 25 decembrie 1989 s-a continuat acţiunea de patrulare folosind T.A.B.-uri sau pe jos pe principalele itinerarii ale oraşului.

Începând cu ora 15⁰⁰ în sprijinul unităţii a mai acţionat o subunitate din U.M. 01044 Câmpulung.

Şi în ziua de 26 decembrie 1989, elemente răzleţe neidentificate au continuat să execute foc cu armament individual în diferite zone ale oraşului. S-a tras asupra spitalului judeţean şi asupra tipografie ziarului „Dâmboviţa Liberă”. Doi militari în termen şi-au pierdui viaţa.

După 27 decembrie 1989, acţiunile teroriste în municipiu şi zona adiacentă au scăzut în intensitate, ajungând până la dispariţie.

Trebuie menţionat că în zona municipiului Târgovişte asupra unităţilor militare în special, dar şi asupra populaţiei s-a acţionat cu un întreg complex de informaţii şi date false proliferate prin sistemul de telecomunicaţii teritorial dar şi popularizate din gură în gură, care au menţinut în permanenţă psihoza unor reacţii teroriste dure, ce urmarea a se săvârşi aerian şi terestru.

Avalanşa de ţinte false a lăsat impresia unui iminent atac aerian, care a fost completat cu acţiuni de diversiune armată terestră.

De remarcat că cei care au acţionat terorist în municipiul Târgovişte au fost destul de reduşi ca număr, dar acţiunile lor au fost realizate din mai multe locuri, lăsând impresia unor importante forţe ce urmăreau eliberarea cuplului dictatorial şi ţinerea sub tensiune a efectivelor unităţilor militare.

Un specialist din domeniul Războiului electronic şi al diversiunii, susţine că, pentru destabilizarea unei anumite zone în varianta lipsei unor mijloace de ripostă corespunzătoare, aceste acţiuni sunt hotărâtoare şi îşi ating cu destulă uşurinţă scopul, fără a fi necesare efective numeroase, puţine dar bine instruite, pregătite fizic şi material.

S-au înregistrat un mort şi 8 răniţi, în mare majoritate ca urmare a unor erori generate de necoordonarea acţiunilor persoanelor înarmate în zona respectivă. (Sinteza procuraturii, pag. 240)

8. UNELE CONSIDERAŢII PRIVIND DEZINFORMAREA ŞI DIVERSIUNEA PSIHOLOGICĂ
ŞI RADIOELECTRONICĂ

Va urma

Sursa: Ziaristi Online

Cititi si: Ce ascundea Sergiu Nicolaescu sub presul “revolutiei”. Un ofiter de informatii rupe tacerea. RAPORT PRIVIND ACŢIUNILE DESFĂŞURATE ÎN REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989 (I) »

Ce ascundea Sergiu Nicolaescu sub presul “revolutiei” (II). ROLUL ŞI INFLUENŢA MASS-MEDIEI INTERNAŢIONALE ÎN DECLANŞAREA ŞI DESFĂŞURAREA EVENIMENTELOR DIN 1989 »

RAPORT: TOKES SI TIMIŞOARA – ORAŞUL DECLANŞĂRII EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989. Ce ascundea Sergiu Nicolaescu sub presul “revolutiei” (III). »

RAPORT: Dezastrul, diversiunea, teroristii si crimele din Bucuresti in timpul evenimentelor din decembrie 1989. Ce ascundea Sergiu Nicolaescu sub presul “revolutiei” (IV) »

RAPORT SRI, MAI, SENAT: Crimele din Cluj Napoca in timpul evenimentelor din decembrie 1989. Ce ascundea Sergiu Nicolaescu sub presul “revolutiei” (V) FOTO/DOC

RAPORT: Crimele din Sibiu in timpul evenimentelor din decembrie 1989. Ce ascundea Sergiu Nicolaescu sub presul “revolutiei” (VI)

Foto: Agerpres